Cabinet avocat Dreptul muncii

C U R T E A Constata ca, la data de 15.03.2013, contestatorul N_ I_ a chemat in judecata pe intimata S.C.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A.-reprezentata de administrator judiciar EURO INSOL SPRL, contestand decizia de concediere nr. 946/08.02.2013 si solicitand anularea acesteia si reintegrarea sa in functia avuta anterior concedierii.

In motivarea contestatiei, s-a sustinut de catre contestator ca administratorul judiciar al societatii a interpretat Legea 85/2006 in mod arbitrar, savarsind un abuz. Nu s-a respectat dreptul de preaviz (la calcularea acestuia nu trebuia sa se includa prima zi, in care a inceput si nici ultima zi, cand termenul s-a implinit iar termenul trebuia sa fie de 20 de zile, iar nu de 15). De asemenea, a fost incalcat dreptul la informare si consultare in caz de concediere colectiva, instituit de art. 27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si de Directiva nr. 98/59/CE., precum si dispozitiile art. 86 din Legea 85/2006, potrivit caruia contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii. Orice denuntare a unui contract trebuie facuta in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului. In speta, masura concedierii pentru desfiintarea posturilor a atras obligarea angajatorului la plata unor drepturi compensatorii, intre 12 si 48 de salarii de baza brute, ceea ce este departe de a maximiza averea debitorului.
In decizia de concediere nu s-au mentionat motivele efective care au determinat concedierea, decizia fiind nemotivata Simpla intrare in insolventa a unui angajator nu determina automat concedierea salariatilor, mai ales ca societatea si-a manifestat dorinta de reorganizare. Decizia de concediere nu cuprinde criteriile de stabilire a ordinii de prioritati la concediere si a fost semnata de o alta persoana decat cea prevazuta de art. 49 din Legea nr. 85/2006, societatii nefiindu-i ridicat dreptul de administrare, administratorul judiciar avand doar dreptul de a supraveghea activitatea.
Contestatorul a mai sustinut ca decizia nu are la baza o cauza reala si serioasa, concedierea venind pe fondul cresterii profitului societatii. Desi initial s-au desfiintat posturile vacante, ca urmare a noii organigrame au fost infiintate posturi noi, pe care au fost angajati o parte dintre salariatii carora le-au fost desfiintate serviciile in cadrul carora lucrau. Aceste posturi ar fi trebuit ocupate prin concurs sau prin examen. De asemenea, angajatorul a ignorat si o alta prevedere a CCM, in sensul ca masurile de reorganizare trebuiau sa fie analizate in raport cu personalul din \"Hidroelectrica\" SA si nu in raport cu personalul dintr-o sectie sau subunitate componenta.
Decizia de concediere este lovita de nulitate deoarece sunt interzise concedierile pe perioada in care exista declansat un conflict colectiv de munca in cadrul societatii (art. 5.27 din CCM). Sindicatul a declansat conflict colectiv de munca privind concedierea unui numar de 192 de angajati, acesta fiind inregistrat la ITM. Ulterior, ITM a refuzat sa dea curs procedurii de conciliere sustinand ca sindicatul nu are dreptul de a declansa un astfel de conflict colectiv pe perioada valabilitatii CCM. Conflictul nu putea fi apreciat nelegal in mod unilateral de catre angajator sau ITM.
Prin intampinarea din 24.02.2014 intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
La 20.06.2012, prin hotarare a Tribunalului Bucuresti, a fost deschisa procedura insolventei impotriva societatii; datorita situatiei s-au luat masuri urgente, una fiind reorganizarea pe criterii de eficienta si rentabilizare; astfel, prin decizia nr. 46/08.01.2013, a fost aprobata noua structura organizatorica a societatii si statul de functii pentru Sucursala Hidrocentrale Curtea de Arges.
Singura conditie impusa angajatorului de art. 86 alin.6 din Legea 85/2006 este aceea a respectarii preavizului de 15 zile lucratoare; contestatorului i-a fost respectat acest drept, nefiind incluse in calculul acestuia ziua de incepere si de implinire a termenului; durata fiind stabilita imperativ de Legea 85/2006.
