• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Asocierea sindicatelor in federatii, confederatii si uniuni sindicale. Apararea drepturilor membrilor, atributia principala a organizatiilor sindicale

Hotararea nr. 1131 din data de 31 martie 2015
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 8888 /29.09.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII a Conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul cu nr. ...X a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor ca neintemeiata. A fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune ca neintemeiata. A fost respinsa exceptia inadmisibilitatii ca neintemeiata. A fost admisa cererea formulata de reclamanta U. S. Libere Feroviare Miscare Comercial Bucuresti, in numele si pentru membrii sai de sindicat, in contradictoriu cu parata S. Nationala Transport Feroviar Marfa CFR Marfa SA. A fost obligata parata sa plateasca fiecarui reclamant diferenta dintre drepturile solicitate calculate in raport de salariul de baza maxim brut de 700 lei conform art. 41 lit. A din CCM unic la nivel de ramura de transport pe anii 2008-2010 si drepturile salariale efectiv platite pe perioada octombrie xxxx10. Suma va fi indexata cu indicele de inflatia la data platii efective si la care se va adauga dobanda legala incepand cu 30.10.2012.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In ceea ce priveste excepta prescriptiei instanta a respins-o constatand ca drepturile banesti solicitate in cauza au natura salariala intrand sub incidenta art. 268 lit. c  Codul Muncii, chiar daca dreptul invocat este prevazut in contractul colectiv de munca, intrucat ceea ce prevaleaza conform textului de lege mentionat este natura salariala a dreptului iar nu neaparat izvorul sau.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata in intampinare, instanta o va respinge constatand ca in temeiul art. 28 din Legea 62/2011 organizatia sindicala din prezenta cauza are legitimare conform hotararii judecatoresti  aflate la filele 24-26 din care rezulta ca U. S. Libere Feroviare Miscare Comercial Bucuresti are statut de sindicat fiind inscrisa in registrul special al judecatoriei.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii prevazute in Contractul Colectiv de Munca, instanta constata ca aceasta procedura nu are un caracter obligatoriu nefiind o conditie de admisibilitate a cererii de chemare in judecata motiv pentru care va respinge exceptia ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei Tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantii au fost salariati ai paratei, in  perioada octombrie xxxx10 conform adeverintelor depuse la dosar de reclamanta.

Conform art. 41 alin. 3 litera a. din Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de R. Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010 salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie luna este de 700 lei, adica 4. 12 lei/ora, salariul fiind stabilit tara alte sporuri, adausuri sau indemnizatii incluse in acesta.

Litera b, a aceluiasi articol 41. prevede ca partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile, valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi (700 lei), stipulat la art. 41 pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minim brute pentru fiecare categorie de salariati, vor fi adoptati coeficientii de ierarhizare stabiliti din contract.

Aceste prevederi contractuale nu au fost respectate de catre parata desi prevederile contractelor incheiate la nivel superior sunt obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.

Prin urmare parata nu a acordat si nu a platit reclamantilor drepturile salariale solicitate incalcand dispozitiile art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii potrivit carora „angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca precum si prevederile art. 236 alin 4 din Codul Muncii potrivit carura „contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.”

In acest fel parata a produs reclamantului un prejudiciu material constand in contravaloarea diferentelor de drepturi salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei prejudiciu pe care angajatorul este obligat sa-l acopere in temeiul art. 253 din Codul Muncii

F. de situatia de fapt retinuta si textele de lege aratate Tribunalul va admite cererea si va obliga parata sa plateasca fiecarui reclamant diferentele dintre drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei conform art. 41 alin 3 lit. a din CCM Unic la Nivel N. de Ramura de Transport pe anii 2008-2010 si drepturile salariale efectiv platite pe perioada octombrie xxxx10.

Referitor la acordarea dobanzii legale si la indexarea sumelor cu indicele de inflatie cererea este justificata, reclamantii suferind un prejudiciu constand in devalorizarea monedei nationale si in lipsa de folosinta a sumelor de bani cuvenite astfel ca Tribunalul a obligat parata la actualizarea sumei cu indicele de inflatie la data platii efective la care se va adauga dobanda legala incepand cu 30.10.2012.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal si motivat, parata S. Nationala Transport Feroviar Marfa CFR Marfa SA.

In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9  si art. 3041 C. pr. civ., recurenta parata  a solicitat sa modificata in tot sentinta atacata si sa fie retinuta cauza spre judecare, sa se admita exceptiile, pe fond sa fie respinsa actiunea formulata, si in temeiul art. 4041 Cod procedura civila solicita restabilirea situatiei anterioare prin intoarcerea executarii, avand in vedere urmatoarele motive:

Potrivit art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila, modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate „cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.”

