Cabinet avocat Dreptul muncii

Se constata ca la emiterea deciziei de revizuire casa de pensii trebuia sa aiba in vedere toate stagiile de cotizare realizate de reclamant pana la data de 01.08.2011, data de la care s-au acordat drepturile revizuite conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 59/2011, fara sa fie necesara formularea de catre reclamant a unei cereri de recalculare a pensiei prin adaugare de stagii.

Stagii de cotizare ce pot fi valorificate in cadrul deciziei de revizuire a drepturilor de pensie emise in baza OUG nr. 59/2011

-Art. 1 alin. 1 OUG nr. 59/2011

Se constata ca la emiterea deciziei de revizuire casa de pensii trebuia sa aiba in vedere toate stagiile de cotizare realizate de reclamant pana la data de 01.08.2011, data de la care s-au acordat drepturile revizuite conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 59/2011, fara sa fie necesara formularea de catre reclamant a unei cereri de recalculare a pensiei prin adaugare de stagii.
Concluzia care se impune este aceea ca cerin?a formularii unei cereri la casa de pensii este prevazuta numai pentru situa?ia in care pensionarul prezinta inscrisuri doveditoare noi, care con?in alte date si elemente decat cele existente in dosarul de pensionare si care, in mod obiectiv, nu ar putea fi avute altfel in vedere de catre casa de pensii.

Prin sentinta civila nr.5799/04.06.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,  a  admis actiunea in parte formulata de reclamantul M.A.M. in contradictoriu cu parata C.P.M.B.
A obligat parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului raportat la un punctaj mediu anual de 3,69869 si la plata diferentelor de drepturi de pensie incepand cu 01.07.2013; a respins in rest actiunea ca neintemeiata si a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs motivat in termen legal recurentii C.P.M.B. si M.A.M.
Analizand sentin?a recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Recursul declarat de reclamantul M.A.M. este fondat si urmeaza a fi admis, in temeiul art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., intrucat prima instan?a a facut o gre?ita aplicare a legii.
Dispozi?iile legale aplicate in mod gre?it de catre tribunal se refera la stagiile de cotizare ce pot fi valorificate in cadrul deciziei de revizuire a drepturilor de pensie, emise in baza OUG nr. 59/2011.
Recurentul reclamant a contestat decizia de revizuire emisa in temeiul actului normativ men?ionat, una dintre critici vizand nevalorificarea tuturor stagiilor de cotizare realizate. In fapt, prin decizia contestata au fost luate in considerare numai veniturile realizate in perioada 01.02.1949-30.06.2006, de?i reclamantul a realizat stagii de cotizare si in continuare, in perioada 30.06.2006-2012.
Instan?a de fond a apreciat ca stagiul de cotizare din perioada 30.06.2006-2012 poate fi valorificat numai incepand cu data de 01.07.2013, reprezentand data de intai a lunii urmatoare pronun?arii hotararii, cu motivarea ca reclamantul nu a solicitat la casa de pensii valorificarea acestuia.
Curtea constata ca la emiterea deciziei de revizuire casa de pensii trebuia sa aiba in vedere toate stagiile de cotizare realizate de reclamant pana la data de 01.08.2011, data de la care s-au acordat drepturile revizuite conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 59/2011, fara sa fie necesara formularea de catre reclamant a unei cereri de recalculare a pensiei prin adaugare de stagii.
In acest sens sunt dispozi?iile art. 1 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 1 alin. 3 din OUG nr. 59/2001, care dispun urmatoarele:
„1) Pensiile prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, ce au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii in evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
3) Pensiile prevazute la alin. (1) pot fi revizuite si la cererea beneficiarului, daca acesta depune la casa teritoriala de pensii, in termen de 20 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, noi acte doveditoare, intocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decat cele existente la dosarul de pensie, care se au in vedere la stabilirea stagiului de cotizare si a punctajului mediu anual.”
Concluzia care se impune este aceea ca cerin?a formularii unei cereri la casa de pensii este prevazuta numai pentru situa?ia in care pensionarul prezinta inscrisuri doveditoare noi, care con?in alte date si elemente decat cele existente in dosarul de pensionare si care, in mod obiectiv, nu ar putea fi avute altfel in vedere de catre casa de pensii.
