Prin actiunea înregistrata sub nr. xX pe rolul Tribunalului Bucuresti, numitul D_ N_, a chemat in judecata _., solicitând: anularea deciziei nr. xxx din data de 14 decembrie 2015; reintegrarea în functia avuta anterior si obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate si la plata cheltuielilor de judecata. Prin sentinta civila nr. 5994/30.05.2016 Tribunalul Bucuresti a respins actiunea formulata de catre reclamantul D_ N_, în contradictoriu cu parata _., ca neîntemeiata. Pentru a pronunta aceasta solutie, a retinut urmatoarele: Reclamantul a fost angajat cu contract individual de munca pe durata nedeterminata si înregistrat cu nr. xx din data de 14 mai 2001 în functia de distribuitor medicamente la punctul de lucru Bucuresti. Prin Decizia nr. xxx din data de 14 decembrie 2015, emisa de catre parata, s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, conform art. 61 lit. a si art. 248 lit. e din art. 279 , angajat pe postul de distribuitor la punctul de lucru din Bucuresti. Se mai arata in decizie ca aceasta a fost comunicata reclamantului prin posta ca urmare a refuzului de primire a deciziei de sanctionare si ca aceasta îsi produce efecte de la data comunicarii. Se mai mentioneaza ca, decizia poate fi contestata în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul Bucuresti. Analizând modul cum a fost întocmita decizia de sanctionare, sub aspectul prevederilor art. 252 alin.2 din art. 279 , instanta a observat ca aceasta cuprinde toate elementele obligatorii prevazute de textul de lege mentionat. Astfel, în decizie este mentionata descrierea în mod detaliat a faptei savârsite, în sensul ca la data de 17 noiembrie 215 în jurul orelor 14:30, reclamantul, în timp ce se afla în exercitarea atributiilor de serviciu în localitatea Bucuresti, a fost implicat într-un eveniment rutier, ce a degenerat apoi __ celalalt sofer implicat. Se mai arata ca angajatul societatii a folosit cuvinte injurioase la adresa respectivului sofer, când acesta îl rugase sa nu paraseasca locul accidentului, pana la venirea echipajului de politie. Reclamantul, enervat de situatie, a pornit si deplasat ma?ina societatii, ducând pe capota persoana implicata în incident, punând astfel in pericol viata sau sanatatea acestuia, iar prin atitudinea angajatului, a creat un prejudiciu de imagine al societatii. In decizie se mai arata textele de lege încalcate de catre reclamant prin savârsirea faptelor, respectiv art. 3 alin.1 si art.4 alin.3 raportat la art. 39 alin.1 lit. e din Regulamentul Intern, motivele care au dus la înlaturarea apararilor formulate de catre reclamant, in sensul ca acesta a sustinut ca ii era teama ca respectivul sofer sa nu-i sustraga suma de bani încasata, desi aceasta suma era in masina, iar celalalt sofer nu a vrut decât ca angajatul sa astepte venirea organelor de politie, ce au constatat vinovatia angajatului. Instanta a apreciat ca decizia contestata cuprinde toate elementele obligatorii prevazute de art. 252 alin.2 din art. 279 . Instanta a observat ca au fost respectate prevederile art. 251 alin.1 din art. 279 , in sensul ca a fost realizata cercetarea disciplinara a reclamantului. Mai mult, prin folosirea cuvintelor injurioase s-a creat un prejudiciu de imagine al societatii. De asemenea, la venirea echipajului de politie, acesta a constatat ca reclamantul s-a facut vinovat de acel incident rutier, fiind sanctionat contraventional. In ce priveste sanctiunea aplicata, instanta a considerat ca aceasta este proportionala cu gravitatea faptelor comise, in sensul ca s-a adus un prejudiciu de imagine al societatii prin folosirea de expresii jignitoare fata de celalalt sofer, in conditiile in care societatea se bucura de un renume si prestigiu ridicat, cat si prin faptul ca, prin deplasarea masinii cu soferul agatat de stergatoare, se putea produce o fapta mai grava ce atragea pierderea vietii sau producerea unei vatamari grave, cu consecinte mari asupra paratei ce putea fi implicata si __ penal. Instanta a mai avut in vedere si faptul ca reclamantul a mai fost sanctionat in anul 2015 cu avertisment, nefiind împlinit termenul de prescriptie a executarii sanctiunii, conform art. 248 alin.3 din art. 279 , astfel ca nu se impune a fi aplicata o sanctiune mai blânda fata de reclamant, prin înlocuirea celei aplicate de catre parata. instanta a apreciat ca sanctiunea aplicata – desfacerea contractului individual de munca al reclamantului - este proportionala cu gravitatea faptei retinute. A mai sustinut ca nu au fost înlaturate apararile sale, iar comportamentul sau a fost determinat de atitudinea suspecta a celuilalt sofer care a insistat sa astepte echipajul de Politie la locul savârsirii accidentului, desi acest lucru nu era necesar, putându-se utiliza procedura constatarii amiabile, inclusiv la sediul sectiei de Politie. Astfel, s-a nascut suspiciunea ca celalalt sofer urmareste sa-i sustraga banii încasasi, care