Instanta de fond a respins in mod gresit exceptia prescriptiei dreptului material si a apreciat in cauza aplicabilitatea termenului general de prescriptie de 3 ani fara a avea in vedere faptul ca actiunea se intemeiaza pe prevederile contractului colectiv de munca.

Invedereaza faptul ca prin cererea formulata intimatul reclamant solicita obligarea societatii recurente la plata unor diferente salariale in raport de prevederile unor clauze cuprinse in CCM, astfel ca prin prisma prevederilor art. 268 alin. 1 lit. e Codul Muncii, dreptul la actiune este prescris” cereri le privind solutionarea unui conflict de munca, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune.”

Termenul de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, are in vedere faptul ca orice conflict colectiv „trebuie sa-si gaseasca solutionarea intr-un termen rezonabil”, indeplinindu-se astfel un principiu constitutional statuat de art. 21 din Constitutie, CCM-urile produc efecte numai pe perioada pentru care au fost incheiate, astfel ca, acestea fiind expirate, nu mai pot produce efecte juridice.

In subsidiar, solicita Curtii sa constate ca pentru perioada 01.10.xxxx09 raportat la data introducerii actiunii 30.10.2012, termenul de prescriptie de 3 ani se implinise.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual active a Uniunii S. Libere Feroviare Miscare - Comercial Bucuresti, respinsa de catre instanta de fond, considera ca si aceasta solutie este gresita pentru urmatoarele motive:

Potrivit art. 28 alin (2) din Legea nr. 62/2011: “organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, in baza unei imputerniciri scrise din partea acestora. Iar la alin (3): „In exercitarea atributiilor prevazute de alin. (1) si (2), organizatiile sindicale au calitate procesuala activa.”

Potrivit art. 216 din Codul Muncii republicat” (Libertatea de asociere) Sindicatele se pot asocia in mod liber, in conditiile legii, in federatii, confederatii sau uniuni teritoriale.”

Concluzia care se desprinde din articolul invocat mai sus este ca U., federatiile si confederatiile sindicale au ca membrii, sindicate si nu angajati - persoane fizice.

Totodata, intelege sa critice respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual active a USLFMC avand in vedere dispozitiile art. 28 pct. 2 din Legea nr. 62/2011 „in Exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de intreprinde orice actiune prevazuta de lege inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, in baza unei imputerniciri scrise din partea acestora, actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata in mod expres.

Invedereaza faptul ca lista cu membri de sindicat reprezentati de USLFMC in acest dosar i-a fost comunicata la termenul din data 28.04.2014, astfel ca prin apararile formulate pentru termenul din 23.06.2014, a aratat si dovedit instantei ca la data introducerii actiunii (30.10.2012) reclamantii C. V. S., C. D. D., D. M., D. P., L. E., N. C., P. I. Stanica, nu mai aveau calitatea de membri de sindicat si implicit nu mai puteau fi reprezentati in aceasta cauza de USLFMC.

In temeiul art. 304 pct. 8 Cod Procedura Civila, modificarea unei hotarari se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate cand instanta, interpretand gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

In mod gresit instanta de fond a admis capatul de cerere privind acordarea diferentelor salariate fara a avea in vedere dispozitivul sentintei civile nr. 652/M/08.05.2012 pronuntata de Tribunalul B. .

Invedereaza instantei de recurs faptul ca prin aceasta solutie instanta de fond acorda in fapt reclamantului un salariu mai mic decat au beneficiat intrucat prin sentinta civila nr. 652/M, pronuntata de Tribunalului B. s-a constatat si nulitatea absoluta a coeficientilor de ierarhizare pentru fiecare clasa de salarizare din cadrul societatii, valoarea salariului minim brut, precum si formula de calcul care stabilea salariul pentru fiecare clasa de salarizare.

Avand in vedere cele de mai sus, societatea nu mai are coeficienti de ierarhizare negociati si nici un nivel minim al salariului pentru perioada pentru care se solicita acordarea respectivelor drepturi, la acest moment neexistand formula de calcul care sa permita folosirea unui salariu minim brut in valoare de 700 lei.

Aplicarea art. 41 din CCM Unic la nivel de R. Transporturi, in integralitatea sa, ar face ca salariul maxim la nivelul CFR Marfa sa fie de 1. 400 lei, coeficientul maxim de ierarhizare fiind 2 si se aplica doar pentru functii ce presupun studii superioare.

Or, aplicarea dispozitiilor din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi, referitoare la salariul minim brut de baza, nu poate insemna preluarea doar a unuia dintre elementele de calcul, facandu-se abstractie de reglementarea de ansamblu a clauzelor contractuale.

In realitate reclamantul doreste aplicarea cumulata a dispozitiilor celor mai favorabile din ambele contracte colective de munca, ceea ce echivaleaza cu lex tertia si incalcarea algoritmului de calcul convenit de partenerii sociali, in cadrul negocierilor purtate la cele doua niveluri.