Dreptul la informare si consultare in caz de concediere colectiva instituit in Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si in Directiva nr. 98/59/CE este prevazut exclusiv in cazul procedurii desfasurate in conditii comune, fara a fi aplicabil si in cazul special al deschiderii procedurii insolventei.
Platile compensatorii au fost stabilite de partenerii sociali prin negociere, in caz de concediere colectiva, aflate sub incidenta Codului muncii, iar nu a legii insolventei.
A_.1 al art. 86 nu este aplicabil si cu privire la denuntarea contractelor de munca; judecatorul sindic a aprobat Planul de reorganizare, fara ca in cuprinsul acestuia sa fie stabilite obligatii cu privire la salariile compensatorii acordate salariatilor in caz de concediere.
In preambulul deciziei de concediere s-au mentionat motivele care au determinat desfiintarea postului contestatorului;
Lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a criteriilor de selectie nu poate atrage nulitatea deciziei; data fiind reducerea numarului de birouri de la 4 la 2 si in mod corespunzator, a sefilor de birou. Selectia celor 2 sefi de birou, a tinut cont de experienta si vechimea in cadrul intimatei, intrucat rezultatele evaluarii profesionala sunt comparabile.
Dupa data deschiderii procedurii insolventei, prerogativa desfacerii contractelor individuale de munca ale personalului apartine exclusiv administratorului judiciar/lichidatorului.
Desfiintarea locului de munca al contestatorului nu are legatura cu persoana acestuia, ci este consecinta reorganizarii societatii, a operat o desfiintare efectiva, fiind eliminat din organigrama societatii; ulterior concedierii sale, nu au fost reinfiintate locuri de munca de natura celui ocupat de catre acesta.
Cauza care a determinat concedierea contestatorului a fost reala si serioasa, iar organizarea activitatii societatii reprezinta un atribut exclusiv al angajatorului.
Pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca nu se poate declansa de catre angajati un conflict colectiv de munca.
Totodata, intimata a solicitat, pe cale reconventionala ca, in cazul admiterii actiunii, sa se dispuna restituirea sumei de 104.105 lei, reprezentand plati compensatorii actualizata, la care sa se adauge dobanda legala, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea, arata ca paratul-contestator a beneficiat de o compensatie baneasca reprezentand 24 de salarii brute de incadrare, in baza CCM la nivel de unitate. Pentru a se dispune repunerea partilor in situatia anterioara, in cazul anularii deciziei de concediere, se impune obligarea salariatului la restituirea sumei astfel primite.
La data de 31.03.2014, contestatorul si-a completat actiunea initiala, solicitand obligarea intimatei si la plata salariilor indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat. Cererea a fost disjunsa prin incheierea din data de 01.04.2014, formandu-se dosarul nr. x.
La data de 10.04.2014, s-a formulat de catre contestatorul-parat intampinare la cererea reconventionala, aratand in primul rand ca suma de 104.105 lei reprezinta suma bruta, pe cand suma incasata a fost neta. Suma a fost platita ca urmare a pronuntarii unei hotarari judecatoresti de catre Tribunalul Bucuresti. De asemenea nu se poate dispune actualizarea acesteia si plata unei dobanzi deoarece ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza.
Prin sentinta civila nr. 1207 din 17 iunie 2014, Tribunalul Arges a admis contestatia, a anulat decizia nr. 946/08.02.2013, si a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii.
A admis cererea reconventionala si a obligat pe contestatorul-parat sa restituie intimatei-reclamante echivalentul a 24 de salarii de incadrare, incasate de catre acesta cu titlu de plati compensatorii, actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective, la care se va calcula dobanda aferenta, de la data de 22.08.2013, pana la data restituirii integrale.
Prin decizia nr. x.02.2015, in prezentul dosar, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul declarat de apelanta-intimata S.C.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. impotriva sentintei civile nr. 1207/17.06.2014, a anulat sentinta si a acordat termen de judecata la data de 31.03.2015, cu citarea partilor, pentru examinarea fondului.