In spe?a, recurentul reclamant se incadreaza in ipoteza prevazuta de alineatul 1 al art. 1 din OUG nr. 59/2011, intrucat datele necesare pentru valorificarea stagiilor de cotizare realizate de reclamant in perioada 30.06.2006-01.08.2011 se regaseau in evidenta casei de pensii, aceasta fiind institu?ia care centralizeaza, in func?ie de codul numeric personal al asigura?ilor, toate datele privind contribu?iile de asigurari sociale achitate pentru ace?tia, in acest sens fiind dispozi?iile art. 15 din Legea nr. 263/2010. Aceste date se regasesc in adeverin?a nr. xxxxx/28.01.2013 privind datele necesare determinarii stagiului de cotizare si a punctajului mediu, in vederea stabilirii pensiei, emisa chiar de catre C.P.M.B. si depusa de aceasta la dosarul de fond.
A?adar, intrucat parata dispunea de toate datele necesare in vederea valorificarii tuturor veniturilor realizate de reclamant pana la data de 01.08.2011, era obligata sa le includa din oficiu in calculul drepturilor de pensie revizuite incepand cu aceasta data. A pretinde reclamantului sa depuna la casa de pensii doar o cerere de valorificare a acestor venituri, fara niciun document doveditor (evidenta datelor necesare fiind ?inuta chiar de CPMB) constituie o cerin?a excesiva si neprevazuta de lege.
OUG nr. 59/2011 a avut in vedere, a?a cum s-a aratat mai sus, numai doua situa?ii: casa de pensii emite decizie de revizuire fie din oficiu, numai pe baza datelor din evidentele proprii, fie la cererea pensionarului, pe baza actelor noi prezentate de acesta, din care rezulta alte date decat cele din dosarul de pensionare. Actul normativ nu prevede situa?ia revizuirii la cererea pensionarului, dar fara prezentarea vreunui inscris doveditor nou.
In ceea ce prive?te stagiile de cotizare care pot fi valorificate in cadrul deciziei de revizuire, Metodologia de calcul – Anexa la OUG nr. 59/2011 prevede la art. 3 lit. c) si e) urmatoarele:
„Constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, in sensul prezentei metodologii: (...)
c) perioada cuprinsa intre 01 aprilie 2001 si 31 decembrie 2010, in care  persoanele au fost asigurate in baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) perioada ulterioara datei de 01 ianuarie 2011, in care persoanele au fost asigurate in baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Dispozi?ia mai sus citata este clara si permite, fara niciun dubiu, valorificarea stagiilor de cotizare realizate de reclamant dupa data de 30.06.2006, singurul motiv pentru care acestea nu au fost luate in calcul fiind acela ca reclamantul nu a depus la casa de pensii o cerere de revizuire, aspect pe care Curtea l-a analizat in considerentele ce preced.
In consecin?a, Curtea va admite recursul declarat de reclamant si va anula decizia nr.xxxxx din data de 28 iulie 2011 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 1, in temeiul OUG nr.59/2011.
Va obliga parata sa emita o noua decizie in temeiul OUG nr.59/2011, prin care sa revizuiasca drepturile de pensie cuvenite reclamantului, incepand cu data de 01.08.2011, cu luarea in considerare a tuturor stagiilor de cotizare realizate de acesta pana la data de 01.08.2011.
Pentru respectarea principiului disponibilita?ii care guverneaza raporturile juridice civile, Curtea va  acorda diferen?ele de drepturi de pensie cuvenite reclamantului in baza noii decizii ce urmeaza a fi emisa,  numai incepand cu data depunerii ac?iunii, 29.08.2011, aceasta fiind data solicitata in mod expres prin cererea de recurs.
Celelalte critici formulate de recurentul reclamant sunt neintemeiate si nu vor fi re?inute de Curte.
Astfel, recurentul a solicitat ca drepturile de pensie revizuite prin luarea in calcul a intregului stagiu de cotizare realizat pana in luna iunie 2012 inclusiv, adica pe baza punctajului mediu anual de 3,69869 puncte calculat de expert, sa ii fie acordate inca de la data depunerii cererii de chemare in judecata, 29.08.2011. O astfel de solicitare este lipsita de temei legal, intrucat noua decizie de revizuire ce urmeaza fi emisa de C.P.M.B. in baza OUG nr. 59/2011, in locul celei anulate, va stabili drepturi incepand cu aceea?i data prevazuta de actul normativ, si anume 01.08.2011. Or, la acea data puteau fi avute in vedere numai stagiile de cotizare deja realizate de catre reclamant, nu si cele ce urmau a se realiza in viitor.
Intrucat expertul a calculat si punctajul mediu anual cuvenit reclamantului prin luarea in calcul a intregului stagiu de cotizare realizat pana in luna iunie 2012 inclusiv, Curtea va men?ine dispozi?ia primei instan?e privind obligarea casei de pensii la emiterea unei decizii pe baza punctajului mediu anual de 3,69869 puncte, incepand cu data de 01.07.2013.
