Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 2290/04.10.2016, pronuntata de T_ C__-S_ în Dosarul nr. xXXX, a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamanta O__ I__, împotriva pârâtei C_ de C_ a R__ Bucuresti si-n consecinta, a fost obligata pârâta la plata, catre reclamanta, a dobânzii legale, aferenta sumelor reprezentând drepturi salariale datorate în baza sentintei civile nr. 310/07.04.2009, pronuntata de T_ C__ - S_, calculata pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii si pâna la data Platii efective.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a analizat cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, exceptie invocata de pârâta C_ de C_ a R__, pe care a admis-o, cu motivarea ca, potrivit dispozitiilor art. 283, actualmente art. 268 alin. 1 lit. c, art. 279 , termenul de prescriptie de 3 ani curge de la data nasterii dreptului. Dreptul la actiune privind prestatiile succesive, potrivit dispozitiilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958, curge de la data când a devenit exigibila fiecare dintre aceste prestatii, astfel ca, raportat la data formularii actiunii – 14.03.2016, dreptul la actiune în sens material este prescris, pentru perioada cuprinsa între data când hotarârea a devenit executorie si data de 13.03.2013. sustinerile reclamantei privind întreruperea cursului prescriptiei, nu poate fi acceptata, urmând a fi înlaturate, deoarece nu suntem în ipoteza în care debitorii, prin faptul platii creantei au recunoscut pretentiile solicitate prin prezenta actiune, constând în daune interese, sub forma dobânzii legale, pentru neexecutare sau executare cu întârziere a obligatiei. Cu aceasta motivare, prima instanta a respins ca prescrise pretentiile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, începând cu data introducerii actiunii principale 22.08.2008 si pâna la data de 13.03.2013. Decizia nr. 7/2015 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, (obligatorie în baza dispozitiilor art. 251, alin. 3 din Codul de procedura civila), a stabilit ca, platile voluntare esalonate în temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, efectuate în baza unui titlu executoriu, nu întrerup termenul de prescriptie a dreptului material la actiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.

Cu privire la M_ Economiei si Finantelor P_, se constata ca acest minister nu are calitate de ordonator principal de credite, iar reclamanta, fosta salariata a Curtii de C_ a R__ nu a avut raporturi juridice cu M_ Economiei si Finantelor P_, prin urmare nu s-a realizat raportul de identitate între calitatea de pârât cu cea de subiect pasiv „obligat” în raportul juridic supus analizei. Se retine ca între M_ Finantelor P_ si celelalte institutii pârâte nu exista nicio obligatie de garantie sau de despagubire în cazul neexecutarii de catre o institutie publica a obligatiei ce îi incuba în baza raportului juridic de munca. Este adevarat ca în cadrul procesului bugetar, M_ Economiei si Finantelor P_ repartizeaza ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar în conformitate cu dispozitiile art. 28^1 din Legea nr. 500/2002, însa nu are atributia de a vira acestora alte sume decât cele prevazute în legea bugetului de stat si nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.
Asadar între reclamanta si M_ Economiei si Finantelor P_ nu exista un raport juridic obligational, iar atributiile stabilite în sarcina sa prin dispozitiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport. 
Pe fond, s-a retinut ca reclamanta si-a desfasurat activitatea în cadrul pârâtei C_ de C_ a R__, în prezent fiind pensionara.             

Prin sentinta civila nr. 310/07.04.2009 pronuntata de T_ C__- S_ în dosar nr. xXXX, ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 82/15.01.2010, pârâtii au fost obligati la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica în procent de 50%, calculat la salariul de baza brut lunar, din data de 01.09.2000 si pentru viitor, pâna la data când reclamanta nu-si va mai exercita functia, sume actualizate cu rata inflatiei începând cu data de 01.09.2000 si pâna la momentul Platii integrale. Existenta acestui titlu executoriu nu a fost contestata de pârâta.

Potrivit dispozitiilor art. 160 codul muncii, republicat salariul cuprinde pe lânga salariul de baza si indemnizatiile, sporurile, alte adaosuri, rezultând ca sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% acordat reclamantei, prin hotarârea judecatoreasca invocata în cauza, sunt  cuprinse în notiunea de salariu. De asemenea, dispozitiile art. 161 codul muncii, republicat reglementeaza prioritatea platii salariului, prevazând ca acesta se plateste înaintea oricaror alte obligatii ale angajatorului, iar dispozitiile art. 166  alin. 4 fac referire la întârzierea nejustificata a Platii salariului sau neplata acestuia, fapt ce poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului.

