Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. ...XX, reclamanta T. P. L. a formulat, in contradictoriu cu parata S. C. C. H. Dambovita S. A., contestatie impotriva deciziei de concediere nr. 192/01.08.2013, comunicata la data de 01.08.2013, solicitand anularea acesteia, iar, in subsidiar, constatarea nulitatii absolute a acesteia, prin raportare la art. 78 CM, cu obligarea paratei la incadrarea pe postul detinut anterior desfacerii CIM, obligarea paratei la plata drepturilor salariale calculate de la data desfacerii CIM si pana la data reintegrarii efective, actualizate cu indicele de inflatie, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca a fost angajata in cadrul societatii parate din anul 1984 si a indeplinit functia de sef receptie incepand cu anul 1999, ca in cursul lunii mai 2013, pe fondul existentei unor disfunctii in activitatea Hotelului Dambovita, constatate, ca atare, in virtutea sarcinilor de sef receptie, a incercat analizarea acestora impreuna cu conducerea angajatorului, respectiv cu directorul B. M., fara a reusi o rezolvare a aspectelor sesizate si ca in aceste imprejurari, raportat la atributiunile de serviciu cu referire la raportarea catre conducere a oricarui incident sau eveniment susceptibil in a afecta activitatea hotelului, a procedat la informarea prin fax a conducerii SIF Oltenia, actionar majoritar al societatii, in scopul rezolvarii corespunzatoare in beneficiul angajatorului parat a aspectelor astfel sesizate.

A mai aratat reclamanta ca in aceste imprejurari, fata de actul informarii actionarului majoritar apreciat a aduce atingere imaginii conducerii angajatorului, directorul S. C. C. H. Dambovita S. A. a procedat la emiterea a trei decizii de sanctionare disciplinara a acesteia, respectiv decizia nr. 168/24.05.2013 prin care s-a dispus sanctionarea cu „Avertisment scris”, motivat de folosirea faxului unitatii pentru transmiterea de scrisori si documente cu caracter personal, in interes personal, decizia nr. 175/12.06.2013 prin care s-a dispus sanctionarea cu reducerea cu 5% a salariului, pe o durata de o luna, motivat de o  pretinse incalcari ale sarcinilor de serviciu rezultate, ca atare, dintr-o  „Informari” intocmite de personalul din subordine in perioada ianuarie, martie si mai 2013 si decizia nr. 176/12.06.2013, prin care s-a dispus sanctionarea cu „Avertisment scris”, motivat de transmiterea, la 27.05.2013, a unei informari, a SIF OLTENIA, cu privire la starea societatii, apreciata a leza imaginea societatii si a directorului general (B. M.), in fata actionarului principal.

Totodata, reclamanta a precizat ca in cursul lunii iulie 2013 conducerea angajatorului a dispus testarea profesionala si psihologica a personalului angajat, in scopul mentinerii pe post, iar ca urmare a examinarii psihologice astfel efectuate si acordarii unui punctaj la nivel „0” (zero), a fost emisa decizia de concediere nr. 192/01.08.2013, prin care, in temeiul art. 61 lit. d) din art. 279 , s-a dispus concedierea reclamantei pentru motive de necorespundere profesionala, apreciind ca aceasta nu corespunde locului de munca in care era incadrata.

Reclamanta a apreciat ca decizia contestata este netemeinica si nelegala, sustinand ca, astfel cum rezulta din continutul deciziei nr. 192/01.02.2013 (pct. 1 lit. b) si c), prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 3/17.05.2013 a fost dispusa evaluarea periodica si profesionala a angajatilor societatii, evaluare care a cuprins etapa de testare psihologica, realizata la 22.05.2013, prin Cabinetul Individual de Psihologie - psiholog F. D. in vederea mentinerii pe post si etapa de evaluare profesionala realizata la 19.06.2013, prin comisia de evaluare numita prin decizia nr. 246/20.05.2013.

S-a mai aratat ca, potrivit pct. 1 lit. a) din decizia contestata, criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatilor, stabilite prin CCM la nivel de unitate pe anii 2013-2015 (necesare evaluarii anuale sau in caz de schimbare a locului de munca, avansare sau la solicitarea motivata a angajatorului), cuprind trei elemente de referinta si anume componenta profesionala - cu un punctaj maxim de 35 de puncte, aptitudinile psihologice - punctaj maxim 40 puncte si evaluarea superiorului ierarhic - punctaj maxim 25 de puncte, in raport de care angajatorul poate acorda calificativele nesatisfacator - la obtinerea unui punctaj intre 0-49 puncte, satisfacator - la un punctaj intre 50-69 puncte, bun - la un punctaj intre 70-84 puncte si foarte bun - la un punctaj intre 85-100 puncte.

Reclamanta a subliniat ca in raport de criteriile de evaluare stabilite de angajator componenta psihologica are o pondere de 40% din totalul punctajului maxim de 100 puncte, necesar calificativului „Foarte bine”, superior ponderii de 35% a componentei profesionale si ca fata de punctajele maxime stabilite pentru componenta profesionala, aptitudinile psihologice si evaluarea superiorului ierarhic, de 35, 40 si 25 puncte, nu exista niciun element susceptibil in a retine minimul de punctaj sub nivelul caruia calificarea salariatului se impune a fi apreciata a fi nesatisfacatoare per criteriu de evaluare.

De asemenea, potrivit precizarilor angajatorului, astfel retinute la pct. 1. lit. c) si g) din decizia contestata, evaluarea profesionala a angajatilor a avut loc la 19.06.2013, urmare careia reclamanta a obtinut un punctaj de 22 puncte dintr-un maxim de 35 puncte acordabile „componentei profesionale”, conform evaluarii superiorului ierarhic, a fost acordat un punctaj de 16 puncte dintr-un total maxim de 25 puncte, iar punctajul total obtinut de reclamanta a insumat 38 de puncte, incadrat ca atare in zona calificativului nesatisfacator pe fondul acordarii unui punctaj de 0 (zero) puncte la componenta „aptitudini psihologice”.