Prin apararile formulate la termenul din data de 23.06.2014, SNTFM CFR Marfa a aratat si dovedit ca la data introducerii actiunii urmatorii reclamanti nu mai aveau calitatea de membri de sindicat, raporturile de munca ale acestora cu societatea noastra incetand astfel:

C. V. S. -, CIM incetat la 08.03.2010 conform deciziei de concediere nr. l. A. l/1688 din data de 05.03.2010.

C. D. D. - CIM incetat la 01.07.2010 conform deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. l. A. l. /4905/28.06.2010.

D. M. - CIM incetat la 01.02.2010 conform deciziei e incetare a contractului individual de munca nr. I. A. 2. 1/245/27.01.2010.

D. P. - CIM incetat la 09.03.2010 conform deciziei de concediere nr. l. A. l/1664 din data de 05.03.2010.

L. E. - CIM incetat la 01.02.2010 conform deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. l. A. 2. 1/263/27.01.2010.

N. C. -CIM incetat la 05.02.2010 conform deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. l. A. 2. 1/353/02.02.2010.

P. I. Stanica - CIM incetat la 23.12.2010 conform dispozitiei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. 1. A1. 1/9878/22.12.2010.

Avand in vedere cele aratate mai sus, in mod gresit instanta de fond a obligat SNTFM CFR Marfa la plata diferentelor salariale aferente perioadei octombrie xxxx10 si pentru reclamantii mentionati mai sus in conditiile in care acestia si-au incetat raporturile de munca cu societatea anterior datei de 31.12.2010.

Potrivit dispozitiilor art. 304 indice 1 C., recurenta parata solicita analizarea legalitatii si temeiniciei pentru toate aspectele fondului cauzei si respingerea actiunii ca neintemeiata pentru cele aratate mai sus, completate de urmatoarele considerente:

Precizeaza ca potrivit dispozitiilor art. 9 din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel de ramura transporturi se acorda posibilitatea sa se deroge de la cuantumul de 700 de lei prevazut de art. 41, alin 3, dand posibilitatea partilor de a negocia cuantumul salariului.

Mai mult, potrivit art. 12 (1) din Legea 130/1996 - in vigoare la data incheierii CCM la nivel de unitate pe anii 2009-2010 - “Contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.”

Acest text de lege se aplica si salariatilor din unitatile in care statul este actionar unic, conform principiului de drept “Ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debef”.

Referindu-se la CFR Marfa, asa cum a aratat, fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin Hotarare de Guvern, societatea respectand si dispozitiile HG nr. 1051/2008 ce stabileste salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.

Fata de cele de mai sus aratate, este evident ca instanta de fond in mod gresit nu a avut in vedere si faptul ca societatii recurente i-a revenit obligatia de a se incadra in fondul de salarii prevazut in bugetele de venituri si cheltuieli aferente anilor 2009 si 2010 aprobate prin hotarari de guvern (HG nr. 28/2010 si HG nr. 311/2010), asa cum prevad dispozitiile O.U.G. nr. 79/2008 privind intarirea disciplinei economico - financiare si alte dispozitii cu caracter financiar.

Fata de cele aratate este evident ca CFR Marfa a calculat si a platit in mod corect drepturile salariatilor, respectand fondul de salarii aferent personalului angajat, fond ce a fost stabilit prin bugetele de venituri si cheltuieli aprobate prin hotarari de guvern.

Totodata arata faptul ca Tribunalul B. prin Sentinta civila nr. 652/M pronuntata in 08.05.2012, a constatat definitiv si irevocabil nulitatea absoluta a Anexei 1 la contractul colectiv de munca pe anii 2009 - 2010 incheiat la nivelul paratei SNTFM CFR Marfa SA.

Avand in vedere ca o instanta a constatat nulitatea absoluta a Anexei 1, societatea nu mai are coeficienti de ierarhizare negociati si nici un nivel minim al salariului pentru perioada pentru care se solicita acordarea respectivelor drepturi, la acest moment neexistand formula de calcul care sa permita folosirea unui salariu minim brut in valoare de 700 lei.

Astfel, nu mai exista posibilitatea realizari unui calcul prevazut de aceasta anexa, salariatii primind drepturile conform cu contractele individuale de munca.

D. fiind ca Anexa 1 a CCM la nivel de unitate a fost anulata, nulitate absoluta ce nu produce efecte numai pentru viitor ci si pentru trecut, constatam ca nu exista grila cu coeficientii de ierarhizare, astfel ca se aplica salariul asa cum este negociat el in contractele individuale de munca.

In aceste conditii prin punerea in aplicare a prevederilor art. 41, alin. 2 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, coeficientii minimi de ierarhizare de la alin. 1 se aplica la salariul de baza minim brut stabilit prin art. 41, alin. 3 lit. a).

