Cabinet avocat Dreptul muncii

Medicii care au obtinut certificatul de membru al Colegiului Medicilor din Romania pot desfasura activitati medicale in sistem public de sanatate sau in sistem privat, fie ca angajati, fie ca persoana fizica independenta, pe baza de contract, in conditiile legii, avand autorizatia de libera practica.

Prin Sentinta nr. 4147/30 octombrie 2012, Tribunalul Mures a respins actiunea formulata de reclamanta SC A. M. SRL, in contradictoriu cu paratul I. T. M. MURES.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• ca urmare a controlului efectuat de inspectorii din cadrul I.T.M. Mures, s-a incheiat procesul verbal de control nr. 32834/16.12.2011, impotriva caruia, reclamanta a formulat plangere prealabila, iar prin decizia nr. 23/20.01.2012, paratul a raspuns ca motivele invocate sunt neintemeiate;
• reclamanta a incheiat contracte de prestari servicii medicale cu 80 de persoane, medici si asistente medicale, pentru servicii medicale, iar nu de curierat, cum a sustinut prin actiune; in contextul in care reclamanta a afirmat ca intre ea si cele 80 de persoane nu s-au derulat raporturi juridice de dreptul muncii, ci raporturi juridice reglementate de Codul civil, prima instanta a retinut ca nu este relevanta dispozitia art. 1417 Cod civ. intrucat reclamantei i s-a imputat tocmai faptul ca incheierea de contracte de prestari servicii nu este legala, trebuind incheiate contracte individuale de munca; printre caracteristicile contractului de prestari servicii este si aceea de a fi incheiat in scopul unei lucrari determinate, pe o perioada determinata; prima instanta a constatat ca, potrivit conventiilor depuse la dosar, prestatorii desfasurau diverse servicii medicale pe perioade de 5 ani, ceea ce nu corespunde unei intreprinderi determinate; reclamantei nu i s-a imputat faptul ca astfel de conventii ar putea fi incheiate doar intre persoane juridice, ci faptul ca persoanele respective nu sunt autorizate si inregistrate fiscal pentru serviciile medicale prestate si ca, totusi, au incheiat conventii civile; reclamanta trebuia sa faca dovada faptului ca aceste persoane nu presteaza serviciile medicale in calitate de persoane fizice independente, ci in simpla calitate de medic sau asistent medical; comparatiile facute de reclamanta, intre alte contracte si contractul individual de munca, nu au putut determina admiterea actiunii, instanta neprimind apararea potrivit careia ceea ce nu este interzis este permis; ingaduirea incheierii diferitelor contracte, prin normele Codului civil, nu presupune ca acestea pot fi incheiate si in domeniul relatiilor de munca, eludandu-se normele speciale si lipsind de protectie persoanele ce sunt subiectul respectivelor contracte;
• prima instanta a retinut ca fiind esentiala, in privinta raporturilor de munca, obligatia incheierii contractelor individuale de munca, cu toate elementele specifice acestora, alte categorii de contracte putand fi incheiate atunci cand sunt indeplinite conditiile referitoare la raporturile juridice respective; deci, importanta este stabilirea naturii raporturilor juridice, determinata de drepturile si obligatiile partilor; de asemenea, de esenta raporturilor de munca este relatia de subordonare, care, in cauza, este dovedita prin faptul ca medicii si asistentele se aflau la dispozitia reclamantei, pe o perioada de 5 ani, avand obligatia de a respecta fisa postului (art. 6.4. din contract) si programul de lucru, precum si obligatia de a anunta perioada concediului de odihna; normele din Codul fiscal, invocate de reclamanta, referitoare la diversele conventii sau raporturi civile de munca, nu au putut fi retinute ca argument convingator pentru infirmarea obligatiei de incheiere a contractelor individuale de munca, prin art. 52 alin. 1 lit. d din Legea nr. 571/2003, legiuitorul nepermitand incheierea de conventii civile pentru activitatile supuse Codului Muncii; in fine, faptul ca reclamanta a fost sanctionata cu avertisment, neaplicandu-i-se o sanctiune pecuniara, nu poate duce la concluzia lipsei obligatiei de incheiere a contractelor individuale de munca.