Totodata, conform pct. 1 lit. b), d), e) si f) din decizia de concediere, la data de 16.04.2013, reclamanta a fost examinata psihologic de Centrul Medical Polimed, stabilit a asigura serviciile de medicina muncii in relatiile cu angajatorul, acordandu-i-se avizul psihologic APT, conform fisei de aptitudini nr. .../18.04.2013, consemnat in adresa nr. 269/28.06.2013, iar ca urmare a examinarii psihologice din data de 22.05.2013, efectuata de Cabinetul Individual de Psihologie - psiholog F. D., la cererea angajatorului, a fost emis avizul „inapt” pentru functia de receptioner sef, astfel ca in baza acestui calificativ transmis de angajator Centrului Medical Polimed, unitatea de medicina a muncii a emis avizul „apt cu recomandari”, conform fisei de aptitudini nr. .../4470, intocmita fara reexaminarea psihologica a reclamantei, cu recomandarea repetarii testarii psihologice exclusiv pentru aceasta.

A mai aratat reclamanta ca pe fondul repetarii testarii psihologice efectuate la data de 04.07.2013, de psihologul P. I., specialist in psihologia muncii si organizationala, a fost acordat calificativul „inapt” pentru postul de receptioner sef, conform avizului psihologic nr. 124/1992/05.07.2013, iar in temeiul acestui aviz comunicat Centrului Medical Polimed prin adresa angajatorului nr. 287/10.07.2013, Unitatea Medicala de Medicina Muncii a eliberat avizul medical „inapt” pentru functia de receptioner sef, cu recomandarea schimbarii locului de munca.

A subliniat reclamanta ca in mod similar, cu acordarea anterioara a avizului „apt cu recomandari”, avizul final de „inapt” pentru functia de receptioner sef a fost acordat de Centrul Medical Polimed fara ca reclamanta sa fie supusa unei examinari sau reexaminari efective printr-o comisie de examinare constituita potrivit Codului muncii.

Potrivit art. 2 din decizia contestata, organigrama societatii aprobata prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 5/11.06.2013, nu a permis a oferi reclamantei un post compatibil cu pregatirea profesionala a acesteia (economist sau receptioner sef), iar conform raportului comisiei de evaluare nr. 241/12.07.2013, stabilirea punctajului de evaluare a tinut seama, in mod expres si preponderent, de componenta „aptitudini psihologice”, punctata cu 0 (zero) e, de natura a conduce la propunerea solutiei de schimbare a postului detinut de reclamanta, motivat de \'“capacitatea de decizie scazuta a acesteia”, pe fondul stabilirii calificativului psihologic „inapt” si ca, potrivit raspunsului comisiei de evaluare nr. 254/29.07.2013 privind contestatia reclamantei indreptata impotriva raportului nr. 241/12.07.2013 parata a procedat la efectuarea a doua teste psihologice, respectiv la 16.04.2013, avand ca obiect testarea psihologica a salariatilor care efectueaza ore de noapte si la 22.05.2013, avand ca obiect testarea psihologica a salariatilor pentru mentinerea pe post.

Potrivit raportului de cercetare disciplinara prealabila nr. 270/10.06.2013, pct. 11, intocmit premergator emiterii deciziei de sanctionare nr. 175/12.06.2013, comisia de disciplina a angajatorului a retinut textual ca, in speta, „comportarea generala in serviciu a salariatei este buna”.

Sub aspectul temeiniciei si legalitatii deciziei contestate, reclamanta a sustinut ca, in ceea ce priveste modul de apreciere a necorespunderii profesionale prin prisma componentelor profesionala si evaluarea superiorului ierarhic, astfel cum rezulta din art. 77 alin. (6) din CCM la nivel national, valabil pentru perioada 2011 - 2014, necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale prin examinarea scrisa, orala, practica si alte probe”.

In aceste imprejurari, raportat la modul de indeplinire a procedurii de evaluare profesionala, astfel rezultate din raportul comisiei de evaluare nr. 241/12.07.2013, reclamanta a aratat ca, in speta, pretinsa necorespundere profesionala a acesteia a fost dovedita si sustinuta exclusiv prin doua elemente cu caracter singular, respectiv evaluarea profesionala efectuata la data de 19.06.2013 si materializata prin acordarea unui punctaj de 22 puncte dintr-un maxim de 35 puncte, conform fisei de evaluare intocmita de comisia angajatorului si evaluarea superiorului ierarhic materializata in acordarea unui punctaj de 16 puncte dintr-un maxim de 25 puncte. Or, retinand dispozitiile art. 77 alin. (6), se impune a observa ca problematica necorespunderii profesionale nu a fost sustinuta si cu „alte probe” si, respectiv, alte „dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor de serviciu”, susceptibile in a fi existat anterior „evaluarii profesionale” din 19.06.2013 sau „evaluarii superiorului ierarhic”, de natura a intregi ansamblul cerintelor reglementate de norma de drept amintita.

S-a statuat astfel ca „necorespunderea profesionala nu poate fi raportata la un singur moment (evaluarea din 19.06.2013 - n. n.), ci la intreaga perioada a executarii contractului de munca”.

In   ceea   ce   priveste   modul   de   apreciere   a   necorespunderii profesionale prin prisma componentei „aptitudini psihologice”, s-a aratat ca, potrivit consemnarilor exprese retinute in decizia de concediere, astfel deduse din raportul comisiei de evaluare nr. 241/12.07.2013, evaluarea psihologica a reclamantei a fost realizata prin Centrul Medical POLIMED, prin examinarea efectiva la data de 16.04.2013 (calificativ „apt”), Cabinetul Individual de Psihologie - psiholog F. D., prin examinare efectiva la data de 25.05.2013 (calificativ „inapt”) si psihologul P. I. - prin examinare efectiva la data de 04.07.2013 (calificativ „inapt”), cu emiterea de catre Centrul Medical POLIMED a doua avize succesive, date fara examinarea reclamantei, respectiv „apt cu recomandari” (fisa de aptitudini nr. .../4470) si „inapt” (fisa de aptitudini din 11.07.2013).

In aceste conditii, fata de calificarea evaluatorului (psiholog autorizat), s-a precizat ca, in speta, evaluarea psihologica apreciata de angajator a avea un impact major in stabilirea necorespunderii profesionale, trebuia sa fie realizata numai si, exclusiv, printr-un organ competent de expertiza medicala, capacitat legal sa emita o decizie prin care sa se constate inaptitudinea psihica a reclamantei de a mai indeplini sau executa lucrarile specifice postului ocupat, potrivit atributiilor specifice acestuia.

