Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata in data de 20.07.2011 sub nr. unic XXX, contestatoarea M. N., in contradictoriu cu intimata  OFFSET„ SRL, a contestat pentru nelegalitate si netemeinicie decizia de sanctionare nr. 182/30.06.2011.

Prin sentinta civila nr. 2770/F/ din data de 20.03.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, s-a admis contestatia precizata privind pe contestatoarea M. N. in contradictoriu cu intimata  Offset SRL; s-a anulat decizia nr. 182/30.06.2011 emisa de intimata si a fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei suma de 1. 200 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta, a avut, in vedere, urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Contestatoarea este salariat al intimatei cu contractul individual de munca nr. 3823/16.09.1999, pe durata nedeterminata, in meseria de foltuit + brosat.

La data de 30.06.2011, prin decizia de sanctionare nr. 182/2011, contestatoarea a fost sanctionata disciplinar cu reducerea salariului cu 5% pe o luna deoarece in ziua de 10.06.2011 a plecat din timpul programului de lucru pentru a-si rezolva o problema personala, fara aprobarea in prealabil a sefului de compartiment si a conducerii societatii.

Decizia a fost emisa dupa cercetarea disciplinara a contestatoarei la care aceasta a fost convocata cu confirmare semnata de primire de aceasta la data de 01.07.2011. Prin procesul verbal privind desfasurarea procedurii cercetarii prealabile din data de 30.06.2011 s-a  retinut ca, contestatoarea nu s-a prezentat.

Cercetarea prealabila a avut loc ca urmare a referatului intocmit de numitul S. C., in calitate de sef Sectie Legatorie.

La dosar se afla depusa o cerere a reclamantei de invoire pentru 2 ore din data de 10.06.2011, cerere care nu poarta viza de inregistrare la intimata.

Raportand situatia de mai sus la prevederile legale in materie, tribunalul a apreciat ca cererea de fata a fost fondata pentru urmatoarele considerente:

In cauza, exista inscrisuri care atesta efectuarea unei cercetari prealabile aplicarii sanctiunii disciplinare contestate.

Cf. prev. art. 251 din Codul muncii (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Cu toate acestea, tribunalul a constatat ca cercetarea prealabila a avut loc in lipsa contestatoarei careia i-a fost comunicata convocarea la data de 01.07.2011 - f 19, pentru sedinta din data de 30.06.2011, deci ulterior.

Existenta formala a unei convocarii care a fost comunicata abia dupa ce a avut loc sedinta comisiei instituite in acest scop, nu intruneste conditiile cerute de lege deoarece in concret contestatoarea a fost lipsita de posibilitatea de a-si exercita efectiv dreptul la aparare.

Prin aceasta s-a incalcat contestatoarei dreptul la aparare in procedura administrativa prealabila.

Pentru faptul ca art. 251 din Codul muncii prevede ca sanctiune nulitatea absoluta expresa a sanctiunii aplicate in lipsa procedurii prealabile, tribunalul va admite contestatia de fata si va anula decizia de sanctionare contestata.

Mai mult decat atat, raportat la fapta imputata in cauza si conduita anterioara a contestatoarei, tribunalul a apreciat ca acesta nu prezinta gravitatea necesara pentru aplicarea sanctiunii de fata.

Astfel, cf. prev. art. 248 alin. 1 din Codul muncii , (1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;

d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;

e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

Se constata ca legea instituie o ordine de preferinta a sanctiunilor de aplicat, de unde se deduce faptul ca acestea impun o anumite gravitate a faptelor.

Despre fapta in cauza, tribunalul a constatat ca aceasta exista, fiind recunoscuta de ambele parti, dar nu are gravitatea necesara pentru aplicarea celei de a doua sanctiuni. Tribunalul a apreciat ca un simplu avertisment era suficient pentru corectarea conduite contestatoarei pentru viitor.

