Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata la data de 23.11.2009 pe rolul Tribunalului Calarasi Sectia civila, sub nr. ...XX, reclamanta T M., in nume propriu si in calitate de reprezentat legal al minorului T M. -T., a chemat in judecata pe paratii T. Calarasi, C. de A. Bucuresti, M. Finantelor P. si C. de C. a R., solicitand obligarea paratilor la plata sporului de confidentialitate de 15% cuvenit reclamantei pentru perioada noiembrie xxxx09 si sporului cuvenit defunctului T D. F. pentru perioada noiembrie 2006- octombrie 2007.

Prin sentinta civila nr. 444 din data de 01.03.2010, T. Calarasi a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. Finantelor P. si C. de C. a R. ; a admis actiunea formulata de reclamantii T M. si T M. T. ; a obligat paratii M. Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, C. de A. Bucuresti si T. Calarasi la plata catre reclamanta T M. a drepturilor banesti cuvenite acesteia cu titlu de spor de confidentialitate de 15% din indemnizatia de incadrare aferent perioadei noiembrie xxxx09 si catre reclamantul T M. T. la plata aceluiasi spor cuvenit  autorului sau T D. F. pe perioada noiembrie xxxx07; a respins actiunea impotriva paratilor Ministerului Finantelor P. si C. de C. a R. .

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a analizat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive fata de parata C. de C. a R., invocata prin intampinare, si fata de paratul M. Finantelor P., invocata din oficiu, exceptii admise intrucat cei chemati in judecata nu au calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic cu reclamantii, astfel incat nu pot sta in judecata. Drepturile solicitate sunt drepturi de natura salariala, potrivit art. 282 art. 279 , iar intr-o asemenea actiune, parti in proces sunt numai salariatii si angajatorul impreuna cu organele ierarhic superioare care au atributii in ceea ce priveste salarizarea personalului.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca reclamanta si autorul decedat in perioada mentionata in actiune au avut calitatea de magistrati in cadrul Judecatoriei Oltenita.

Potrivit dispozitiilor art. 13 din O.G. nr. 9/2001 pentru modificarea O.U.G. nr. 57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru pastrarea confidentialitatii in legatura cu faptele, informatiile, documentele de care iau cunostinta in cadrul functiei, personalul CNSAS beneficiaza de un spor lunar de confidentialitate in cuantum de pana la 30% calculat la salariul de baza brut. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 8 din acelasi act normativ, salariile de baza pentru functii de conducere si de executie din cadrul consiliului sunt asimilate functiilor specifice Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Curtii Constitutionale. Obligatia profesionala de confidentialitate a fost impusa imperativ salariatilor magistrati si personal auxiliar de specialitate de legiuitor prin dispozitiile art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistratilor si ale art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 modificata si completata, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora.

Magistratii si personalul auxiliar de specialitate desfasoara o activitate judiciara ce implica administrarea sau cel putin contactul cu informatii confidentiale (unele chiar clasificate) constand in date privind arestari, interceptari ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protectia victimelor, datele cu caracter personal ale justitiabililor si colegilor de serviciu, secret bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuala, fapt ce ii indreptateste la acordarea sporului de confidentialitate.

Prin neacordarea sporului de confidentialitate sunt incalcate principiile constitutionale privind nediscriminarea, dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la salariu pentru munca prestata, care se coroboreaza cu reglementarile internationale in materie, respectiv dispozitiile art. 7 si art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care garanteaza dreptul tuturor persoanelor la protectie egala a legii impotriva oricarei discriminari si dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.

Prestarea muncii se realizeaza in cadrul unor raporturi sociale care, odata reglementate prin norme de drept, devin, de regula, raporturi juridice de munca. In aceasta categorie intra raporturile de munca (de serviciu) ale magistratilor si magistratilor asistenti, precum si ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si parchetelor de pe langa acestea. Drepturile si obligatiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii si Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

In ceea ce priveste drepturile si obligatiile personalului auxiliar de specialitate acestea sunt reglementate de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ceea ce este comun magistratilor, magistratilor asistenti si personalului auxiliar de specialitate este faptul ca atributiile si responsabilitatile fiecarui post, conditiile de munca, cat si cuantumul indemnizatiilor si salariilor nu pot fi negociate in mod individual, fiind stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.

art. 279 reglementeaza la art. 39 alin. 2 lit. f ca salariatului ii revine obligatia de a respecta secretul de serviciu.

Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate stabileste la art. 36 alin. 3 ca persoana care urmeaza sa desfasoare o activitate sau sa fie incadrata la un loc de munca ce presupune accesul la informatii clasificate trebuie sa prezinte conducatorului unitatii un angajament scris de pastrare a secretului de stat sau de serviciu. Textul legal reglementeaza doua ipoteze privind acest angajament si anume: la incadrarea in munca (la incheierea contractului individual de munca sau la nasterea raportului de serviciu) sau la trecerea  in cadrul aceleiasi unitati (la acelasi angajator).

Potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt esentiale in exercitarea dreptului la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare.

Prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, varsta, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau executarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau orice alte domenii ale vietii publice. Dispozitia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevazute de alin. 1 este considerata discriminare in intelesul acestei ordonante.

Sunt discriminatorii, potrivit ordonantei, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. 1 fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare (art. 2 alin. 1-3).

Prin aceasta ordonanta, astfel cum a fost modificata si completata de Legea nr. 324/2006, au fost transpuse in dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre persoane, fara deosebire de origine rasiala sau etnica, publicata In Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L180 din 19 iulie 2000 si prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general In favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L303 din 2 decembrie 2000.

Asa cum lesne se poate observa, art. 2 alin. 3 din ordonanta caracterizeaza ca discriminatorii, intre altele, prevederile care dezavantajeaza anumite persoane, fata de alte persoane, fara sa faca vreo distinctie cu privire la natura juridica a acestor prevederi, ceea ce poate fi inteles ca se refera si la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament si ordonantele Guvernului, emise in virtutea delegarii legislative prevazute de art. 115 din Constitutie.

Cat priveste notiunea de “discriminare” trebuie avuta in vedere si practica in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului care a retinut in mod constant ca exista discriminare atat timp cat diferenta de tratament aplicata unor subiecte de drept aflate in situatii analoage nu are o justificare legitima, obiectiva si rezonabila.

Salariul cuprinde, potrivit art. 155 din art. 279 si art. 38 alin. 4 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, salariul de baza, indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri la salariul de baza. Salariul de baza constituie elementul principal al salariului si se stabileste pentru fiecare salariat in raport cu mai multi factori cum ar fi: pregatirea profesionala, competenta, calificarea, locul, rolul si importanta activitatii desfasurate, complexitatea atributiilor de serviciu, raspunderea si riscurile functiei, incompatibilitatile si interdictiile prevazute de lege pentru anumite categorii de personal, etc.

Notiunea de salariu are un sens extins, referindu-se si la indemnizatiile de baza cuvenite magistratilor, parlamentarilor, demnitarilor, s. a.

Unul din principiile sistemului de salarizare este acela “pentru munca egala sau de valoare egala, plata egala” consacrat de art. 41 alin. 4 din Constitutie si art. 6 alin. 3 din art. 279 .

Cel de-al doilea text legal a fost introdus prin O.U.G. nr. 55/2006, in concordanta cu normele Uniunii Europene si precizeaza ca: “Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare”.

Munca poate fi egala deoarece functia/postul sunt identice, ca atributii de serviciu, impunandu-se aceleasi cerinte pentru salariatii care le ocupa. Daca felul muncii este acelasi, cerintele si conditiile de munca sunt aceleasi, munca este egala, sau de valoare egala, diferentierile de salarizare nu se justifica.

In sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil in interiorul acelorasi ramuri, al aceluiasi domeniu sau la acelasi nivel. Intrucat salariile (indemnizatiile) de baza se stabilesc in functie de factorii amintiti mai sus, deosebirile existente intemeiate obiectiv si rezonabil intre ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitima, fara a fi vorba de existenta unor discriminari. Sporurile insa se acorda numai la locurile de munca unde nu sunt cuprinse in salariul de baza, ele fiind prevazute de art. 279 , de legi si ordonante, in contractul colectiv de munca unic la nivel national (art. 41 alin. 3) si in contractele Colective de munca la nivel de ramura, grupuri de unitate si unitati. Sporurile la salariul (indemnizatia) de baza trebuie sa fie acordate tuturor salariatilor indiferent de posturile si functiile pe care le ocupa si de domeniul in care isi desfasoara activitatea atata timp cat lucreaza efectiv in conditiile prescrise de legea care reglementeaza plata sporurilor respective.

Acest lucru se refera si la sporul de confidentialitate care trebuie acordat personalului din justitie, cu precizarea ca aceasta problema a fost transata irevocabil de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie care, solutionand recursul in interesul legii, prin decizia nr. 46/15.12.2008, a stabilit ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistratilor si a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, modificata si completata, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, judecatorii, procurorii, magistratii asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15%, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar.

Impotriva acestei sentinte, paratul M. Justitiei a declarat recurs la data de 31.05.2010, inregistrat pe rolul Curtii de A. Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 12.08.2010, sub nr. ...XX.

Prin motivele de recurs recurentul-parat M. Justitiei a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului si, in principal, casarea sentintei civile nr. 444 din 01.03.2010 conform art. 304 pct. 4 Cod procedura civila si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, iar in subsidiar, modificarea acesteia in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila in sensul respingerii pretentiilor de obligare a paratului-recurent la plata sporului de confidentialitate, ca neintemeiate.

In primul motiv de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 4 Cod de procedura civila se arata ca instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti atunci cand a acordat reclamantilor sporul de 15% pentru confidentialitate cata vreme legiuitorul nu a prevazut in nici un act normativ acordarea acestui spor pentru categoria profesionala a magistratilor pana la  Legii nr. 330/2009.

Actiunea prin care se solicita acordarea altor drepturi decat cele stabilite prin lege sau prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibila, in considerarea principiului separatiei puterilor in stat.

Pronuntarea unei hotarari prin care se acorda drepturi salariale peste cele prevazute expres de lege a fost considerata de Curtea Constitutionala ca depasire a puterii judecatoresti. Astfel, prin decizia nr. 838/27.05.2009, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si Parlamentul R. si Guvernul R., pe de alta parte retinand ca, in exercitarea atributiilor prevazute de art. 126 alin. (3) din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei . Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora.

Fata de cele retinute de instanta de control constitutional, rezulta cu claritate ca decizia nr. 46/15.12.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa pronuntarea deciziei Curtii Constitutionale, nu mai poate constitui temei pentru admiterea actiunii prin care se solicita in fapt modificarea si completarea unor acte normative.

Mai sustine recurentul parat ca hotararea este data cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila. Astfel, fata de obiectul actiunii, instanta de fond ar fi trebuit sa constate ca, asemenea altor categorii profesionale, reclamantul este salarizat in temeiul unei legi speciale care stabileste in mod exhaustiv drepturile salariale si alte drepturi de care acesta beneficiaza, neputand beneficia de alte drepturi decat daca sunt prevazute expres de lege, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevazute de legea speciala pentru salarizarea judecatorilor.

Prin urmare, instituirea acestor drepturi in beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea, ori prevederea in alt cuantum, in beneficiul altei categorii profesionale reprezinta o problema de legiferare; este vorba despre optiunea legiuitorului, intrucat numai el are dreptul sa reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizatiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum si a sporurilor sau adaosurilor la indemnizatiile si salariile de baza si, drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia si stabili daca si ce cresteri se acorda anumitor categorii de salariati.

Ori, in cazul de fata, obligarea Ministerului Justitiei si a celorlalti parati la plata unui spor de confidentialitate de 15% constituie o adaugare la textul de lege, o incalcare a atributiilor conferite puterii judecatoresti.

In sustinerea concluziei potrivit careia nu exista temei legal pentru a proceda la acordarea sporului de confidentialitate pentru magistrati, se arata ca prin decizia nr. 819/03.07.2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de M. Justitiei referitor la unele dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata. S-a retinut ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea s-ar desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.