Examinand critica potrivit careia in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 76 alin.1 lit.c) din art. 279 , Curtea a retinut urmatoarele:
Masura concedierii contestatorului prin decizia nr. 946/18.02.2013 a fost luata in cadrul concedierii colective, rezultat al reorganizarii dispuse prin decizia nr. 46/16.01.2013 de unitate, prin administratorul judiciar, in procedura insolventei.
art. 86 alin.(6) din Legea insolventei nr. 85/2006, forma in vigoare la momentul emiterii deciziei contestate a stabilit o derogare de la prevederile Codului muncii pentru concedierea personalului in procedura insolventei, in sensul ca aceasta se va face de urgenta de catre administratorul judiciar, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva.
Aceasta din urma procedura isi gaseste reglementarea in prevederile art. 69 si urmatoarele din art. 279 si consta in initierea si finalizarea consultarilor cu sindicatul unitatii sau cu reprezentantii salariatilor si cu privire la criteriile avute in vedere potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.
Ca urmare a acestor consultari, in baza intelegerii dintre partenerii sociali, in decizia de concediere este prevazuta de art. 76 lit.c din art. 279 , obligatia mentionarii criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati.
prima instanta a considerat ca existenta starii de insolventa, ar desfiinta obligatia urmarii procedurii consultarilor, ca si pe aceea ce decurge din ea, constand in precizarea in decizia de concediere colectiva a criteriilor astfel stabilite.
Aplicarea unor criterii de selectie a personalului la concediere, altele decat cele ce fac obiectul consultarilor de dupa aparitia intentiei de reorganizare/concediere, deci prestabilite, este insa impusa de necesitatea respectarii principiului nediscriminarii consacrat de art. 5 din art. 279 .
Lipsa din decizie a mentiunilor privitoare la aceste criterii prestabilite nu este suficienta spre a se retine caracterul abuziv, discretionar al masurii de concediere colectiva in procedura insolventei.
In conditiile in care, o asemenea conditie de forma a deciziei de concediere s-a considerat ca nu este impusa angajatorului, consecinta a aplicarii normei speciale derogatorii continute in art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006, nu se poate retine ca desfiintarea locului de munca al contestatorului nu a avut o cauza reala si serioasa fara a se cerceta daca aceste criterii erau stabilite anterior declararii intentiei de reorganizare si au fost apoi aplicate.
Prima instanta a considerat nelegala si netemeinica masurii contestate aplicand sanctiunea nulitatii pentru nerespectarea formei deciziei de concediere, fara a cerceta pe fond problema prestabilirii si aplicarii efective a criteriilor de selectie a personalului la concediere, cu inscrisuri in completarea deciziei.
Legat de modalitatea concreta de selectie a personalului la concediere, intimata S.C.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A a pretins ca au fost aplicate efectiv criterii de selectie care au constat in vechimea in societate, experienta pe post si studiile.
Astfel, inainte de reorganizarea din ianuarie 2013, Serviciul Tehnologia Informatiilor si Telecomunicatii cuprindea un numar de 4 birouri, fiecare avand un sef de birou. Doua desfasurau activitatea cu privire la intreaga sucursala-Biroul Infrastructura si Servicii Suport si Biroul Aplicatii Informatice, iar doua, activitate exclusiv cu privire la uzinele arondate, respectiv Biroul Tehnologia Informatiei si Comunicatii V_ si Campulung.
Contestatorul era seful biroului arondat Uzinei Campulung, desfasurand activitate exclusiv cu privire la aceasta uzina
Dupa reorganizarea din 2013, intreaga activitate IT a fost comasata si centralizata la nivelul sucursalei, nemaiexistand activitate la nivelul uzinelor V_ si Campulung. in urma comasarii si centralizarii activitatii au ramas numai doua posturi de sef de birou, ocupate de P_ I_ si D_ F_.
Cei doi sefi de birou au fost pastrati pentru ca au vechime in societate de 21 de ani, respectiv 17 ani, D_ F_ conducea Biroul Aplicatii Informatice de la nivelul intregii sucursale iar P_ I_, chiar daca inainte de reorganizare desfasura activitate exclusiv la Uzina V_, a condus multi ani activitatea de IT de la nivelul intregii sucursale.