Un alt motiv de nulitate a deciziei contestate invocat de recurentul reclamant se refera la compatibilitatea prevederilor dreptului intern cu exigentele art. 1 din Protocolul nr. 1 adi?ional la CEDO si ale art. 14 din aceea?i Conven?ie.
Sub acest aspect prima instan?a a facut o corecta aplicare a legii si o justa apreciere a materialului probator administrat.
A?a cum s-a retinut si in Decizia nr. 29/ 12.12.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in solutionarea recursului in interesul legii referitor la aplicarea Legii nr.119/2010, publicata in M. Of. Partea I nr. 925/27.12.2011, in stabilirea efectelor contrare Conventiei intr-un caz dat, instantele nationale trebuie sa aiba in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la definirea principiului ori dreptului pretins incalcat, iar hotararea pronuntata trebuie sa se circumscrie limitelor stabilite in situatii similare, nefiind admisibil ca instantele nationale sa largeasca sfera definirii unui drept sau principiu, acest atribut apartinand in exclusivitate Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este constanta in sensul ca art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteaza dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestatiei sociale, acceptandu-se dreptul statelor de a modifica acest cuantum, in considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispozitie.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotararea pronuntata in cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul ca, desi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie garanteaza drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurari sociale, \"acest text nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie intr-un anumit cuantum\".
Recalcularea pensiilor de serviciu, inclusiv cea stabilita in favoarea recurentului-reclamant, avand ca efect reducerea cuantumului acestora, constituie, fara indoiala, o ingerinta din partea Statului Roman, in sensul jurisprudentei Curtii Europene, insa aceasta ingerinta corespunde limitarilor prevazute de Conventie potrivit art. 1 din Protocolul 1 Aditional, respectiv: ingerinta sa fie prevazuta de lege; sa existe un scop legitim; sa existe un raport rezonabil de proportionalitate.
In acest sens, se retine ca aceasta ingerinta este prevazuta de lege si urmareste un scop legitim, respectiv diminuarea cheltuielilor bugetare, instituirea unui regim egalitar de pensii avand la baza principiul contributivitatii si eliminarea inechitatilor existente in sistem, masura fiind determinata si de situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul.
Curtea, sesizata fiind cu o cerere in care se invoca incalcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii, prin lege, a cuantumului pensiei, retine ca, in analiza de proportionalitate a ingerintei, testul aplicat este cel din jurisprudenta anterioara in aceasta materie.
Trebuie retinut ca Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in domeniul asigurarilor sociale, iar autoritatile judiciare nationale sunt mai bine plasate in aprecierea caracterului suficient sau insuficient al mijloacelor de subzistenta, prin raportare atat la indicatori de tipul salariului mediu sau minim pe economie, cat si la nivelul veniturilor altor categorii de pensionari.
Avandu-se in vedere criteriile minimale mentionate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in considerentele Deciziei nr. 29/2011, Curtea retine ca, in urma recalcularii, pensia recurentului-reclamant se situeaza peste nivelul pensiei medii la nivel de tara, in cuantum de aproximativ 700 lei si cu mult peste nivelul pensiei minime de 350 lei, stabilita pentru anul 2011 prin art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar. Raportand pensia recurentului la nivelul salariilor persoanelor in activitate, se constata ca salariul mediu brut pe economie stabilit pentru anul 2011 a fost de 2022 lei, conform art. 15 din Legea nr. 287/2010, ceea ce inseamna un salariu mediu net de aproximativ 1414 lei, iar salariul minim brut pe tara pentru 2011 a fost fixat la 670 lei, prin art. 1 din HG nr. 1193/2010. In consecinta, nu se poate considera ca nivelul pensiei reclamantului, astfel cum a fost recalculat si revizuit, l-ar lipsi de mijloacele de subzistenta.
Prin urmare, in raport de probatoriul administrat, se constata ca recurentul-reclamant nu suporta o sarcina individuala excesiva, de natura a aprecia ca raportul de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit nu ar fi respectat.
In context apare ca fiind extrem de relevanta decizia de inadmisibilitate pronuntata la data de 7 februarie 2012 in cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar si Lucia Ghetu impotriva Romaniei (nr. 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11, 45588/11), prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea de catre Statul roman a dispozitiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, sub aspectul transformarii pensiilor speciale in pensii in sistemul public, in temeiul Legii nr. 119/2010. Instantele judecatoresti din Romania sunt obligate sa tina seama de astfel de decizii ale Curtii de la Strasbourg in lumina dispozitiilor art. 20 si 148 din Constitutie, cu atat mai mult cu cat in speta de fata este pusa in discutie aceeasi problematica a conformitatii Legii nr. 119/2010 cu dispozitiile relevante ale Conventiei Europene pentru Drepturile Omului si protocoalelor aditionale.
