Cabinet avocat Dreptul muncii

Deliberand asupra cauzei de fata, retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 11.04.2012, sub nr. 1783/104/2012 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul F. C. a formulat contestatie împotriva deciziei de sanctionare disciplinara nr.105/12.03.2012 emisa de paratul S. J. de U. ., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa dispuna admiterea contestatiei, anularea deciziei contestate, repunerea în situatia anterioara, în sensul reintegrarii pe postul detinut anterior – medic primar la U.de P. U., obligarea paratei la plata de despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi banesti prevazute în contractul individual de munca si contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei reclamantul a precizat ca prin decizia nr.105/12.03.2012 parata a dispus desfacerea contractului sau de munca invocand aspecte legate de neîndeplinirea atributiilor din fisa postului.

Sub aspectul nelegalitatii deciziei contestate a invocat exceptia nulitatii absolute a acesteia, motivand ca au fost încalcate dispozitiile art.268 alin.2 lit.b din art. 279 întrucat nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de munca aplicabil care au fost încalcate si nici temeiul de drept ce a condus la aplicarea sanctiunii.
Un alt motiv de nelegalitate invocat a fost acela al încalcarii dispozitiilor din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, sens în care a fost invocata exceptia nulitatii absolute a cercetarii disciplinare, cu motivarea ca  raportat la statutul de medic al reclamantului, autoritatea competenta sa cerceteze presupusele abateri si sa aplice sanctiuni este C.l M. din R. – cu responsabilitati delegate de autoritatea de stat în domeniul autorizarii, controlului si supravegherii profesiei de medic ca profesie liberala, de practica publica autorizata.
Sub aspectul netemeiniciei deciziei contestate, reclamantul a aratat ca faptele pentru care a fost sanctionat nu sunt reale întrucat, astfel cum a consemnat în nota explicativa din data de 17.02.2012, si-a respectat atributiile de serviciu în legatura cu pacientul M. M., care a decedat ulterior, respectiv dupa un interval de 8 ore de la data primirii în UPU, la S. P. a paratei. A aratat ca pacientul era extrem de agitat, se afla în prezenta unei halene alcoolice si într-o stare care facea imposibila consultarea acestuia sau aplicarea vreunui tratament medical, refuzand practic sa coboare din ambulanta cu care sosise, astfel ca a solicitat consult de specialitate si a îndrumat pacientul spre S. p. de unde acesta trebuia sa revina pentru continuarea examinarii. In opinia reclamantului, atat timp cat medicul psihiatru a dispus internarea pacientului în sectia sa, întreaga responsabilitate medicala a fost preluata de acesta.
In sustinerea contestatiei reclamantul a depus la dosar, în copie: decizia nr.105/12.03.2012.
Parata a depus la dosar întampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei formulate ca neîntemeiata cu motivarea ca reclamantul, în calitatea sa de medic de garda în cadrul U. de P. U.,  se face vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare constand în nerespectarea atributiilor din fisa postului în cazul pacientului M. M., pacient adus de catre S. de A.O. si care a decedat în data de 12.02.2012 în S.p. a s.
In ceea ce priveste exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate invocate de reclamant, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata cu motivarea ca aceasta îndeplineste conditiile prevazute de art.268 alin.2 art. 279 , iar în ceea ce priveste exceptia nulitatii cercetarii disciplinare a aratat ca reclamantul a fost cercetat de C. de D. a S. J. de U. ., legal constituita conform deciziei nr.570/27.12.2011, comisie  care a cercetat acest caz analizand încalcarea fisei postului reclamantului si nu actul medical în sine.
Cu privire la fondul cauzei s-a precizat ca la data de 11.02.2012 în calitate de medic de garda nu a respectat atributiile din fisa postului, respectiv nu a examinat pacientul M. M., nu a efectuat evaluarea primara si secundara a acestuia, nu a efectuat nici o manevra terapeutica de urgenta si nu a recomandat investigatii si tratament de urgenta, dar a întocmit foaie de prezentare la . de p. u. fara sa vada pacientul, diagnosticandu-l la rubrica anamneza „pacientul este recalcitrant…nu poate fi examinat”.
Au mai fost depuse la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate: proces-verbal încheiat în data de 05.03.2012 în cadrul . de D. a S. J. de U. S. constituita prin decizia nr.570/27.12.2011, proces-verbal nr. 3872/14.02.2012, note explicative ale salariatilor implicati în acest caz, adresa nr.563/15.02.2012 emisa de C. M. , adresele nr.3913/15.02.2012 si 3973/15.02.2012 prin care au fost informati M. S.si D. de S. P. despre acest caz, proces-verbal din data de 15.02.2012, fisa postului reclamantului, Regulamentul intern, foaia de observatie clinica generala a pacientului M. M..
