Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 1696 din 31.10.2013 a Tribunalului Maramures pronuntata in dosar nr. ...X, a fost respinsa ca nefondata actiunea civila formulata de reclamantul S. P. „Asistenta Sociala” Baia M. impotriva  paratei T. A. pentru restituirea sumei de 2000 lei  reprezentand contravaloarea cursurilor  de masterat.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Cursurile de masterat  reprezinta o forma prin care se realizeaza formarea  profesionala a salariatului  prevazuta de art. 188 lit. a art. 279 (in vigoare la data efectuarii cursurilor de catre parata) si art. 10 din Legea nr. 188/2004.

Accesul  la formarea profesionala  este un drept al salariatului garantat de art. 39 alin. 1 lit. g) din art. 279 in asigurarea pregatirii profesionale, de formare profesionala  pentru toti salariatii, este o obligatie a angajatorului prevazuta de art. 190 art. 279 .

Reclamantul in mod corect si legal a suportat aceste costuri, intrucat aceasta formare profesionala s-a realizat la initiativa angajatorului, care conform prevederilor art. 194 art. 279 este obligat sa suporte toate cheltuielile ocazionate de aceasta pregatire.

In actul aditional la Contractul individual de munca  partile au convenit, in  temeiul art. 189 lit. a, art. 190,  art. 193, art. 194 alin. 1, art. 195 si art. 197 art. 279 , parata T. A. urmeaza cursurile de masterat  ale Universitatii de Nord, filiala Baia M., avand specialitatea „Incluziunea si Asistenta sociala a varstnicilor  si persoanelor cu dizabilitati”, iar S. public Asistenta Sociala Baia M., in conformitate cu prevederile art. 194 alin. 1 art. 279 suporta  integral cheltuielile de scolarizare in cuantum de 2000 lei/anul 2010.

Parata s-a angajat sa lucreze in continuare cel putin 3 ani  de la absolvirea cursului in conformitate cu prevederile art. 195 art. 279 , iar in cazul nerespectarii angajamentului s-a obligat sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate cu acest curs.

Dispozitiile art. 52 din Legea nr. 188/1999 si Legea nr. 346/2005 invocate de reclamant nu justifica angajarea raspunderii patrimoniale a paratei intrucat Legea nr. 188/1999 se aplica categoriilor functionarilor publici ori parata este angajat pe baza de contract individual de munca.

In considerarea celor de mai sus, actiunea a fost respinsa ca nefondata.

Potrivit art. 274 Cod procedura civila, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul S. P. „Asistenta Sociala” Baia M., solicitand modificarea sentintei civile, in sensul de a se admite actiunea asa cum a fost formulata.

In motivarea recursului s-a aratat ca este nelegala respingerea ca nefondata a actiunii privind restituirea sumei de 2. 000 lei reprezentand costurile pentru cursul de master, intrucat studiile de masterat nu constituie forma de pregatire profesionala conform prevederilor Codului muncii, ci studii universitare care asigura aprofundarea in domeniul studiilor de licenta, conform art. 9 din Legea nr. 288/2004 si prin care se acumuleaza un numar in plus de credite de studiu transferabile, cuprins de regula, intre 90 si 120, conf. art. 8 alin 1 din Legea nr. 288/2004.

Invocandu-se dispozitiile art. 1 si 10 din Legea 288/2004 si 188 din art. 279 , s-a indicat ca daca se compara competentele dobandite in urma obtinerii unei diplome de master si obiectivele unei formari profesionale reglementate prin art. 192 din art. 279 , se constata ca prin cele doua forme de pregatire profesionala se urmareste obtinerea unor rezultate diferite si astfel, cursurile de masterat nu pot fi asimilate unei formari profesionale conform art. 279 .

Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel retine urmatoarele:

Recursul este intemeiat. Astfel, conform art. 256 alin. 1 din art. 279 salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Aceasta dispozitie instituie obligatia de restituire a sumelor nedatorate platite de angajatori salariatilor sai. Spre deosebire de raspunderea patrimoniala propriu-zisa, care se intemeiaza pe o fapta savarsita de angajat cu vinovatie, obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, respectiv imbogatirea fara justa cauza.

Chiar daca in cuprinsul art. 56 din art. 279 nu se da o definitie exacta a notiunii de suma nedatorata si nu se detaileaza conditiile in care se naste obligatia de restituire, prin aceste prevederi, practic este reglementata situatia in care fara a fi retinuta vinovatia salariatului, acesta este obligat la restituirea unor sume incasate necuvenit.

In consecinta, contrar celor sustinute de intimata prin intampinarea de la fondul cauzei, pentru restituirea sumelor nedatorate nu este necesara indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute cumulativ pentru angajarea raspunderii patrimoniale.

In conformitate cu dispozitiile art. 1 din Legea nr. 288/2004, organizarea studiilor universitare se face pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licenta, studii universitare de masterat si studii universitare de doctorat, iar art. 2 prevede ca organizarea fiecarui ciclu de studii este de competenta institutiilor de invatamant superior, cu aprobarea Ministerului Educatiei Nationale.

