Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 1462/22.10.2014 pronuntata de Tribunalul G. pronuntata in dosarul nr. ...XX a fost admisa contestatia formulata de  contestatoarea N. I., in contradictoriu cu intimatii U. A. T. T. si C. L. T. - S. DE ASISTENTA SOCIALA.

S-a constatat nulitatea absoluta a deciziei  nr. 307/9.07.2014.

S-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei, respectiv reincadrarea contestatoarei pe postul anterior.

A fost obligata intimata catre contestatoare la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.

Pentru a pronunta sentinta civila, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin actiunea inregistrata sub nr. .../21.07.2014 pe rolul Tribunalului G., contestatoarea N. I. a solicitat in contradictoriu cu intimata UAT T. si C. L. T. - S. de Asistenta Sociala, anularea deciziei nr. 307/09.07.2014 prin care s-a dispus concedierea sa, plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de munca si pana la data reintegrarii efective.

Motivandu-si in fapt contestatia, a aratat ca a fost angajata a unitatii intimate in functia de asistent personal al unei persoane cu handicap grav.

A invederat ca desfiintarea locului de munca nu este efectiva si nu are o cauza serioasa si reala.

A invocat nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare pentru ca nu sunt descrise motivele care au determinat concedierea si nu i-a fost comunicata o lista cu locurile de munca disponibile in unitate si termenul pentru care trebuia sa opteze, conform art. 76 din art. 279 .

In drept, a invocat art. 279 .

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata motivat de faptul ca la nivelul M. T. la data de 12.05.2014 avea angajati cu contract de munca un numar de 76 de asistenti personali, iar prin HCL nr. 100/08.07.2014 s-a hotarat desfiintarea unui numar de 39 de asistenti personali.

Analizand si coroborand materialul probator administrat in prezenta cauza, instanta a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 307/09.07.2014 emisa de intimata, s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei N. I. conform art. 65 alin. 1 din art. 279 .

Potrivit art. 76 din art. 279 decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:

a) motivele care determina concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64. iar conform art. 78 concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

In speta, instanta a retinut ca intimata nu a aratat in cuprinsul deciziei de concediere motivele care determina concedierea, motiv pentru care a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere.

Avand in vedere si dispozitiile art. 80 alin. 1 din art. 279 in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta a dispus anularea ei si a obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la alin. 2 la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii a repus partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.

F. de aceste considerente instanta a admis contestatia, a constatat nulitatea absoluta a deciziei  nr. 307/9.07.2014, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei, respectiv reincadrarea contestatoarei pe postul anterior si a obligat intimata catre contestatoare la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea.

Impotriva sentintei civile au declarat apel intimatii U. A. T. a M. T. si C. L. T., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:

Institutia a luat masura desfacerii contractului individual de munca ca urmare a HCL nr. 100/08.07.2014, desfacerea contractului individual de munca a fost o masura temporara pana cand institutia ar fi dispus de fondurile necesare.

In aceasta situatie, persoana cu handicap grav nu a fost prejudiciata, beneficiind de indemnizatia lunara, conform legii, iar reclamanta a beneficiat de ajutorul de somaj.

In concluzie, a solicitat admiterea apelului si respingerea actiunii ca nefondata.

In drept, a invocat dispozitiile Legii nr. 76/2002, Legii nr. 448/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, noul Cod de procedura civila.

Prin intampinare, contestatoarea N. I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea hotararii pronuntata de instanta de fiind ca fiind legala si temeinica.

Considera ca a avut loc o concediere fara o cauza serioasa iar desfiintarea locului de munca nu a fost efectiva.

Sustine ca nu i-au fost comunicate motivele care au determinat concedierea si nu i s-au oferit alte locuri de munca disponibile pentru care sa poata opta.

A lucrat ca asistent personal o perioada de 15 ani si in tot acest timp a fost monitorizata de Asistenta Sociala din T. iar serviciul si l-a desfasurat impecabil.

Prin raspunsul la intampinare, intimatii U. A. T. a M. T. si C. L. T. au solicitat admiterea apelului si in rejudecare respingerea actiunii ca nefondata.

Persoana cu handicap grav, a carui asistent personal a fost contestatoarea, nu a fost prejudiciata prin desfacerea contractului individual de munca al contestatoarei.

Contestatoarea stia de aceasta masura precum si motivul desfacerii contractului individual de munca si anume lipsa fondurilor.

In ceea ce priveste oferirea altui loc de munca precizeaza ca un contract de munca individual ca asistent personal al unei persoane cu handicap grav este un contract de munca special si daca i s-ar fi oferit un alt loc de munca contestatoarei atunci persoana cu handicap grav care necesita ingrijire si supraveghere permanenta ar fi lipsita de aceste beneficii.

S-a luat aceasta masura temporara, prin rotatie, pentru a preintampina acest fel de situatii.

