Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea adresata Tribunalului S. la data de 18.12.2012, reclamanta D. S, in contradictoriu cu parata . S. a solicitat urmatoarele: sa se constatate ca perioada 01.04.xxxx1 constituie vechime in munca la  S., in functia de vanzator, cu norma intreaga; sa se constatate ca raporturile de munca dintre reclamanta si parata au incetat la data de 15.07.2011 in baza art. 81 alin. 7 din codul muncii, republicat, ca urmare a demisiei reclamantei; sa  fie obligata parata sa vireze in favoarea reclamantei contributiile la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat aferente drepturilor salariale pentru perioada cat a fost angajata la parata, respectiv 01.04.xxxx11 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. In motivare a aratat urmatoarele:

Astfel cum rezulta si din adresa nr. R14889/15.10.2010 a Inspectoratului Teritorial de Munca S. si din adeverintele nr. 10/01.04.2008, respectiv 23/09.06.2008, anexate, in perioada 01.04.xxxx10 in fost angajata paratei in functia de vanzator insa parata a refuzat sa ii mentioneze in carnetul de munca perioada in cauza motiv pentru care este prejudiciata intrucat in lipsa consemnarii in carnetul de munca a perioadei in cauza, fata de prevederile art. 16 alin. 4 si art. 279 din codul muncii republicat, nu pot beneficia de vechime in munca.

Avand in vedere inscrisurile anterior precizate, in baza art. 16 alin. 4 si art. 279 din codul muncii republicat, solicita reconstituirea  vechimii in munca pentru perioada anterior mentionata si sa se constatate ca perioada 01.04.xxxx10 constituie vechime in munca la  S., in functia de vanzator, cu norma intreaga.

2. Raporturile de munca dintre ea si parata au incetat la data de 15.07.2011 in baza art. 81 alin. 7 din codul muncii, republicat, ca urmare a demisiei reclamantei, astfel cum rezulta din cererea de demisie inregistrata la parata sub nr. 41/14.07.2011 si din Decizia nr. 42/14.07.2011 emisa de parata, anexate.

Cu toate ca parata a emis decizia de incetare a raporturilor de munca aceasta nu a inscris in carnetul de munca decizia in cauza iar in prezent nici nu o mai poate face intrucat Decretul nr. 92/1976 a fost abrogat.

Prin urmare, avand in vedere inscrisurile anterior precizate, solicita sa se constate  ca raporturile de munca dintre reclamanta si parata au incetat la data de 15.07.2011 in baza art. 81 alin. 7 din codul muncii, republicat, ca urmare a demisiei reclamantei.

3. Din verificarile efectuate a constatat ca nici pentru perioada 02.03.2010 ­15.07.2011, mentionata in carnetul de munca, si cu atat mai putin pentru perioada 01.04.xxxx10, parata nu a achitat catre stat contributiile aferente drepturilor salariale incasate de la aceasta pentru ca eu sa pot beneficia de toate drepturile legale ce decurg din calitatea sa de salariat.

Astfel, conform dispozitiilor art. 40 alin. 2 lit. c) din codul muncii, republicat, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.

De asemenea, potrivit art. 40 alin. 2 lit. f) din codul muncii, republicat, angajatorul are obligatia sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii.

Prin urmare, in baza dispozitiilor legale anterior mentionate, vazand si dispozitiile art. 272 din codul muncii republicat, solicita sa fie obligata parata sa vireze in favoarea reclamantei contributiile la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat aferente drepturilor salariale, precizate anterior.

In baza art. 274 c. p. c. solicita sa fie obligata parata la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata care vor fi efectuate cu acest proces.

In drept, art. 16 alin. 4, art. 279, art. 81 alin. 7, art. 40 alin. 2 li1. c), art. 40 alin. 2 lit. f) din codul muncii republicat, art. 274 c. p. c.

In baza disp. art. 242 alin. 2 C. a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

A depus la dosar o  inscrisuri.

