Cabinet avocat Dreptul muncii

In toate cazurile de discriminare prevazute de O.G. nr.137/2000 persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit.

Prin cererea formulata la Tribunalul Constanta, reclamantii M.B., B.RE., A.R., P.C., S.S., D.S.I.M., G.G.C., D.M., M.M.C., G.A., P.I., T.S.T., B.L., D.D.A., O.A., T.V., C.C.V., C.I., T.C., C.C.I., D.C.R., G.E., L.A., P.A.L., C.N.M., S.E. si C.C.E. au solicitat, in contradictoriu cu paratii M.J., Tribunalul Constanta si Curtea de Apel Constanta, obligarea acestora sa le acorde despagubiri civile in cuantum de 30% din drepturile salariale ce le-au fost acordate in perioada 11 aprilie 2002 – 30 aprilie 2004 si in cuantum de 40% din drepturile salariale ce le-au fost acordate pe perioada 1 mai 2004 – 31 decembrie 2005 si in continuare pana la inlaturarea discriminarii, actualizate cu rata inflatiei.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin O.U.G. nr.43/2002, judecatorii care solutioneaza cauze privind coruptia au beneficiat de un spor de 30%, iar prin O.U.G. nr.24/2004 acest spor a fost majorat la 40%, incepand cu data de 1 mai 2004.
Prin decizia nr.185 din 22 iulie 2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii s-a stabilit ca aceasta masura a constituit o discriminare.
Conform art. 21 alin.1 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata prin Legea nr.48/2002 si modificata prin O.G. nr.77/2003 „in toate cazurile de discriminare prevazute in prezenta ordonanta persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminatorii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun”.
Prejudiciul suferit prin discriminarea suferita este echivalent sporului la drepturile salariale care nu le-a fost acordat.
Parata Curtea de Apel Constanta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanti.
In motivare s-a aratat faptul ca salarizarea magistratilor s-a efectuat in temeiul legislatiei speciale in materie, motiv pentru care ordonatorii de credite nu pot majora drepturile banesti cuvenite lunar.
Sporurile de 30% si 40% sunt reglementate de legile speciale numai pentru judecatorii desemnati sa judece cauze de coruptie ori de crima organizata.
Dispozitiile din actele normative invocate de reclamanti nu au fost declarate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala, astfel ca ele sunt obligatorii pentru conducerile instantelor.
Paratul M.J. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta.
Cererea, avand caracterul unei simple actiuni in pretentii, competenta din punct de vedere material este judecatoria, potrivit art.1 alin.(1) pct.1 Cod procedura civila.
Totodata, s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
M.J. a prezentat spre adoptare Guvernului un proiect de act normativ pentru modificarea si completarea O.U.G. nr.177/2002 prin care s-a urmarit extinderea acordarii acestui spor tuturor magistratilor.
Imprejurarea ca acest proiect nu a fost adoptat nu este de natura a institui o culpa in sarcina Ministerului Justitiei.
Reclamantii care se considera indreptatiti la acordarea de despagubiri trebuie sa se indrepte impotriva Guvernului.
Sporul de 30% si 40% nu este unul permanent, ci se acorda in functie de participarea efectiva la judecarea cauzelor privind infractiuni de coruptie.
Drepturile solicitate au fost stabilite de legiuitor exclusiv in favoarea judecatorilor si a celorlalte persoane care compun completele specializate in judecarea infractiunilor de coruptie.
Instituirea acestui spor pentru o anumita categorie de magistrati este o optiune a legiuitorului.
M.J. a formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice pentru ca in cazul in care se va admite cererea de chemare in judecata, chematul in garantie sa fie obligat la virarea fondurilor necesare achitarii sumelor solicitate de reclamanti.
In motivare a aratat ca potrivit art.118 din Legea nr.304/2004, activitatea instantelor si parchetelor este finantata de la bugetul de stat.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Finantelor coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, si anume: pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.
Prin sentinta civila nr.615 din 16 martie 2006 pronuntata de Tribunalul Constanta, cu majoritate de voturi, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanti si s-au obligat paratii sa plateasca fiecarui reclamant despagubiri egale cu drepturile reprezentand 30% din indemnizatia de incadrare lunara pe perioada 11 aprilie 2002 - 31 aprilie 2004 si 40% din aceeasi indemnizatie pe perioada 1 mai 2004 - 31 decembrie 2005, actualizate cu rata inflatiei la data platii.
S-a respins ca nefondata actiunea reclamantilor privind plata acestor despagubiri in continuare, ulterior datei de 31 decembrie 2005.
S-a admis cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice.
S-a obligat chematul in garantie sa vireze catre M.J. fondurile necesare achitarii sumelor ce fac obiectul actiunii principale.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs M.J., M.F.P., Curtea de Apel Constanta si reclamantii.
M.J. a criticat hotararea recurata, in esenta, pentru urmatoarele motive:
Fata de obiectul actiunii, anume despagubiri legale cu sporul de 30-40%, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile legale privitoare la solutionarea conflictelor de drepturi.
Cererea avand caracterul unei simple actiuni in pretentii, competenta revenea judecatoriei si nu tribunalului, in virtutea art.1 alin.1 pct.1 Cod procedura civila.
In conformitate cu prevederile art.21 alin-.6 din O.G. nr.137/2000, in toate cazurile de discriminare prevazute de actul normativ, persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Pe fondul cauzei, s-a aratat ca M.J. a initiat un proiect de act normativ in vederea modificarii prevederilor care instituiau sporul in discutie in sensul eliminarii situatiei de inegalitate evidenta dintre cele doua categorii de magistrati.
In aceste conditii M.J. si-a indeplinit obligatia fixata in cuprinsul Hotararii nr.185/2005, iar intarzierea in adoptarea proiectului de act normativ nu ii este imputabila.
In conformitate cu art.28 alin. a din O.U.G. nr.43/2002 sporurile prevazute la alin.5 nu au caracter permanent, ci s-au acordat in functie de indeplinirea criteriilor stabilite prin Normele Metodologice de acordarea a acestui spor.
Nu se justifica obligarea la plata sumelor reactualizate cu rata inflatiei.
Potrivit art.1088 din Codul civil, la obligatiile ce au ca obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, din ziua cererii de chemare in judecata.
M.F.P. a criticat hotararea recurata pentru urmatoarele motive:
Cauza dedusa judecatii se refera la un litigiu de munca intre angajator si M.J., Tribunalul Constanta si angajatii reclamanti.
Prin urmare, M.F.P. nu are calitate in acest raport de prepusenie. Faptul ca prin atributiile sale gestioneaza banii publici nu este de natura sa-i dea calitate de chemat in garantie.
Curtea de Apel Constanta a criticat hotararea recurata pentru urmatoarele motive:
Curtea de Apel Constanta nu are calitate procesual pasiva deoarece nu a exercitat acte sau fapte juridice de natura a realiza o discriminare a salarizarii judecatorilor.
Judecatorii nu sunt angajati de catre Curtile de Apel.
Salarizarea magistratilor si a personalului auxiliar de specialitate din justitie se efectueaza in temeiul legislatiei speciale in materie, motiv pentru care ordonatorii de credite nu pot majora drepturile banesti cuvenite lunar.

