Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata la data de 27.03.2015, contestatoarea M. M. a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 97/25.02.2015 emisa de intimatul S. Judetean de U. Pitesti, solicitand anularea acesteia si obligarea intimatului la restituirea sumelor de bani retinute in urma aplicarii sanctiunii, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, contestatoarea a aratat ca este angajata intimatului in calitate de asistent medical la Sectia ATI, impotriva sa declansandu-se procedura de cercetare disciplinara ca urmare a asa ziselor deficiente constatate prin procesul verbal incheiat de organele de politie ce au efectuat perchezitii la sediul unitatii - Sectia ATI.

In ceea ce priveste legalitatea deciziei contestate, s-a sustinut ca aceasta nu indeplineste toate conditiile de forma prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.

Astfel, contestatoarea a sustinut ca in decizia de sanctionare angajatorul nu a mentionat fapta ce se imputa salariatului si elementul material al faptei retinute ca abatere disciplinara, formularile utilizate fiind destul de sumare. Or, din descrierea faptei trebuie sa rezulte in mod concret in ce a constat actiunea sau inactiunea savarsita cu vinovatie de catre salariat prin care acesta a incalcat normele legale pentru a-i permite sa-si formuleze aparari, iar instantei sa exercite controlul prevazut de art. 268 alin. 5 din art. 279 .

S-a aratat ca angajatorul se limiteaza la o descriere extrem de generica a faptelor imputate ca abatere disciplinara, fara a se arata care erau sarcinile de serviciu trasate salariatului si pe care acesta nu le-a respectat si in ce consta atitudinea de pasivitate fata de obligatiile impuse de fisa postului, fisa care de altfel nu a fost semnata niciodata de medicul sef de sectie care avea atributia implementarii, elaborarii, adoptarii si actualizarii protocoalelor si procedurilor terapeutice la nivelul sectiei ATI.

S-a precizat ca mentiunile din decizia contestata nu reprezinta o descriere a faptelor in sine, intrucat nu se mentioneaza sarcinile concrete pe care le-a primit, pentru a se putea aprecia asupra atitudinii subiective de pasivitate retinuta in sarcina sa.

Pe de alta parte, s-a aratat ca angajatorul nu a raspuns argumentelor salariatului care a sustinut ca nu exista o procedura cu privire la returnarea medicamentelor prescrise de medicii curanti in conditiile in care aceste medicamente provin de la pacienti decedati sau externati la cerere, procedura ce trebuie pusa in aplicare de managerul spitalului si medicul sef de sectie.

In ceea ce priveste temeinicia deciziei de sanctionare, contestatoarea a sustinut ca sanctiunea aplicata a fost una abuziva raportat la prevederile art. 28 din Regulamentul Intern al Spitalului Judetean de Urgenta Pitesti. Atata vreme cat procedurile si protocoalele terapeutice nu au fost implementate de medicul sef de sectie ATI, nu poate raspunde de incalcarea prevederii mai sus mentionate cu rea credinta .

A invederat contestatoarea ca in urma cercetarilor efectuate in vestiarul aflat in incinta spitalului au fost depistate medicamente si materiale sanitare ce puteau fi depozitate de oricare din colegele sale, in conditiile in care acest vestiar nu i-a fost predat printr-un proces verbal si nu avea un dispozitiv de siguranta sau securitate.

In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art. 263, 267 si 268 din art. 279 .

La data de 23.06.2015 intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei, iar in ceea ce priveste fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.

Prin incheierea din data de 15.10.2015 instanta a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei.

Prin sentinta civila nr. 2638 din data de 10 decembrie 2015, Tribunalul Arges a admis contestatia, a anulat decizia nr. 97/25.02.2015 si a obligat intimatul sa restituie contestatoarei drepturile salariale retinute in temeiul deciziei anulate. A fost respinsa cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

Contestatoarea este angajata intimatului pe postul de asistent medical in cadrul sectiei ATI, iar prin decizia nr. 97/25.02.2015 (fila 9) a fost sanctionata disciplinar cu reducerea salariului de baza pe o durata de 3 luni cu 10%, in temeiul art. 248 alin. 1 lit. c din art. 279 .

Impotriva acestei decizii contestatoarea a promovat prezenta contestatie, criticand-o sub aspectul legalitatii si temeiniciei, solicitand anularea ei si obligarea intimatului la restituirea sumelor de bani retinute in urma aplicarii sanctiunii.