În raport cu aceste dispozitii legale, se constata ca obligatia de plata a drepturilor salariale cuvenite reclamantei, Asa cum au fost stabilite prin hotarârea judecatoreasca mentionata a fost executata partial si cu întârziere de catre pârâti. În acest context, se apreciaza ca  reclamanta este  îndreptatita la acordarea de daune interese, pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neexecutarii obligatiilor ce incumba pârâtilor, potrivit hotarârii judecatoresti susmentionata.       

Începând cu data de 01.10.2011, data intrarii în vigoare a Noului cod civil, se apreciaza ca, fiind în prezenta unei obligatii succesive si distincte de aceea de plata a drepturilor salariale neachitate, sunt incidente dispozitiile noului cod civil, potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1, deoarece fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, constând în neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligatiei de plata, a fost savârsita succesiv, pentru creantele neachitate, si pentru cele achitate dupa aceasta data, dupa _ acestuia. În acest context, se constata ca, potrivit dispozitiilor art. 1531 alin. 1 si alin. 2 noul Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit urmare a neexecutarii, acesta cuprinzând pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta a fost  lipsit. Totodata, dispozitiile art. 1535 alin. 1 Cod civil dispun ca, în cazul în care  o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data scadentei si pâna la momentul platii, în cuantumul prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.
Din interpretarea dispozitiilor art. 1531, art. 1535 Cod  civil rezulta ca daunele interese cuvenite reclamantei sunt daune moratorii si pentru acordarea acestora nu este necesara încheierea unei conventii între parti, întrucât se acorda  în cuantumul stabilit de lege, nefiind necesara  dovedirea prejudiciului de catre creditor, existenta acestuia fiind prezumata. Totodata, potrivit dispozitiilor art. 1489 alin. 1 noul Cod civil se reglementeaza  dobânzile sumelor de bani si prevede ca dobânda este cea convenita de parti sau, în lipsa, cea stabilita de lege.

Prin OUG nr. 71/2009, s-a reglementat plata unor sume prevazute în titlurile executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar si s-a dispus ca plata drepturilor salariale, prevazute în titlurile executorii, sa se faca esalonat pâna la data de 31.12.2009, ulterior termenele de plata fiind prelungite, prin OUG nr. 45/2010 si Legea nr. 230/2011, pâna în anul 2016. Se mai constata ca, prin aceste acte normative, s-a prevazut ca sumele de bani se vor plati esalonat, actualizate cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul national de S_, însa actualizarea nu echivaleaza cu o reparare integrala a prejudiciului produs reclamantei, reparare care, prin plata cu întârziere a drepturilor cuvenite, este acoperita atât prin acordarea indicelui de inflatie, cât si prin acordarea dobânzii legale. În plus, aceste daune moratorii se acorda în cuantumul prevazut de lege, fara a fi necesar ca reclamanta sa dovedeasca existenta vreunui prejudiciu, conform dispozitiilor art. 1535 alin. 1 noul cod civil, astfel ca nu este necesara îndeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale.

Instanta a apreciat ca este nefondata si Sustinerea pârâtei potrivit careia în conditiile în care a operat actualizarea creantei în functie de rata inflatiei, nu s-ar mai justifica si dobânda legala, vazuta ca o masura penalizatoare, întrucât, Asa cum rezulta din titlul executoriu invocat de reclamanta, prin acestea s-a acordat numai actualizarea cu indicele de inflatie, iar acordarea dobânzii legale nu este echivalenta cu  acordarea indicelui inflatiei si nu constituie o ,,sanctiune”. În acest sens se retine ca natura juridica a dobânzii este diferita de natura  juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentând  o sanctiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata - iar a doua reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii Platii - daune compensatorii. De asemenea, indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piAsa si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati în circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare.
Referitor la dobânda legala aceasta reprezinta câstigul, folosul pe care l-ar fi obtinut reclamanta din investirea banilor daca acestia ar fi fost platiti la termen. Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligatiei cu rata inflatiei, întrucât nu se ajunge la o dubla reparare. Acest prejudiciu consta atât în pierderea puterii de cumparare a  sumei de bani, reprezentând aceste creante prin devalorizarea monedei nationale, cât si în daune interese la care este îndreptatit reclamanta pentru neexecutare.