Recurentii au criticat hotararea primei instante pentru urmatoarele motive:
Potrivit art.21 alin.1 din O.G.nr.137/2000, in toate cazurile de discriminare prevazute de actul normativ, persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Perioada pentru care au solicitat acordarea despagubirilor a fost 11.04.2002 – 31.12.2005 si in continuare pana la incetarea starii de discriminare, insa instanta de fond a admis cererea numai pentru perioada 11.04.2002 – 31.12.2005, respingand cererea in ceea ce priveste acordarea de despagubiri pana la incetarea starii de discriminare.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, curtea a apreciat ca fondat recursul formulat de Curtea de Apel Constanta si ca nefondate celelalte recursuri.

Cu privire la recursul Curtii de Apel Constanta:
Referitor la recursul Curtii de Apel Constanta, vom analiza cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesual pasive, intrucat admiterea acestei critici face de prisos analizarea celorlalte doua motive de recurs.
Curtea de Apel Constanta nu are calitate procesual pasiva intrucat aceasta are calitatea de ordonator secundar de credite si nu are calitate de angajator fata de reclamanti, acestia fiind judecatori la tribunalul Constanta.
Prin urmare, Curtea de Apel Constanta nu a exercitat acte sau fapte juridice de natura a realiza o discriminare a salarizarii judecatorilor - magistrati ai Tribunalului Constanta.

Cu privire la recursul formulat de M.F.P. prin Directia Generala a Finantelor Publice Constanta
Cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice este intemeiata deoarece plata catre reclamanti a sumelor solicitate, precum si a diferentelor de drepturi salariale se poate realiza numai dupa alimentarea cu fonduri a contului Ministerului Justitiei de catre M.F.P.. In executarea hotararii judecatoriei, M.J., in calitate de ordonator de credite, va intocmi necesarul sumelor de bani, reprezentand drepturi salariale neacordate urmare a discriminarii si va inainta propunerea catre M.F.P..
Potrivit art. 35 din Legea nr.500/2004 M.F.P., pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu , intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectul bugetelor, pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a fiecarui an.

