Cabinet avocat Dreptul muncii

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-parata S.C. E_ S.A. S_, impotriva sentintei civile nr. 2065/F/11.11.2014, pronuntata de Tribunalul Ialomita - Sectia Civila, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-reclamant I_ G_, cauza avand ca obiect: contestatie decizie de concediere.

La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns apelanta-parata S.C. E_ S.A. S_., prin avocat M_ M_, ce depune la dosar imputernicirea avocatiala _ nr. x/2014, lipsind intimatul-reclamant I_ G_.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Nefiind cererii de formulat, exceptii de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de apel cat si asupra interesului legitim al intimatului in admiterea actiunii promovate.
Apelantul-parat S.C. E_ S.A. S_., prin avocat, depune la dosar practica judiciara, solicitand admiterea apelului astfel cum a fost formulat cu modificarea sentintei apelate in sensul respingerii contestatiei ca neintemeiata. in prezenta cauza arata ca este vorba de emiterea unor decizii de concediere succesive, o decizie de concediere disciplinara, care a fost contestata de salariat si anulata, dispunandu-se reintegrarea de Tribunalul Ialomita in prima instanta.
Sustine faptul ca salariatul nu ar mai avea interes legitim sa conteste actele juridice emise, pentru faptul ca raporturile de munca sunt considerate a fi incetate din luna septembrie 2012, ca efect al hotararii civile depuse in sedinta, respectiv decizia nr. 5412/19.11.2014 a Curtii de Apel Bucuresti. Interesul pe care il are ca angajator este de a desfiinta hotararea pronuntata de Tribunalul Ialomita ce dispune reintegrarea, aceasta nefiind posibil de pus in concordanta cu hotararea pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti. Mai arata ca actele contestate in fata primei instante de fostul salariat sunt lovite de caducitate fiind ineficace ca urmare a pronuntarii hotararii 5412/19.11.2014, contestatia urmand a fi respinsa ca lipsita de obiect.
Daca se va trece peste aceste chestiuni arata ca in momentul in care a fost motivata hotararea primei instante a fost solutionat mai intai fondul dupa care exceptia, ceea ce contravine dispozitiilor prevazute de art. 248 din Codul de procedura civila.
O alta critica formulata impotriva hotararii primei instante este referitoare la modalitatea gresita in care a fost solutionata exceptia prescriptiei, precizand ca, contestatorul prin cererea modificatoare a solicitat anularea deciziei de reintegrare din data de 17.04.2014 fiind formulata la data de 25.07.2014 prin cererea modificatoare.
Mai arata ca instanta de fond a analizat criticile de fond formulate fata de prima decizie de concediere privind desfiintarea postului si a retinut faptul ca decizia a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 60 lit.g din art. 279 , precizand ca si in doctrina si in jurisprudenta sunt solutii divergente.
Pentru cele invederate solicita admiterea apelului, in principal pentru motivul reprezentat de hotararea 5412/19.11.2014 a Curtii de Apel Bucuresti si in subsidiar pentru celelalte motive, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Curtea, constata cauza in stare de judecata si in raport de prevederile art. 394 Cod procedura civila, o retine in pronuntare.

Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
I.SOLUTIA PRIMEI INSTANtE
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita - Sectia Civila, sub nr. x din 10.06.2014, reclamantul I_ G_, in contradictoriu cu parata _ solicitat ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta in cauza sa se dispuna anularea Deciziei de concediere nr. 59/27.05.2014 emisa de _ paratei la reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii, obligarea paratei la plata tuturor drepturilor banesti care i s-ar fi cuvenit, din momentul concedierii pana la zi, actualizate cu rata inflatiei precum si sa se dispuna anularea Deciziei nr. 62/02.06.2014 prin care s-a dispus revocarea Deciziei nr. 59/27.05.2014, ca fiind caduca, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 2065 F din data de 11 noiembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Ialomita a fost admisa actiunea formulata de reclamantul I_ G_, in contradictoriu cu parata _> S-a dispus anularea deciziei nr. 2 din 17.04.2014 prin care reclamantul a fost reincadrat in functia detinuta anterior, a deciziei de concediere nr. 59 din 27.05.2014, a deciziei nr. 62 din 02.06.2014 si a deciziei nr. 63 din 10.06.2014 prin care s-a dispus concedierea; a fost obligata parata la reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii.
