• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Refuzul salariatului de a executa sarcini de serviciu suplimentare, excesive, dupa un program de lucru abuziv. Nelegalitatea sanctionarii disciplinare

Hotararea nr. 221 din data de 13 ianuarie 2012
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 611/LM/AS/16.08.2011 pronuntata in dosarul nr. ...XX, Tribunalul G. -Sectia Civila a  admis cererea formulata de reclamanta B. C. in contradictoriu cu parata   SRL, astfel cum a fost precizata si completata; a dispus anularea deciziei nr. 419/01.11.2009 si nr. 467/09.11.2010 emise de parata; a dispus reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior concedierii; a obligat parata sa plateasca reclamantei toate drepturile salariale de care a fost lipsita in perioada suspendarii si concedierii, incepand cu data de 27.10.2010 si pana la data reintegrarii efective in functie si a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata, ca nefondata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In considerente a retinut ca reclamanta Birda C. a fost angajata pe baza de contract individual de munca in cadrul societatii parate  T. P. Impex SRL in meseria/functia de operator produse zaharoase la punctul de lucru din localitatea Remus, judetul G., pana in ziua de 27.10.2010 cand angajatorul i-a suspendat raportul de munca prin decizia nr. 419/01.11.2010 pe durata efectuarii cercetarii prealabile disciplinare.

Ulterior angajatorul a procedat la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca  al reclamantului prin decizia nr. 467/9.11.2010 cu aceasta data, pentru comiterea abaterii constand in refuzul de a efectua tura de serviciu in perioada 23-24.10.2010.

Pentru motivele expuse tribunalul a constatat ca cele doua decizii emise sunt nelegale si netemeinice, impunandu-se anularea, cu toate consecintele legale ce decurg.

Astfel, din materialul probator administrat in proces a rezultat ca, in mod obisnuit, peste prevederile legale in materia raporturilor de munca si peste contractul de munca semnat, programul de munca in cadrul paratei se desfasoara in doua ture (schimburi) pe fiecare tura pe o durata de 12 ore, inclusiv program de noapte si munca in zilele de sambata si sarbatorile legale, iar, in mod exceptional, se lucra si in zilele de duminica.

Desi programul de  munca era istovitor fizic si mental, parata nici macar nu a recompensat pecuniar orele suplimentare, munca pe timp de noapte, si nici nu a compensat cu timp liber orele lucrate in plus.

Dupa cum a rezultat din cercetarea judecatoreasca aceasta practica a paratei s-a intins in timp pe o perioada indelungata, salariatii acceptand in ideea de a nu-si pierde locurile de munca, in contextul socio-economic actual.

Pe acest fond al unui program incarcat/istovitor,  cu munca peste norma legala si fara repausul cuvenit, in ziua de 22.10.2010 societatea a fost instiintata de furnizorul de energie electrica despre faptul ca in zona punctului de lucru din localitatea Remus urma sa se sisteze alimentarea cu energie electrica in perioada 25-26.10.2010 intre orele 7,30-19,00 in vederea efectuarii unor reparatii la un transformator electric.

In realitate, astfel cum a comunicat furnizorul de electricitate reparatiile s-au executat numai in ziua de 25.10.2010.

Primind acest anunt/instiintare, angajatorul, pretextand existenta unor comenzi in derulare de livrare produse zaharoase(si pentru care nu a probat existenta acestora) a procedat unilateral la decalarea programului de lucru in sensul de a se lucra in zilele de 23-. 24.10.2010 (sambata si duminica) dupa programul „normal” de doua ture a cate 12 ore fiecare, inclusiv munca de noapte, urmand  ca zilele de 25. 26.10.2010 cand se executau reparatiile electrice, sa fie zile libere.

Reclamanta impreuna cu mai multe colege de serviciu si-au anuntat seful direct ca nu se vor prezenta la serviciu in zilele de 23-24. 20. 1020 (sambata si duminica) intrucat din cauza programului excesiv sunt epuizate fizic, lucru care s-a intamplat, reclamant neprezentandu-se la tura stabilita unilateral de angajator, pe acest fond intervenind suspendarea si  concedierea disciplinara a reclamantei.

Astfel, tribunalul a apreciat ca refuzul reclamantei de a  executa sarcinile trasate de angajator, respectiv  munca in zilele de 23. 24.10.2010 este legitim si nu poate fi sanctionat prin concedierea disciplinara.

Potrivit prevederilor art. 39 din Codul muncii, raportat la speta de fata, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, la repaus zilnic si saptamanal, la concediu de odihna anual, la  demnitate in munca, securitate si sanatate in munca.

Potrivit prevederilor art. 108 - 116 din Codul muncii (forma in vigoare la momentul concedierii) durata normala a timpului de  munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, respectiv 5 zile pe saptamana, cu doua zile repaus.

Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare (art. 111 alin. 1), iar durata de repaus de 24 ore (art. 112 alin. 2).