Impotriva Sentintei nr. 4147/30 octombrie 2012 a declarat recurs reclamanta SC A. M. SRL, invocand disp. art. 304 pct. 9, 3041 Cod proc. civ., solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea hotararii atacate, cu consecin?a admiterii cererii de chemare in judecata, a anularii Deciziei nr. 23/20 ianuarie 2012 emise de I.T.M Mure?, a anularii in parte a Procesului verbal de control nr. 32834/16.12.2011, cu privire la masurile de la punctul 1, anexa nr. 2. In esenta, recurenta a sustinut urmatoarele motive: intre aceasta si cele 80 de persoane s-au derulat raporturi juridice reglementate de art. 1470 Cod civ., si nu de Codul muncii, toate persoanele avand calitatea de liber profesionisti, dovedita prin punerea la dispozitia organului de control a celor 80 de contracte de locatiune a lucrarilor, avand ca obiect prestarea serviciilor medicale de catre medici si asistente medicale; in mod gresit, s-a retinut de catre organul de control faptul ca aceste persoane nu au calitatea de „persoane fizice autorizate”, din motivele prezentate de intimata rezultand ca un contract de prestari de servicii poate fi valabil incheiat doar intre persoane juridice, pozitie nesustinuta de prevederile Codului civil sau de vreo alta prevedere legala in vigoare; recurenta considera ca, fata de disp. art. 1470 Cod civ., doar disp. art.80-82 din art. 279 pot avea caracterul de norme speciale, dar cele doua categorii de norme au sfere de aplicare total diferite, astfel ca nu se poate pune problema prioritatii normelor speciale fata de cele generale; contractele incheiate de recurenta respecta conditiile prevazute de art. 1470-1471 Cod civ., aceasta nesavarsind vreo actiune sau inactiune prin care sa incalce disp. art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003; doctrina si jurisprudenta recunosc valabilitatea conventiei civile de prestari servicii incheiate in baza Codului civil, asimiland-o contractului de antrepriza; deci, incheierea conventiilor civile de prestari servicii este legala, chiar si dupa modificarea Legii nr. 53/2003 care, in art. 10 contine definitia contractului individual de munca, aceste conventii supunandu-se dispozitiilor Codului civil; pentru a-si realiza activitatea, recurenta are relatii de colaborare, in baza unor raporturi juridice nascute prin incheierea contractelor potrivit disp. art. 1410, 1412, 1413, 1470-1490 Cod civ., cu persoane fizice, organul de control constatand, in mod gresit, faptul ca nu au fost incheiate „contracte de munca”; activitatea desfasurata in baza unei conventii sau a unui contract civil nu se supune Codului muncii, intrand in aceasta categorie contractele de comision, mandat, drept de autor, precum si contractul de prestari servicii incheiat intre o persoana fizica autorizata si orice alta persoana, art. 285 alin.2 din art. 279 recunoscand posibilitatea existentei unor raporturi juridice de munca in baza altor reglementari; intre partile contractului nu a existat, in cauza, raport de subordonare si autoritate presupus de contractul individual de munca, in temeiul caruia angajatorul are posibilitatea de a dispune de prerogative normative, organizatorice si disciplinare; relatiile de colaborare dintre recurenta si cele 80 de persoane (medici si asistenti medicali) sunt legale, avand ca temei normele Codului civil, legalitatea contractelor si conventiilor civile fiind recunoscuta si de normele fiscale, respectiv art. 52 alin. 1 lit. d din Legea nr.571/2003, de OMF nr. 2371/2007 (cu referire la instructiunile de completare a formularului 205 „Declaratie informativa privind impozitul retinut pe veniturile cu regim de retinere la sursa, pe beneficiari de venit”, cod 14.13.01.13/I, la rubrica „Venituri din activitati independente desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului civil” bifandu-se platitorii de venituri care au obligatia de a calcula, retine si vira impozit prin retinere la sursa, potrivit art. 52 din Legea nr. 571/2003), de OMF nr. 233/2011, de OMF nr. 101/2008, de HG nr. 1397/2010, precum si de art. III din OUG nr. 58/2010 pentru completarea si modificarea Legii nr. 571/2003; incepand cu data de 1 iulie 2010, legislatia fiscala a stabilit cazurile in care un venit poate fi reconsiderat daca sunt indeplinite conditiile pentru a fi „asimilat” salariului.