Prin aceeasi sentinta a fost obligata parata catre reclamant la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate ce i s-ar fi cuvenit de la data de 10.06.2014 la zi; au fost respinse, ca nefondate, exceptiile invocate de parata prin intampinare si a fost obligata parata catre reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, intre parti au existat raporturi de munca, in temeiul Contractului individual de munca nr. x/01.01.1998, reclamantul fiind angajatul paratei in calitate de cadru tehnic PSI la Fabrica Urziceni.
Tribunalul a avut in vedere in raport de inscrisurile depuse la dosar ca exista o ordine temporala a actelor si deciziilor ce au fost emise de parata, in ceea ce il priveste pe reclamantul I_ G_, acte emise ulterior, dupa pronuntarea sentintei civile nr. 786/15.04.2014 a Tribunalului Ialomita, in dosar nr. x (fila 169) prin care a fost dispusa anularea deciziei de concediere nr. 56 din 19.09.2012 emisa de parata si reintegrarea reclamantului in functia avuta, cu obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul incepand cu data emiterii deciziei de concediere si pana
la data platii efective.
Tribunalul a retinut ca ordinea deciziilor emise de parata a fost urmatoarea :
Prin Dec.nr. 2/17.04.2014 s-a dispus reincadrarea reclamantului pe functia de cadru tehnic PSI, detinuta anterior concedieri, comunicarea fiind facuta la 22.04.2014.
Parata emite apoi adresa nr. 5882/17.04.2014 prin care este instiintat ca postul sau a fost desfiintat prin Decizia nr. l/28.01.2014; comunicata la aceeasi data, 22.04.2014.
Reclamantul primeste Preavizul de concediere din 28.04.2014 urmat apoi de Decizia de concediere nr. 59/27.05.2014 ce a fost comunicata la 30.05.2014.
Prin Decizia nr. 62/02.06.2014 emisa de parata s-a dispus revocarea deciziei de concediere nr. 59/27.05.2014.
Ultimul act emis de unitatea angajatoare a fost Decizia de concediere nr. 63/10.06.2014, comunicata la data de 12.06.2014, care are acelasi continut ca si decizia nr. 59/2014 si urmareste aceeasi finalitate, diferenta fiind ca prin ea se indreapta greseala din decizia nr. 59/2014, de a fi fost concediat reclamantul in perioada de incapacitate temporara de munca.
Temeiul de drept, in baza carora a fost concediat reclamantul, tribunalul a retinut ca au fost disp. art. 65 art. 279 si art. 69 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate.
Din actiunea introductiva, cat si ulterior prin completarea obiectului acesteia, tribunalul a constatat ca reclamantul I_ G_ a invocat, ca si motive de nelegalitate ale deciziilor de concediere, un prim aspect faptul ca in calitatea sa de lider de sindicat nu putea fi concediat pentru motive care nu tin de persoana salariatului, apreciind ca art. 60 alin.1 lit. g din art. 279 ar interzice concedierea sa, ca urmare a desfiintarii postului sau, de cadru tehnic PSI la Fabrica Urziceni .
Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant, a fost si acela ca desfiintarea postului sau, nu a fost una efectiva, fiind fictiva, fiind doar un mijloc care sa deschida calea unei noi concedieri si nu a avut un scop legal, anume punerea in executare, efectiva, a sentintei civile nr. 786/15.04.2014 a Tribunalului Ialomita.
In raport de probatoriul cu inscrisuri administrat in cauza de ambele parti, instanta a apreciat ca motivele de nelegalitate invocate de reclamant, care conduc, in opinia sa, la anularea deciziilor emise de parata _ fondate.
Tribunalul a avut in vedere urmatoarele argumente juridice:
Din sentinta civila nr. 1231/04.10.2011 pronuntata de Judecatoria Urziceni in dosar nr. x (filele 26-34 dosar) rezulta ca reclamantul I_ G_ este membru al Comitetului de Conducere al Sindicatului Independent \"SOIA\" Urziceni.
Tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 60 alin.1 lit. g din art. 279 republicat care statueaza urmatoarele : \"concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea a fost dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri repetate, savarsite de catre acel salariat.\"
In alin.2 din acelasi articol se mentioneaza ca prevederile de mai sus nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare, a falimentului sau a dizolvarii angajatorului, in conditiile legii.
Tribunalul a apreciat ca legiuitorul a dorit instituirea unei masuri de protectie fata de concedierea acestor salariati, existente si inainte de aparitia Lg.nr. 40/2011 (art. 60 lit.h a devenit art. 60 lit.g), spunand, in esenta, urmatoarele: liderii sindicali pot fi concediati decat daca au savarsit o abatere disciplinara grava sau abateri disciplinare repetate, ori, in conditiile alin.2 al art. 60, cand concedierea intervine in cazul reorganizarii judiciare/falimentului/dizolvarii angajatorului.
In prezenta cauza, nu este aplicabila niciuna din exceptiile de la interdictia de concediere a liderilor sindicali, mentionate mai sus, prin urmare nu poate fi vorba de nici o restrangere a protectiei liderilor sindicali asa cum se sustine, in mod eronat de catre parata.
Tribunalul nu a putut primi apararile expuse de parata pe larg prin cuprinsul intampinarii, referitoare, in esenta la faptul ca art. 60 alin.1 lit. g din art. 279 (partea generala) ar fi fost abrogat implicit prin noua redactare a art. 220 alin.2 din art. 279 , rezultat al unor dispozitii din legi speciale ulterioare si ca prin aceasta noua reglementare vointa legiuitorului ar fi fost aceea de a limita protectia liderilor de sindicat.
In opinia instantei, cele doua texte de lege cuprinse in acelasi act normativ nu se exclud unul pe altul si nu sunt contradictoriu, fiind de asemenea, evident ca aceeasi lege nu poate cuprinde o norma de reglementare si una de abrogare pentru aceeasi situatie.
Totodata, instanta a mai avut in vedere ca, raportat la aceasta situatie a liderilor de sindicat, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 244/2011 si nr. 1014/2011 care arata ca este justificat tratamentul juridic diferentiat al liderilor de sindicat, la fel ca si restrangerea libertatii angajatorilor prin acest tratament, tocmai pentru a se evita abuzurile unor angajatori care pot gasi cu usurinta motive ce tin de necesitatea unei reorganizari a activitatii sau de existenta unor dificultati economice pentru a inlatura liderii sindicali, astfel cum s-a intamplat si in speta de fata, in privinta reclamantului I_ G_.
Fata de aceste argumente, tribunalul a apreciat astfel ca, in cazul reclamantului, nu se putea face aplicarea art. 65 din art. 279 , nefiind posibila desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
In acest context, tribunalul a considerat ca Decizia nr. 59/27.05.2014 privind concedierea reclamantului, comunicata acestuia la data de 30.05.2014 este nelegala, drept pentru care va fi anulata.
Totodata, fata de inscrisurile de la dosar, tribunalul a apreciat ca aceeasi decizie nr. 59/2014 emisa de parata este anulabila, motivat de faptul ca a fost emisa in timp ce reclamantul se afla (atat la data concedierii - 27.05.2014 - cat si la data primirii ei - 30.05.2014) in incapacitate de munca, fapt adus la cunostinta angajatorului.
Tribunalul a retinut ca parata sustine ca poate fi luata in considerare doar data de 30.05.2014, cand a depus efectiv inscrisul \"certificat de concediu medical\" la sediul acesteia, prin dl.G_ M_, intrucat legea spune ca angajatorul va fi informat in scris asupra incapacitatii de munca a angajatorului. Se arata, astfel, ca la data emiterii deciziei de concediere nu avea de unde sa cunoasca faptul ca ar fi in concediu medical.
Tribunalul a constatat ca reclamantul a anuntat telefonic angajatorul, prin viceliderul de sindicat, in data de 26.05.2014, persoana care, in aceeasi zi a anuntat-o pe d-na T_ A_ de la Personal, despre faptul ca ar fi internat in spital si ar fi in concediu medical.