Mai arata recurentul parat ca in cadrul raporturilor de munca obligatia angajatului e prestarea muncii, iar obligatia corelativa a angajatorului este plata salariului. Teza ridicata la rang de principiu al dreptului muncii de catre reclamanti si retinuta de instanta de fond, potrivit careia fiecarei indatoriri privita analitic, in mod separat, ii corespunde un spor, nu are niciun temei legal sau doctrinar.

Acceptand existenta unui asemenea principiu se ajunge la concluzia ca tuturor indatoririlor prevazute de Legea nr. 303/2004 pentru magistrati le corespunde cate un spor salarial, o prima sau un premiu. Astfel prevederile art. 90-93 din Legea nr. 303/2004 dau nastere potrivit rationamentului juridic al instantei de fond unor sporuri pentru rezolvarea lucrarilor in termenele stabilite, pentru solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, pentru respectarea tinutei vestimentare s. a. in realitate toate aceste indatoriri trebuie privite in ansamblu ca obligatie de a presta munca specifica profesiei de magistrat, indatoriri carora le corespunde obligatia corelativa a angajatorului de plata a salariului.

Ori, sistemul de salarizare instituit prin lege speciala pentru magistrati, anterior adoptarii Legii nr. 330/2009, nu include plata unor sporuri cum este cel de confidentialitate in afara prevederilor legale. Pana la data de 12.11.2009, momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009, nu exista niciun act normativ in vigoare care sa prevada ori sa garanteze dreptul de a primi spor de confidentialitate categoriei profesionale a magistratilor.

Confidentialitatea apare ca o atributie de serviciu normala, compensarea salariatului nefiind o conditie de validitate a acestei obligatii. Ea presupune indatorirea partilor de a nu transmite date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul derularii raporturilor de munca.

Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiaza de spor de confidentialitate sunt expres prevazute de lege. De principiu, acestia sunt salariati care gestioneaza informatii clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca fiind „informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationala, care, datorita nivelurilor de importanta, consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sa fie protejate”.

Art. 14 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si protocoalele aditionale la aceasta conventie, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994 statueaza ca „Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.” Iar art. 16 din Constitutie prevede la alin. 1 ca „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”.

Insa, pentru a putea exista discriminare, fiind necesara protectia in temeiul dreptului la tratament egal, trebuie sa fim in prezenta recunoasterii, folosintei sau exercitarii unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.

Magistratii reprezinta o categorie aparte de salariati ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, avand, pana la adoptarea Legii nr. 330/2009, drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, act normativ care nu prevede dreptul la spor de confidentialitate pentru judecatori.

Apreciaza recurentul ca nu pot fi retinute sustinerile potrivit carora intre judecatori si alte categorii de salariati din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru ca asa cum s-a statuat si de Curtea Constitutionala prin decizii „diferentierea indemnizatiilor si a salariilor de baza pentru demnitari si alti salariati din sectorul bugetar este optiunea libera a legiuitorului, tinand seama de importanta si complexitatea diferitelor functii. Legiuitorul este in drept, totodata sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza. . . pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda. . .”. De asemenea, in continuarea argumentatiei, Curtea Constitutionala statueaza ca in acord cu practica constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks impotriva Belgiei, 1979) principiul egalitatii in drepturi si al nediscriminarii se aplica doar situatiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferentiat, instituit in baza unor situatii obiectiv diferite, nu reprezinta nici privilegii si nici discriminari.”

In recurs nu s-au administrat probe noi.

Examinand motivele de recurs fata de hotararea recurata si probele administrate in cauza, cercetand pricina sub toate aspectele invocate dupa cum dispune art. 3041 Cod procedura civila, C. constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:

Invocand dispozitiile art. 304 pct. 4 Cod de procedura civila, recurentul-parat M. Justitiei si Libertatilor Cetatenesti sustine ca hotararea instantei de fond a fost data cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti, mai exact cu incalcarea atributiilor puterii legiuitoare, singura in masura sa stabileasca prin lege drepturi salariale ori sporuri in privinta categoriei profesionale a magistratilor in care se include intimatul-reclamant.