S-a statuat, astfel, in practica instantelor de judecata ca, in speta, concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului poate fi facuta de angajator in baza unei decizii a organelor competente de expertiza medicala prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat si nu numai in baza fisei de aptitudine emisa de un medic din cadrul cabinetului de medicina muncii si numai in ipoteza in care organul competent de expertiza medicala (organizat potrivit H. G. nr. 1229/13.10.2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare a Institutului National de Expertiza si Recuperare a Capacitatii de Munca si a serviciilor teritoriale de expertiza a capacitatii de munca) emite o decizie prin care se constata inaptitudinea fizica a salariatei de a mai executa lucrarile specifice meseriei sale, unitatea este indreptatita sa o concedieze (CA Ploiesti - decizia nr. 1631/11.08.2009).

In consecinta, indiferent de temeiul desfacerii contractului individual de munca (art. 61 lit. d) din art. 279 ), stabilirea incapacitatii psihice a reclamantei trebuia sa fie realizata in conditiile reglementate de art. 61 lit. c) din art. 279 , fiind inadmisibil a se accepta aplicarea unui tratament diferentiat intre ipotezele reglementate de art. 61 lit. c) si d) din art. 279 , susceptibil in a permite concedierea pentru necorespundere profesionala in baza unei simple testari psihologice si, respectiv, concedierea pentru inaptitudine fizica sau psihica in baza unei expertize medicale de competenta serviciului teritorial de expertiza a capacitatii de munca.

S-a subliniat, totodata, ca in raport de conditiile concrete avute in vedere de angajator la emiterea deciziei de concediere, testarile psihologice efectuate prin Cabinetul Individual de Psihologie la 22.05.2013 si la 04.07.2013 nu sunt in masura sa probeze conditia psihica a reclamantei in perioada de lucru anterioara testarilor in cauza.

Sub   aspectul   vizand   imposibilitatea   acordarii   unui   post corespunzator pregatirii profesionale, reclamanta a precizat ca, potrivit pct. 2 din decizia de concediere contestata, angajatorul s-a aflat in imposibilitatea de a oferi salariatului un alt loc de munca, motivat de inexistenta in organigrama societatii a unor posturi corespunzatoare pregatirii profesionale a acesteia.

Or, raportat la precizarile angajatorului cu referire la H. C. A. nr. 5/11.06.2013 pentru aprobarea organigramei societatii, scoaterea (desfiintarea) din schema posturilor pe cele de economist si receptioner sef probeaza fara echivoc intentia angajatorului de a incheia definitiv raportul de munca cu reclamanta, conducand la efectuarea unei concedieri de pe un post inexistent, desfiintat anterior emiterii deciziei contestate.

Coroborand toate elementele de fapt si de drept analizate, reclamanta a apreciat ca, in speta, in principal, decizia contestata este netemeinica, fiind data pentru motive de necorespundere profesionala singulare, fara alte probe susceptibile in a demonstra incapacitatea profesionala a reclamantei si, in subsidiar, decizia contestata este nula absolut, pe fondul neindeplinirii corespunzatoare a procedurii de expertizare medicala impusa de art. 61 lit. c) din art. 279 , aplicabil pentru egalitate de tratament in conformitate cu art. 78 din art. 279 .

A conchis reclamanta ca a incercat medierea litigiului fara ca angajatorul sa se fi prezentat la sedinta de mediere stabilita pentru data de 04.09.2013.

In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu acte si interogatoriu, depunand la dosarul cauzei urmatoarele acte in copie: cartea de identitate a acesteia, decizia nr. 168/24.05.2013, decizia nr. 175/12.06.2013, decizia nr. 176/12.06.2013, raportul comisiei de evaluare nr. 241/12.07.2013, contestatia reclamantei nr. 247/23.07.2013, adresa nr. 254/29.07.2013, decizia de concediere nr. 192/01.08.2013, procesul-verbal privind prezenta partilor la sedinta de mediere din data de 04.09.2013 si interogatoriu propus spre a fi luat paratei.

In termen legal, parata S. C. C. H. Dambovita S. A. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, aratand ca au fost respectate intocmai dispozitiile legale incidente in cauza, cadrul legal fiind asigurat de dispozitiile art. 61 lit. d) si art. 62-64 din Legea nr. 53/2003 privind art. 279 , ca in mod neintemeiat reclamanta critica decizia atacata, sustinerile sale fiind neintemeiate, neavand nicio relevanta juridica, ca decizia atacata indeplineste toate conditiile de validitate avute in vedere de dispozitiile legale aplicabile, ca, potrivit raportului comisiei de evaluare nr. 241/12.07.2013, s-a retinut necorespunderea profesionala a reclamantei, ca reclamantei i s-a emis avizul psihologic „inapt” pentru functia de receptioner sef si ca, potrivit art. 66 pct. 2 fraza 2 din contractul colectiv de munca valabil la nivel de societate pentru anii 2013-2015, la obtinerea calificativului nesatisfacator (maxim 49 de puncte) angajatorul poate dispune concedierea angajatului potrivit art. 61 lit. d) din Legea nr. 53/2003, republicata.

S-a mai aratat ca angajatorul se afla in imposibilitatea de a oferi salariatului alt loc de munca compatibil cu pregatirea sa profesionala si anume economist si receptioner sef, asa cum rezulta din organigrama societatii, ca au fost desfiintate doua posturi, unul de consilier economic si altul de contabil, neocupat de un an si 6 luni, astfel incat nu se poate pune problema unei desfiintari „pro causa” a acestor posturi si ca nu a desfiintat postul de receptioner sef, intrucat unitatile hoteliere de 3 stele sunt obligate sa aiba in organigrama acest post, astfel ca in temeiul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind art. 279 a notificat A. J. O. F. M. Dambovita pentru a sprijini societatea in vederea redistribuirii reclamantei.

S-a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu martori, precum si alte probe a caror necesitate ar rezulta din dezbateri, propunandu-se, totodata, trei martori pentru audiere.

In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205 Cod procedura civila si art. 247/252 din Legea nr. 53/2003 privind art. 279 .

S-au incuviintat probele cu inscrisuri si cu interogatoriu pentru reclamanta si proba cu inscrisuri pentru parata.