Prin intampinarea depusa la 20 iunie 2013 (f. 24-29, dos. Cur?ii de Apel Tg.-Mure?), intimatul Inspectoratul Teritorial de Munca Mures a solicitat a se dispune respingerea recursului, formuland, in esen?a, urmatoarele aparari: temeiul juridic pentru existenta conventiilor civile cu raport de subordonare a fost abrogat prin pct. 17 din Legea nr. 571/2003, cu referire la art. 1-7, 15, 16 lit. b, 18, 20 din Legea nr. 130/1999; odata cu modificarile aduse Legii nr. 53/2003, prin OG nr. 55/2006, nu mai exista nicio limitare minima a fractiunii de norma pentru care angajatorii au obligatia incheierii contractelor de munca cu timp partial; contractele civile pot fi incheiate conform dreptului comun numai pentru activitati cu caracter ocazional, excluzand subordonarea prestatorului muncii fata de beneficiarul acesteia, realizandu-se uno ictu; activitatile celor 80 de persoane cu care recurenta a incheiat contracte civile de prestari servicii au caracter repetitiv, existand si raporturi de subordonare economica si juridica, recurenta stabilind locul si programul de munca, precum si sarcinile de serviciu, persoanele cu care s-au incheiat contractele folosind baza materiala a recurentei; relatia de subordonare rezulta si din faptul ca medicii si asistentele se aflau la dispozitia recurentei pe o perioada de 5 ani, avand obligatia de a respecta fisa postului si de a anunta perioada concediului; contractele civile de prestari servicii nu au fost incheiate de recurenta cu persoane fizice autorizate, iar potrivit art. 380 alin. 3 din Legea nr.95/2006, calitatea de persoana fizica independenta se dobandeste de catre medici in baza certificatului de membru al Colegiului medicilor din Romania si a inregistrarii la administratia financiara in a carei raza teritoriala domiciliaza medicul; normele Codului muncii au caracter special fata de cele ale Codului civil, in privinta raporturilor dintre angajator si salariat, iar incheierea unui contract sub o alta denumire, cu scopul evitarii incheierii contractului individual de munca reprezinta o incalcare a prevederii art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003; practica judiciara depusa la dosar certifica faptul ca nu exista temei pentru incheierea conventiilor civile cu raport de subordonare; contractul individual de munca este si un instrument legal de asigurare a unor conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de sanatate si securitate in munca, de respectare a demnitatii si constiintei angajatului; printre consecintele negative ale muncii fara contract individual de munca, intimata a enumerat lipsa cheltuielilor pentru serviciile de medicina muncii, inexistenta obligatiei de respectare a salariului minim pe economie sau a coeficientilor de ierarhizare si a sporurilor prevazute in contractele colective de munca, neachitarea indemnizatiei pentru primele zile de concediu medical sau de concediu pentru ingrijirea copilului bolnav, neacordarea concediului si a indemnizatiei de maternitate/paternitate, lipsa cheltuielilor implicate de protectia maternitatii, lipsa cheltuielilor cu formarea profesionala continua, neacordarea zilelor libere stabilite prin lege si contractele colective de munca.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel – investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, a retinut urmatoarele aspecte:
Ca urmare a intocmirii Notei de constatare nr. 32834/16 decembrie 2011, I.T.M. Mures a emis Procesul verbal de control nr. 32834/16 decembrie 2011, cu mentiunea ca nota de constatare constituie Anexa nr. 1 la procesul verbal.
Astfel cum rezulta din procesul verbal men?ionat, principalul obiectiv al controlului l-a constituit respectarea prevederilor legislatiei muncii in vigoare (f. 29, dos. Tribunalului Mures), prin Planul de masuri ce constituie Anexa nr. 2 la procesul verbal de control stabilindu-se, ca prima masura, obligatia angajatorului de a incheia in forma scrisa contracte individuale de munca cu cei 80 de salariati mentionati in tabelul din anexa nr.1 la PVC nr. 32834 (conf. art. 16 din Legea nr.53/2003, republicata). Data inceperii activitatii va fi identica cu data primirii la munca (data precizata de unitate in contractele de prestari servicii) – f. 37, dos. Tribunalului Mures. Aceasta este masura atacata prin actiunea introdusa de SC A. M. SRL la 25 ianuarie 2012, dupa ce a parcurs procedura prealabila, finalizata cu Decizia nr. 23/20 ianuarie 2012 prin care I.T.M. Mures a analizat contestatia formulata de SC A. M. SRL, conchizand ca isi mentine in totalitate Procesul verbal de control nr. 32834/16 decembrie 2011 si, prin urmare, ca motivele invocate in contestatie sunt neintemeiate (f. 14-17, dos. Tribunalului Mures).