In situatia in care s-a constatat ca parata a incalcat toate aceste reglementari referitoare la timpul de munca, timpul de odihna, munca suplimentara si munca pe timp de noapte, refuzul salariatului de executa sarcini  suplimentare, excesive, dupa un program abuziv care ii punea in pericol sanatatea si securitatea in munca, este considerat justificat, atat decizia de suspendare cat si decizia de   concediere disciplinara fiind nelegale si netemeinice, impunandu-se anularea lor, reintegrarea salariatului in munca si plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.

Pentru aceste motive, tribunalul a admis cererea formulata de reclamanta Barla C. impotriva paratei  SRL, asa cum a fost  precizata si completata.

Impotriva  acestei sentinte a declarat recurs motivat in termen legal recurenta  SRL.

In sustinerea recursului a aratat ca, in fapt prin decizia nr. 467/09.11.2010,  SRL, a aplicat sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca a salariatei B. C., intrucat aceasta a savarsit o abatere grava de la disciplina muncii, prin refuzul sau de a se prezenta in tura de serviciu conform graficului aprobat de angajator.

In prealabil au fost indeplinite procedurile legale prealabile concedierii prevazute de art. 267-268 din Codul muncii.

In solutionarea contestatiei, instanta de fond a ignorat probele administrate de parata si a stabilit o situatie de fapt eronata, care a condus la pronuntarea unei solutii nelegale.

Programul istovitor retinut de catre instanta nu rezulta decat din marturia nesincera a martorei propusa de catre reclamanta cu care societatea se afla in litigiu (aspect care a fost relatat mincinos in fata instantei), iar din celelalte probe - atat declaratia martorului paratei cat si din adresa Inspectoratului Teritorial de Munca G., rezulta clar ca se lucrau 8 ore/zi fara a se efectua ore suplimentare.

Instanta de fond a retinut in mod eronat ca societatea angajatoare a incalcat reglementarile referitoare la timpul de munca si ca angajatorul ar fi stabilit un program abuziv care ar justifica refuzul salariatului de a presta sarcini, sarcini “suplimentare, excesive, care i-ar pune in pericol sanatatea si securitatea in munca”.

Este surprinzatoare aceasta constatare a instantei de fond, care nu are nici o sustinere in materialul probatoriu.

Motivarea solutiei pronuntata de instanta are la baza doar declaratia cel putin nesincera (chiar tendentioasa) a martorei reclamantei, iar declaratia martorului propus de parata si adresa nr. 299/02.11.2011 a Inspectoratului Teritorial de Munca G. - din care rezulta ca s-a respectat durata normala a timpului de munca, acestor probe nu li s-a respectat forta probanta in cadrul ansamblului probator.

De asemenea instanta nu a retinut faptul ca reclamanta a avut si alte abateri repetate de la disciplina muncii astfel cum rezulta din declaratia martorului.

Intimata B. C. nu a formulat intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate cat si a dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:

Tribunalul a interpretat in mod judicios si coroborat probatoriul administrat si a pronuntat o hotarare temeinica si legala.

Recurenta critica, in esenta, retinerea de catre tribunal a imprejurarilor care au reiesit din depozitiile martorilor audiati.

Curtea observa insa ca aceste depozitii se coroboreaza cu celelalte aspecte care contureaza situatia de fapt in speta.

Prin decizia se sanctionare contestata in cauza s-a dispus sanctionarea intimatei reclamante pentru absente de la serviciu in zilele de 23-24.10.2010, asa cum in chiar continutul deciziei nr. 419/01.11.2010 se mentioneaza. Or, aceste zile erau zle nelucratoare-sambata, duminica.

Reglementarea art. 108 - 116 din Codul muncii in vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, durata normala a timpului de  munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, respectiv 5 zile pe saptamana, cu doua zile repaus iar durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare conform art. 111 alin. 1 Codul muncii, iar durata de repaus -24 ore conform art. 112 alin. 2 Codul muncii.

Tribunalul a retinut in mod corect ca, raportat la aceste dispozitii, sanctionarea intimatei reclamante pentru refuzul de a presta munca neplatita in timpul zilelor libere este nelegala.

Pentru considerentele aratae, in temeiul art 312. al. 1 C., recursul va fi respins ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge recursul formulat de parata “ SRL impotriva sentintei civile nr. 611 din data de16 august 2011 pronuntata de Tribunalul G. - Sectia  Civila in dosarul nr. ...XX,  in contradictoriu cu  reclamanta B. C., ca nefondat.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   cercetare disciplinara prealabila    suspendarea contractului de munca    program de munca    ore suplimentare    munca de noapte    concediu de odihna anual    reintegrare    sanatate si securitate in munca   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de concediere:

Procedura emiterii deciziei de concediere pe motivul desfiintarii postului
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Cuprinsul deciziei de concediere
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Legalitatea si temeinicia deciziei de concediere
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Contestarea deciziei de concediere. Elemente esentiale
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea la contestatia deciziei de concediere
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva deciziei de concediere
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere


Sus ↑