Se retine ca, pentru creantele initiale stabilite prin hotarâre judecatoreasca, reclamanta are un titlu executoriu, iar executarea acestor creante a fost esalonata prin acte normative succesive. Plata creantei, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu, a fost esalonata independent de vointa reclamantei, creantele urmând a fi executate în anumite procente si la anumite termene. Aceasta nu înseamna ca aceste creante nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta, nefiind cazul obligatiilor afectate de un termen suspensiv, când creanta devine exigibila numai în momentul împlinirii acelui termen. În cauza, nu este vorba de astfel de creante întrucât creantele au fost constatate printr-o hotarâre judecatoreasca, iar hotarârile judecatoresti pronuntate în solutionarea conflictelor de munca sunt definitive si executorii, potrivit dispozitiilor art. 289 codul muncii, ceea ce conduce la concluzia ca aceste creante, de la data pronuntarii hotarârii, au devenit certe, lichide si exigibile.
Mai mult, prin Decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii stabilind ca, în aplicarea dispozitiilor art. 1082 si art. 1088 codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I si art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009, privind codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru plata esalonata a sumelor prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în conditiile art. 1 si art. 2 din OUG nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pe de alta parte, Decizia nr. 21/22.06.2015 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, (obligatorie în baza dispozitiilor art. 251, alin. 3 din Codul de procedura civila) a stabilit ca dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii, Asa cum rezulta din interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 si art. 1.523 alin. (2) lit. d) din Codul civil raportat la art. 166 alin. (1) si (4) din art. 279 , republicat, cu modificarile si completarile ulterioare [art. 161 alin. (1) si (4) din art. 279 în forma anterioara republicarii] si art. 1088 din Codul civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobata prin Legea nr. 43/2012, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1.535 din Codul civil.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel în termenul legal pârâta-apelanta C_ de C_ a R__, solicitând admiterea apelului formulat, si rejudecând fondul, instanta de apel sa dispuna schimbarea în parte a hotarârii apelate, cu consecinta respingerii în totalitate a actiunii ca neîntemeiata.
Hotarârea instantei de fond a fost criticata din perspectiva aplicarii eronate a legii, în sensul ca în mod gresit T_ a apreciat ca în cauza ar fi îndeplinite toate conditiile acordarii dobânzii legale, conform art. 1073 Cod civil vechi si ale art. 166 alin.(4) din art. 279 , fara sa observe ca aceste texte de lege pornesc de la premisa ca neexecutarea obligatiei principale, ori executarea sa cu întârziere este nejustificata. Ori, în speta de fata, întârzierea în executarea creantei are un caracter nejustificat deoarece angajatorul a trebuit sa tina seama de prevederile art. l alin. (1) lit. a)-e) din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, text modificat prin articolul unic din Legea nr. 230/2011 care a intrat în vigoare în data de 11 decembrie 2011.

Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. l din actul normativ anterior mentionat: „plata sumelor prevazute prin hotarâri judecatoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pâna la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu; e)în anul 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu”.

De asemenea, prevederile art. l alin. 2 din actul normativ mentionat anterior au ramas neschimbate, în sensul ca, în aceasta perioada orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
Astfel, apreciaza ca, prin sentinta apelata prin care s-a dispus plata dobânzilor solicitate, au fost încalcate dispozitiile unui act normativ cu caracter special prin care au fost instituite reguli speciale de executare a acestor titluri executorii,
Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 379 alin. (l) Cod procedura civila, executarea silita nu poate avea loc decât pentru o creanta certa, lichida si exigibila, ori din perspectiva dispozitiilor legale precizate, obligatia de plata a Curtii de C_ nu era ajunsa la scadenta, ci era afectata de termenele de esalonare a Platii statuate prin interven?ia legiuitorului. Asadar, este evident ca respectiva creanta nu este exigibila.
Pe cale de consecinta, pendente condi?ione debitorul nu poate fi considerat în întârziere, întrucât datoria sa, desi exista, nu este ajunsa la scadenta, principiul care se desprinde din art. 1023 Cod civil conform caruia „creditorul nu poate cere plata înainte de împlinirea termenului, daca acesta a fost stipulat în favoarea debitorului”.