Dupa analizarea actelor si lucrarilor dosarului, Tribunalul Dambovita, prin sentinta civila nr. 201  din 13.02.2013 a respins contestatia ca neintemeiata si a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecata de 2000 lei, reprezentand onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul Dambovita a retinut urmatoarele considerente:

Prin decizia de concediere nr. 192/1.08.2013 emisa de parata S. C. C. H. Dambovita S. A. contractul individual de munca al reclamantei T. P. L. a incetat conform art. 61 lit. d art. 279 , ca urmare a necorespunderii profesionale.

S-a retinut in cuprinsul deciziei de concediere ca „avand in vedere criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatilor stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel de societate pentru anii 2013-2015, in urma evaluarii, salariata - receptioner sef, a obtinut  un punctaj de 38 puncte din maxim 100 puncte, dupa cum urmeaza: A - competenta profesionala: 22 pct. ; B - aptitudini psihologice: 0 pct. ; C - evaluarea superiorului ierarhic: 16 pct.” Acest punctaj atrage calificativul nesatisfacator conform evaluarii stabilite in unitate, constatandu-se ca reclamanta nu corespunde profesional locului de munca.

S-a mai mentionat ca nu exista alte locuri de munca in unitate corespunzatoare pregatirii sale profesionale.

Reclamanta a contestat decizia de concediere prin actiunea de fata, sustinand in esenta ca necorespunderea profesionala trebuie sa se manifeste pe intreaga perioada a derularii contractului individual de munca, iar nu la un singur moment, ca evaluarea psihologica trebuia realizata de un expert psiholog si ca in mod eronat s-a aratat ca in unitate nu exista posturi corespunzatoare pregatirii sale profesionale.

Tribunalul a constatat ca prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate valabil pentru anii 2013-2015 inregistrat la ITM Dambovita sub nr. 32/11.02.2013 s-a prevazut la art. 66 procedura de evaluare a salariatilor in conformitate cu prevederile art. 61 lit. d art. 279 .

La alin. 2 se prevad urmatoarele: „criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatilor se realizeaza anual sau dupa necesitati (schimbarea locului de munca, avansarea, la solicitarea motivata a superiorului etc.) dupa urmatoarele :

A -componenta profesionala - cu un punctaj maxim de 35 de puncte, B - aptitudinile psihologice - punctaj maxim 40 puncte si C - evaluarea superiorului ierarhic - punctaj maxim 25 de puncte, in raport de care angajatorul poate acorda calificativele nesatisfacator - la obtinerea unui punctaj intre 0-49 puncte, satisfacator - la un punctaj intre 50-69 puncte, bun - la un punctaj intre 70-84 puncte si foarte bun - la un punctaj intre 85-100 puncte.

La obtinerea calificativului nesatisfacator  (maxim 49 pct.) angajatorul poate dispune concedierea angajatului conform art. 61 lit. d art. 279 .”

Comisia de evaluare a angajatilor numita prin Decizia nr. 246/20.05.2013 a procedat la evaluarea periodica a angajatilor conform procedurii stabilite prin  contractul colectiv de munca la nivel de unitate valabil pentru anii 2013-2015, astfel cum reiese din Raportul Comisiei de Evaluare nr. 241/12.07.2013 - fila 55.

In urma evaluarii, salariata T. P. L. - receptioner sef, a obtinut un punctaj de 38 puncte din maxim 100, comisia constatand obtinerea calificativului nesatisfacator. Fata de faptul ca una dintre componentele evaluarii a fost „aptitudini psihologice”, la care reclamanta a primit din partea a trei psihologi evaluatori avizul psihologic de inapt, cu recomandarea de a fi schimbat locul de munca, comisia a recomandat conducerii societatii schimbarea salariatei din postul de receptioner sef pe un alt post disponibil in societate compatibil cu studiile si pregatirea acesteia, dar care sa nu necesite lucrul direct cu publicul.

In cazul in care societatea nu dispune de posturi disponibile comisia a recomandat desfacerea contractului individual de munca, potrivit art. 61 lit. d art. 279 .

In ceea ce priveste prima critica a reclamantei privitoare la netemeinicia deciziei de concediere, potrivit cu care evaluarea profesionala nu trebuie sa reprezinte un act singular, ci trebuie sa fie constata pe parcursul derularii intregului contract individual de munca, tribunalul a respins-o ca nefiind neintemeiata. Astfel,  textul art. 61 lit. d art. 279 nu distinge intre momentul sau perioada de necorespundere profesionala, ci mentioneaza doar ca prealabil aceasta sa fie constatata, asa cum se arata la art. 63 alin. 2 art. 279 , printr-o evaluare conform procedurii de evaluare stabilita prin CCMU sau in lipsa, ROI.

In speta, procedura de evaluare a reclamantei s-a realizat in conformitate cu prevederile CCMU pe anii 2013-2015, iar evaluarile angajatilor se realizeaza periodic tocmai in vederea optimizarii activitatii unitatilor angajatoare.

Cum la aceasta evaluare reclamanta a obtinut calificativul „necorespunzator”, independent ca anterior, la alte evaluari profesionale, reclamanta a obtinut calificative corespunzatoare, in raport de procedura prevazuta in CCMU aceasta poate fi concediata pentru necorespundere profesionala la o singura evaluare.

In ceea ce priveste aspectul privitor la faptul ca evaluarea psihologica trebuia realizata de un expert psiholog, iar nu de simpli psihologi autorizati, cum s-a procedat in situatia reclamantei, tribunalul a constatat ca reclamanta a produs o confuzie intre cazurile de concediere prevazute de art. 61 lit. d art. 279 ce priveste necorespunderea profesionala si cel prevazut de art. 61 lit. c art. 279 , ce prevede inaptitudinea fizica sau psihica a salariatului, ce il impiedica pe acesta sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, care se constata intr-adevar numai printr-o expertizare a organelor competente de expertiza medicala.

Prin evaluarea psihologica realizata de angajator s-a urmarit stabilirea aptitudinilor profesionale ale reclamantei corespunzatoare locului de munca ocupat, iar nu capacitatea acesteia de munca. In nici un caz, prin evaluarile psihologice realizate nu s-a urmarit a se cerceta daca reclamanta este apta sau nu de munca. Acest fapt excede atributiilor psihologilor specializati in medicina muncii. Acestia au aratat ca reclamanta, apta de munca, nu isi poate indeplini atributiile profesionale ce intra in fisa postului de receptioner sef, acordand avizul INAPT si recomandarea de schimbare a locului de munca.