Salariul fiind un drept de natura consensuala si supus negocierii, atata timp cat pentru perioada 2009-2010, a existat incheiat un contract individual de munca in care se prevedea un salariu mai mare de 700 lei pentru fiecare salariat este evidenta lipsa de temei a cererii de chemare in judecata.

De asemenea, potrivit art. 157 alin. 1 din Codul muncii aplicabil pentru anii 2009- 2010 prevede ca salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/si colective, de unde rezulta ca salariile individuale se stabilesc prin negociere intre fiecare salariat si angajator, incheindu-se astfel contractul individual de munca.

Prin contractul colectiv de munca nu se stabilesc salarii individuale, ci doar valorile minime ale acestora, sub care nu se poate negocia salariul individual.

Astfel prin CCM la nivel de unitate se stabileste la art. 7 ca salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de salarizare si de formula de calcul din anexa nr. 1, iar in aceasta anexa se precizeaza ca Sclasa 1, la care se aplica coeficientul de ierarhizare, este salariul de baza corespunzator clasei 1 de salarizare.

Prin urmare, invederam onoratei instante ca in CCM la nivel de unitate pe anii 2009- 2010 nu se mentioneaza ca Sclasa 1 este salariul de baza minim brut, ci este definit ca salariul de baza corespunzator clasei 1 de salarizare, la care se aplica, potrivit clasei de salarizare, coeficientii din Anexa nr. 1.

Astfel, doar in cazul in care vreun salariat era incadrat cu un salariu de baza mai mic decat cel prevazut de art. 41 din CCM la nivel de ramura transporturi, instanta putea constata, in temeiul art. 57 alin. 4 Codul Muncii, nulitatea clauzei din contractul individual de munca, inlocuind-o cu dispozitia favorabila din CCM aplicabil. Solutia pronuntata de catre instanta de fond nu reprezinta decat acordarea unei duble despagubiri.

In ceea ce priveste obligarea societatii recurente la plata dobanzilor legale cat si a actualizarii cu rata inflatiei, arata urmatoarele:

Dobanda legala constituie un criteriu de evaluare a daunelor-interese, o comensurare prestabilita si obligatorie a lor la nivelul dobanzii legale.

In principiu, dobanda legala cuprinde si rata inflatiei, deci si despagubirea cuvenita pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei nationale in perioada dintre data exigibilitatii creantei si data platii, cu alte cuvinte, se da astfel, expresie principiului repararii integrale a prejudiciului cauzat.

Or, prin solutia pronuntata instanta a admis repararea de doua ori a aceluiasi prejudiciu.

Dobanda legala reprezinta o modalitate de evaluare a prejudiciului produs de lipsa banilor, fiind o forma legala de anteevaluare a prejudiciului cauzat.

Deci, dobanda legala nu se raporteaza la una din subdiviziunile prejudiciului, ci la tot prejudicial, avand menirea de a lua in calcul si eventuala inflatie, dar si beneficiul nerealizat echivalent lipsei de folosinta.

Un prim argument al celor de mai sus aratate, in sensul ca nu reprezinta doar o acoperire a beneficiului realizat, este dat de dispozitiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011 potrivit carora “in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta fiecareia dintre acestea.”

Or, dintr-o corecta interpretare a textului de lege mai sus enuntat reiese in mod evident ca legea prevede doar obligatia de plata a dobanzii legale, iar solutia instantei de apel de a obliga in acelasi timp la actualizarea cu rata inflatiei, pe langa acest pret al prejudiciului inseamna a adauga la lege.

Un al doilea argument este dat de raportarea dobanzii legale la dobanda de referinta a BNR, dobanda care prin definitie ia in calcul si inflatia.

Astfel dobanda legala are deja in vedere acoperirea prejudiciului efectiv - devalorizarea capitalului cu rata inflatiei.

Asa cum a aratat mai sus, in practica judiciara mai veche, anterioara si O.G. nr. 9/2000, cumularea dobanzii legale cu actualizarea cu rata inflatiei reprezenta o incercare de indreptare a unei lacune legislative, in sensul ca dobanda legala era stabilita la 6% pe an, procent ce nu acoperea si devalorizarea monetara si pe cale de consecinta nu mai putea reprezenta o reparatie adecvata a prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea la timp a obligatiei.

Insa, in prezenta cauza adaugarea ratei inflatiei la dobanda legala, avand in vedere o raportarea anuala/semestriala a dobanzii legale la un indice stabilit si in functie de inflatie.

Prin intampinarea formulata, intimata reclamanta U. S. Libere Feroviare Miscare - Comercial Bucuresti (USLFMC) Bucuresti, in numele si pentru membrii sai de sindicat a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Se arata in cuprinsul intampinarii, referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune in temeiul art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, (de 6 luni) ca in conformitate cu prevederile art. 268 alin, c din Codul Muncii termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, astfel acest termen este aplicabil in toate situatiile in care obiectul actiunii este dat de pretentii salariale.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a organizatiei de sindicat, arata intimata ca reclamanti in prezenta cauza sunt salariatii inscrisi in tabele anexate parte integranta din cererea de chemare in judecata,care imputernicesc sindicatul (USLFMC) sa ii reprezinte si ca in numele si pentru ei sa promoveze actiunea.