Contestatorul este singurul care nu a desfasurat niciodata activitate la nivelul intregii sucursale.
In privinta studiilor, apelanta a aratat ca, dupa reorganizare, conditiile de ocupare a celor doua posturi de sefi de birou ramase au fost modificate in sensul ca acestea sa fie studii superioare tehnice de specialitate - Facultatea de Automatica si Calculatoare Electronice.
Contestatorul este singurul care nu a absolvit Facultatea de Automatica si Calculatoare din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, cea mai prestigioasa pentru domeniul I.T. Mai mult, s-a sustinut ca specializarea acestuia este de electrotehnica generala, nu electronica.
Cei doi ingineri din subordinea contestatorului pastrati aveau o alta functie, cu un nivel de salarizare mai mic, cu alte conditii de ocupare a postului. Singura ratiune a pastrarii acestora pentru perioada scurta de timp de pana la reorganizarea din mai 2013 a fost pentru a participa la tranzitia integrarii activitatii de la Campulung in activitatea de la nivelul intregii societati. La momentul actual, nu mai exista niciun salariat care sa se ocupe in mod exclusiv de Uzina Campulung.
A mai aratat intimata ca masura reorganizarii a fost analizata in raport de intregul personal Hidroelectrica S.A. si nu doar in raport de personalul dintr-o sectie sau subunitate componenta.
Masura reorganizarii judiciare a fost luata cu privire la intreaga societate, iar in ceea ce priveste selectarea personalului, contestatorul a fost comparat cu salariati aflati in situatie similara, nu cu sefi de birou de la resurse umane, financiar, contabilitate sau cu sefi de birouri de la alte sucursale in care locurile de munca sunt situate la sute de km distanta.
Daca, prin absurd, s-ar fi facut o astfel de comparatie, se arata ca experienta celor care lucreaza in alte compartimente/sucursale, este indubitabil mai mare, experienta contestatorului pe alt compartiment/sucursala fiind zero.
Se mai arata ca intreaga activitate de IT de la nivelul societatii a fost comasata si redusa in scopul eficientizarii activitatii. Desi se incearca inducerea ideii unei reveniri a societatii, din anexa planului de reorganizare, rezulta ca datoriile societatii au fost esalonate pe 5 ani, in caz contrar Hidroelectrica ar fi intrat in incapacitate de plata.
S-a solicitat a fi avut in vedere, dreptul societatii de a se reorganiza si a alege ce activitati/structuri se pastreaza la nivelul sau, precum si gradul de competenta, experienta si studii pe care il solicita salariatilor, instanta urmand a analiza numai legalitatea deciziilor, nu si oportunitatea lor.
Contestatorul N_ I_ a sustinut ca art. 86 alin.(6) din Legea nr. 85/2006 permite o singura derogare, aceea de eliminare a obligatiei de parcurgere a procedurii de concediere colectiva, nu si a necesitatii aplicarii criteriilor de prioritate la concediere, chiar apelanta recunoscand ca este necesara aplicarea unor astfel de criterii in situatia concedierii unui salariat dintre mai multi salariati aflati pe acelasi post.
Indiferent de situatia juridica a angajatorului, concedierea unui salariat selectat dintre mai multi salariati aflati pe posturi identice trebuie sa se faca in baza unor criterii prestabilite pentru a se preintampina arbitrariul si pentru a se respecta principiile egalitatii de tratament fata de toti salariatii, al consensualismului si al bunei-credinte instituite de art. 5 si 6 din art. 279 .
Ceea ce stabileste art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006 este ca, in procedura insolventei, criteriile de prioritate la concediere nu mai sunt rezultatul acelor consultari intre angajator si sindicate pentru ca timpul nu mai permite parcurgerea unei proceduri atat de anevoioase.
Prin urmare, criteriile de selectie sunt obligatorii, dar nu isi mai au izvorul in consultarile angajatorului cu sindicatul.
Nementionarea lor in decizia de concediere face imposibila verificarea aplicarii lor.