In Nota de constatare nr. 32834/16 decembrie 2011 s-a re?inut, in esen?a – ca, de altfel, in Decizia nr. 23/20 ianuarie 2012 – ca angajatorul a primit la munca un numar de 80 salaria?i fara a incheia contracte individuale de munca, anterior inceperii raporturilor de munca. Acestea presteaza activitatea in baza unor contracte civile de prestari servicii, neavand contracte individuale de munca conform prevederilor articolului 15 din Legea nr. 53/2003, republicata.
Curtea are in vedere, in primul rand, disp. art. 380 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 – in forma aplicabila la data incheierii procesului verbal de control -, text de lege invocat de intimata, prin intampinare (f. 27, dos. Cur?ii de Apel Tg.-Mure?), potrivit caruia medicii care au obtinut certificatul de membru al Colegiului Medicilor din Romania pot desfasura activitati medicale potrivit pregatirii profesionale in sistemul public de sanatate sau/si in sistemul privat, fie ca angajati, fie ca persoana fizica independenta pe baza de contract.  De asemenea, disp. art. 377 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca Medicii care indeplinesc conditia de cetatenie prevazuta la art. 370 si sunt membri ai Colegiului Medicilor din Romania exercita profesia de medic, in regim salarial si/sau independent.
Normele speciale anterior evocate sunt accentuate de disp. art. 375 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 care statornice?te un principiu, ?i anume profesia de medic are la baza exercitarii sale independenta si libertatea profesionala a medicului.
Legiuitorul a utilizat, in  art. 380 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, sintagma pe baza de contract (iar nu pe baza de contract individual de munca) tocmai pentru a acoperi ?i situa?ia prestarii activita?ii, de catre medici, in calitate de persoane fizice independente. Abordarea legiuitorului corespunde celei reflectate de disp. art. 278 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, rep., conform careia pot exista raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca (cu privire la care sunt incidente prevederile Codului muncii, dar ca norme de drept comun ?i numai in masura in care normele speciale nu sunt complete, iar aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective).
De altfel, posibilitatea desfa?urarii activita?ii independente, de catre medici, rezulta cu claritate, odata in plus, din disp. art. 65 alin. 1 al Legii nr. 95/2006 (cu referire la medicii de familie) ?i din disp. art. 406 alin. 2 lit. g  al Legii nr. 95/2006 (cu referire la medicii cu practica independenta), iar activitatea independenta este recunoscuta expres prin disp. art. 215 alin. 3, art. 257 lit. b din Legea nr. 95/2006, art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003.
Curtea are in vedere, in al doilea rand, faptul ca, astfel cum rezulta din contractele incheiate de SC A. M. SRL, analizate de organul de control, obiectul acestora l-a constituit prestarea de servicii medicale in favoarea beneficiarului, in calitatea medicului de liber profesionist (e.g., Contractul de prestari servicii nr. 50/2010 - –. 63, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 149/2007 – f. 68, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 91/2009 – f. 71, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 148/2007 – f. 74, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 52/2010 – f. 78, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 13/2009 – f. 81, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 142009 – f. 84, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 21/2009 – f. 87, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 601/2010 – f. 90, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 90/2010 – f. 93, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 33/2009 – f. 96, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul nr. 42/2009 – f. 99, dos. Tribunalului Mure?, Contractul de prestari servicii nr. 39/2009 – f. 102, dos. Tribunalului Mure?, Contractul de prestari servicii nr. 110/2010 – f. 105, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 80/2008 – dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 56/2008 – f. 111, dos. Tribunalului Mure? -, Contractul de prestari servicii nr. 141/2009 – f. 114, dos. Tribunalului Mure?, etc.).
De asemenea, din inscrisurile dosarului rezulta ca o serie de contracte de prestari de servicii incheiate de recurenta ?i supuse analizei intimatei au fost incheiate cu medicul, in calitatea sa de posesor al autoriza?iei de libera practica (indicandu-se datele de identificare a acesteia) – e.g., f. 68, 74, 196, 198, 200, 202, 204, 206, 208, 210, 212, dos. Tribunalului Mure?.