De asemenea, art. 10 din acelasi act normativ reglementeaza competentele dobandite prin obtinerea diplomelor de master, respectiv „(1) Diplomele de master atesta ca titularii acestora au dobandit cunostinte si competente generale si de specialitate, precum si abilitati cognitive specifice. (2) Cunostintele generale se refera la: a) familiarizarea cu cele mai noi si avansate dezvoltari ale cunoasterii in domeniu; b) abilitati superioare de cercetare independenta; c) capacitatea de a aplica teoria in situatii noi si care nu au putut fi prevazute. (3) Cunostintele de specialitate se refera la: a) acumularea unei cantitati substantiale de cunostinte noi; b) identificarea, abordarea si solutionarea de probleme cognitive si profesionale noi; c) compararea cunostintelor noi cu cele traditionale si capacitatea de a stabili relatii intre acestea, in vederea sesizarii directiilor noi de crestere a cunoasterii si de dezvoltare a profesiei. (4) Competentele generale se refera la: a) aplicarea creativa a tehnicilor de cercetare si rezolvare de probleme; b) elaborarea de studii si rapoarte publicabile sau aplicabile profesional; c) capacitatea de a conduce grupuri de lucru si de a comunica in contexte dintre cele mai diverse; d) capacitatea de a actiona independent si creativ in abordarea si solutionarea problemelor, de a evalua obiectiv si constructiv stari critice, de a rezolva creativ probleme si de a comunica rezultate in mod demonstrativ; e) abilitati de conducator si angajare clara pe calea propriei dezvoltari profesionale. (5) Abilitatile cognitive specifice presupun: a) evaluarea critica a rezultatelor unor noi cercetari; b) formularea de alternative interpretative si demonstrarea relevantei acestora; c) aplicarea creativa a metodelor de cercetare; d) conceperea si conducerea proceselor specifice domeniului”.

Dispozitiile legale referitoare la formarea profesionala a salariatilor sunt prevazute in art. 279 . Astfel, conform art. 192 din art. 279 formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective principale: a) adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca; b) obtinerea unei calificari profesionale; c) actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza; d) reconversia profesionala determinata de restructurari socioeconomice; e) dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale; f) prevenirea riscului somajului; g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale”.

De asemenea, art. 193 din art. 279 prevede ca formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:  a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau strainatate; b) stagii de adaptare la cerintele postului si ale locului de munca; c) stagii de practica si specializare in tara si strainatate; d) ucenicie organizata la locul de munca; e) formare individualizata; f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat”.

Coroborand dispozitiile legale mentionate anterior, Curtea retine ca, desi art. 279 nu reglementeaza exhaustiv modalitatile prin care se realizeaza formarea profesionala a salariatilor, avand in vedere competentele generale atestate de obtinerea diplomei de master, respectiv obiectivele principale ale formarii profesionale a salariatilor, studiile universitare de masterat nu pot constitui forme de pregatire profesionala a salariatilor.

De asemenea, art. 193 din art. 279 nu prevede ca formarea profesionala se realizeaza prin institutiile de invatamant superior, in schimb face referire la furnizorii de servicii de formare profesionala, iar actul normativ care reglementeaza activitatea acestora, respectiv OG 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, stipuleaza in mod expres (art. 4 alin. 1)ca „formarea profesionala a adultilor cuprinde formarea profesionala initiala si formarea profesionala continua organizate prin alte forme decat cele specifice sistemului national de invatamant”.

Mai mult, art. 52 din Legea 188/1999 prevede ca „nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat”. Desi aceasta dispozitie legala se refera la functionarii publici, iar intimata este personal contractual, Curtea retine ca aceasta prevedere legala reprezinta un argument suplimentar pentru concluzia expusa anterior in sensul ca studiile universitare de masterat nu pot constitui forme de pregatire profesionala a salariatilor, neexistand, din aceasta perspectiva, nicio ratiune pentru care sa se reglementeze in mod diferit formarea profesionala a functionarilor publici si a personalului contractual din cadrul unei institutii publice.

Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale mentionate anterior, a art. 304 pct. 9 si 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila se va admite recursul declarat de reclamantul S. P. „Asistenta Sociala” Baia M. din subordinea Consiliului Local Baia M. impotriva sentintei civile nr. 1696 din 31.10.2013 a Tribunalului Maramures pronuntata in dosar nr. ...X, care va fi modificata in tot in sensul ca va fi obligata parata T. A. sa restituie reclamantului suma de 2000 de lei, cu titlu de contravaloare a cursurilor de masterat.

Instanta va inlatura dispozitia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parata la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamantul S. P. „Asistenta Sociala” Baia M. din subordinea Consiliului Local Baia M. impotriva sentintei civile nr. 1696 din 31.10.2013 a Tribunalului Maramures pronuntata in dosar nr. ...X, pe care o modifica in tot in sensul obligarii paratei T. A. sa restituie reclamantului suma de 2000 de lei, cu titlu de contravaloare a cursurilor de masterat.

Inlatura dispozitia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parata la fondul cauzei.