Pe de alta parte, pentru a i se da eficienta, un criteriu de selectie la concediere trebuie sa fie preexistent aplicarii procedurii concedierii, conditie ce nu poate fi indeplinita fara nominalizarea criteriului si a izvorului sau. El nu poate fi justificat ulterior dispunerii concedierii. Decizia de concediere nu poate fi complinita cu acte ulterioare emiterii.
Un alt argument al nelegalitatii deciziei de concediere pentru nerespectarea conditiilor de forma este acela ca art. 69 alin.2 lit.d din art. 279 , instituind obligatia mentionarii criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, nu distinge intre concedierea colectiva realizata in procedura normala si concedierea colectiva realizata in cadrul procedurii insolventei.
Pe de alta parte, unitatea nu a precizat care este izvorul pretinsului criteriu al vechimii in functie, mai mult, pretinde ca a avut in vedere alte doua criterii despre care nu a pomenit nimic nici macar in fata primei instante: criteriul activitatii de conducere IT la nivelul intregii sucursale, nu doar la nivelul unei uzine si criteriul specialitatii studiilor.
Daca s-ar fi dat eficienta unor asemenea criterii, cel profesional ar fi trebuit sa prevaleze. Or, gradul de perfectionare profesionala al contestatorului era net superior colegilor aflati pe post identic care au fost pastrati, dovada fiind diplomele care atesta cunostintele profesionale si inventiile realizate de contestator, care au profitat angajatorului.
Masurile de reorganizare trebuiau sa fie analizate in raport cu personalul din toata societatea, nu in raport de personalul dintr-o sectie sau subunitate. Atata vreme cat prin decizia de concediere nu au fost aplicate criterii de prioritate la concediere, este clar ca angajatorul nu a avut in vedere, la luarea masurii, situatia angajatilor din intreaga societate, ci doar pe aceea a angajatilor dintr-o sectie.
In fine, s-a aratat ca selectarea unei persoane in vederea concedierii fara existenta unor criterii de prioritate produce consecinte si asupra cauzei, care inceteaza a fi reala si serioasa. O cauza reala si serioasa presupune ca actul concedierii sa nu aiba natura discriminatorie, sa fie independent de persoana salariatului, in cauza de fata, conditia nefiind indeplinita.
Examinand legalitatea si temeinicia deciziei de concediere in raport de criticile analizate, privitoare la necesitatea lamuririi existentei unor criterii de selectie a personalului la concediere, stabilite anterior declararii intentiei de reorganizare si la modalitatea in care acestea au fost aplicate, Curtea retine urmatoarele:
Prin intampinarea formulata la judecata in prima instanta, unitatea-intimata a aratat ca inainte de reorganizarea din ianuarie 2013, potrivit Deciziei nr. 245/ 19.10.2012, la nivelul Sucursalei Curtea de Arges functiona Serviciul Tehnologia Informatiei si Comunicatii, in cadrul caruia erau organizate 4 birouri cu un numar total de 17 posturi: Biroul Infrastructura si Servicii Suport, Biroul Aplicatii Informatice, Biroul Tehnologia Informatiei si Comunicatii UH V_ si Biroul Tehnologia Informatiei si Comunicatii UH Campulung.
In urma aprobarii masurilor de eficientizare si reducere a costurilor prin reorganizare, acest serviciu a fost redimensionat la doar 2 birouri, cu un numar total de 13 posturi.
Prin reorganizare, se subliniaza, cele doua uzine hidroenergetice V_ si Campulung au fost desfiintate integral, activitatea de la nivelul acestora fiind preluata la nivelul sucursalei in carul noilor birouri: Biroul Operatiuni IT si Biroul Aplicatii Industriale.
Numarul sefilor de birou s-a redus de la 4 la 2, cei mentinuti ca sefi, dar de aceasta data ai acestor din urma doua birouri, fiind D_ F_ si P_ S_.
Prin decizia nr. 46/16.01.2013, de reorganizare, S.C.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. a hotarat noua structura organizatorica la nivelul intregii societati. in tabelele nr. 5 si 6 al deciziei, situatia compartimentelor, serviciilor si directiilor de dinaintea si de dupa reorganizare este redata si regandita pe intreaga societate. De asemenea, numarul de posturi desfiintate este evidentiat pe unitate, nu pe sucursale, in tabelul nr. 7. Prin urmare, reorganizarea este aplicata global, scopul declarat fiind cel al eficientizarii intregii activitati.