Tribunalul a apreciat ca reclamantul nu avea cum sa anunte in scris conducerea unitati despre situatia sa, intrucat, pe de o parte, era in spital la Bucuresti, iar pe de alta parte,certificatul de concediu medical sr.CCMAG nr. x a fost primit de dansul la 29.05.2014, astfel cum reiese din cuprinsul sau.
Prin urmare, angajatorul cunostea la data emiterii deciziei de concediere nr. 59/27.05.2014, faptul ca era in incapacitate temporara de munca, iar si sub acest aspect decizia este nelegal emisa.
In alta ordine de idei, tribunalul a apreciat ca si Decizia nr. 62/02.06.2014, de revocare a Deciziei nr. 59/2014 de concediere, este, de asemenea, nelegala intrucat Decizia 59/27.05.2014 privind concedierea i-a fost comunicata reclamantului la data de 30.05.2014 si conform art. 77 art. 279 , concedierea isi produce efectele efectiv de la data comunicarii catre salariat. Prin urmare, la data de 30.05.2014, a comunicarii, concedierea si-a produs efectele, ceea ce inseamna ca CIM a incetat la aceeasi data, de 30.05.2014.
Decizia nr. 62/02.06.2014, de revocare a Deciziei 59/27.05.2014, survine dupa data comunicarii celei din urma catre reclamant. Prin urmare, Decizia nr. 62/02.06.2014 nu mai avea obiect si nu-si mai putea produce efectele dat fiind ca contractul individual de munca incetase in 30.05.2014 astfel ca, nemaiavand calitatea de salariat din 30.05.2014, nu putea face obiectul unei decizii a fostului angajator, emisa dupa incetarea contractului individual de munca, in 02.06.2014.
Fata de cele mai sus mentionate, tribunalul a apreciat ca solicitarea paratei de respingere a contestatiei reclamantului ca fiind lipsita de obiect nu are fundament legal.
La data comunicarii deciziei de revocare a deciziei de concediere contractul individual de munca incetase, sub puterea deciziei de concediere, astfel ca revocarea primei decizii ramanea fara efect.
Tribunalul a apreciat ca efectul revocarii este repunerea partilor in situatia anterioara concedierii, ceea ce nu mai era posibil intrucat contractul individual de munca incetase prin efectul deciziei de concediere comunicate deja iar restabilirea situatiei anterioare nu se putea face decat prin manifestarea de vointa exprimata printr-un nou contract individual de munca.
Fiind inoperanta revocarea deciziei de concediere, reclamantul are interes sa solicite anularea acestei decizii, astfel incat si sub acest aspect exceptia lipsei de interes invocata de parata apare ca nefondata, urmand sa fie respinsa.
In raport de succesiunea in timp a emiterii deciziilor de concediere de catre unitatea parata tribunalul apreciaza ca si Decizia nr. 2/17.04.2014 prin care reclamantul a fost reincadrat in functia de cadru tehnic PSI ar fi nelegala, urmand sa fie anulata.
Tribunalul a avut in vedere faptul ca aceasta decizie intrucat a fost emisa in vederea concedierii, nu a fost un scop in sine (punerea in executare a deciziei irevocabile a instantei) ci doar un mijloc care sa deschida calea unei noi concedieri. Astfel, in data de 17.04.2014, in aceeasi zi cu decizia de reintegrare, a fost emisa de parata adresa nr. 5882 prin care i se comunica reclamantului ca postul pe care a fost reincadrat a fost anterior desfiintat prin Decizia nr. 1/2014, a conducerii societatii. Prin urmare, reincadrarea a avut loc pe un post care era desfiintat din ianuarie 2014, fiind o reincadrare fictiva, neefectiva astfel incat ea poate fi atacata cu nulitate.
Prin raspunsul la intrebarea nr. 1 din interogatoriu parata arata ca postul a fost scos temporar de sub puterea deciziei nr. 1/2014 si pus la dispozitia reclamantului. Tribunalul nu a inteles cum poate fi scos un post de sub puterea unei decizii si pus la dispozitie pentru o scurta perioada de timp. De asemenea, s-a mai spus ca raporturile de munca dintre parti au fost reluate in 22.04.2014 pana la 13.06.2014, lucru nereal, raporturile de munca fiind strict in perioada 22-28.04.2014 data cand reclamantul a primit instiintarea de preaviz.