La termenul din data de 27.11.2012 instanta a admis pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriu si proba testimoniala, iar pentru parata proba testimoniala cu doi martori, ca fiind concludente, pertinente si utile cauzei. Au fost audiati martorii M. C. si D. G., propusi de reclamant si S. F. si M. P. N. M. din partea paratei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin contestatia formulata, contestatorul invoca atat motive de nulitate cat si motive de netemeinicie ale  deciziei de sanctionare.
I. Prin primul motiv de nulitate, se invoca nerespectarea dispozitiilor art. 252 alin 2 litera b din C. M., referitoare la neindicarea în cuprinsul deciziei a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încalcate de salariat.
  Analizand din aceasta perspectiva decizia contestata, se retine ca în cuprinsul acesteia au fost indicate, potrivit art. 252 alin 2 litera b din Codul muncii, prevederile legale care au fost încalcate, respectiv, atributiile din fisa postului care revin contestatorului, potrivit art. 30 alin 2 din CCM la nivel de unitate si dispozitiile art. 39 alin 2 din L 53/2003, republicata.
Prin urmare, instanta retine ca individualizarea dispozitiei exprese a carei încalcare a atras calificarea faptei ca abatere disciplinara, este de natura a împlini cerinta prevazuta de art. 252 alin 2 litera b din art. 279 .
Al doilea motiv de nulitate invocat vizeaza încalcarea de catre angajator a dispozitilor art. 252 alin 2 litera d din Codul muncii , referitoare la prezentarea temeiului de drept în baza caruia  afost aplicata sanctiunea disciplinara.
Observand decizia de sanctionare, instanta constata ca în cuprinsul acesteia s-a mentionat ca temeiul în baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara este art. 248 alin 1 litera e din C. M. coroborat cu art. 33 litera e din Cap. XII din Regulamentul Intern al S. J. de U. S., referitor la abaterile disciplinare, sanctiunile disciplinare si reguli privind procedura disciplionara.
Ultima critica vizeaza nulitatea absoluta a cercetarii disciplinare a contestatorului avand în vedere statutul acestuia, respectiv  acela de medic primar UPU, precum si faptul ca decizia a fost emisa de o autoritate necompetenta, deoarece potrivit legii privind  reforma în domeniul sanatatii, nr.95/2006, cu privire la exercitarea profesiei de medic, se prevede ca monitorizarea si controlul exercitarii profesiei de medic  se realizeaza de catre C. M. din R..
Relativ la acest motiv, instanta arata, într-o prima ordine de idei ca aspectul invocat nu se regaseste printre elementele expres prevazute de art. 252 din Codul Muncii pentru ca decizia sa fie legala
Distinct de acest aspect, se poate observa ca sanctiunea disciplinara nu vizeaza actul medical în sine ci nerespectarea de catre contestator a atributiilor de serviciu.
Pe cale de consecinta, instanta apreciaza aceasta critica ca neîntemeiata avand în vedere faptul ca sanctiunea aplicata prin decizia contestata este data pe planul legislatiei muncii si vizeaza nerespectarea atributiilor din fisa postului si nu priveste actul de sanctionare disciplinara a unei structuri a corpului profesional, situatie în care sanctiunea ar fi aplicata de C. M.
Potrivit legislatiei muncii, art. 247 alin 1 din Codul muncii angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara, astfel ca si aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.
In consecinta, se retine ca motivele de nulitate absoluta invocate nu sunt întemeiate, astfel ca acestea nu vor fi retinute de instanta
II. Sub aspectul temeiniciei aplicarii sanctiunii, instanta retine ca sustinerile contestatorul sunt în sensul ca si-a respectat atributiile de serviciu în legatura cu pacientul M. M..
Din continutul deciziei de sanctionare se observa ca fapta retinuta ca si abatere discilinara este data de faptul ca, în calitatea sa de medic de garda la U. de P. U., contestatorul a stabilit pentru pacientul M. M., diagnosticul de “stare de ebrietate – agitatie psihomotorie”, fara a efectua primirea bolnavului în una dintre camerele de examinare, fara a-l examina si a efectua o examinare primara sau secundara; de asemenea, nu a efectuat nicio manevra terapeutica de urgenta si nu a recomandat investigatii si tratament.
Analizand probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarea stare de fapt:
In data de 11.02.2012, pacientul M. M. a necesitat interventia serviciului de ambulanta la domiciliu,în acest sens prezentandu-se un echipaj din cadrul S. de A. ..
Conform adresei Inspectoratului de politie Olt nr. 193879/20.02.2012, doi agenti de politie din cadrul S. nr. 6. P. R. G.au fost dirijati de catre dispecerul de serviciu pe raza comunei G. pentru a acorda sprijin S. de A., acestia însotind ulterior echipajul cu pacientul la S.J. de U.
Din notele explicative ale personalului de serviciu precum si din declaratiile martorilor audiati în cauza, rezulta ca la S. J.de U. ., pacientul nu a fost examinat de niciun cadru medical, de altfel, acesta nefiind coborat din ambulanta.
