Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a VIII-a Civila, Conflicte de Munca si Asigurari Sociale  sub numarul XXX reclamantul T. PETRUT a solicitat in contradictoriu cu parata F. B. SRL anularea deciziei nr. 0310/13.12.2010; obligarea paratei la reintegrarea sa in functia detinuta anterior; obligarea paratei Ia plata despagubirilor legale indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

Prin sentinta civila nr. 6235/F/ din 14.06.2011, s-a admis contestatia privind pe reclamantul T. PETRUT, in contradictoriu cu  parata F. B. SRL, s-a anulat decizia de concediere nr. 0310 din 13.12.2010 emisa de intimata, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii si a fost obligata intimata la plata in favoarea contestatorului a unei despagubiri, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:

La data de 13.12.2010, a fost emisa de angajator decizia nr. 0310 prin care s-a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului incepand cu data de 10.12.2010, ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de acesta, iar in decizie este indicat ca temei de drept al incetarii contractului de munca art. 65 alin. 1  Codul muncii .

Din punct de vedere formal, decizia de desfacere a contractului de munca nu contine mentiunea prevazuta de art. 74 lit. a art. 279 , motivele care au determinat desfiintarea postului nefiind aduse la cunostinta salariatului. Redarea in cuprinsul deciziei de concediere a continutului textului de lege prin mentionarea desfiintarii postului nu echivaleaza cu motivarea masurii, in conditiile in care se face trimitere la un singur act al societatii-decizia nr. 0627/10.11.2010, in al carei continut de asemenea nu se regasesc aceste motive. Astfel, in aceasta decizie de se face aceeasi mentiune referitoare la desfiintarea postului reclamantului, fara insa sa fie inserate motivele ce au determinat societatea sa ia aceasta masura a desfiintarii, preambulul acestei decizii facand referire la dificultati financiare, fara insa sa releve si care sunt eventualele urmari ale acestor fenomene analizate si in ce masura au determinat masura aprobata.

Din analiza deciziei de concediere tribunalul a constatat ca aceasta nu este motivata in fapt, situatia de fapt trebuind indicata in materialitatea ei, in ce consta ea si nu prin trimitere la o alta decizie care la randul ei face trimitere la aceste motive sub forma unor generalitati si afirmatii vagi fara a se arata necesitatea acestei masuri, existenta unor motive intemeiate care au avut ca urmare necesitatea desfiintarii acestui post, salariatul avand dreptul de a cunoaste care sunt acele motive care justifica masura desfacerii contractului sau individual de munca.

In conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii , cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca al salariatului, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa (art. 65 al. 2).

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.

Desi instanta in mod repetat a solicitat paratei sa depuna organigramele anterioare si ulterioare concedierii din care sa reiasa ca postul ocupat de catre contestator a fost suprimat, parata nu a dat curs acestei solicitari astfel ca instanta va face aplicarea art. 288 CM

Instanta a constatat insa ca din cuprinsul deciziei contestate, cat si a celorlalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu rezulta caracterul real si obiectiv al desfiintarii locului de munca, iar in lipsa documentatiei aferente deciziei de concediere nu poate retine ca in realitate, desfiintarea locului de munca ocupat de contestator a fost cauzata de reorganizarea/restrangerea determinata de existenta unor motive obiective fara legatura cu persoana salariatului. De altfel, fata de lipsa motivelor care au determinat desfiintarea postului instanta nu poate stabili cu certitudine ca a fost vorba de reorganizarea/restrangerea societatii.

Nu s-a putut  stabili in ce masura desfiintarea unui singur post din societate a conferit intimatei restabilirea din punct de vedere financiar, sau eventual rentabilizarea activitatii. Mai mult, eficientizarea activitatii este putin probabil sa fi fost realizata numai prin concedierea unei singure persoane din angajatii intimatei, iar aceasta, coroborata cu cele expuse mai sus, lipseste cauza concedierii de realitate si caracterul ei serios.

In consecinta, pentru considerentele ce preced instanta a anulat decizia nr. nr. 0310 din 13.12.2010 emisa de intimata.

Pe cale de consecinta, partile vor fi repuse in situatia anterioara, conform art. 78 Cm, prin reintegrarea  contestatorului in functia detinuta  anterior concedierii si obligarea angajatorului la plata unui despagubiri egale cu salariile  indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi  de care  ar fi beneficiat salariata de la data  concedierii  pana la data reintegrarii efective.

Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs motivat, in termen legal intimata-parata, recurs intemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 si 304/1 Cod procedura civila, solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii, in sensul respingerii actiunii formulate, precum si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

In sustinerea recursului, recurenta a aratat ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica, solicitand a fi avute in vedere urmatoarele aspecte:

Recurenta este o societate care desfasoara activitatea in domeniul alimentatiei publice, sector foarte vulnerabil la situatia de criza economica din ultimii 2 ani, sector ce se  caracterizeaza de flexibilitate, datorita fluctuatiei clientelei din diferite motive: criza economica, sezon, moda si tendinte de consuni ale clientelei, etc., astfel ca, in acest context schema de personal a unei societati comerciale (organigrama) este si ea extrem de fluctuanta, in functie de variatiile activitatii firmei, administratorul societatii fiind  permanent confruntat cu numeroase probleme comerciale cum ar fi; atragerea si pastrarea clientelei, diversificarea serviciilor prestate, aprovizionarea curenta si achitarea la timp a furnizorilor, achitarea obligatiilor fiscale si a contributiilor legale, evitarea si minimizarea riscurilor din partea concurentilor din domeniu.