Componenta psihologica face parte din procedura de evaluare si a vizat toti salariatii, iar nu numai pe reclamanta. De altfel, aceasta a fost supusa la trei proceduri de evaluare psihologica, toate finalizate cu acelasi tip de aviz.

Cat priveste aspectul ca in societate ar fi existat locuri corespunzatoare pregatirii sale profesionale, intrucat prin Organigrama societatii din 11.06.2013 s-au desfiintat posturile de economist si receptioner sef, tribunalul a constatat contrariul. Astfel, pe de o parte, noua evaluare nu permitea reclamantei ocuparea unei functii de conducere, iar pe de alta parte, functia de receptioner sef nu putea fi desfiintata intrucat parata a aratat ca s-ar fi incalcat Ordinul MT nr. 65/2013 privind clasificarea structurilor de primire turistica.

Organigrama este oricum anterioara intentiei de concediere a reclamantei, la momentul emiterii noii organigrame, procedura de evaluare a salariatilor era in curs, astfel cum reiese din raportul Comisiei de evaluare.

F. de cele aratate mai sus, constatand legalitatea si temeinicia emiterii deciziei de concediere nr. 192/1.08.2013 emisa de parata S. C. C. H. Dambovita S. A., tribunalul a respins ca neintemeiata contestatia formulata.

Ca parte cazuta in pretentii, in temeiul art. 453 NCPC, reclamanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata de 2000 lei, reprezentand onorariu de avocat, conform chitantei nr. 49/25.07.2013.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel contestatoarea T. P. L., criticand-o pentru nelegalitate.

In motivarea apelului reclamanta T. P. L. a aratat ca asa cum rezulta din considerentele sentintei apelate, solutia de respingere a contestatiei a fost motivata, in esenta, prin prisma interpretarii normei art. 61, lit. d - Codul muncii , de natura a inlatura sustinerile reclamantei - apelante, cu referire la necesitatea constatarii necorespunderii profesionale, prin raportare la tot parcursul CIM.

S-a retinut astfel ca, fata de textul art. 61, lit. d) din CM: nu exista o distinctie intre momentul sau perioada de necorespundere profesionala, fiind suficienta constatarea necorespunderii profesionale printr-o evaluare conforma cu procedura stabilita prin CCM aplicabil sau ROI; evaluarea realizata de angajator a fost efectuat in scopul optimizarii activitatii proprii; obtinerea, de catre reclamanta, a calificativului “necorespunzator”, cu ocazia evaluarii profesionale din anul 2013, a fost suficienta pentru a intemeia concedierea pentru necorespundere profesionala, indiferent de obtinerea unor calificative corespunzatoare in perioada anterioara.

A aratat apelanta ca solutia instantei a mai fost motivata si prin respingerea sustinerilor reclamantei - apelante, vizand necesitatea aplicarii aceluiasi tratament juridic pentru ipotezele reglementate de art. 61, lit. c) si d) - Codul muncii , susceptibil in a impune constatarea inaptitudinii psihice a salariatului, in mod egal, printr-o expertiza efectuata de organele competente de expertiza medicala.

Sub acest aspect, pe fondul existentei unei pretinse confuzii, produsa de reclamanta in interpretarea art. 61, lit. c si d din Codul muncii , s-a retinut ca, in speta, efectuarea expertizei de catre organele competente de expertiza medicala este impusa numai in situatia constatarii inaptitudinii fizice sau psihice a salariatului, ca fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat (art. 61, lit. c - CM); evaluarea psihologica, realizata de angajator prin psihologi specializati in medicina muncii, a urmarit stabilirea aptitudinilor profesionale ale reclamantei, corespunzatoare locului de munca ocupat (receptioner sef), fara a se urmari a se cerceta daca reclamanta este apta sau nu de munca; conform concluziilor psihologilor, reclamanta, stabilita a avea calitatea de “apta de munca”, nu poate sa isi indeplineasca atributiile profesionale ce intra in fisa postului, de receptioner sef, fiind declarata inapta, cu recomandarea schimbarii locului de munca.

Totodata, solutia instantei de fond a mai fost motivata si prin respingerea sustinerilor reclamantei, privitoare la neindeplinirea, de catre angajator, a obligatiei de oferire a unui post corespunzator pregatirii profesionale.

A apreciat apelanta argumentele instantei de fond ca neintemeiate si nelegale, date cu incalcarea prevederilor art. 61, lit. d, art. 63 si 78 din C. M., astfel coroborate cu art. 66, alin. (6) din CCM nr. 32/11.02.2013, incheiat la nivel de unitate, art. 77, alin. (6) din CCM la nivel national valabil pentru anii 2011-2014 si, respectiv, a practicii in materie a instantelor judecatoresti superioare.

Ca o chestiune prealabila, apelanta a invederat ca, in speta, necorespunderea profesionala a acesteia a fost constatata ca atare, in baza evaluarii psihologice efectuata de angajator, urmare careia a fost stabilita inaptitudinea psihica a contestatoarei pentru functia de receptioner sef, cu recomandarea schimbarii locului de munca, fara a se proba alte elemente susceptibile in a demonstra incapacitatea profesionala, in sine, a acesteia.

Cu alte cuvinte, necorespunderea profesionala avuta in vedere la desfacerea CIM, in temeiul art. 61, lit. d - Codul muncii , a fost dispusa motivat de inaptitudinea psihica a reclamantei  -  apelante,   ce   nu   permite  acesteia   sa   isi   indeplineasca   atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat (receptioner sef), in conditiile suprapunerii ipotezelor de incetare a CIM, reglementate de legiuitor prin art. 61, lit. c si d - Codul muncii .

A mentionat apelanta ca in speta, pe fondul aplicarii cazului de desfacere a CIM, in temeiul art. 61, lit. d - CM, motivul invocat de angajatorul - parat, la dispunerea masurii contestate, a vizat, in realitate, cazul de desfacere a CIM pentru inaptitudine psihica, astfel reglementat de art. 61, lit. c - CM, fiind de natura a impune, cel putin, un tratament juridic egal in ceea ce priveste regimul si modalitatea de constatare a inaptitudinii astfel sustinuta, stabilita de legiuitor a fi in competenta exclusiva a organelor de expertiza medicala.