Noua structura organizatorica si statul de functii pentru SH Curtea de Arges, aprobate in baza acestei decizii prin decizia nr. 47/16.01.2013 este de fapt o componenta a unui act de decizie cu efecte la nivelul intregii societati.
Statul de functii valabil pana la reorganizarea din 16.01.2013, inregistrat la S.C.Hidroelectrica S.A. sub nr. x/04.10.2012 si intocmit pentru Sucursala Hidrocentrale Curtea de Arges releva Biroul Infrastructura si Servicii Suport cu 2 posturi, Biroul Aplicatii Informatice cu 3 posturi, Informatica Industriala cu 2 posturi, Biroul Tehnologia Informatiei si Comunicatii UHE V_ cu 3 posturi si Biroul Tehnologia Informatiei si Comunicatii UHE Campulung cu 3 posturi. Toate acestea, la care se adauga postul de sef serviciu, totalizeaza in cadrul Serviciului Tehnologia Informatiei si Comunicatii un numar de 14 posturi.
In decizia nr. 47/16.01.2013 se mentioneaza redimensionarea activitatii vechiului Serviciu Tehnologia Informatiei si Comunicatii, care pastreaza denumirea, dar din 17 posturi, desi in organigrama erau evidentiate doar 14, se arata ca se pastreaza 7.
Nu este explicata situatia celor 3 posturi, mentionate in plus in decizia nr. 47.
Din cei 4 sefi de birou mentionati in statul de functii din 4.10.2012, pentru acest serviciu, dat fiind ca se pastreaza doar doua birouri, Aplicatii Industriale si Operatiuni IT, rezulta ca, la nivelul propus spre analiza de catre intimata, si anume la nivel de sucursala, in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor, s-au desfiintat doua posturi de sef de birou.
Se sustine ca au fost avute in vedere, la selectia celor doi sefi de birou mentinuti in unitate, criterii constand in experienta si vechimea in cadrul unitatii, dat fiind ca rezultatele obtinute la evaluarea profesionala au fost comparabile.
Nu se precizeaza insa actul prin care au fost stabilite aceste criterii si momentul fixarii lor.
La dosar nu a fost depus un act din care sa rezulte ca pentru concedierile ce se vor efectua ca urmare a reorganizarii din 16.01.2013, vor fi avute in vedere anumite criterii de selectie a personalului.
Singurul act existent la data la care s-a decis reorganizarea este contractul colectiv de munca la nivel de unitate, care prevede, la art. 4112, pentru cazul aplicarii efective a reducerii de personal, dupa reducerea posturilor vacante, criterii de selectie la concediere diferite de cele invocate de catre intimata.
Se arata in negocierea colectiva ca vor fi concediati mai intai salariati cu cumul de functii, cei care cumuleaza pensia cu salariul, cei care indeplinesc conditiile de pensionare pentru limita de varsta, salariatii care sunt patroni, asociati, administratori ai unor firme cu capital privat, salariati care indeplinesc conditiile de pensionare anticipata si anticipata partiala, salariatii cu aprecieri minimale privind competenta, pe categorii profesionale.
Criteriile subsidiare, pentru situatia in care aplicarea celor dintai nu este suficienta, sunt acelea ca masura sa nu afecteze ambii soti, sa nu afecteze persoanele care au copii in intretinere, nici pe salariatul care este unic intretinator de familie.
Nu s-a justificat de ce, in lipsa altui act de decizie al angajatorului, nu au fost aplicate criteriile selectiei la concediere stabilite prin negociere colectiva existenta la momentul reorganizarii.
De asemenea, este nefondata sustinerea potrivit careia selectia trebuia sa opereze doar la nivel de sucursala. Reorganizarea a fost gandita si realizata pe intreaga unitate pentru eficientizarea activitatii in ansamblu, ceea ce inseamna ca pretinse criterii ca experienta si vechimea in unitate nu puteau fi utilizate decat in raport de intreg personalul vizat de masura, din acelasi tip de serviciu.