Prin cererea de chemare in judecata, contestatoarea a sustinut ca decizia de sanctionare disciplinara nu indeplineste toate conditiile de forma prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.

Cu privire la aceasta sustinere, instanta a retinut ca potrivit art. 252 alin. 2 din art. 279 , „Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Analizand decizia nr. 97/25.02.2015 (fila 9) prin prisma continutului impus de dispozitiile art. 252 alin. 2 din art. 279 , instanta a retinut ca aceasta nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara si precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat.

In ceea ce priveste mentiunea prevazuta de art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 , instanta a retinut ca legiuitorul a impus angajatorului sa descrie fapta care constituie abatere disciplinara dintr-o dubla perspectiva: pe de o parte pentru ca salariatul sa poata sa isi formuleze apararea in raport de elementele concrete care i se imputa, iar pe de alta parte pentru ca decizia angajatorului sa poata fi supusa controlului de obiectivitate realizat de catre judecator.

Descrierea faptei presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza, si anume data la care a fost savarsita, pentru a se putea verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termenul legal, modalitatea in care a fost comisa abaterea, in raport de care se poate stabili temeinicia celor retinute in sarcina angajatului.

Contrar dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 , in decizia contestata in cauza de fata nu exista o descrierea a faptelor care constituie abatere disciplinara savarsite de contestatoare, mentionandu-se doar faptul ca salariata in cauza „nu a respectat regimul special de manipulare si depozitare a substantelor stupefiante (mialgin). . .”

Or, o descriere a faptelor impunea sa se mentioneze in mod concret in ce a constat nerespectarea regimul special de manipulare si depozitare a substantelor stupefiante, respectiv prin ce actiuni sau inactiuni contestatoarea a savarsit abaterea imputata.

Pe de alta parte, s-a constatat ca in decizia nr. 97/25.02.2015 nu este mentionata nicio data a savarsirii pretinsei abateri disciplinare, pentru a se putea verifica respectarea dispozitiilor art. 252 alin. 1 din art. 279 .

Obligativitatea motivarii in fapt a deciziei de sanctionare disciplinara se impune tocmai pentru ca din motivare sa reiasa clar care au fost faptele sau imprejurarile care au dus la luarea masurii. In lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinara, instanta nu are  posibilitatea de a cenzura faptele ce au facut obiectul deciziei de sanctionare a contestatoarei, pentru a analiza temeinicia masurii disciplinare dispuse.

Din intampinarea formulata in cauza de intimat (fila 20) coroborata cu procesul verbal incheiat cu ocazia cercetarii disciplinare prealabile a personalului din cadrul sectiei ATI din data de 10.02.2015 (fila 52) rezulta ca, contestatoarea a fost sanctionata disciplinar, intrucat cu ocazia unei perchezitii efectuate de organele de cercetare penala, in vestiarul folosit de aceasta si o alta colega a fost gasita 1 fiola de mialgin.

Instanta a retinut, insa, ca lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinara din decizia de sanctionare nu poate fi acoperita prin alte inscrisuri, avand in vedere dispozitiile art. 79 din art. 279 , potrivit carora in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Pe de alta parte, instanta a retinut ca decizia contestata nu indeplineste nici exigentele impuse de art. 252 alin. 2 lit. b din art. 279 , in sensul ca nu sunt mentionate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de catre contestatoare.

In ceea ce priveste dispozitiile art. 28 din Regulamentul intern al intimatului, mentionate in decizia nr. 97/25.02.2015, s-a retinut retine ca acestea nu pot fi considerate ca fiind prevederile din statutul de personal si regulamentul intern, care au fost incalcate de catre contestatoare, avand in vedere continutul concret al acestor norme.

Astfel, dispozitiile enuntate prevad cazurile in care se aplica sanctiunea disciplinara a reducerii salariului de baza cu 5-10% pe o perioada de 1-3 luni. Prin urmare, acestea nu stabilesc in sarcina contestatoarei vreo atributie sau indatorire pe care aceasta sa o fi incalcat, pentru a fi considerate ca raspund cerintei impuse de art. 252 alin. 2 lit. b din art. 279 .

Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioara, contractului individual de munca incalcate are relevanta pentru ca instanta sa poata stabili si verifica daca, intr-adevar, fapta salariatului constituie abatere disciplinara si daca se incadreaza printre obligatiile impuse acestuia.