Pe perioada cat contractul individual de munca este desfacut persoana cu handicap grav beneficiaza de indemnizatie lunara si de supravegherea permanenta a asistentului personal iar acesta din urma beneficiaza de ajutorul de somaj avand astfel asigurata sursa de venit.

La pronuntarea sentintei civile apelate instanta de fond nu a luat in calcul ca de la data desfacerii contractului de munca intimata-contestatoare a beneficiat de ajutor de somaj iar persoana cu handicap grav de indemnizatie lunara.

A formulat raspuns la intampinare si S. P. L. de Asistenta Sociala T. din cadrul Consiliului L. T. prin care a solicitat respingerea actiunii contestatoarei ca nefondata.

Precizeaza ca toti asistentii personali carora li s-a desfacut contractul individual de munca beneficiaza atat de masurile active de combatere a somajului cat si de indemnizatia lunara prevazuta de Legea nr. 448/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Din punct de vedere financiar, aceste persoane nu sunt prejudiciate deoarece beneficiaza atat de ajutorul de somaj cat si de indemnizatia lunara prevazuta de legea speciala.

Decizia de concediere a reclamantei indeplineste atat conditiile de forma cat si de fond prevazute de art. 78 din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, avand prevazut preambulul HCL nr. 100/08.07.2014 de aprobare a organigramei si a statului de functii ale Serviciului P. L. de Asistenta Sociala T. .

Desfiintarea posturilor este efectiva, reala si serioasa, intrucat nu au fost fonduri de a asigura plata salariilor asistentilor personali pana la finele anului 2014.

Din cei 76 de asistenti personali incadrati in cadrul Serviciului P. L. de Asistenta Sociala T., doar cei 39 carora li s-a desfacut contractul individual de munca in baza HCL nr. 100/08.07.2014 nu au mai fost trecuti in somaj de cand sunt incadrati.

Examinand hotararea apelata potrivit motivelor invocate si dispozitiilor legale incidente in materie in conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, curtea apreciaza ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

La termenul de judecata din data de 31.03.2015 instanta, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantului C. local T. .

In cauza devin incidente prevederile art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedura civila, instantei revenindu-i obligatia de a se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in total sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

Fata de dispozitiile art. 248 din noul Cod de procedura civila, instanta a analizat cu prioritate exceptia lipsei capacitatii procesuale active.

Potrivit art. 56 din noul Cod de procedura civila, poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.

In ipoteza persoanelor juridice, in masura in care acestea sunt supuse inregistrarii, capacitatea procesuala de folosinta se va dobandi de la data inregistrarii, similar capacitatii civile de folosinta, aspect prevazut in conditiile art. 205 alin. 1 NCPC.

Daca persoana juridica nu este supusa inregistrarii, capacitatea procesuala de folosinta se va dobandi de la data actului de infiintare, de la data autorizarii constituirii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege, prin raportare la prevederile art. 205 alin. 2 cu trimitere la art. 194 NCPC.

D. fiind caracterul de exceptie, care imprima o stricta interpretare si aplicare pot fi parte in proces numai entitatile juridice indicate in textul art. 56 alin. 2 NCPC, si anume asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii, iar nu oricare alte entitati juridice lipsite de capacitate procesuala de folosinta.

Potrivit art. 41din Legea asistentei sociale nr. 292/2011, serviciile sociale acordate si administrate de catre autoritatile administratiei publice locale se infiinteaza prin hotarare a consiliului local si pot fi organizate ca structuri cu sau fara personalitate juridica.

(2) Structurile publice cu personalitate juridica sunt organizate ca institutii de asistenta sociala conduse de un director, sprijinit de un consiliu consultativ compus din reprezentanti ai beneficiarilor si ai partenerilor sociali din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.

(3) Structurile publice fara personalitate juridica se organizeaza ca unitati de asistenta sociala in cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum si in cadrul serviciului public de asistenta sociala din subordinea consiliilor judetene, consiliilor locale ale municipiilor si oraselor, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si Consiliului General al M. Bucuresti.

(4) In scopul realizarii unui management eficient, in cazul unitatilor de asistenta sociala, responsabilitatea privind coordonarea si administrarea resurselor umane si materiale aferente serviciului respectiv poate fi delegata sefului unitatii.

(5) Institutiile si unitatile de asistenta sociala functioneaza sub denumiri diverse, cum ar fi: centre de zi sau rezidentiale, locuinte protejate si unitati protejate, complexuri multifunctionale sau complexuri de servicii, cantine sociale, servicii mobile de distributie a hranei etc.

Analizand inscrisurile depuse la dosar de catre apelant instanta retine ca S. P. L. de Asistenta Sociala nu este infiintat prin hotarare a consiliului local ca fiind o structura cu sau fara personalitate juridica asa cum prevede textul de lege invocat mai sus.

Fiind o structura in cadrul serviciului public de asistenta sociala din subordinea consiliului local, instanta constata ca entitatea care poate exercita calea de atac este C. L. T. motiv pentru care va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active.