Prin intampinarea depusa la dosar, parata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

Prin sentinta nr. 650 din 4 aprilie 2013 Tribunalul S. a admis actiunea avand ca obiect „actiune in constatare” formulata de reclamanta D. S, in contradictoriu cu parata . S.,  a constatat ca perioada 01.04.xxxx10 constituie pentru reclamanta vechime in munca la societatea parata, cu norma intreaga, a constatat ca raporturile de munca dintre reclamanta si parata au incetat la data de 15.07.2011, prin demisia reclamantei, a obligat parata sa vireze in favoarea reclamantei contributiile la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat aferente drepturilor salariale cuvenite in perioada 01.04.xxxx11, a respins cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.

Examinand actele si lucrarile dosarului, asupra cauzei de fata, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Din coroborarea adresei nr. R xx/15.10.2010 emisa de ITM S. cu adeverintele nr. 10/1.04.2008, nr. 23/9.06.2008 emise de societatea angajatoare si cu extrasele din Registrul de evidenta ale salariatilor in format electronic organizat la nivelul Inspectiei Muncii (filele 35,36 dosar) rezulta ca reclamanta D. S a fost angajata societatii parate  S. in perioada 01.04.xxxx11 pe postul de vanzatoare.

In perioada 01.04.xxxx10 raporturile de munca dintre parti s-au derulat in baza unui contract consensual, incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, fara forma scrisa, varianta acceptata de legislatia in vigoare in acea perioada.

Dupa modificarea Legii nr. 53/2003, incepand cu data de 30.04.2011, art. 16 alin. 1 din art. 279 prevede ca forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.

In aceste circumstante, incepand cu 01.03.2010, intre parti s-a incheiat contract individual de munca in forma scrisa, fiind inregistrate in registrul general de evidenta al salariatilor, atat data incheierii contractului cat si cea a incetarii acestuia prin demisia salariatei (filele 35, 36 dosar).

Avand in vedere ca, in situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa si este anterior datei de 30.04.2011, opereaza prezumtia ca acesta a fost incheiat pe perioada nedeterminata si cu timp normal de munca (intrucat forma scrisa era obligatorie pentru contractele individuale de munca cu timp partial si sub imperiul legislatiei anterioare), iar conform art. 16 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 in forma in vigoare in perioada respectiva: „ munca prestata in temeiul contractului individual de munca ii confera salariatului vechime in munca”, instanta urmeaza a constata ca perioada 01.04.xxxx10 constituie pentru reclamanta vechime in munca la societatea parata, cu norma intreaga.

Conform Deciziei nr. 42/14.07.2011 (fila 14 dosar), a demisiei anexate la fila 15 dosar si a inregistrarii in REVISAL de la fila 35 dosar, instanta urmeaza a constata ca raporturile de munca dintre parti au incetat la data de 15.07.2011, prin demisia reclamantei.

Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 164 alin. 1 din art. 279 coroborate cu dispozitiile art. 41 si 55 din Codul fiscal - in forma in vigoare in perioada dedusa judecatii - rezulta ca angajatorul este obligat pe parcursul derularii raporturilor de munca sa retina contributiile si sa le vireze catre bugetul de stat si bugetele de asigurari si catre celelalte fonduri instituie de lege.

Cum parata nu a facut dovada ca a procedat conform dispozitiilor legale anterior mentionate, instanta urmeaza a o obliga sa vireze in favoarea reclamantei contributiile la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat aferente drepturilor salariale cuvenite in perioada 01.04.xxxx11.

Intrucat reclamanta nu a facut dovada cheltuielilor de judecata efectuate in prezenta cauza, aceasta cerere urmeaza a fi respinsa ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata solicitand casarea sentintei recurate.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat urmatoarele:

Prin notificarea adresata reclamantei pentru a se prezenta la medierea conflictului aparut intre ei, aceasta s-a prezentat si in urma discutiilor purtate a fost incheiat proces verbal unde s-a specificat clar: “Nu doresc semnarea unui contract de munca avand data incheierii retroactiva, urmand ca subsemnata sa-mi depun demisia conform prev. legale din Codul muncii incepand cu data de 15.07.2011. Nu am nici o pretentie baneasca de la  si nici de la administratorul acesteia.” Acest proces verbal a fost semnat de catre reclamanta, iar un exemplar i-a fost inmanat la data de 14.07.2011. Mentioneaza ca reclamanta a fost cautata de mai multe ori pana la acea data, insa aceasta fiind plecata in strainatate nu a fost gasita. De la societate aceasta a plecat fara a anunta din anul 2010, insa nu i-a desfacut contractul de munca si a achitat pe perioada cat nu s-a prezentat toate contributiile aferente salariului de incadrare la bugetul statului si cel al asigurarilor sociale, conform anexelor depuse la fondul cauzei. A depus intampinare in termen legal.