Cu privire la cererea de obligarea a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, tribunalul a apreciat ca acesta a fost fondata deoarece partea a cazut in pretentii, demersul judiciar de fata fiind determinat de culpa procesuala a intimatei care a incalcat drepturile procesuale ale contestatoarei odata cu sanctionarea disciplinara a acesteia. Fata de cuantumul onorariului de avocat, tribunalul a apreciat ca acesta este rezonabil si justificat de activitatea efectiv prestata de avocat, dar si de importanta litigiului pentru parte.

Impotriva acestei hotarari, de intimata  OFFSET” SRL a formulat recurs la data de 23.05.2013, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la data de 06.06.2013    sub numarul XXX.

Prin recursul sau, intemeiat in drept, pe disp. art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, a criticat hotararea atacata, pentru nelegalitate si netemeinicie, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentintei civile atacate, cu consecinta respingerii contestatiei formulata de catre contestatoarea M. N. .

Cu referire la primul motiv de recurs, cel prev. de art. 304 pct. 8 C., a aratat ca, prima instanta,  in mod eronat a apreciat gresit ca in cauza nu au fost respectate prevederile art. 251 si 248 din Codul muncii .

Astfel, a sustinut ca, intimata-contestatoare a fost angajata societatii in baza contractului  individual de munca nr. 3823/16.09.1999, pe o durata nedeterminata, iar la data de 30.06.2011 a fost sanctionata disciplinar deoarece in ziua de 10.06.2011 a plecat din timpul programului de lucru pentru a-si rezolva o problema personala, fara aprobarea in prealabil a sefului de compartiment si a conducerii societatii.

A apreciat ca au fost  respectate prevederile art. 251 art. 279 privind cercetarea disciplinara fiind convocata intimata-contestatoare prin scrisoarea recomandata cu confirmare de primire.

Aceasta nu s-a prezentata la data stabilita in vederea cercetarii disciplinare prealabila, fiind sanctionata  prin decizia nr. 182/30.06.2011, sanctiunea constand in reducerea salariului de baza pe o luna cu 5%.

A invederat ca sanctiunea disciplinara a fost dispusa in mod corect de catre societate intrucat angajata M. N. a plecat din timpul programului de lucru fara aprobarea prealabila a sefului de compartiment, periclitand in acea zi activitatea intregului colectiv de lucru.

A mai precizat ca, societatea are ca obiect de activitate realizarea de tiparituri, activitatea fiecarui salariat fiind bine stabilita, astfel incat,  plecarea contestatoarei din timpul programului a condus la impiedicarea  realizarii comenzilor din acea zi.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, cel prev. de art. 304 pct. 9 Ccp, a apreciat ca prima instanta,  in mod gresit a retinut ca fapta savarsita nu are gravitatea necesara pentru aplicarea sanctiunii disciplinare constand in reducerea salariului pe o luna cu 5%.

A solicitat sa se aiba in vedere ca, subscrisa, in calitate de angajator, a aplicat o sanctiune corespunzatoare faptei savarsite de catre contestatoare, un simplu avertisment nefiind suficient pentru corectarea conduitei, avand in vedere faptul ca si anterior aceasta a mai avut abateri disciplinare ce au fost sanctionate de catre conducerea societatii cu avertisment scris, iar alte abateri au fost tolerate sau iertate in urma angajamentelor de indreptare ale salariatei.

In recurs nu s-au administrat probe noi.

Prin intampinarea formulata, la care este atasata fotocopie de pe  fisa medicala din care rezulta ca intimata contestatoare sufera de Hepatita C, contestatoarea a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 1500 lei, conform chitantei cu regim special nr. 61/15.11.2013, depusa in sedinta publica.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor de recurs precum si din oficiu conform dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Intimata M. N. a fost sanctionata cu reducerea salariului de baza cu un procent de 5% pe durata de o luna de zile. Prin decizia de sanctionare disciplinara nr. 182/30.06.2011, angajatorul  Offset Srl i-a imputat recurentei faptul ca in ziua de 10.06.2011 a parasit locul de munca, in timpul programului, fara aprobarea sefului ierarhic superior.