Art. 219 din Codul Muncii prevede in mod clar ca la cererea membrilor lor, sindicatele pot sa ii reprezinte pe acestia in cadrul conflictelor de munca, in conditiile legii.

Mai mult chiar si Legea nr. 62/2011 prevede la art. 28 (3) ca in exercitarea atributiilor prevazute la alin (1) si (2), organizatiile sindicale au calitate procesuala activa. (acest aspect este recunoscut si argumentat chiar de catre parata prin intampinarea depusa la fond).

USLFMC are legitimare conform hotararii judecatoresti depuse la dosarul de fond, din care rezulta in mod clar ca are statut de sindicat fiind inscrisa in registrul special al judecatoriei.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a USLMC pentru cei 7 reclamantii, arata ca la termenul din data de 15.09.2014, a depus dovada calitatii de membru de sindicat pentru reclamantii invocati de intimata. Toti cei 7 reclamanti au fost salariati ai paratei in perioada pentru care a solicitat acordarea diferentelor salariale (octombrie xxxx10), au fost si sunt inca membrii de sindicat, au imputernicit sindicatul USLFMC sa ii reprezinte si sa promoveze actiunea, au cunostinta de actiune, o sustin si drept pentru care au semnat tabelele depuse deja la dosarul cauzei.

Pe fondul cauzei arata ca drepturile salariale stabilite prin contracte colective de munca ce se impun cu forta obligatorie garantata constitutional au acelasi regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputand renunta la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuala sau legala.

Intimat-reclamantii, salariati ai paratei, pentru perioada 28.08.xxxx12 au beneficiat de un salariu de incadrare calculate pentru o valoare a salariului de baza minim brut de 570 lei, respective de 600 lei pentru perioada 01.04.xxxx10, in baza Actului Aditional la Contractul Colectiv de Munca inregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 care a modificat salariile de baza brute anterioare incepand cu data de 01.04.2012 pana la data de 31.12.2010.

Conform Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de R. Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, art. 41 alin. 3 litera a, salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie luna este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adausuri sau indemnizatii incluse in acesta.

Litera b, a aceluiasi articol 41, prevede ca partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile, valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi (700 lei), stipulat la art. 41 pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minim brute pentru fiecare categorie de salariati, vor fi adoptati coeficientii de ierarhizare stabiliti din contract.

Pretentiile sunt intemeiate in raport cu faptul ca drepturile salariale sunt prevazute in CCM Unic la Nivel de R. Transporturi si CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar si conform art. 11 alin (1) lit. b din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca si art. 241 alin (1) lit. b) din Codul Muncii, produc efecte fata de toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a incheiat contractul de munca la acest nivel.

Legea prevede in mod clar faptul ca in masura in care sunt anulate anumite clauze dintr-un contract, se vor aplica clauzele mai favorabile din CCM incheiat la nivel superior.

Face precizarea (avand in vedere apararile recurentei) ca demersurile pentru constatare nulitatii anexei 1 din CCM au fost demarate in anul 2009 (deci in perioada de valabilitate a contractului) dar tergiversate chiar de catre recurent-parata care prin uneltirile acesteia au dus la suspendarea cauzei, iar Contractul Individual de Munca are la baza Contractul Colectiv de Munca si nu invers cum sustine recurenta.

Astfel ca, daca anexa nr. 1 la CCM a fost anulata pe motiv ca nu sunt respectate prevederile legale, atunci si datele inscrise in Contractele Individuale de Munca nu respecta prevederile legale.

Recurenta incearca intr-un mod rusinos sa induca instanta in eroare in sensul ca societatea acorda salarii mai mari de 700 lei si nu sunt salariati cu salariul mai mic de 700 lei iar cererile acestora sa para „cel putin bizare”              .

Se fac practic ca nu inteleg prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de R. Transporturi nr. 722 pe anii 2008-2010, faptul ca nici un salariat nu trebuie sa aiba salariul mai mic decat salariul minim pe economie este o obligatie legala si trebuie sa fie respectat de orice angajator, in cazul nostru cerem cu totul si cu totul altceva si anume:

Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si in baza art. 3041 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

In ceea ce priveste  exceptia prescriptiei dreptului la actiune in termen de 6 luni, Curtea retine urmatoarele :

Potrivit dispozitiilor art. 159 din Codul muncii republicat, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Drepturile cu privire la care nu s-a retinut de catre tribunal incidenta prescriptiei extinctive in termen de 6 luni  sunt prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi .

In raport de dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.

Nu pot fi primite de catre Curte sustinerile  angajatorului in sensul ca sunt aplicabile in cauza prevederile art. 283 alin. 1) lit. e) din Codul muncii, care fixeaza un termen de prescriptie de 6 luni de la data nasterii dreptului material la actiune in considerarea faptului ca dreptul la plata diferentelor salariale este prevazut in contractul colectiv de munca la nivel de ramura.

Diferentele solicitate de intimatii-reclamanti au incontestabil semnificatia unor drepturi salariale , fiind  platite in executarea unui raport de munca si in considerarea calitatii de salariat ai acestora, indiferent de izvorul lor, deci chiar daca acestea  sunt prevazute intr-un contractul colectiv de munca. Aceasta solutie se impune  intrucat textul legal anterior enuntat nu impune pentru drepturile  in raport cu care instituie un termen de prescriptie de 3 ani, ca ele sa decurga din lege, cu excluderea drepturilor salariale de origine contractuala.

Din aceasta perspectiva, termenul de prescriptie de 6 luni este stipulat de art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii pentru alte situatii de neexecutare a contractului colectiv de munca decat cele care beneficiaza de reglementare expresa prin textele anterioare, cum este cazul drepturilor evaluabile in bani datorate ca echivalent al muncii prestate.

Pentru aceste motive Curtea retina ca instanta de fond a facut o legala aplicare si interpretare a dispozitiilor legale, respectiv ale art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii , cand a  constat ca dreptul la actiune in privinta acestor sume  se prescrie in termen de 3 luni, in loc de in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune .

A invocat recurenta in subsidiar si incidenta termenului de prescriptie de 3 ani pentru pretentiile aferente perioadei 01 10-30 10 2009, in raport cu data la care a fost formulata cererea de chemare in judecata, respectiv 30 10 2012.

Curtea subliniaza ca scadenta pentru drepturile salariale aferente lunii octombrie 2009 este in mod evident in noiembrie 2009 si ca dreptul reclamantilor la actiune s-a nascut la data la care aceasta scadenta s-a implinit fara ca debitorul angajator sa execute obligatia de plata. Prin urmare termenul de prescriptie de 3 ani nu a inceput sa curga la 01 10 2009 cum sustine recurenta,  ci la inceputul lunii noiembrie 2009, nefiind implinit la data formularii cererii de chemare in judecata.

Neintemeiata este si exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Uniunii S. Libere Feroviare Miscare Comercial Bucuresti.

Argumentul potrivit caruia o Uniune Sindicala, Federatiile sau Confederatiile sindicale au drept membri doar sindicatele care le compun este unul derizoriu. Ar fi absurd a se considera ca facilitatea oferita de lege, in speta Legea nr. 62/2011, pentru sindicate de a se organiza in uniuni, federatii sau confederatii in functie de sectoarele de activitate in cadrul carora actioneaza, poate fi interpretata in defavoarea acestor organizatii nou create in sensul inlaturarii dintre atributiunile recunoscute legal chiar pe cea principala: apararea drepturilor membrilor sai in fata instantelor judecatoresti, a altor institutii si autoritati ale statului.

De altfel, acest aspect poate fi dedus si din interpretarea gramaticala a prevederilor mai sus redate ale art. 28 din legea dialogului social nr. 62/2011. Textul legal utilizeaza formula „organizatiile sindicale”, iar nu doar sindicatul.

Ori, dispozitiile legale privind organizarea si functionarea uniunilor sindicale, federatiilor si confederatiilor sindicale sunt inserate in cadrul Capitolului IV al Legii nr. 62/2011, intitulat „forme de asociere a organizatiilor sindicale”.

Este de asemenea neintemeiata si exceptia lipsei calitatii procesual active a Uniunii sindicale intimate pentru membrii care au incetat activitatea anterior formularii cererii de chemare in judecata . Chiar daca acestia au  incetat raporturile juridice de munca cu societatea-recurenta, organizatia sindicala reclamanta isi pastreaza dreptul de a actiona in justitie pentru realizarea membrului ale carui raporturi de munca au incetat, bineinteles pentru perioada anterioara in care raporturile sale juridice de munca erau active.

Pe de alta parte este evident ca angajatorul nu poate fi obligat la plata unor diferente salariale pentru perioade de timp in care reclamantii nu au fost angajatii societatii . In mod evident  reclamantii care au incetat raporturile de munca cu recurenta pe parcursul anului 2010 nu au dreptul la diferente salariale decat proportional cu perioada in care au fost efectiv angajati in temeiul unor contracte individuale de munca valabil incheiate.

Cu privire la modalitatea de solutionare a fondului pricinii, Curtea retine urmatoarele aspecte concludente:

Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevazut ca “Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta.”