Instanta de fond a retinut numai cele aratate de reclamanta si respinge apararea sa, motivarea intregii sentinte bazandu-se doar de supozitiile reclamantei din cererea de chemare in judecata, nu si pe cele propuse de ei atat in intampinare, cat si in adresa din 04.04.2013.

Prin interogatoriul reclamantei se putea dovedi ca aceasta in perioada 01.04.xxxx10 a lucrat in cadrul societatii cu contract pe perioada determinata de proba si program redus de 4 ore zilnic, nu de 8 ore cum a sustinut si acordat de instanta de fond. Se putea dovedi ca in perioada 01.03.xxxx11, aceasta nu a mai lucrat in cadrul societatii noastre si era plecata in strainatate (Italia la mama ei) pentru prestarea unor servicii. Iar pentru aceasta ultima perioada am achitat toate contributiile aferente salariului de incadrare la bugetele satului, facand dovada prin anexele depuse la dosarul cauzei.

Prin faptul ca instanta a respins toate argumentele si apararile sale, prin intampinare depusa la data de 07.02.2013 si adresa din 04.04.2013, s-a incalcat principiul contradictorialitatii si implicit dreptul la o judecata dreapta neviciata de argumente contrare ordinei de drept.

In drept a invocat art. 312 rap. la art. 304 C. pr. civ.

Examinand motivele de recurs invocate, ansamblul probelor administrate in cauza si considerentele sentintei civile atacate, Curtea apreciaza ca recursul paratei este nefondat.

Recurenta invoca faptul ca a incheiat un proces-verbal cu reclamanta in care aceasta a mentionat ca nu doreste incheierea unui contract de munca cu caracter retroactiv si nu are nicio pretentie baneasca de la parata. Aceasta intelegere (fila 20 ds. fd.) incheiata ulterior sanctionarii contraventionale a paratei recurente de catre Inspectoratul Teritorial de Munca ca urmare a plangerii reclamantei, nu are nicio relevanta si nu poate determina respingerea actiunii. Instanta nu a dispus obligarea paratei recurente sa incheie un contract de munca retroactiv ci doar a constatat ca in perioada 01.04.2008 - 01.03.2010 reclamanta a lucrat la reclamanta si in consecinta aceasta perioada constituie vechime in munca. Faptul ca angajatorul si-a incalcat obligatia legala de a incheia contractul de munca in forma scrisa, astfel cum prevedea art. 16 alin. 1 din art. 279 , nu poate determina nerecunoasterea vechimii in munca a reclamantei in aceasta perioada,parata recunoscand ca reclamanta a lucrat in aceasta perioada pentru ea. Pe de alta parte, conform art. 38  din art. 279 salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate. In consecinta, aceasta tranzactie a partilor care vizeaza drepturi recunoscute de lege nu poate fi luata in considerare de catre instanta.