A aratat apelanta, sub aspectul probelor vizand necorespunderea profesionala si al aprecierii acestora de catre instanta de fond, ca potrivit considerentelor retinute in motivarea sentintei apelate, evaluarea profesionala, efectuata de angajator anterior emiterii deciziei contestate, a fost apreciata ca suficienta, prin ea insasi, in a intemeia masura de desfacere a CIM pentru necorespundere profesionala, indiferent de obtinerea unor calificative corespunzatoare in perioada anterioara.

A apreciat apelanta rationamentul instantei ca nefondat, astfel, sub aspect conventional, conform prevederilor art. 66 alin. 6 - CCM nr. 32/11.02.2013, incheiat de angajatorul - parat pentru anii 2013 - 2015, astfel coroborate cu art. 77, alin. 6 -

CCM la nivel national, 2011 - 2014, “necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisa, orala, practica si alte probe”.

Potrivit art. 66, alin. 7 - CCM nr. 32/2013, “in cazul in care salariatul isi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul ii va asigura, in limitele disponibile, un alt loc de munca”.

Coroborand textele conventionale citate cu norma art. 63, alin 2 - CM, a apreciat apelanta ca in speta, trimiterea la procedura de evaluare stabilita prin CCM aplicabil impunea instantei de fond respectarea art. 66, alin. 6 - CCM nr. 32. 11.02.2013 si art. 77 alin. 6 - CCM la nivel national, in temeiul carora necorespunderea profesionala a apelantei trebuia probata, in afara examinarii propriu - zise si prin dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale si alte probe de natura a elimina concluzia suficientei testarii profesionale, avuta in vedere, ca fapt unic la desfacerea CIM.

Sub aspectul evaluarii profesionale, a invederat apelanta ca in speta, analiza instantei de fond a purtat, exclusiv, asupra evaluarii profesionale a acesteia, ca fapt singular, apreciat ca suficient a raspunde conditiei art. 63, alin. 2 - CM, fara a proceda la o analiza, in concret, a aspectelor legate de nivelul pregatirii profesionale (rezultat explicit din actele angajatorului) sau asupra modului concret de stabilire a inaptitudinii psihice a apelantei pentru functia de receptioner sef, susceptibile in a proba nerespectarea procedurii de evaluare, cu consecinta nulitatii deciziei, in temeiul art. 78 -CM.

Astfel cum a aratat in motivarea contestatiei, “criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatilor”, stabilite prin norma art. 66, alin. 2 - CCM nr. 32/2013, cuprind 3 elemente de referinta, respectiv: componenta profesionala, cu un punctaj maxim de 35 puncte; aptitudinile psihologice - punctaj maxim 40 puncte; evaluarea superiorului ierarhic - punctaj maxim 25 puncte, in raport de care angajatorul poate acorda calificativele: nesatisfacator, la obtinerea unui punctaj intre 0-49 puncte; satisfacator, la un punctaj intre 50 - 69 puncte; bun - la un punctaj intre 70 - 84 puncte; foarte bun - la un punctaj peste 85 puncte.

Raportat la punctajul stabilit conform prevederilor art. 66, alin. 2 - CCM 32/2013, componenta profesionala si evaluarea superiorului ierarhic intrunesc un total de 60 puncte, comparativ cu componenta “aptitudini psihologice”, punctate cu maxim 40 puncte.

Pe cale de consecinta, dominanta criteriilor de evaluare stabilite de angajatorul - intimat este data de aprecierea activitatii profesionale propriu - zise, realizabila prin aprecierea componentei profesionale (35 puncte) si evaluarea superiorului ierarhic (25 puncte).

Potrivit precizarilor formulate in aparare de angajatorul parat si, respectiv, documentelor depuse in sustinerea intampinarii, sub aspect profesional, a aratat apelanta ca, conform Raportului Comisiei de Evaluare nr. 241/12.07.2013, la evaluarea profesionala efectuata la 19.06.2013, contestatara a obtinut un punctaj de 22 puncte dintr-un maxim de 35 puncte (62,8% din punctajul maxim); la evaluarea superiorului ierarhic, a obtinut un punctaj de 16 puncte, dintr-un maxim de 25 puncte (64% din punctajul maxim); conform raspunsului la intrebarea nr. 1 din interogatoriu, angajatorul nu a facut dovada acordarii unor calificative nesatisfacatoare, privitoare la activitatea profesionala a apelantei pentru ultimii 3 ani, care sa probeze, eventual, necorespunderea profesionala cu referire la activitatea derulata in temeiul raportului de munca, anterior desfacerii CIM.

Potrivit “Fisei individuale de evaluare” intocmita de directorul unitatii, apelanta: rezolva sarcinile de serviciu cu competenta, cu atentie si responsabilitate; in general, se incadreaza in timp; uneori are abateri; comenteaza frecvent sarcinile de serviciu; uneori comite abateri disciplinare, dar de mica gravitate. Aprecierea globala este buna.

Conform Fisei de evaluare profesionala emisa pentru perioada 01.01.xxxx13, apelanta indeplineste cerintele postului in materia: calitatii muncii; volumului de munca; cunostintelor profesionale; evaluarii intregii activitati.

Sub aspectul evaluarii psihologice, a solicitat apelanta a se observa si retine ca in speta, conform examinarii psihologice efectuate de Centrul Medical Polimed, la 16.04.2013, aceasta a obtinut calificativul “apt” (Fisa de aptitudini nr. .../18.04.2013); calificativele “apt cu recomandari” si, respectiv, “inapt”, astfel acordate de catre Centrul Medical Polimed, la cererea angajatorului, au fost stabilite, exclusiv, in temeiul testarilor psihologice realizate de psihologii F. D. si P. I., fara examinarea contestatarei.

Raportat la importanta majora si definitorie a componentei “aptitudini profesionale”, in motivarea deciziei de desfacere a CIM, pentru necorespundere profesionala, in speta, conform raspunsurilor la intrebarile nr. 4 si 5 din interogatoriu, angajatorul - parat a recunoscut, explicit, faptul ca in ultimii 3 ani, contestatara a obtinut aviz psihologic “apt”.