Aceasta decizie de sanctionare disciplinara a fost anulata de catre instanta de fond, intrucat, in cauza, angajatorul nu a procedat la efectuarea unei reale cercetari disciplinare.

Curtea apreciaza ca hotararea adoptata de prima instanta este una temeinica si legala.

Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 251 alin. 1-3 din Codul muncii „(1)sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile”.

Asadar, prealabil emiterii deciziei de sanctionare disciplinara, angajatorul are obligatia de a proceda la efectuarea cercetarii disciplinare a salariatului caruia i se imputa savarsirea unei abateri de la normele privind disciplina muncii. In acest sens, este absolut necesara convocarea, in scris, a angajatului cu indicarea motivului (obiectului) convocarii, a datei, orei si locului convocarii.

Rezulta de aici necesitatea informarii salariatului despre cercetare disciplinara, urmand ca dupa ce aceasta informare este realizata acesta din urma sa dispuna de doua optiuni: fie se prezinta la ora si locul stabilit si raspunde la intrebarile angajatorului sau, putand prezenta in apararea sa toate probele pe care le considera necesare, fie refuza a se prezenta si atunci angajatorul are posibilitatea de a dispune aplicarea sanctiunii disciplinare fara efectuarea procedurii prealabile a cercetarii disciplinare.

Din intreaga reglementare a institutiei cercetarii disciplinare prealabile, coroborat cu cea a sanctionarii disciplinare, se deduce ca in lipsa informarii salariatului despre cercetare disciplinara, sanctiunea nu poate fi aplicata de catre angajator. Daca din diferite motive tinand de modalitatea comunicarii invitatiei la cercetare, aceasta nu se realizeaza, angajatorul are obligatia de a relua procedura.

Raportand aceste succinte consideratii de ordin teoretic la speta concreta dedusa judecatii, Curtea observa ca invitatia la cercetare disciplinara prealabila a fost transmisa intimatei, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, la data de 01.07.2011, fila 48 dosar fond. La acea data, angajatorul-recurent deja emisese decizia de sanctionare disciplinara. La fila 18 a dosarului de fond se afla depusa decizia de sanctionare disciplinara contestata in cadrul prezentei proceduri judiciare nr. 182 din 30.06.2011.

Asadar, desi a procedat la comunicarea convocatorului pentru cercetare disciplinara catre intimata M. N. prin intermediul serviciilor postale, societatea-recurenta nu a asteptat sa primeasca si confirmarea primirii acestei convocari, ci a procedat la aplicarea sanctiunii disciplinare.

Prin urmare, in cauza nu s-a procedat la o reala cercetare disciplinara a salariatei-intimate, aceasta fiind privata de posibilitatea de a-si expune punctul de vedere si de a formula aparari in raport cu acuzatiile ce i se aduceau de catre angajatorul sau.

Cum textul legal edictat de legiuitor in materia cercetarii disciplinare prealabile este unul imperativ, sanctionand cu nulitatea absoluta aplicarea oricarei masuri de sanctionare disciplinara (cu exceptia celei de la art. 248 alin. 1 lit. a din Codul muncii ) fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabila, Curtea constata ca in mod temeinic prima instanta a procedat la anularea deciziei nr. 182/30.06.2011, emisa de  Offset SRL.

Concluzionand asupra cauzei civile deduse judecatii si retinand argumentele de fapt si de drept expuse in cele ce preced, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta  OFFSET SRL.

In temeiul disp. art. 274 alin. 1 C. p. c, Curtea va dispune obligarea societatii-recurente la plata catre intimata a sumei de 1. 500 lei cheltuieli de judecata efectuate in recurs, factura si chitanta filele 18-19 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta  OFFSET SRL impotriva sentintei civile nr. 2770/20.03.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimata-contestatoare M.  N.,  ca nefondat.