Din Contractul nr. 722/ 24.01.2008, contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, publicat in Monitorul Oficial partea V, nr. 3 din 11.02.2008, reiese ca partile contractante sunt reprezentantii patronilor din activitatile de transporturi si conexe, constituiti conform prevederilor legii nr. 356/10.07.2001 a patronatelor, respectiv Confederatia Nationala a Patronatului R. - C. N. P. R, U. Nationala a Transportatorilor Rutieri din Romania - U. N. T. R. R. si reprezentantii salariatilor din activitatile de transporturi si conexe, constituiti conform prevederilor legii nr. 54/2003, cu modificarile ulterioare, cu privire la sindicate, nominalizate in acest contract colectiv de munca.

Instanta de fond a facut aplicarea acestor prevederi contractuale in mod legal, atata timp cat unitatea angajatoare face parte din ramura transporturi, astfel incat prevederile CCM la nivel de ramura sunt aplicabile angajatilor sai .

In cauza de fata sunt aplicabile dispozitiile art. 238 din Codul muncii potrivit cu care „ contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior “. In masura in care ne aflam in situatia in care CCM la nivel de unitate contine clauze mai putin favorabile decat CCM la nivel de ramura (la nivel superior) se va face aplicarea dispozitiilor legale anterior citate si pur si simplu nu se va da eficienta dispozitiilor mai putin favorabile din CCM la nivel de unitate, facandu-se aplicarea directa a prevederilor din CCM la nivel de ramura .

Nu are relevanta faptul ca exista o prevedere in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, mai putin favorabila si care nu a fost niciodata anulata  sau ca o atare prevedere nu exista deloc, atata timp cat drepturile ce fac obiectul actiunii sunt prevazute in contractul colectiv de munca la nivel superior si, implicit direct aplicabile in cauza, fara a fi necesara preluarea lor in contractul colectiv de munca la nivel de unitate .

Pe de alta parte, lipsa fondurilor necesare pentru acordarea drepturilor rezultand din contractul colectiv de munca la nivel superior nu justifica neacordarea lor, deoarece existenta dreptului este certa si nu a fost conditionata in vreun fel de crearea fondurilor pentru plata lor.

Invoca recurenta   ca salariile intimatilor au fost mai mari decat cel calculat conform CCM incheiat la nivel de ramura . In realitate, conform CCM la nivel de unitate, anexa nr. l, formula de calcul a salariului de baza brut corespunzator fiecarei clase de salarizare este:S=S (CLASA 1) X K unde:- S este salariul de baza brut corespunzator clasei de salarizare respective;- S (clasa 1) este salariul de baza corespunzator clasei 1 de salarizare;- K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.

In atare situatie, daca clasa 1 de salarizare este de 570 sau 600 de lei si nu de 700 de lei asa cum prevedea CCM la nivel de Ramura Transporturi, atunci toate salariile au fost calculate gresit pornindu-se de la o suma de baza mai mica, inclusiv cel al intimatului-reclamant din prezenta cauza.

Pe de alta parte recurenta invoca in mod repetat ca anexa nr. 1 la CCM incheiat la nivel de unitate a fost anulata irevocabil prin Sentinta civila nr. 652/M pronuntata in 08.05.2012 si ca, pe cale de consecinta, nu ar mai putea calcula salariile in raport cu aceasta anexa, nemaiexistand coeficienti care sa fie avuti in vedere .

Curtea subliniaza ca anexa respectiva a fost constatata ca fiind nula prin hotarare judecatoresca pronuntata in anul 2012 si, prin urmare nu mai poate fi avuta in vedere la calculul drepturilor salariale ulterior pronuntarii acestei sentinte. Este nefondata sustinerea recurentei in sensul ca sentinta produce efecte si pentru trecut. In realitate in dreptul muncii declararea ca nula a unei clauze a unui contract de munca nu poate produce efecte decat pentru viitor, nu si cu privire la raporturile de munca deja derulate . Prin urmare nulitatea nu afecteaza drepturile salariale aferente anului 2010, care au fost calculate de societatea recurenta folosindu-se algoritmul din anexa nr. 1 . Urmeaza sa fie folositi aceeasi coeficienti din anexa dar prin raportare la baza de 700 lei, in loc de 570/600 lei.

Intrucat la data de 16 11 2010 Confederatia Nationala a Patronatului Roman a denuntat acest contract colectiv de munca, cu respectarea termenului de 30 de zile anterior datei initiale de incetare a sa (31 12 2010)- si potrivit adresei nr. 127/DDS/02.03.2011 a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, care raportat la prevederile art. 25 alin (2) din Legea 130/1996, era depozitarul de drept al CCM unic la nivel de ramura transporturi, rezulta indubitabil faptul ca dupa data de 31.12.2010, CCM Unic la nivel de ramura transporturi si-a incetat valabilitatea prin ajungere la termen. Prin urmare  se imune limitarea obligatiei paratei la plata diferentelor de drepturi salariale calculate potrivit art. 41 alin. 3 din CCM incheiat la nivel de ramura transporturi pe anii 2008/2010, la data de 31.12.2010, astfel cum a dispus si instanta de fond.