Or, organul de control s-a limitat la intocmirea unei liste incluse in Nota de constatare nr. 32834/16 decembrie 2011, cuprinzand numele persoanelor cu care SC A. M. SRL a incheiat contractele de prestari servicii, perioada contractului ?i ceea ce I.T.M. Mure? a apreciat ca fiind obiectul contractului (f. 33-35, dos. Tribunalului Mure?), fara sa faca men?iuni clare, punctuale ?i fara distinc?iile care se impuneau – prin prisma normelor speciale anterior evocate – cu privire la persoanele ce au incheiat contractele in calitate de medici ?i cele care au incheiat contractele in calitate de asisten?i medicali. Tot astfel, organul de control a ignorat, atat in Nota de constatare, cat ?i in Procesul verbal de control nr. 32834/16 decembrie 2011, calitatea de liber profesionist, in care medicul a incheiat contractele de prestari de servicii, astfel cum rezulta din clauzele acestora, precum ?i existen?a autoriza?iei de libera practica, indicata expres intr-o serie de contracte.
Pornind de la datele pe care le-a omis, organul de control avea obliga?ia – ca reflectare a indeplinirii atribu?iei stabilite prin art. 19 lit. c din Legea nr. 108/1999, rep. referitoare la solicitarea documentelor si informatiilor necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetarii evenimentelor – sa verifice indeplinirea condi?iilor prevazute de art. 380 alin.3  din Legea nr. 95/2006, corob. cu art. 377 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 cu privire la fiecare contract de prestari de servicii incheiat intre recurenta ?i medici. In actele de control nu s-a precizat nici macar numarul total al medicilor - de?i ace?tia beneficiaza de un regim juridic aparte al raporturilor de munca, statornicit prin normele speciale la care s-a facut referire in aceste considerente -, respectiv numarul total al asisten?ilor medicali, precizand doar ca recurenta a primit la munca un numar de 80 salaria?i (conform tabelului de mai jos) – f. 33, dos. Tribunalului Mure?.
In condi?iile relevate, invocarea de catre intimata a disp. art. 19 alin. 1 lit. h din Legea nr. 108/1999 – potrivit careia organul de control are abilitarea de a dispune angajatorului masuri, in vederea remedierii intr-un timp determinat a neconformitatilor constatate – nu poate primi eficien?a juridica, fa?a de modalitatea in care intimata a in?eles sa procedeze la exercitarea atribu?iilor legale, demers care implica o analiza concreta, de fond, cu luarea in considerare a tuturor datelor necesare, anterior intocmirii procesului verbal de control.
In fine, faptul ca in contractele de prestari de servicii medicale s-a prevazut durata de 5 ani nu infirma aplicabilitatea normelor speciale cu privire la posibilitatea prestarii activita?ii medicale (de catre medici), ca persoane fizice independente, pe baza de contract, textele de lege necerand incheierea cate unui contract pentru fiecare presta?ie/activitate medicala (o astfel de interpretare nefiind legalmente fundamentata, de catre intimata), iar chestiunea „raportului de subordonare” - de altfel enun?ata prin considera?ii cu caracter general, in Nota de constatare, organul de control sus?inand ca medicii ?i asisten?ii medicale se afla „intr-o anumita ierarhie-de subordonare, fa?a de conducerea unita?ii”, subordonarea fiind „atat economica cat ?i juridica” pentru ca SC A. M. SRL stabile?te locul ?i programul de munca, poate modifica sarcinile de serviciu/programul de func?ionare a unita?ii, incaseaza banii de la ?i pentru persoanele consultate, aloca fonduri pentru dotarea/buna func?ionare a unita?ii/sec?iilor (f. 35, dos. Tribunalului Mure?) – este inso?ita de concluzia existen?ei subordonarii, fara ca aceasta sa fie sus?inuta de analiza contractelor, cu trimitere clara la clauzele acestora ?i la modalitatea in care con?inutul lor ar inlatura inciden?a disp. art. 380 alin. 3, art. 377 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, cu indicarea normelor juridice incalcate sau a celor care anihileaza efectul celor mai sus men?ionate.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea a admis recursul reclamantei si a modificat in tot hotararea atacata - art. 312 alin. 1 teza  I, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 2 teza I, alin.3 teza I Cod proc. civ. -, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, al anularii dispozitiei cuprinse la pct.1 din Anexa 2 la Procesul verbal de control nr. 32834/16 decembrie 2011, precum si a Deciziei nr.23/20 ianuarie 2012 – acte emise de parata I.T.M. Mures. In temeiul disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. (aplicabil prin efectul normelor de trimitere cuprinse in art. 316, 298 Cod proc. civ.), parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, in prima instanta si recurs, in suma de 12,9 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.