A reiterat apelanta ideea ca, în cazul concret al spetei de fata, nu i se poate retine vreo culpa pentru neplata drepturilor salariale, atâta vreme cât printr-un act normativ, respectiv OG nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, se stabileste atât plata esalonata a drepturilor de natura salariala stabilite în baza unor hotarâri judecatoresti cât si suspendarea de drept a executarii silite pentru perioada mentionata în acest act normativ.
Apelanta a mai sustinut ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile a Curtii de C_ a R__, care, în calitate de angajator a pus în aplicare dispozitiile unui act normativ.
În conditiile în care obligatiile de plata ce formeaza obiect al reglementarii instituite prin OUG nr. 71/2009 nu sunt ajunse la scadenta decât pro parte, în limita transelor anuale care, de altfel, au si fost achitate, iar pentru viitor, acestea nu sunt ajunse la scadenta, pretentiile creditorilor, de acordare a dobânzii legale aferente, cu titlu de acoperire a prejudiciului cauzat prin executarea cu întârziere conform reglementarii speciale, nu sunt sustinute în plan probator.

S-a mai precizat în continutul apelului ca angajatorul a pus în plata titlurile executorii, conform calendarului de executare stabilit prin OUG nr. 71/2009. Pe cale de consecinta, demersul reclamantei este nejustificat, întrucât dispozitiile art. 1 din OUG nr. 71/2009, anterior citate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 230/2011 stipuleaza un grafic de esalonare.
De altfel, indiferent de izvorul originar al creantei, raspunderea debitorului pentru pasivitatea manifestata în executarea unei hotarâri judecatoresti de obligare la plata unei sume de bani este o raspundere delictuala, iar pentru angajarea raspunderii civile, contrar celor retinute de catre instanta de fond, în cauza nu este îndeplinita conditia referitoare la existenta unui fapt ilicit, deoarece îndeplinirea unei activitati impuse de lege reprezinta o cauza justificativa care înlatura caracterul ilicit ai faptei, atât în materie delictuala, cât si contractual.

Referitor la Decizia nr. 2/17.02.2014 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, apelanta a mai sustinut ca, în considerentele acesteia, debitorul este chiar statul prin institutiile sale, or C_ de C_ a R_ nu reprezinta Statul Român si nici nu a fost emitentul actului normativ mentionat, respectiv OUG nr. 71/2009, conditie în care nici nu se poate retine raspunderea civila delictuala a institutiei pârâte.
În concluzie, fapta debitorilor de a se conforma prevederilor legii si de a efectua platile esalonate cu respectarea regulilor generale privind efectuarea cheltuielilor bugetare, instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, nu are un caracter ilicit si, ca atare, nu poate atrage raspunderea civila a acestora pentru pretinsul prejudiciu invocat de creditori, cum gresit a interpretat instanta de fond.
În raport de eventualele aparari ale intimatei-reclamante, care au fost prezentate si în actiunea introductiva, fundamentate pe protocolul 1 art. 1 alin. (2) din conventia Europeana a Drepturilor Omului, s-a mai sustinut ca acestea nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor conform interesului general.

De altfel, C_ Europeana a Drepturilor Omului prin Decizia nr. 4/2012 în cauza „D_ Daniei D_ si altii împotriva R__”, a statuat ca statului român nu i se imputa faptul ca a refuzat executarea unor hotarâri judecatoresti ce recunosteau intimatilor-reclamanti anumite drepturi salariale si nici nu a urmarit, prin aceasta reglementare, eliminarea efectelor acestor hotarâri.
Prin aceeasi decizie C_ Europeana a Drepturilor Omului, analizând circumstantele economice si financiare concrete existente la momentul adoptarii acestei reglementari a observat ca, desi mecanismul de esalonare a suferit modificari, autoritatile nationale l-au respectat, dând dovada de diligenta în executarea hotarârilor judecatoresti, astfel încât plata esalonata a sumelor datorate reclamantilor a fost considerata ca rezonabila, neafectând însasi substanta dreptului.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozitiile art. 466 - 470 Cod procedura civila si art. art. (1) si (2) din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata prin Legea nr. 230/2011.
Reclamanta-intimata O__ I__ a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea apelului, mentinerea hotarârii primei instante ca temeinica si legala, iar apararile pârâtei angajatoare au fost înlaturate în mod temeinic.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul pârâtei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate în fata primei instante de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. Cod de procedura civila, C_ retine urmatoarele:
C_ retine ca obiectul actiunii introductive poarta asupra acordarii de catre pârâta, în calitate de angajatoare a reclamantei, a dobânzilor legale, cu titlul de daune-interese pentru neexecutarea unor hotarâri judecatoresti, prin care cea din urma a fost îndatorata la plata unor sume de  bani, reprezentând drepturi salariale.