Contestatorul, la data respectiva, fiind medic de garda la U. de P.U., fara a-l vedea în prealabil, a hotarat sa întocmeasca pacientului foaia de prezentare; în cuprinsul acesteia, la rubrica anamneza, contestatorul a mentionat : pacientul este recalcitrant... nu poate fi examinat, desi la examenul obiectiv este bifat ca totul fiind în limite normale, cu exceptia rubricii neuropsihiatrie unde este bifat: agitatie- tulburari de comportament. Contestatorul stabileste diagnosticul “stare de ebrietate- agitatie psihomotorie” si decide transferul la sectia psihiatrie.
Pacientul este transportat cu acelasi echipaj al S. de A., însotit de echipajul de politie, la sectia P. a S. J. de U. ., unde este examinat de catre medicul de garda D. A. care a dispus internarea lui în sectie cu diagnosticul agitatie psihomotorie, fara a confirma diagnosticul de stare de ebrietate si fara a consemna halena alcoolica.
Pe perioada internarii pe sectia psihiatrie, evolutia pacientului a fost stationara din punct de vedere somatic, agitatia psihomotorie fiind ameliorata în urma administrarii unei fiole de diazepam. Dupa o perioada de timp, starea generala s-a agravat brusc, culminand cu decesul pacientului la orele 00.56712.02.2012.
Instanta va înlatura apararile contestatorului care a aratat ca a efectuat examinarea pacientului la orele 16.00, constatand ca era agitat psihomotor, observand ca acesta prezenta halena alcoolica si era necooperant.
Astfel, din notele explicative ale personalului de serviciul de la U.P.U rezulta caci contestatorul a hotarat sa întocmeasca pacientului M. M. foaie de prezentare UPU, fara ca acesta sa fie dat jos din ambulanta.
Examinarea pacientului este infirmata de catre echipajul de politie ce însotea pacientul, precum si de catre asistentele medicale de serviciu în UPU, declaratiile acestora fiind unanime în sensul ca pacientul nu a fost examinat în cadrul UPU S..
In acest sens sunt si declaratiile martorilor audiati în cauza, (filele 153-157): astfel, asistenta medicala din cadrul S. J. de ambulanta care a însotit pacientul la S. U. a relatat faptul ca “domnul doctor a spus sa nu îl mai cobor din ambulanta, zicandu-mi sa astept pentru ca urmeaza sa completeze fisa de obsevatie.    Domnul doctor a completat si parafat fisa dupa care mi-a înmanat-o si am fost îndrumata catre sectia psihiatrie”.
Martorul D. P., soferul ambulantei cu care a fost adus pacientul a relatat ca dupa ce au ajuns la UPU, asistenta de pe salvare a intrat în spital si s-a întors cu fisa de obsevatie. In aceasta perioada, soferul a stat langa ambulanta si a afirmat ca pacientul nu a fost consultat de catre contestator.
Aceeasi stare de fapt este descrisa si de martorele S. F. si M. P. M., asistente medicale în cadrul S. J. de U. S. si care au fost de serviciul în data de 11.02.2011.
Fata de toate mentionate, instanta retine ca, fapta retinuta în cadrul deciziei de sanctionare, corespunde realitatii, în sensul caci contestatorul, în data de 11.02.2011, în calitatea sa de medic garda pe U:P.U, fara a examina pacientul M. M., în lipsa unei evaluari primare sau secundare a acestuia, fara a  efectua vreo manevra terapeutica de urgenta, a completat foaia de observatie clinica si a stabilit pentru pacient diagnosticul „stare de ebrietate - agitatie psihomotorie” si a dispus transferul pacientului la sectia psihiatrie.
In ceea ce priveste apararea referitoare la faptul ca nu a efectuat primirea în camera de examinare deoarece pacientul  nu i-a fost adus de catre personalul cu astfel de atributii iar contestatorul nu avea obligatii legale în acest sens, instanta arata ca fapta retinuta ca si abatere disciplinara nu vizeaza faptul ca nu a facut demersuri pentru a i se aduce pacientul ci pentru ca a întocmit foia de observatie si a stabilit un diagnostic, fara a avedea pacientul.
Nici apararea referitoare la faptul ca decizia de transfer a pacientului la sectia psihiatrie,  a fost luata ca urmare a faptului ca acesta era agitat, nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte, contestatorul ar fi trebuit sa constate personal aceasta stare de fapt, iar pe de alta parte, avand în vedere calitatea sa de medic specialist de medicina de urgenta, contestatorul are competenta de a seda pecientul adus în urgenta, în conformitate cu curricula de pregatire în specialitatea medicina de urgenta (adresa nr. 2926/14.02.2013, fila 235 si fila 260 din dosar).
Fata de toate cele expuse, tribunalul constata caci contestatorul se face vinovat de  fapta retinuta în decizia de concediere, iar sanctiunea a fost corect aplicata, motiv pentru care contestatia urmeaza a fi respinsa, ca neîntemeiata.