Referitor la intrebarea nr. 3 parata a sustinut ca reintegrarea se realizeaza prin reluarea raporturilor de munca, chiar daca instanta nu a dispus anterior asa ceva.
Dupa reincadrare la 28.04.2014 a fost emis preavizul de concediere si apoi decizia de concediere, a fost comunicata si si-a produs efectele.
Tribunalul a considerat ca reclamantul nu a avut interes sa atace separat aceasta decizie in 45 de zile de la comunicare atata timp cat se dispusese reintegrarea sa in functia anterioara si, in conditiile in care in acest interval de timp s-a dispus si emiterea preavizului de concediere precum si emiterea Deciziei de concediere nr. 59/27.05.2014.
Tribunalul a apreciat ca interesul anularii Deciziei nr. 2/17.04.2014 s-a nascut abia la data emiterii ultimei decizii de concediere, anume cea cu nr. 63/10.06.2014 intrucat aceasta urma sa produca efectiv incetarea contractului individual de munca.
Reclamantul nu a contestat faptul ca termenul de 45 zile ar fi acordat de legiuitor pentru contestarea deciziilor angajatorului insa tribunalul a considerat ca acest termen de prescriptie curge de la data acordarii interesului pentru promovarea actiunii in anulare a deciziei de concediere care, in timp ar fi dupa data de 10.06.2014 in raport de depunerea cererii completatoare depusa la instanta, in data de 25.07.2014.
Astfel ca, fata de argumentele sus mentionate tribunalul a apreciat ca exceptia invocata de parata prin intampinare este nefondata, urmand sa fie respinsa.
In legatura cu ultima decizie de concediere nr. 63/10.06.2014 emisa de parata, tribunalul, a avut in vedere argumentele expuse pentru anularea Deciziei nr. 59/2014 a apreciat ca si aceasta a fost nelegal emisa , urmand a fi anulata.
Tribunalul a constatat ca la pct.1 al deciziei se arata ca contractul individual de munca inceteaza la data comunicarii acesteia catre reclamant, anume 12.06.2014. Cum contractul individual de munca incetase la 30.05.2014 - data comunicarii primei decizii de concediere - nu mai putea inceta din nou la 12.06.2014, astfel ca Decizia nr. 63/10.06.2014 apare ca lipsita de obiect.
Totodata, aceasta decizie este nelegal emisa si pentru faptul ca au fost incalcate prev.art. 60 lit.g) din Lg.nr. 53/2003 si art. 60 lit.a) din aceeasi lege. art. 279 , in art. 60 lit.g) arata ca este prohibita concedierea unui lider sindical, cu exceptia situatiilor in care concedierea survine datorita unor abateri disciplinare repetate, unei abateri disciplinare grave sau in cazul reorganizarii judiciare/falimentului/dizolvarii angajatorului si, cum nu suntem in prezenta nici unei exceptii, opereaza regula de a fi interzisa concedierea.
Pentru toate aceste considerente tribunalul a admis actiunea formulata de reclamantul I_ G_ in contradictoriu cu parata _.
A dispus anularea deciziei nr. 2 din 17.04.2014 prin care reclamantul a fost reincadrat in functia detinuta anterior, a deciziei de concediere nr. 59 din 27.05.2014, a deciziei nr. 62 din 02.06.2014 si a deciziei nr. 63 din 10.06.2014 prin care s-a dispus concedierea.
A obligat parata la reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii.
A obligat parata catre reclamant la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate ce i s-ar fi cuvenit de la data de 10.06.2014 la zi.
A respins, ca nefondate, exceptiile invocate de parata prin intampinare.
A obligat parata catre reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
II. APELUL FORMULAT DE S.C. E_ S.A.
impotriva acestei hotarari, a declarat apel in termen legal si motivat, parata E_ S.A., criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art. 466 si urm. din Codul de procedura civila, apelanta solicita admiterea cererii de apel si schimbarea sentintei atacate, in sensul respingerii contestatiei, ca fiind ramasa fara obiect si inlaturarea obligatiei de a plati cheltuieli de judecata.