Referitor la capatul de cerere privind acordarea dobanzii legale si a actualizarii drepturilor salariale cu rata inflatiei, curtea subliniaza urmatoarele aspecte:

Potrivit dispozitiilor art. 1088 alin. 1 din Codul Civil, forma in vigoare la data raporturilor juridice pretinse pe calea prezentei actiuni civile „la obligatiile care au de obiect o sumã oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legalã, afarã de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate”.

Asadar, doar dobanda legala acordata incepand cu data promovarii prezentei actiuni civile poate compensa prejudiciul suferit de intimati ca urmare a calcularii drepturilor sale salariale prin utilizarea unui alt salariu minim brut decat cel de referinta mentionat in Contractul Colectiv de Munca la Nivelul Ramurii Transporturi 2006-2008, prelungit pana la 31.12.2010.

Acordarea dobanzii legale nu urmareste altceva decat o compensare a lipsei beneficiului inca de la scadenta a sumelor datorate de recurenta (dobanda compensatorie), in timp ce actualizarea cu indicele de inflatie a acelorasi sume de bani tinde la pastrarea valorii sumelor de bani intre momentul scadentei acestora si data platii efective (dobanda moratorie).

Asadar, functiile dobanzii legale si a indicelui de inflatie sunt diferite motiv pentru care pot fi acordate impreuna, desigur incepand cu momente diferite astfel dupa cum a stabilit prima instanta.

Prin urmare nu ne aflam in prezenta unei duble reparatii, actualizarea si dobanda fiind in mod legal acordate potrivit dispozitiilor civile  in  materie .

D. consecinta, in baza art. 312 Codul de procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul declarat de parata S. NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR MARFA CFR MARFA SA impotriva sentintei civile nr. 8888/29.09.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu reclamanta U. S. LIBERE FEROVIARE MISCARE - COMERCIAL BUCURESTI, in numele si pentru membri de sindicat  V. E., C. P., T. A., N. C., S. R. V., D. C., I. C., P. C. C., I. P. E., L. E., P. C., E. I. G., L. S., C. F., D. M., G. S., G. N., M. G., M. S., M. A., N. P., P. F., S S., VACARUSI M., D. A., J. S., N. G., S. I. M., T. G., C. C., A. V., B. M., B. V., C. S., C. O. G., C. C., D. C., D. G., D. P. G., D. C., D. A., E. C., F. S., J. C., L. C., M. I., M. F., M. S, M. V., M. I. I., N. V., NECULAITA D., P. D., P. S., R. G., R. A., R. F., R. D. M., S V. I., S. M., S. D. G., S. N., T. N., V. Z., B. D., C. L., M. G. T., C. M., C. J., I. E., L. M., M. E., M. A., M. N., N. M., P. M., P. V., P. L. S., R. C., S C., S N., S. M., S. A., C. S., D. M., P. V., P. M., U. A., M. E., C. C. C., C. I., I. M., D. V. V., I. D., I. M., J. S, M. M. A., M. G., P. I., P. E., R. C., C. N., A. A. D., C. V., D. G. D., D. J., S. M. M., R. C., S. L. C., C. M., B. R. V., N. C. M., P. E., P. S, P. E., P. N., M. C. M., M. M., C. I. D., N. M. I., C. G., D. V., M. V., O. C., D. C., P. T., S. E., O. M., G. F., N. I., P. M., R. C., S. T., R. F., B. I., O. M. F.,  E., D. I. S., A. D. C., B. D. P., P. N. C., A. E., D. I. M., B. G. C., I. V. S., B. L., M. C., C. A. C-T., C. M. L., N. E. G., A. D., M. E., R. E., S. M., R. C. V., T. GH. V., A. R. N., B. I. G., C. I. G., D. GH. G. . N., D. I. P., D. N. NICUSOR, I. M. V., I. N. G., M. I. D., M. C. C., P. P. C., S I. M., D. I. S., T. F., S. B. LUMITA, D. C., F. M., O. M., R. P. V., T. C., M. I. I. E., M. N., C. A., D. E., V. P., N. V., S. L., T. D., F. C., S. V. E., M. M., N. L., T. L., S. M., D. E., D. S., D. D., T. C., V. ILENUTA, N. T., D. M., C. D. D., D. M., N. C., D. M., D. M. N., D. P., I. C.,  P. I. NICUSOR,  V. V., ca nefondat.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   contract colectiv de munca    sindicat    sporuri    indemnizatii    salariu de baza    prejudiciu    dobanda legala    conflict de munca    uniune sindicala    negocieri    clase de salarizare    program de lucru    federatii sindicale   


Sus ↑