Cu privire la recursul formulat de reclamanti:
Prin cererea formulata, reclamantii au solicitat acordarea drepturilor salariale si in continuare pana la inlaturarea discriminarii.
Una din conditiile pentru a exercita actiunea civila este aceea ca dreptul dedus judecatii sa fie nascut si actual, deci sa existe in momentul in care se exercita dreptul la actiune.
Aceasta dispozitie procedurala trebuie coroborata cu art.21 din O.G. nr.137/2000 in conformitate cu care „in toate cazurile de discriminare prevazute de actul normativ, persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.”
In aceasta situatie, de vreme ce actul normativ special impune ca o conditie prealabila dovedirea existentei prejudiciului suferit, rezulta ca acesta trebuie sa fie preexistent promovarii actiunii.
Intrucat dreptul dedus judecatii trebuie sa fie actual, iar prejudiciul sa fie preexistent promovarii actiunii, in mod corect prima instanta a respins capatul de cerere privind acordarea despagubirilor pe viitor, cu atat mai mult cu cat incetarea discriminarii a intervenit dupa pronuntarea hotararii.

Cu privire la recursul formulat de M.J.:
In ceea ce priveste primul motiv de recurs referitor la exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, Curtea a apreciat ca litigiul dedus judecatii are natura unui litigiu de munca si in mod corect a fost solutionat de Tribunalul Constanta, potrivit art.2 alin.1 lit.c Cod procedura civila.
In conformitate cu prevederile art.21 alin.1 din O.G. nr.137/2000, , in toate cazurile de discriminare prevazute de actul normativ, persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Avand in vedere faptul ca discriminarea a avut loc in cadrul raportului juridic de munca si ca a fost produsa de catre angajator, dreptul comun in materia litigiilor de munca este codul muncii.
Art.269 art. 279 prevede ca angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa il despagubeasca pe salariat in situatia in acre acesta a suferit vreun prejudiciau material din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
In ceea ce priveste motivele de recurs care privesc fondul cauzei, Curtea de apel a retinut ca in cauza erau incidente, in raport de considerentele instantei de fond, si dispozitiile constitutionale ale art.16 care statueaza ca „cetateni sunt egali in fata legii … fara privilegii si fara discriminari”, precum si dispozitiile O.G. nr.137/2000 cu modificarile ulterioare, care prevad in art.1 alin.(2) ca „principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi: … dreptul la un salariu egal pentru munca egala”.
De asemenea, in art. 2 alin.(2) din acelasi act normativ se prevede ca „sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.”
In aplicarea dispozitiilor art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana a statuat, in mod constant, ca discriminarea este acceptabila daca are o justificare obiectiva si rezonabila. Intr-o societate democrata este o astfel de discriminare aceea care urmareste un „scop legitim” si respecta „un raport de proportionalitate rezonabil intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru realizarea lui.” (a se vedea Corneliu Barsan, „Conventia Europeana a Drepturilor Omului–Comentariu pe articole”, vol.I, Drepturi si libertati, Editura All Beck, pag.906)
Curtea a statuat ca „egalitatea de tratament este incalcata daca distinctia in discutie nu are o justificare obiectiva si rezonabila” si nu urmareste un scop legitim, cu respectarea raportului de proportionalitate intre acesta si mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Hotararea nr.185 din 22 iulie 2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, prin care s-a constatat existenta unei discriminari directe potrivit art.2 alin. (1) si (2) din O.G. nr.137/2000, este in deplin acord cu dispozitiile Conventiei Europene mai sus evocata.
Prin aceasta hotarare, s-a recomandat Ministerului Justitiei initierea unui proiect de act normativ in vederea eliminarii situatiei de inegalitate evidenta dintre cele doua categorii de salariati, ceea ce s-a si intamplat prin adoptarea O.U.G. nr.27/2006 care a pus in practica masura prevazuta la Capitolul VI pct.3.3 din Planul de actiune pentru implementarea strategiei de reforma a sistemului judecatoresc pe perioada 2005–2007 aprobata prin H.G. nr.232/2005.
Aceasta situatie a fost recunoscuta in 2004-2005 de M.J. prin demersurile facute pentru inlaturarea acestui spor si de legiuitor chiar prin preambulul actului nou de salarizare, urmarindu-se in acest fel sa fie inlaturate inechitatile existente, cu consecinte discriminatorii.
O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, modificata si completata prin Legea nr. 347/2003 prevedea, in art. 11 alin.(1), ca „judecatorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara”, spor ce a fost prevazut si pentru judecatorii care participa la sedintele de judecata in astfel de complete.
Prin art. 28 alin. (5) din Legea nr. 601/2004 s-a dispus ca sporul de 40% din indemnizatia de baza se acorda pentru toti procurorii din cadrul Parchetului National Anticoruptie si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si pentru toti judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceste dispozitii legale au creat discriminare intre judecatori, caci cei in favoarea carora au fost prevazute sporurile de mai sus nu aveau o specializare in plus, deosebita de ceilalti judecatori.