Apelanta a emis Decizia nr. 56/10.09.2012 prin care a dispus concedierea disciplinara a salariatului lonita G_.
Salariatul a formulat contestatie impotriva acestei Decizii care a fost solutionata de Tribunalul Ialomita prin sentinta nr. 786/15.04.2014 pronuntata in dosarul nr. x prin care instanta a anulat decizia de concediere disciplinara si a dispus reintegrarea salariatului.
impotriva acestei sentinte, apelanta a formulat recurs care a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti prin decizia nr. 5412/19.11.2014 (neredactata) care a modificat sentinta recurata in sensul respingerii contestatiei formulate de salariat, in consecinta, raporturile de munca dintre parti sunt considerate a fi incetate in baza Deciziei de concediere disciplinara nr. 56/10.09.2012.
insa intre data anularii deciziei de concediere disciplinara (15.04.2014) si data pronuntarii solutiei in recurs (19.11.2014), Societatea a emis mai mult acte juridice care au fost contestate de fostul salariat, respectiv:
a)decizia nr. 2/17.04.2014 de reintegrare a salariatului, act care a fost emis in executarea sentintei nr. 786/15.04.2014, hotarare executorie;
b)decizia nr. 59/27.05.2014 de concediere pentru desfiintarea postului;
c)decizia nr. 62/02.06.2010 de revocare a deciziei de concediere nr. 59/27.05.2014 pentru intervenirea unei strari de incapacitate temporara de munca;
d)decizia nr. 63/10.06.2014 prin care s-a dispus concedierea salariatului pentru desfiintarea postului.
Vom explica in cele ce urmeaza contextul in care au fost emise aceste acte de catre Societate.
Prin Decizia nr. 1/28.01.2014 Societatea a decis reorganizarea sa prin desfiintarea, tuturor posturilor vacante si ocupate din cadrul Fabricii Urziceni si a unor posturi din cadrul Silozului Urziceni, in aplicarea Deciziei Directorului General al Societatii nr. 971/23.12.2013.
Prin decizia nr. 5412/19.11.2014 (neredactata) s-a modificat sentinta nr. 786/15.04.2014 in sensul respingerii contestatiei formulate de salariat impotriva deciziei de concediere disciplinara nr. 56/19.09.2012.
In consecinta, raporturile de munca dintre parti sunt considerate a fi incetate in baza Deciziei de concediere disciplinara nr. 56/19.09.2012.
Se pune problema soartei juridice a actelor emise ulterior, respectiv a celor contestate prin cererea principala si prin cererea modificatoare.
Solicita instantei de judecata sa constate ca acestea sunt lovite de caducitate, respectiv acea cauza de ineficacitate ce consta in lipsirea actului juridic civil de orice efecte datorita intervenirii unei imprejurari ulterioare incheierii sale si care este independenta de vointa autorului actului juridic.
In concret, aratam ca actele juridice contestate de reclamant (decizia nr. 2/17.04.2014, decizia nr. 59/27.05.2014, decizia nr. 62/02.06.2010 si decizia nr. 63/10.06.2014) sunt lipsite de orice efecte ca urmare a intervenirii deciziei nr. 5412/19.11.2014.
De aceea se impune schimbarea sentintei apelate in sensul respingerii contestatiei formulate de lonita G_ ca fiind lipsita de obiect.
Instanta a respins in mod gresit exceptia prescriptiei cu privire la contestarea deciziei de reintegrare nr. 2/17.04.2014. Aceasta ar fi trebuit sa fie contestata in termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicarii sale. in concret, contestatorul ar fi putut contesta aceasta decizie cel mai tarziu la data de 07.06.2014, ceea ce nu a facut. Cererea modificatoare a fost formulata la data de 25.07.2014.
Apelanta a sustinut ca membrii alesi in organele de conducere ale sindicatului pot fi concediati in oricare dintre cazurile prevazute de art. 279 , atat timp cat motivele concedierii nu tin de indeplinirea mandatului primit ca liderii de sindicat de la salariatii din unitate.
In concluzie, a solicitat admiterea apelului si respingerea contestatiei formulate de I_ G_ ca fiind ramasa fara obiect.