Pe fondul aprecierii necorespunderii pentru postul de receptioner - sef, intemeiata pe calificativul “inapt”, testarea psihologica a contestatarei se impunea a fi fost realizata printr-un organ competent de expertiza medicala, abilitat sa emita o decizie prin care sa se constate inaptitudinea psihica a salariatului de a mai executa lucrarile specifice functiei sale, cu aplicarea aceluiasi tratament juridic in ambele ipoteze ale art. 61, lit. c si d - CM.

In consecinta, a aratat apelanta ca fata de rezultatele obtinute sub aspectul componentei profesionale si evaluarii superiorului ierarhic, de natura a proba neechivoc recunoasterea indeplinirii corespunzatoare a sarcinilor de serviciu, evaluarea psihologica realizata de angajator reprezinta in fapt singurul element sustinut a justifica desfacerea contractului de munca pentru necorespundere profesionala, insuficient, prin el insusi, in a justifica masura dispusa de angajator.

In acest sens, a reiterat apelanta practica judiciara invocata in materie, potrivit careia “necorespunderea profesionala nu poate fi raportata la un singur moment, ci la intreaga perioada a executarii contractului, care implica prestatii succesive, ale caror rezultate constituie adevarata dovada a capacitatii si corespunderii in munca” (Trib. Bucuresti - S. civ. 4916/2010, irevocabila prin Decizia 3198/18.05.2011, a CA Bucuresti).

A mai aratat apelanta ca, sub aspectul cheltuielilor de judecata, conform precizarilor retinute in cuprinsul hotararii, au fost acordate cheltuieli de judecata in suma de 2000 lei, reprezentand onorariu avocat, achitat de parata in baza Chitantei nr. 49/25.07.2013.

Or, fata de data emiterii chitantei, se impune a se observa ca, in speta, plata onorariului de avocat a fost efectuata de parata inainte de emiterea Deciziei de concediere nr. 192/01.08.2013 si, respectiv, de formularea si inregistrarea contestatiei realizata la 13.09.2013, neavand, prin urmare, nicio legatura cu administrarea dosarului dedus judecatii.

In concluzie, apelanta T. P. L., pentru considerentele aratate, raportat la caracterul devolutiv al apelului, a solicitat admiterea cererii, cu modificarea sentintei de fond in sensul admiterii contestatiei astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli in fond si apel.

Intimata-parata  SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii atacate.   

Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele si lucrarile dosarului, precum si textele legale incidente Curtea retine urmatoarele:

Desfacerea contractului individual de munca al apelantei, dispusa prin decizia nr. 192 din data de 1.08.2013 a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 61 lit. d din Legea 53/2003 (Codul muncii )  privind necorespunderea profesionala.

Necorespunderea profesionala a fost definita in literatura juridica ca acea imprejurare de natura obiectiva sau subiectiva care conduce ori este apta sa conduca la obtinerea unor performante profesionale mai scazute decat cele pe care, in mod rezonabil, angajatorul e indrituit a le astepta de la salariat.

In practica judiciara s-a apreciat ca aptitudinile, cunostintele si performantele profesionale trebuie sa fie apreciate in concret, in raport de atributiile si cerintele postului respectiv, precum si cu rolul si locul postului in cadrul activitatii desfasurate in acea unitate.

Ori in cazul reclamantei au fost avute in vedere nu numai cunostintele si performantele profesionale ci si aptitudinile psihologice necesare pentru a ocupa in continuare potul de receptioner sef.

In acest sens se retine ca in  Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate valabil pentru anii 2013-2015 inregistrat la ITM Dambovita sub nr. 32/11.02.2013 s-a prevazut la art. 66 procedura de evaluare a salariatilor in conformitate cu prevederile art. 61 lit. d art. 279 .

Astfel in alin. 2 al acestui articol se prevad criteriile de evaluare a activitatii profesionale a tuturor salariatilor din cadrul unitatii  care „. . se realizeaza anual sau dupa necesitati (schimbarea locului de munca, avansarea, la solicitarea motivata a superiorului etc.) dupa urmatoarele :

A -componenta profesionala - cu un punctaj maxim de 35 de puncte, B - aptitudinile psihologice - punctaj maxim 40 puncte si C - evaluarea superiorului ierarhic - punctaj maxim 25 de puncte, in raport de care angajatorul poate acorda calificativele nesatisfacator - la obtinerea unui punctaj intre 0-49 puncte, satisfacator - la un punctaj intre 50-69 puncte, bun - la un punctaj intre 70-84 puncte si foarte bun - la un punctaj intre 85-100 puncte.

La obtinerea calificativului nesatisfacator  (maxim 49 pct.) angajatorul poate dispune concedierea angajatului conform art. 61 lit. d art. 279 .”

Comisia de evaluare a angajatilor numita prin Decizia nr. 246/20.05.2013 a procedat la evaluarea periodica a angajatilor conform procedurii stabilite prin  contractul colectiv de munca la nivel de unitate valabil pentru anii 2013-2015, astfel cum reiese din Raportul Comisiei de Evaluare nr. 241/12.07.2013 (fila 55).

In urma evaluarii, reclamanta T. P. L., care ocupa functia de receptioner sef, a obtinut un punctaj de 38 puncte din maxim 100, comisia constatand obtinerea calificativului nesatisfacator, a recomandat conducerii societatii schimbarea salariatei din postul de receptioner sef pe un alt post disponibil in societate, compatibil cu studiile si pregatirea acesteia, dar care sa nu necesite lucrul direct cu publicul.

In cazul in care societatea nu dispune de posturi disponibile comisia a recomandat desfacerea contractului individual de munca, potrivit art. 61 lit. d art. 279 .

In ceea ce priveste critica apelantei privitoare la netemeinicia deciziei de concediere, potrivit cu care evaluarea profesionala nu trebuie sa reprezinte un act singular, ci trebuie sa fie constata pe parcursul derularii intregului contract individual de munca, Curtea constata ca in mod temeinic a considerat tribunalul ca nu poate fi primita.

Angajatorul poate aprecia asupra indeplinirii conditiilor de corespundere profesionala pe parcursul derularii contractului individual de munca,  fata de modul de redactare a disp. art. 61 lit. d  din art. 279 care nu distinge intre momentul sau perioada de necorespundere profesionala, si de dispozitiile art. 63 alin. 2 art. 279 , potrivit carora „Concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d) poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern “.