Nulitatea prevazuta de art. 252 alin. 2 din art. 279 are caracterul unei nulitati exprese, fiind prevazuta anume de lege. In cazul nulitatii exprese, legea instituie o prezumtie jurist antum de vatamare, astfel incat beneficiarul prezumtiei nu trebuie sa dovedeasca faptul vatamarii. Caracterul normei legale este imperativ, iar incalcarea atrage indubitabil sanctiunea nulitatii absolute.

In consecinta, instanta a retinut ca nerespectarea de catre intimat a dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. a si b din art. 279 atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara a contestatoarei.

Dincolo de aspectele de nelegalitate constatate, analizand si temeinicia deciziei contestate, instanta a retinut ca potrivit art. 247 alin. 2 din art. 279 , abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Asa cum s-a retinut mai sus, din intampinarea formulata in cauza de intimat (fila 20) coroborata cu procesul verbal incheiat cu ocazia cercetarii disciplinare prealabile a personalului din cadrul sectiei ATI din data de 10.02.2015 (fila 52) rezulta ca, contestatoarea a fost sanctionata disciplinar intrucat cu ocazia unei perchezitii efectuate de organele de cercetare penala, in vestiarul folosit de aceasta si o alta colega a fost gasita 1 fiola de mialgin.

In nota explicativa data cu ocazia cercetarii disciplinare prealabile (fila 54), contestatoarea a mentionat ca medicatia gasita de organele de politie in vestiarul repartizat provenea de la pacientii decedati.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza, rezulta ca la nivelul sectiei in care isi desfasoara activitatea contestatoarea nu a existat inainte de efectuarea perchezitiei din decembrie 2014 o procedura de returnare a mialginului sau a altor medicamente ramase de la pacientii decedati, in farmacia spitalului, si niciun loc special de depozitare.

Chiar prin intampinarea formulata in cauza intimatul a recunoscut ca la nivelul sectiei ATI nu exista un protocol care sa stabileasca traseul acestor medicamente, pentru lipsa acestuia facandu-se vinovat medicul sef de sectie.

In contextul in care intimatul recunoaste ca nu exista o procedura clara, adusa la cunostinta salariatilor, de manipulare si utilizare a acestor medicamente cu regim special, sanctionarea contestatoarei apare ca netemeinica in raport de dispozitiile art. 247 alin. 2 din art. 279 .

Retinand atat nelegalitatea, cat si netemeinicia deciziei nr. 97/25.02.2015, instanta a admis contestatia, a dispus anularea acesteia si a obligat intimatul sa restituie contestatoarei drepturile salariale retinute in temeiul deciziei anulate.

Referitor la cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata, instanta a retinut ca nu este intemeiata si a respins-o, intrucat la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi privind cheltuielile efectuate.

Impotriva sentintei civile nr. 2638 din  data de 10 decembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges, a formulat apel intimatul S. Judetean de Urgenta Pitesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, contestatoare fiind M. M. .

In motivarea apelului, intimatul sustine in esenta ca hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept, intrucat instanta a interpretat in mod nelegal dispozitiile art. 252 (2) si art. 79 din Codul muncii .

Apreciaza intimatul ca descrierea faptei retinuta in sarcina contestatoarei este completa, oferind toate elementele necesare conturarii si verificarii existentei abaterii disciplinare.

Din intreg probatoriul a rezultat ca, contestatoarea nu si-a indeplinit obligatia de serviciu privind manipularea si depozitarea medicamentelor si materialelor sanitare, ce au un regim special.

In contextul celor de mai sus, intimatul a solicitat admiterea apelului, cu consecinta respingerii contestatiei formulata de contestatoarea M. M. .

Examinand apelul, Curtea constata ca este tardiv formulat.

Astfel, hotararea pronuntata de Tribunalul Arges a fost comunicata intimatului S. Judetean de Urgenta Pitesti la data de 15 ianuarie 2016 (fila 121 dosar fond), iar apelul a fost declarat la data de 27 ianuarie 2016, peste termenul imperativ de 10 zile prevazut de prevazut de art. 215 din Legea nr. 62/2011, in vigoare la data pronuntarii solutiei. Pe cale de consecinta, apelul va fi respins ca tardiv formulat.

In baza art. 453 Cod procedura civila, obliga pe apelantul-intimat sa plateasca intimatei-contestatoare suma de 600 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat in apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de intimatul S. JUDETEAN DE URGENTA PITESTI, cu sediul in Pitesti,, judet Arges, C. xx impotriva sentintei civile nr. 2638 din data de 10 decembrie 2015, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr. ...XX, intimata fiind contestatoarea M. M., CNP ..., domiciliata in Pitesti, . 7,,, judet Arges.