Potrivit art.23 din declaratia Universala a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor, fara nici o discriminare, la un salariu egal pentru munca egala, pe plan national acest principiu fiind consacrat prin O.G. nr.137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din acest act normativ, principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii trebuie sa fie garantat in special in exercitarea anumitor drepturi, printre care si cel de a primi un salariu egal pentru munca egala.
In art. 2, discriminarea este definita ca fiind orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Prin decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca numai legiuitorul poate aprecia si stabili daca si ce anume sporuri sau adaosuri se acorda anumitor categorii de salariati, cu singura conditie ca de sporurile sau adaosurile prevazute sa beneficieze toti salariatii care se afla in situatii identice sub toate aspectele functiilor in care sunt incadrati, ale naturii si volumului de activitate pe care o desfasoara, ale importantei si riscurilor muncii lor si in privinta oricaror elemente specifice.
Se impune a preciza ca aceasta hotarare a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu a fost desfiintata conform procedurilor legale, din contra, concluziile ei au fost insusite la elaborarea actualului act normativ care reglementeaza salarizarea magistratilor.
Legea organica in materia raporturilor de munca nr. 53/2003, prin art. 5, consacra acelasi principiu constitutional al egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.
Potrivit art. 3 din acelasi act normativ, constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta intemeiate pe unul sau mai multe criterii prevazute la alin.2 care are ca scop acordarea, neacordarea, restrangerea sau inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute de legislatia muncii.
Discriminarea indirecta intemeiata in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la aliniatul 2 care produce efectele unei discriminari directe este de asemenea interzisa.
Prin legea organica, tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute drepturile, intre care dreptul la plata egala.
In procesul de penalizare a incalcarii interdictiei de discriminare, Curtea Europeana a Justitie a statuat ca in cazul in care raspunderea angajatorului pentru incalcarea principiului tratamentului egal ar fi supusa obligatiei de a proba culpa in inexistenta unui temei de scutire recunoscut de legislatia nationala aplicabila efectului practic al acestui principiu ar slabi considerabil.
In consecinta, orice incalcare a interdictiei de discriminare este suficienta in sine pentru a recunoaste dreptul victimelor discriminarii la actiune in instanta pentru realizarea unei protectii reale si efective fara a avea in vedere temeiul de scutire de raspundere sustinut de legislatia nationala.
Potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, aprobata si modificata prin Legea nr. 27/2004, in toate cazurile de discriminare prevazute de actul normativ, persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
In speta, prin institutii abilitate s-a statuat asupra discriminarii directe pentru magistratii aflati in situatii identice, sub raportul naturii si volumului de activitate, importantei si riscurilor muncii si a criteriilor incoruptibilitatii, intensificarii luptei impotriva coruptiei, care in esenta, inseamna acelasi scop cu aplicatii diferite si total discriminatoare.
Ultima critica vizeaza gresita obligare la acordarea drepturilor salariale actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.
Si aceasta critica este nefondata.
In mod corect a fost admisa cererea avand ca obiect acordarea de drepturi salariale actualizate cu rata inflatiei la data platii, tinand cont si de prevederile art. 1082 din Codul civil. Astfel, in acest articol se arata ca debitorul este osandit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligatiei sau pentru interzicerea exercitarii, cu toate ca nu este de rea-credinta din partea sa, afara numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine dintr-o cauza straina ce nu-i poate fi imputata.
In prezenta cauza, paratii recurenti sunt in culpa pentru neacordarea sporurilor, precum si pentru neinitierea unor masuri care sa aiba ca finalitate eliminarea acestor discriminari.
In speta, nu exista o cauza straina care sa conduca la ideea ca neacordarea acestor sporuri nu s-ar datora culpei paratilor, iar faptul ca pana in prezent reclamantii nu au solicitat plata despagubirilor nu este un motiv care sa nu atraga incidenta dispozitiilor legale in materie.
Potrivit art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, ori in speta este de notorietate faptul ca sumele de bani datorate se devalorizeaza continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante in materie, in mod justificat s-a solicitat si s-a acordat actualizarea creantei conform indicelui de inflatie.