Sustinerile paratei recurente ca reclamanta ar fi plecat in strainatate in anul 2010 si in perioada 01.03.2010 - 15.07.2011 nu a mai prestat munca in favoarea sa sunt nedovedite. Dimpotriva, s-a dovedit faptul ca la data de 01.03.2010 parata a incheiat cu reclamanta contractul individual de munca, cu inceperea activitatii din data de 2.03.2010, acesta fiind inscris in Registrul electronic de evidenta a salariatilor, contractul incetand prin demisia reclamantei la data de 15.07.2011. Proba cu interogatoriul reclamantei nu a fost propusa de parata prin intampinare (fila 19 ds. fd.) conform art. 115 pct. 4 C. proc. civ., fiind decazuta din dreptul de a propune proba ulterior in temeiul art. 138 C. proc. civ. Mai mult, conform art. 272 din art. 279 sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Or, doar in adresa depusa la solicitarea instantei la ultimul termen de judecata din 4.04.2013, dupa prima zi de infatisare, parata arata ca ar putea face dovada celor sustinute chiar cu interogatoriul reclamantei, fara a reiesi ca si propune aceasta proba. De altfel, chiar parata invoca faptul ca i-ar fi achitat in toata aceasta perioada reclamantei salariul, care este contraprestatie muncii, or, daca reclamanta nu ar fi lucrat, parata nu avea nici un motiv sa-i plateasca salariul.

In ceea ce priveste sustinerea ca in perioada 01.04.2008 - 01.03.2010 reclamanta ar fi lucrat pe perioada determinata cu program redus de 4 ore iar nu de 8 ore, Curtea retine ca potrivit art. 80 alin. 2 din art. 279 (forma in vigoare pentru perioada in discutie) contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie. Conform art. 1011 alin. 2 contractul individual de munca cu timp partial se incheie numai in forma scrisa. Art. 102 prevedea „(1) Contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (2), urmatoarele:

a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;

b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;

c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

(2) In situatia in care intr-un contract individual de munca cu timp partial nu sunt precizate elementele prevazute la alin. (1), contractul se considera a fi incheiat pentru norma intreaga.”

Din aceste dispozitii rezulta ca un contract pe perioada determinata si cu timp partial se putea incheia doar in forma scrisa, ceea ce parata recurenta nu a facut, in caz contrar contractul se considera incheiat pe durata nedeterminata, regula in materie de contracte de munca, si pentru norma intreaga. In aceste conditii, in mod corect prima instanta a considerat ca, in perioada mentionata, reclamanta a lucrat in temeiul unui contract de munca pe durata nedeterminata si cu timp normal de munca.

Este de asemenea nedovedita afirmatia paratei recurente ca ar fi achitat pentru perioada 01.03.2010 - 15.07.2011 contributiile la bugetul statului aferente drepturilor salariale ale reclamantei, nefiind depus nici un inscris in acest sens nici in dosarul de fond si nici de recurs.

La termenul de judecata din data de 24.09.2013 parata recurenta a invocat un motiv de recurs nou, prescriptia dreptului la actiune, fara a argumenta de ce ar fi incidenta, motiv pe care instanta il apreciaza ca fiind de ordine publica si pe care urmeaza a-l analiza.

Astfel, in speta s-a solicitat in primul rand constatarea ca perioada 01.04.2008 - 01.03.2010 constituie vechime in munca pentru reclamanta si ca raporturile de munca au incetat prin demisia reclamantei la data de 15.07.2011. Fiind vorba de o actiune in constatare, aceasta este imprescriptibila. In speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. a din art. 279 potrivit carora cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca, deoarece nu s-a contestat o decizie unilaterala a  angajatorului privind incheierea unui contract de munca sau incetarea lui.

In ceea ce priveste obligarea paratei la plata contributiilor la bugetul de stat si la bugetul asigurarilor sociale de stat aferente drepturilor salariale achitate reclamantei, prevazute de Codul fiscal, acestea sunt creante fiscale iar termenul de prescriptie este de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, conform art. 91 alin. 1, 2 din Codul de procedura fiscala. In speta,parata a fost obligata sa plateasca aceste contributii in perioada aprilie xxxx13, actiunea a fost introdusa la data de 18.12.2012, prin urmare evident termenul de prescriptie de 5 ani nu este depasit nici pentru contributiile ce trebuiau platite pentru luna aprilie 2008 (1.01.2014), nici pentru restul perioadei.

Constatand ca motivele de recurs invocate nu sunt intemeiate, in baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

In numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de parata  S., cu sediul in S., . 6,, judetul S., impotriva sentintei nr. 650 din 4 aprilie 2013 pronuntata de Tribunalul S. in dosarul nr. ...XX.