In acelasi sens este si norma de drept comun rezultand din negocierea partenerilor sociali, la art. 4113 din contractul colectiv de munca, stabilindu-se ca masurile de reorganizare, implicit consecintele acestora se analizeaza in raport cu personalul S.C.Hidroelectrica S.A, nu in raport cu personalul dintr-o sectie sau subunitate componenta.
Pentru a stabili care este persoana afectata de concediere dintre cele care ocupa posturi identice la nivelul intregii societati, angajatorul are obligatia respectarii principiului nediscriminarii constand in egalitate de tratament pentru salariatii aflati in aceeasi situatie, in cadrul raporturilor de munca, a principiului demnitatii in executarea acestor raporturi juridice, nu in ultimul rand, a principiului bunei-credinte, potrivit caruia, pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, angajatorul si salariatii se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractului colectiv.
In aplicarea acestor principii, sunt consacrate in art. 39 din art. 279 drepturile salariatilor la egalitate de sanse de tratament, la demnitate de munca, la informare si consultare, precum si obligatii corelative-art. 40 alin.2 lit.a) si c).
Informarea presupune, in cazul de fata, prestabilirea de criterii de selectie, care sa fie aduse la cunostinta salariatilor anterior aplicarii masurii de concediere in virtutea caracterului de masura intemeiata pe motive straine de persoana salariatului. Consultarea opereaza pentru ca, desi nu a avut obligatia initierii de negocieri ca in procedura comuna a negocierii colective, angajatorul aflat in insolventa nu a prestabilit criteriile in discutie, astfel ca devin aplicabile criteriile stabilite anterior in negocierea colectiva aflata in vigoare.
intrucat nu au fost aplicate criterii prestabilite la selectarea personalului in vederea concedierii nici nu au fost supusi comparatiei pe criteriile pretinse salariatii care au ocupat acelasi post din intreaga societate, asa cum obligau regulile in vigoare, masura de desfiintare a postului nu a avut o cauza serioasa, fiind in realitate o masura legata de persona salariatului.
Pentru aceste motive, constatand netemeinicia si nelegalitatea deciziei nr. 946/8.02.2013, Curtea, in temeiul art. 80 din art. 279 , va admite contestatia, va anula decizia si va dispune reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii.
intrucat masura concedierii, constituind temei al platii salariilor compensatorii a fost anulata, va fi admisa cererea reconventionala si, in temeiul art. 256 din art. 279 , va fi obligat contestatorul sa restituie intimatei echivalentul a 24 de salarii de incadrare incasate cu titlu de plati compensatorii, in conditiile stabilite la judecata in prima instanta, cu privire la care nu s-a formulat apel.
In aplicarea prevederilor art. 451-453 Cod procedura civila, intimata va fi obligata la plata catre contestator a cheltuielilor de judecata de 1500 lei, reprezentand onorariu de avocat. Va fi respinsa cererea de cheltuieli a intimatei ca nedovedita.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
iN NUMELE LEGII
D E C I D E

Admite contestatia formulata de contestatorul N_ I_, CNP x, domiciliat in municipiul Campulung, _.4, _, judetul Arges, dupa admiterea apelului declarat de intimata S.C.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. cu sediul in municipiul Bucuresti, _, nr. 3, sector 2, reprezentata de administrator judiciar EURO INSOL SPRL, cu sediul in municipiul Bucuresti, Opera Center, _.1-5, etaj 3, sector 5, impotriva sentintei civile nr. 1207 din 17 iunie 2014, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr. x.
Anuleaza decizia nr. 946/08 februarie 2013, emisa de catre intimata si dispune reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii.
Admite cererea reconventionala.
Obliga pe contestator sa restituie intimatei echivalentul a 24 de salarii de incadrare incasate cu titlu de plati compensatorii actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective, si dobanda legala incepand cu 22.08.2013 pana la restituire.
Obliga pe intimata la plata catre contestator a cheltuielilor de judecata de 1500 lei, respingand cererea de cheltuieli a intimatei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 02 aprilie 2015, la Curtea de Apel Pitesti - Sectia I Civila.