Asigurarea unui echilibru pentru rezolvarea problemelor enumerate se face si prin permanenta fluctuatie de personal, angajati in functie de fluctuatiile de activitate ale firmei dar si de resursele financiar  pentru plata salariilor angajatilor.

Ca urmare Decizia de concediere 0310/13.12.2010 este - din punct de vedere formal - conforma cu cerintele codului muncii, pentru ca angajatorul a mentionat atat in decizia contestata, cat si in decizia premergatoare de restructurare a postul, faptul ca societatea are dificultati financiare, iar motivarea instantei de fond, in sensul ca decizia de concediere nu este motivata in fapt este gresita.

A mai sustinut recurenta, ca prima instanta  a apreciat gresit probele din dosar, in speta continutul (motivarea) deciziei de concediere nr. 0310/2010 si a deciziei 0267/10.11.2010 (eroare de redactare in textul sentintei, unde scrie 0627) pentru ca situatiile financiare ale firmei si „ dificultatile financiare” ale firmei sunt totusi informatii confidentiale. In motivarea hotararii, prima instanta a pus accent pe proba cu inscrisuri - organigrama,  insa nu a avut in vedere ca au afirmat ca nu mai exista disponibiltati financiare de plata a salariului angajatului, apreciind ca aceasta  este mult mai serioasa si mai credibila decat orice organigrama care  fi fost  depusa  in cadrul probei cu inscrisuri.

A mai aratat ca  Decizia 0257/10.11.2010 este in realitate un act prin care are loc reducerea organigramei societatii, cu 1 post de muncitor necalificat datorita dificultatilor financiare ale firmei, astfel incat  decizia de concediere este suficient motivata in fapt, atat in continutul sau propriu-zis cat si prin trimiterea la Decizia 0267/10.11.2010 care reducea numarul de angajati.

Nu in ultimul rand a mai precizat ca in perioada in care a avut loc concedierea, societatea s-a  confruntata  cu numeroase dificultati financiare, credite bancare, litigii cu furnizorii firmei ce nu puteau fi achitati, neplata acestora putand duce chiar la o stare de insolventa si pierderea tuturor locurilor de munca si drept urmare decizia de concedierea a avut motive reale, de natura dificultatilor financiare ale angajatorului, motivarea succinta fiind determinata de gradul de confidentialitate a datelor financiare.

In recurs nu s-au administrat probe.

Desi legal citat, intimatul reclamant nu formulat intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin raportare al criticile formulate in recurs, cat si din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:            

Cu referire la decizie de concediere nr. 0310/13.12.2010 emisa de societatea-recurenta, a carei legalitate si temeinicie este examinata in cadrul prezentei proceduri judiciare, Curtea constata ca in mod corect aceasta a fost anulata de prima instanta.

Este de observat ca decizia mentionata contravine dispozitiilor art. 74 alin. 1 lit. a din Codul muncii (forma in vigoare la data emiterii sale), in sensul ca nu contine expunerea motivelor ce au fundamentat luarea masurii concedierii salariatului-intimat. Simpla mentionare a dificultatilor economice cu care se confrunta societatea, necircumstantiate in vreun fel, nu este de natura a suplini motivarea in fapt a deciziei de concediere.

Motivarea in fapt a deciziei de concediere reprezinta o garantie impotriva arbitrariului angajatorului. Pe de-o parte, dispozitia are in vedere informarea angajatului concediat cu privire la motivele ce au determinat masura dispusa impotriva sa, pe de alta parte, scopul consta in examinarea de catre instanta de judecata a unei eventuale contestatii judiciare formulata de salariatul disponibilizat in cadrul trasat de expunerea efectuata in continutul deciziei luate de angajator. Aceasta si intrucat, in conformitate cu prevederile art. 77 din Codul muncii , in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Dintr-un alt punct de vedere, Curtea noteaza ca societatea-recurenta nu a probat in fata instantei de fond dificultatile economice invocate succint in cadrul deciziei de concediere. In conformitate cu dispozitiile art. 287 din Codul muncii , sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. In prezenta cauza, insa, recurenta nu a depus la dosar niciun fel de documente justificative in sprijinul masurii dispuse.

Concluzionand asupra recursului civil de fata si retinand argumentele expuse in cele ce preced, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, il va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurenta S. C. F. B. S. R. L., impotriva sentintei civile nr. 6235 din data de 14.06.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. .../LM/2011, in contradictoriu cu intimatul T. P., ca nefondat.