se aflau în masina. In ceea ce priveste sanctiunea aplicata, considera ca aceasta nu este proportionala cu fapta în conditiile in care situatia de fapt a fost cea descrisa in actiune. În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. In drept,a invocat art. 78-80 art. 279 si art. 466 si urm. din Codul de procedura civila. Examinând sentinta atacata în temeiul dispozitiilor art. 479 alin. (1) teza I Cod procedura civila, potrivit carora „instanta de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta”, Curtea retine urmatoarele: Curtea retine ca instanta de fond a retinut ca un echipaj de Politie sosit la locul savârsirii accidentului l-a sanctionat contraventional pe apelantul reclamant (De asemenea, la venirea echipajului de politie, acesta a constatat ca reclamantul s-a facut vinovat de acel incident rutier, fiind sanctionat contraventional). Din probele administrate în fata instantei de fond nu rezulta ca un echipaj de Politie s-a deplasat la locul savârsirii accidentului si a întocmit un proces verbal de sanctionare contraventionala a apelantului reclamant, astfel încât acest considerent urmeaza a fi înlaturat din sentinta civila apelata. Cu toate acestea, Curtea constata ca acest considerent nu este unul decisiv sau decizoriu, neavând relevanta în ceea ce priveste legalitatea si temeinicia deciziei de sanctionare disciplinara, în care nu se face referire la situatia ulterioara momentului în care apelantul reclamant a mers cu autovehiculul sau în timp ce, celalalt sofer implicat în incident se afla pe capota masinii. Prin urmare, considerentul înlaturat nu este în masura sa determine modificarea solutiei instantei de fond, fiind irelevant daca angajatul a fost sanctionat contraventional la locul savârsirii accidentului sau ulterior, la sediul sectiei de Politie la care s-a prezentat. Apelantul a sustinut ca nu au fost avute în vedere apararile sale privind suspiciunea în legatura cu intentia celuilalt sofer de sustragere a banilor încasasi aflati în masina apelantului, respectiv comportamentul provocator al celuilalt sofer. Critica este neîntemeiata. Chiar considerând ca dorinta angajatului apelant de a parasi locul producerii accidentului a fost determinata de temerea ca celalalt sofer ar fi putut încerca sa îi sustraga banii din masina (desi o asemenea temere nu a fost dovedita, respectiv nu s-a probat ca situatia de fapt - sicanarea în trafic, oprirea în trafic într-un loc public, în care pietonii au filmat incidentul, refuzul celuilalt sofer de a solutiona amiabil incidentul, ar fi fost în masura sa determine o temere atât de mare încât sa încerce în orice mod parasirea locului accidentului), Curtea considera ca reactia apelantului reclamant a fost disproportionata fata de circumstantele în care s-a produs incidentul, punerea în pericol a vietii si sanatatii unei persoane, prin conducerea autovehiculului în timp ce aceasta persoana se afla pe capota masinii, neputând fi justificata de temerea privind sustragerea banilor încasati. De asemenea, nu se poate sustine ca folosirea unor cuvinte jignitoare de catre celalalt sofer determina în mod automat un comportament identic sau ca justifica folosirea unor cuvinte injurioase, în conditiile în care angajatul, aflat în exercitarea atributiilor de serviciu, avea obligatia de a se abtine de la afisarea unui comportament care ar prejudicia imaginea societatii al carei angajat este. Cu privire la individualizarea sanctiunii disciplinare aplicate de angajator sunt relevante dispozitiile art. 250 din art. 279 , conform carora: Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârsite de salariat, avându-se în vedere urmatoarele: a) împrejurarile în care fapta a fost savârsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala în serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta. Astfel, punerea în pericol a vietii si sanatatii unei persoane si utilizarea unui limbaj injurios în public reprezinta fapte deosebit de grave, în conditiile în care imaginea societatii angajatoare este asociata cu un comportament periculos si care aduce atingere unor drepturi fundamentale - dreptul la viata, la protejarea sanatatii, la demnitate. Mai mult, Curtea retine ca în luna februarie 2015, cu aproximativ 9 luni înainte de data sanctionarii disciplinare, apelantul reclamant fusese sanctionat disciplinar cu avertisment, astfel cum rezulta din decizia nr. 272/10.02.2015. ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Definitiva. Pronuntata în sedinta publica de la 20 Martie 2017.
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti
Se mai arata textele de lege conform carora faptele savârsite constituie abateri disciplinare, respectiv art. 20 alin.2 lit. u, art. 38 alin.2 si art. 39 alin.1 lit. e, q si z din Regulamentul Intern, cat si textul de lege pentru care s-a aplicat sanctiunea, respectiv art. 62 alin.1 lit. a, si art. 248 lit. e din art. 279 .