Ori, masura evaluarii periodice a corespunderii profesionale a salariatilor  a fost stabilita de comun acord  de angajator si salariati prin dispozitiile  CCMU pe anii 2013-2015, mai suscitate, iar evaluarea apelantei ca si a celorlalti angajati ai intimatei s-a realizat in conformitate cu aceste dispozitii.

Nu poate fi pusa sub semnul indoielii evaluarea psihologica a apelantei fata de imprejurarea ca evaluarea psihologica realizata acesteia la data de 15.05.2013, cu rezultat „inapt”, diferita de cea efectuata anterior la 16.04.2013, a fost confirmata ulterior, la recomandarea Centrului Medical Polimed prin evaluarea facuta de un specialist in Psihologia Muncii si Organizationala, altul decat cel care a facut prima evaluare, conform avizului nr. 124/1992/5.07.2013.

Nu sunt reale sustinerile apelantei ca aceste evaluari s-au facut in lipsa sa, deoarece toate evaluarile psihologice s-au efectuat prin examinarea sa nemijlocita, iar evaluarea finala efectuata pentru a confirma una sau alta dintre evaluarile initiale a stat la  baza Fisei intocmite de CENTRUL MEDICAL POLIMED emisa la 11.07.2013 avand avizul „inapt”, cu recomandarea schimbarii locului de munca.

In ceea ce priveste sustinerea apelantei ca evaluarea psihologica trebuia realizata de un expert psiholog, iar nu de simpli psihologi autorizati, cum s-a procedat in situatia reclamantei, tribunalul a constatat in mod temeinic confuzia facuta de reclamanta intre cazurile de concediere prevazute de art. 61 lit. d art. 279 ce priveste necorespunderea profesionala si cel prevazut de art. 61 lit. c art. 279 , ce prevede inaptitudinea fizica sau psihica a salariatului, ce il impiedica pe acesta sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, care se constata intr-adevar numai printr-o expertizare a organelor competente de expertiza medicala.

Prin evaluarea psihologica realizata de angajator s-a urmarit stabilirea aptitudinilor profesionale ale reclamantei corespunzatoare locului de munca ocupat, iar nu capacitatea acesteia de munca. Prin evaluarile psihologice realizate nu s-a urmarit a se cerceta daca reclamanta este apta fizic sau psihic de munca. De altfel aceste aspecte exced atributiilor psihologilor specializati in medicina muncii.

Componenta psihologica este o componenta importanta a procesului de evaluare, dovada fiind ponderea mai mare acordata punctajului pentru aceasta componenta, aplicabila tuturor angajatilor intimatei.

Celelalte componente sunt de asemenea importante, evaluarea fiind efectuata potrivit procedurii privind evaluarea performantelor profesionale (f. 62-64) si fiind cuprinsa in raportul comisiei de evaluare nr. 241/12.07.2013 (f. 55-57). Punctajul acordat in urma procesului de evaluare, se stabileste prin insumarea punctajelor acordate pentru fiecare dintre cele trei componente ale procesului de evaluare. In eventualitatea in care reclamanta ar fi obtinut punctaje maxime pentru celelalte componente ar fi putut obtine un punctaj total peste satisfacator.

Prin insumarea punctajelor obtinute de catre apelanta pentru cele trei componente ale procesului de evaluare: competenta profesionala (22 puncte din 40 posibile), evaluarea superiorului ierarhic(16 puncte dintr-un maxim de 25 de puncte)  si aptitudinile psihologice (0 puncte din 40), apelanta a obtinut un punctaj nesatisfacator de 38 puncte, situatie ce a  indreptatit pe angajator, ca in temeiul art. 66 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de unitate valabil pentru anii 2013-2015 inregistrat la ITM Dambovita sub nr. 32/11.02.2013, sa dispuna concedierea apelantei reclamante conform art. 61 lit. d din art. 279 .

Nu se poate retine ca evaluarea apelantei s-a facut cu incalcarea art. 66 alin. 6 din acelasi CCM, si a art. 77 alin. 6 din CCM la nivel national pe 2011-2014  potrivit carora, „ necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisa, orala practica si alte probe”, intrucat evaluarea a fost intocmita cu respectarea procedurii stabilita de unitate, ale carei rezultate au fost cuprinse in raportul de evaluare iar rapoartele de evaluare psihologica intocmite urmare evaluarii psihologice realizata in prezenta salariatei  si fisa psihologica pot fi incadrate la alte probe.

Dispozitiile art. 66 alin. 7 din acelasi CCM incheiat la nivel de unitate se refera la pierderea aptitudinilor profesionale din motive medicale, ceea ce nu este cazul in speta, intrucat aspectele psihologice nu implica aspecte medicale.

Se retine insa ca intimata a dovedit respectarea dispozitiile art. 64 alin. 2 din art. 279 , intrucat a notificat la 22.07.2013(f. 80), AJOFM Dambovita,  pentru a

solicita sprijinul in vederea redistribuirii apelantei, in conditiile in care nu avea un alt post  corespunzator pregatirii apelantei  si recomandarilor psihologului, pe care sa-l poata oferi acesteia.

Referitor la  criticile apelantei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, efectuate conform chitantei nr. 49/25.07.2013,  privind plata onorariului de avocat efectuata de parata inainte de emiterea Deciziei de concediere nr. 192/01.08.2013, Curtea constata ca acea chitanta a fost depusa din eroare la dosar, in locul chitantei nr. 19/27.10.2013, aferenta facturii nr. 9/21.10.2013, privind contravaloarea asistentei juridice acordata de aparatorul intimatei in dosarul de fond,  care atesta plata aceleiasi sume de 2000 lei.

Ca atare, niciuna din criticile  invocate de apelanta in cuprinsul motivelor de apel nu poate constitui un argument pentru admiterea apelului in sensul celor solicitate de aceasta.

Concluzionand, pentru considerentele mai sus aratate, Curtea priveste apelul ca nefondat, astfel incat in baza disp. art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila il va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta T. P. L., domiciliata in Targoviste,, judetul Dambovita, impotriva sentintei civile nr. 201 din 13.02.2014  pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu parata  SA, cu sediul in Targoviste,, judet Dambovita.