Cabinet avocat Dreptul muncii

Sub aspect probatoriu, art. 163 Codul muncii prevede in mod imperativ ca plata de catre angajator a drepturilor salariale se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit, inscrisuri ce se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 966 / 116/2009 la data de 22.04.2009, reclamantul TM a chemat in judecata pe parata SC P SRL solicitand ca prin hotarare judecatoreasca aceasta sa fie obligata la plata drepturilor salariale restante din perioada 01.11.2007-28.02.2009 (11.779 lei) precum si a indemnizatiei pentru concediu de odihna pe anii 2006, 2007, 2008, 2009 (3.018 lei), actualizate cu rata inflatiei si cursul leu – euro, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale reclamantul arata ca a fost angajat la societatea parata  in functia de contabil sef in perioada 01.03.2006 – 28.02.2009, conform contractului de munca nr. 42/01.03.2006, parata neachitandu-i drepturile salariale cuvenite.
In dovedirea cererii depune inscrisuri.
Parata formuleaza intampinare prin care solicita respingerea cererii reclamantului motivat de faptul ca a achitat acestuia toate drepturile salariale.
In acest sens, parata arata ca reclamantul a fost angajatul sau, exercitand functia de contabil sef, calitate in care se ocupa de intocmirea statelor de plata, semnarea si inregistrarea acestora la ITM Calarasi, cunoscut fiind faptul ca aceste inscrisuri nu pot fi inregistrate la aceasta institutie decat daca sunt semnate de catre toti angajatii mentionati in ele.
Precizeaza ca au fost emise state de plata, insa avand incredere in reclamant, unele state de plata nu au fost semnate de catre acesta.
In dovedirea sustinerilor sale parata solicita proba testimoniala, interogatoriu,  inscrisuri.
In drept invoca prevederile art. 115 si urm Cod procedura civila.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Conform carnetului de munca seria Bb, nr. 0428034 si contractului individual de munca nr. 42/01.03.2006, reclamantul a fost angajatul paratei incepand cu data de 01.03.2006 pana in data de 28.02.2009 cand raporturile de munca au incetat in baza art. 55 lit. b art. 279 .
Din inscrisurile depuse la dosar (centralizator state de lichidare, listare stat complet concediu de odihna, state de plata) rezulta ca valoarea salariului cuvenit reclamantului in perioada 01.11.2007-28.02.2009 este de 11.779 lei, iar a indemnizatiei pentru concediu de odihna pe anii 2006, 2007, 2008, 2009, este de 3.018 lei.
La interogatoriul propus de parata pentru a fi luat reclamantului, acesta a precizat ca statele de plata nu erau intocmite de el, ci de o alta persoana, el doar le verifica si le ducea la ITM , iar motivul pentru care nu a demisionat, desi nu isi primea drepturile salariale, l-a constituit necesitatea de a avea asigurare medicala.
La cererea paratei au fost audiati martorii IV si LF, din ale caror declaratii instanta retine ca acestia in calitate de angajati ai paratei nu au semnat vreun document care sa ateste plata salariilor, desi salariul il incasau.
Apreciind asupra probelor administrate, instanta priveste intemeiata cererea reclamantului, pentru urmatoarele considerente:
Obligatia principala a angajatorului este cea de plata a salariului, a contraprestatiei pentru munca indeplinita de salariat. De asemenea, potrivit art. 145 art. 279 pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca, indemnizatie ce se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.
 Sub aspect probatoriu, art. 163 art. 279 prevede in mod imperativ ca plata de catre angajator a drepturilor salariale se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit, inscrisuri ce se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.
In speta, reclamantul a dovedit calitatea sa de salariat al paratei, in timp ce aceasta din urma, desi ii revenea sarcina probatiunii in calitate de angajator, nu a produs vreo proba din care sa rezulte efectuarea platii catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite (salariu si indemnizatie concediu de odihna).
In privinta cuantumului acestora, instanta avand in vedere inscrisurile prezentate de catre parti, precum si recunoasterea intinderii acestuia facuta de catre parata, va retine sumele indicate in actiune.
In legatura cu solicitarea reclamantului ca suma cuvenita sa fie actualizata atat in raport cu indicele de inflatie cat si  in raport cu cursul leu-euro, instanta o va admite in parte, urmand a retine numai rata inflatiei, tinand cont de dispozitiile art. 1082 Cod civil si art. 161 alin 4 codul muncii.
De asemenea, conform dispozitiilor speciale ale art. 164 al. 4 din art. 279 , intarzierea nejustificata ori  neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului adus salariatului. In speta, actualizarea drepturilor salariale in raport de indicele de inflatie reprezinta modalitatea cea mai adecvata de reparare a prejudiciului constand in neachitarea drepturilor salariale, nefiind aplicabile prevederile dreptului comun ale Codului civil (art. 1084), pentru ca norma juridica speciala (art. 279 ) deroga de la cea generala si se aplica cu prioritate.
In consecinta, va admite cererea reclamantului si va obliga parata catre reclamant la plata drepturilor banesti in suma de 14.797 lei, din care 11.779 lei reprezinta drepturi salariale cuvenite pentru perioada 01.11.2007 – 28.02.2009 si 3.018 lei reprezinta prima concediu odihna pentru anii 2006 – 2009, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Fiind in culpa procesuala, parata va fi obligata catre reclamant in temeiul art. 274 Cod procedura civila la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.
In temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.
Vazand si dispozitiile art. 79 si urm. din Legea 168/1999.

Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.