Problema de drept a carei dezlegare presupune transarea pe fond a litigiului dintre parti a fost solutionata prin Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie care, pe calea recursului în interesul legii reglementat de art. 514 si urm. din Codul de procedura civila, a statuat ca în aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare „pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011”.                          

Decizia instantei supreme a fost publicata în Monitorul Oficial la data de 03.06.2014, context în care C_ observa ca dezlegarea chestiunii de drept ce a facut obiectul sau este obligatorie pentru instante în conditiile art. 517 alin. 4 din NCPC.
Raportându-se în mod corect la aceasta decizie, T_ a analizat situatia concreta a reclamantei, retinând ca aceasta a obtinut pe cale judiciara drepturi salariale, în baza sentintei civile nr. 310/07.04.2009 pronuntata de T_ C__-S_, în Dosarul nr. xXXX, care a fost executata de pârâti partial si cu întârziere, ca efect al art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
Asa fiind, instanta de apel observa în primul rând ca, în legatura cu izvorul obligatiei a carei îndeplinire se solicita prin actiunea de fata, Înalta Curte a apreciat ca neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligatiei de plata stabilite printr-o hotarâre judecatoreasca poate antrena raspunderea civila delictuala, chiar daca izvorul obligatiei a carei încalcare a fost sanctionata prin hotarârea judecatoreasca ce reprezinta titlu executoriu este un contract. În consecinta, la temelia pretentiei dedusa judecatii sta institutia raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a angajatorului, constând în neexecutarea sau executarea cu întârziere a titlurilor.

În continuare, având de analizat în ce masura sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, instanta suprema a stabilit ca, „în ce priveste existenta unei fapte ilicite, savârsite cu vinovatie, în sensul dispozitiilor legale ce instituie raspunderea civila, aceasta consta în executarea cu întârziere de catre debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar”. 

„Fapta îmbraca forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale nu se poate retine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezinta un caz fortuit care sa rastoarne prezumtia relativa de culpa a debitorului în executarea obligatiei, întrucât acestui element îi lipsesc doua caracteristici esentiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului (care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita asteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitorul este chiar statul, prin institutiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constitutie, „creantele asupra statului sunt garantate” si faptul ca masura de esalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un tert”. 

Prin consideratiile de drept mai sus expuse, Înalta Curte de Casatie si Justitie a raspuns obiectiilor pârâtei C_ de C_ a R__, ridicate prin cererea de apel supusa analizei, care a pretins ca nu îi este imputabila esalonarea executarii drepturilor salariale stabilite prin hotarâri judecatoresti în favoarea reclamantei si ca aceasta lipsa de culpa ar exonera-o de la plata daunelor-interese, potrivit art. 1082 din vechiul Cod civil. 
În temeiul art. 517 alin. 4 din NCPC, instanta de apel va prelua rationamentul juridic al ICCJ, astfel ca argumentele pârâtei-apelante cu privire la neîndeplinirea conditiilor raspunderii civile sunt nefondate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, C_ va respinge ca nefondat apelul pârâtei, luând act ca partile litigante nu au solicitat cheltuieli de judecata în apel.
 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
 
Respinge apelul declarat de catre pârâta-apelanta C_ de C_ a R__ împotriva sentintei civile nr. 2290/04.10.2016, pronuntata de T_ C__-S_ în Dosarul nr. xXXX, în contradictoriu cu reclamanta-intimata O__ I__ si cu pârâtii-intimati M_ Justitiei, C_ de A_ Timisoara, T_ C__-S_ si M_ Finantelor P_.
Fara cheltuieli de judecata.
DEFINITIVA.
Pronuntata în sedinta publica azi, 11 ianuarie 2017.