In cuprinsul acestei decizii se arata, printre altele ca „desi articolul 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie garanteaza plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii la bugetul asigurarilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii intr-un cuantum determinat (a se vedea, in special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croatiei, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, si Maggio si altii c. Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 si 56001/08, par. 55).
Statele parti la Conventie dispun de o marja larga de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, in acest sens, data fiind cunoasterea directa a propriei societati si a nevoilor sale, ca autoritatile nationale sunt, in principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate in atingerea scopului stabilirii unui echilibru intre cheltuielile si veniturile publice, iar Curtea respecta alegerea lor, cu exceptia cazului in care aceste mijloace se dovedesc in mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citata anterior; Kuna, citata anterior, si Mihaies si Sentes c. Romaniei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 si 44605/11).”
Se mai releva faptul ca „in speta, Curtea a subliniat ca reforma sistemelor de pensii a fost fundamentata pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, si anume contextul economic actual si corectarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul ca pensia datorata reclamantelor, in baza contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, platite de acestea in cursul anilor de serviciu, nu a fost in niciun fel afectata de reforma si acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat si care reprezenta un avantaj de care au beneficiat in calitate de personal auxiliar al instantelor.
In aceasta privinta, Curtea a considerat ca reducerea pensiilor reclamantelor, desi substantiala, constituia o modalitate de a integra aceste pensii in regimul general al pensiilor, prevazut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul si a corecta diferentele existente intre sistemele de pensie. Ca si Curtea Constitutionala, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate.”
Totodata, Curtea a retinut ca „reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale, dobandite in temeiul contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, achitate in timpul anilor de serviciu.”
Cat priveste chestiunea unei pretinse diferente de tratament, in raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat ca „o diferenta este discriminatorie, in sensul art. 14 din Conventie, in cazul in care nu are nici o justificare obiectiva si rezonabila.”
S-a retinut faptul ca fostii politisti se bucura in continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului, precizandu-se ca „aceasta diferenta nu este una lipsita de justificare, iar Curtea Constitutionala a concluzionat ca natura profesiei constituie motivul acordarii anumitor privilegii.”
Avand in vedere aceste considerente, Curtea a apreciat ca „masurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate si nu au fost in mod nejustificat discriminate in comparatie cu alti pensionari.”
Toate aceste aspecte ce reies din considerentele precitatei decizii CEDO vin in sprijinul argumentelor mai sus retinute de Curte si conduc la aceeasi concluzie, aceea ca transformarea pensiilor speciale in pensii in sistemul public efectuata in temeiul Legii nr. 119/2010 – operatiune ce a avut loc si in cazul recurentului-reclamant din prezenta cauza – nu constituie, contrar celor sustinute de acesta, o incalcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului coroborat cu art. 14 din Conventie.
In ceea ce prive?te recursul declarat de parata C.P.M.B., acesta este nefondat si urmeaza a fi respins.
Primul motiv de recurs, prevazut de art. 304 pct. 4 C.proc.civ., privind depa?irea de catre instan?a de fond a atribu?iilor puterii judecatore?ti (in cererea de recurs s-a men?ionat eronat ca temei de drept art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), este nefondat.
Prin stabilirea de catre instan?a de fond a unui punctaj mediu anual, determinat de catre un expert contabil printr-un raport de expertiza judiciara, nu se depa?esc atribu?iile puterii judecatore?ti, intrucat toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, Familiei si Egalitarii de ?anse, cu atribu?ii in aplicarea legisla?iei de protec?ie sociala, sunt supuse controlului instan?elor judecatore?ti, in acest sens fiind dispozi?iile exprese ale art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, reluate in cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, la art. 153.
Sustinand ca stabilirea punctajului si cuantumului pensiei sunt atributii exclusive ale Casei de Pensii, recurenta neaga principiul constitutional al liberului acces la justitie.
Conform art.21 din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, principiu care semnifica atat accesul liber la o instanta de judecata impartiala, independenta, dar si plenitudinea de jurisdictie a instantei de judecata, adica aptitudinea de a fi dedusa judecatii orice chestiune litigioasa.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parata este cel referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecata de la fond si este strain de sentin?a pronun?ata in cauza, intrucat din dispozitivul acesteia rezulta ca reclamantul nu a solicitat, iar instan?a de fond nu i-a acordat astfel de cheltuieli.
Pentru considerentele aratate, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata C.P.M.B.