Decizia a fost comunicata reclamantului, potrivit art. 252 alin.3 si 4 din art. 279 , prin posta, in termen de 5 zile de la data emiterii deciziei de sanctionare. Se arata termenul in care aceasta poate fi contestata, respectiv 30 zile, conform Codului muncii, dar fiind in vigoare legea nr.62/2011 care este o lege speciala si aparuta dupa ultima modificare a Codului muncii, termenul de contestare este de 45 zile, conform art. 211 lit. a din legea nr.62/2011.
Sub aspectul temeiniciei, instanta a retinut ca la data de 17 noiembrie 2015, ora 14:30, reclamantul fiind in exercitarea atributiilor de serviciu in localitatea Bucuresti, a avut un incident rutier cu un alt conducator auto. In urma acestuia, reclamantul a folosit cuvinte injurioase la adresa acelui sofer si a vrut sa mute masina de la locul respectiv si sa mearga la politie sa rezolve problema pe cale amiabila. Deoarece celalalt sofer nu a fost de acord cu aceasta, sustinând sa lase masina in locul unde s-a produs incidentul pana la venirea echipajului de politie, reclamantul s-a suit in masina si a mutat-o de la locul respectiv, iar in acest timp celalalt sofer s-a agatat de stergatoare.
S-a retinut ca reclamantul se face vinovat de fapta retinuta in sarcina acestuia prin Procesul Verbal nr. 1737/2015 încheiat cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare. Sustinerea reclamantului ca nu a dorit decât sa rezolve pe cale amiabila acel incident rutier cu celalalt sofer, prin deplasarea cu masina la politie, si întrucât se afla în trafic ci nu în sediul unitatii nu poate fi angajata raspunderea sa, nu a fost retinuta deoarece reclamantul se afla in exercitare atributiilor de serviciu, iar folosirea de cuvinte injurioase la adresa acelui sofer si faptul ca a deplasat masina in timp ce acel sofer se afla agatat de stergatoare, putea sa-i puna in pericol viata sau sanatatea acestuia.
APELUL FORMULAT DE D_ N_P_ cererea sa de apel, apelantul reclamant D_ N_ a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate si admiterea cererii de chemare in judecata, urmând sa se anuleze decizia de concediere disciplinara si sa se dispuna reintegrarea în functia avuta si obligarea angajatorului sa-i plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, cât si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, arata ca situatia de fapt a fost gresit retinuta de instanta, în sensul ca nu a fost sanctionat contraventional la locul producerii accidentului, ci a fost sanctionat contraventional la Sectia de Politie la care s-a prezentat ulterior.
De asemenea, filmul admis ca proba in cauza a surprins doar un fragment foarte scurt din ceea ce s-a întâmplat. Anterior momentului în care a mutat masina, celalalt sofer s-a pozitionat in fata acesteia în mai multe rânduri pentru a-l împiedica sa faca orice manevra. S-a retinut si producerea prejudiciului de imagine prin folosirea expresiilor jignitoare la adresa celuilalt sofer însa nu s-a avut în vedere ca si celalalt sofer a folosit astfel de expresii la adresa sa.
Intimata _., prin administrator judiciar B__ B__ RESTRUCTURING SPRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de apel.
În drept, a invocat art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura civila, cu luarea in considerare a dispozitiilor speciale din art. 279 art. 247 si urmatoarele.
In sustinerea apararii a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.
Apelantul a sustinut ca instanta de fond a retinut eronat situatia de fapt, în sensul ca nu a fost sanctionat contraventional la locul savârsirii faptei, ci a fost sanctionat contraventional ulterior, la sediul sectiei de Politie la care s-a prezentat. Critica este partial întemeiata.
Astfel, Curtea retine ca nu se contesta faptul ca apelantul reclamant a folosit cuvinte injurioase la adresa celuilalt sofer implicat în accident sau ca a mers cu autovehiculul desi celalalt sofer se afla pe capota, ci se invoca circumstante care au cauzat un astfel de comportament.
Apelantul a mai sustinut ca sanctiunea aplicata nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei ce constituie abatere disciplinara. Sustinerea este neîntemeiata.
Prin urmare, circumstantele în care a fost savârsita fapta, consecintele abaterii disciplinare constând în crearea unui prejudiciu de imagine (dovedit prin reactiile aparute în presa în urma incidentului), faptul ca anterior angajatul mai fusese sanctionat disciplinar, denota caracterul proportional al aplicarii celei mai grave sanctiuni disciplinare – desfacerea contractului colectiv de munca.
Fata de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant D_ N_, domiciliat in Bucuresti, CNP xx, cu domiciliu ales la Cabinet avocat CEAFALAU L__ M__ in Bucuresti, _, nr. 10, sector 2, împotriva sentintei civile nr. 5994/30.05.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, în dosarul nr. xX, în contradictoriu cu intimata pârâta _. prin administrator judiciar B__ B__ RESTRUCTURING SPRL, cu sediul in Sibiu __, jud. Sibiu, CUI RO xxx, JxX, ca nefondat.
Mai multe despre: desfacerea contractului de munca decizie de sanctionare abatere disciplinara prejudiciu de imagine limbaj injurios