Argument pentru sustinerea acestei incalcari a principiului separatiei puterilor in stat este adus de M. Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, decizia nr. 838/27.05.2009 pronuntata de C. Constitutionala.

Din decizia Curtii Constitutionale nr. 838/27.05.2009, prin care se constata existenta unui conflict de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca pe de o parte, si Parlamentul si Guvernul R. pe de alta parte, rezulta ca instantele nu au competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, respectiv de a efectua controlul de constitutionalitate, indiferent daca normele controlate sunt sau nu in vigoare. Pronuntarea acestei decizii nu legitimeaza o solutie diferita in cauza decat cea data de tribunal.

Astfel, in cuprinsul deciziei Curtii Constitutionale mentionate se statueaza expres ca decizia pronuntata in solutionarea conflictului constitutional nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii. Prin urmare, decizia obligatorie pentru instante, pronuntata de instanta suprema isi va produce pe mai departe efectele, nefiind antamata de decizia Curtii Constitutionale care, in virtutea valabilitatii ex nunc nu poate viza decat actele, actiunile, inactiunile ori operatiunile ce urmeaza a se infaptui in viitor de autoritatile implicate in conflict.

Rezulta asadar, ca prima instanta nu a savarsit un exces de putere pronuntand hotararea atacata.

Cat priveste modul in care s-a interpretat si s-a aplicat legea in prima instanta asupra fondului dreptului pretins de reclamanti in calitate de fosti judecatori la Judecatoria Oltenita, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, C. constata ca aceasta critica este nefondata si va fi inlaturata.

Dupa cum s-a aratat anterior, solutia data de Curtea Constitutionala in conflictul de constitutionalitate produce efecte pentru viitor, fara a modifica in vreun fel efectele deciziilor in interesul legii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie pana la acea data.

Prin urmare, decizia nr. 46/15.12.2008 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat intr-un recurs in interesul legii ca magistratii din cadrul instantelor au dreptul la spor de confidentialitate este deplin valabila si produce efecte in privinta intimatilor reclamanti cu puterea conferita de art. 329 alin. 3 Cod de procedura civila.

T. a facut asadar o corecta aplicare a celor dezlegate in drept de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, neputandu-se ajunge la o solutie contrara pe baza argumentelor prezentate de institutia recurenta in sensul inexistentei vreunei reglementari de drept anterioara Legii nr. 330/2009 care sa prevada sporul de confidentialitate in favoarea categoriei profesionale a magistratilor.

Mai apoi, sunt nefondate si sustinerile recurentului-parat ca tribunalul a interpretat si aplicat gresit dispozitiile O.G. nr. 137/2000 care permit instantei sa declare existenta vreunei discriminari si sa dispuna acordarea despagubirilor atunci cand s-a folosit un tratament diferit unor situatii identice sau asemanatoare, fara o justificare obiectiva, desi aceste reglementari au fost declarate neconstitutionale in masura in care discriminarea isi are izvorul intr-o prevedere legala.

C. observa ca solutia primei instante se intemeiaza pe existenta unei discriminari savarsita de puterea legislativa prin neprevederea in favoarea magistratilor a unui spor salarial corespunzator obligatiei de a pastra secretul profesional in legatura cu faptele si informatiile de care iau legatura in timpul exercitarii profesiei. In egala masura, dupa cum s-a aratat anterior, instanta de fond a dat eficienta unei decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, obligatoriu si fata de care nu poate avea loc dezbaterea argumentelor de nediscriminare.

Asa fiind, motivul de recurs formulat de M. Justitiei va fi inlaturat, iar in temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedura civila, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-parat M. Justitiei impotriva sentintei civile nr. 444 din data de 01.03.2010 pronuntata de T. Calarasi - Sectia civila, in dosarul nr. ...XX, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti T M. si T M. T. si cu intimatii-parati C. de A. Bucuresti, C. de C. a R., M. Finantelor P. si T. Calarasi.