III. ANALIZA APELULUI
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art. 477 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
In FAPT
Apelanta a emis Decizia nr. 56/10.09.2012 prin care a dispus concedierea disciplinara a salariatului lonita G_.
Salariatul a formulat contestatie impotriva acestei decizii care a fost solutionata de Tribunalul Ialomita prin sentinta nr. 786/15.04.2014 pronuntata in dosarul nr. x prin care instanta a anulat decizia de concediere disciplinara si a dispus reintegrarea salariatului.
impotriva acestei sentinte, apelanta a formulat recurs care a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti prin decizia nr. 5412/19.11.2014, sentinta recurata fiind modificata in sensul respingerii contestatiei formulate de salariat.
In consecinta, raporturile de munca dintre parti au incetat in baza deciziei de concediere disciplinara nr. 56/10.09.2012.
intre data anularii deciziei de concediere disciplinara prin sentinta Tribunalului Ialomita (15.04.2014) si data pronuntarii solutiei in recurs (19.11.2014), Societatea a emis mai mult acte juridice care au fost contestate de fostul salariat, respectiv:
a)decizia nr. 2/17.04.2014 de reintegrare a salariatului, act care a fost emis in executarea sentintei nr. 786/15.04.2014;
b)decizia nr. 59/27.05.2014 de concediere pentru desfiintarea postului;
c)decizia nr. 62/02.06.2010 de revocare a deciziei de concediere nr. 59/27.05.2014 pentru intervenirea unei stari de incapacitate temporara de munca;
d)decizia nr. 63/10.06.2014 prin care s-a dispus concedierea salariatului pentru desfiintarea postului.
Aceste decizii reprezinta obiectul t prezentului dosar.
In D_
Conform art. 32 Cod procedura civila, orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia: a) are capacitate procesuala in conditiile legii; b) are calitate procesuala; c) formuleaza o pretentie; d)justifica un interes.
Potrivit art. 33 din acelasi act normativ: Interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Fata de aceste dispozitii legale, Curtea retine ca interesul trebuie sa subziste pe parcursul judecarii cererii de chemare in judecata; in caz contrar interesul isi pierde caracterul actual.
In speta, interesul exista la data formularii cererii de chemare in judecata - 10.06.2014, insa acesta lipseste la data judecarii prezentei cauze. Astfel, deciziile contestate sunt lipsite de efecte juridice in conditiile in care au fost emise dupa data incetarii, din punct de vedere juridic, a raporturilor de munca. Decizia pronuntata de Curtea de Apel la data de 19.11.2014 a confirmat incetarea raporturilor de munca dintre parti prin decizia de concediere disciplinara nr. 56/10.09.2012.
Prin urmare, o eventuala anulare a deciziilor contestate este lipsita de folos practic pentru intimatul reclamant, actiunea acestuia devenind lipsita de interes.
Apelanta a sustinut ca cererea intimatului reclamant a devenit lipsita de obiect, insa obiectul cererii - deciziile contestate si raporturile juridice create de acestea - exista, desi nu mai produce efecte juridice. Asadar, cererea de chemare in judecata nu a devenit lipsita de obiect.
Pentru aceste considerente, in baza art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea va admite apelul si va schimba sentinta apelata in sensul ca va respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul I_ G_, ca lipsita de interes. Fata de dispozitiile art. 453 Cod Procedura Civila, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata efectuate in prima instanta, ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
iN NUMELE LEGII
D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelanta-parata S.C. E_ S.A. S_, cu sediul in S_, _, jud. Ialomita, cod de identificare fiscala RO x si cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura, la \"tuca & Z_\", cu sediul in Bucuresti, _.4-8, cladirea America House, _, _, impotriva sentintei civile nr. 2065/F/ 11.11.2014, pronuntata Tribunalul Ialomita - Sectia Civila, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-reclamant I_ G_, avand CNP x, cu domiciliul procesual la Cabinet avocat G_ P_, cu sediul in S_, _. 31, _, ca.1, jud. Ialomita.
Schimba in tot sentinta atacata, in sensul ca:
Respinge actiunea, ca fiind lipsita de interes.
Respinge ca neintemeiata cererea de acordarea cheltuielilor de judecata avansate in fond, formulata de reclamant.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica de la 06 Aprilie 2015.