De mentionat faptul ca, prima instanta a solutionat litigiul dintre parti pe cale de exceptie, retinand ca fiind lovita de nulitate absoluta decizia de concediere ca urmare a nerespectarii conditiei legale privind aratarea motivelor care determina concedierea.

Potrivit art. 62 alin. 3 din art. 279 , decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.

Conform art. 78 din art. 279 , concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Iar, potrivit art. 80 din art. 279 , in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic si nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate,majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.

Curtea gaseste legala solutia primei instante, aceasta fiind intemeiata pe exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate prin raportarea la continutul dispozitiilor art. 78 din art. 279 privind neindicarea motivele care determina concedierea.

Enumerarea unor generalitati nu indeplineste cerintele dispozitiilor legale care prevad, strict si imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii.

Omisiunea apelantului-intimat nu poate fi inlocuita intrucat, fiind vorba de o nulitate absoluta a deciziei de concediere pentru nerespectarea cerintelor de forma ad validitatem, aceasta nu poate fi acoperita prin confirmare.

Se considera ca, prin instituirea acestor obligatii de ordin formal in sarcina angajatorului, se reflecta expresia principiului statului social si al dreptatii instituit prin dispozitiile art. 1 alin. 3 din Constitutia Romaniei.

Acest principiu se oglindeste si in dispozitiile art. 8 din art. 279 , potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte iar pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

Nulitatea prevazuta de art. 78 art. 279 are caracterul unei nulitati exprese, fiind prevazuta anume de lege. In cazul nulitatii exprese, legea instituie o prezumtie juris tantum de vatamare astfel incat beneficiarul prezumtiei nu trebuie sa dovedeasca faptul vatamarii ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ iar incalcarea atrage sanctiunea nulitatii absolute.

Afirmatia apelantilor ca intimata a beneficiat de indemnizatie de somaj si prin urmare nu a fost prejudiciata ca efect a concedierii, nu poate fi retinuta.

Este adevarat ca intimata-contestatoare a beneficiat de indemnizatie de somaj in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Insa, prevederile prezentei legi reglementeaza masurile pentru realizarea strategiilor si politicilor elaborate in vederea protectiei persoanelor pentru riscul de somaj, asigurarii unui nivel ridicat al ocuparii si adaptarii fortei de munca la cerintele pietei muncii.

Masurile prevazute de prezenta lege au drept scop realizarea urmatoarelor obiective pe piata muncii:

a) prevenirea somajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia;

b) incadrarea sau reincadrarea in munca a persoanelor in cautarea unui loc de munca;

c) sprijinirea ocuparii persoanelor apartinand unor categorii defavorizate ale populatiei;

d) asigurarea egalitatii sanselor pe piata muncii;

e) stimularea somerilor in vederea ocuparii unui loc de munca;

f) stimularea angajatorilor pentru incadrarea persoanelor in cautarea unui loc de munca;

g) imbunatatirea structurii ocuparii pe ramuri economice si zone geografice;

h) cresterea mobilitatii fortei de munca in conditiile schimbarilor structurale care se produc in economia nationala;

i) protectia persoanelor in cadrul sistemului asigurarilor pentru somaj.

Referirea la dispozitiile Legii nr. 76/2002 nu poate fi retinuta intrucat aceste prevederi legale reglementeaza prevenirea somajului si combaterea efectelor sociale care nicidecum nu se poate confunda cu natura juridica a despagubirilor.

In consecinta, aceste prevederi legale nu isi gasesc aplicabilitatea, plata unor  despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul se acorda pentru faptul ca, concedierea dispusa de angajator cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta  si nu pentru stimularea somerilor in vederea ocuparii unui loc de munca, contrar celor sustinute de apelanti.

Fiind vorba de incetare a raporturilor juridice de munca, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 alin. 1 din art. 279 , instanta are sarcina de a verifica in limitele competentei sale legalitatea si temeinicia masurii, stabilind motivele si imprejurarile care au condus la aceasta masura. Controlul de legalitate, vizeaza daca motivele care determina concedierea sunt prezentate in decizie in asa fel incat sa fie verificabile sub aspectul justetei respectarii cerintelor prevazute de art. 65 alin. 2 din art. 279 .

Or, in cauza din analiza deciziei de concediere rezulta ca angajatorul nu a prezentat motivele care determina concedierea, asa cum corect a retinut prima instanta.

Pentru considerentele aratate, in conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedura, va fi respins ca nefondat apelul declarat de intimati.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

R E S P I N G E    exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantului C. L. T. .

R E S P I N G E    ca   n e f o n d a t   apelul declarat de intimatii U. A. T. A M. T., cu sediul in T.,  nr. 66, judetul G. si C. L. T., pentru S. P. L. DE ASISTENTA SOCIALA T., cu sediul in T., . 2, judetul G.,  impotriva sentintei civile nr. 1462/22.10.2014 a Tribunalului G. pronuntata in dosarul nr. ...XX.