Avocat Dreptul muncii - Jurisprudenta - Contestatie decizie de concediere - Neindicarea in cuprinsul deciziei de concediere a motivelor care au determinat concedierea salariatului. Imposibilitatea invocarii de noi motive de catre angajator in fata instantei de judecata

Neindicarea in cuprinsul deciziei de concediere a motivelor care au determinat concedierea salariatului. Imposibilitatea invocarii de noi motive de catre angajator in fata instantei de judecata

Hotararea nr. 3646 din data de 30 iunie 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 9421/08.10.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Radescu J. C., in contradictoriu cu parata T. CONSULTANTA & T. S. R. L.

A fost anulata decizia de concediere nr. 138/25.07.2014.

A fost obligata intimata la plata, in favoarea contestatoarei, unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pana la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

A fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1240 lei.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X contestatoarea Radescu (fosta T.) J. C., in contradictoriu cu angajatorul T. CONSULTANTA & T. S. R. L a formulat contestatie impotriva Deciziei nr. 138 din 25.07.2014 de concediere individuala din motive ce nu tin de persoana salariatului pe care o considera netemeinica si nelegala, solicitand sa se dispuna: anularea actului unilateral al angajatorului prin care s-a dispus concedierea sa; si obligarea angajatorului parat la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii si pana la momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive.

Analizand intreg probatoriul de la dosar, instanta de fond constata ca intre partile in litigiu a fost incheiat contractul individual de munca inregistrat sub nr. 987/20.07.2011 la I. T. M. Bucuresti (fila 11), astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 1 in temeiul caruia reclamanta a fost angajata la societatea intimata in functia de „analist servicii clienti”. Prin actul aditional nr. 2 la contractul individual de munca aflat la fila 21 din dosar, reclamanta a fost incadrat pe postul de brand manager.

Raporturile de munca dintre parti au incetat potrivit deciziei nr. 138/25.07.2014 (fila 8), incepand cu data de 28.07.2014, in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.

Potrivit art. 76 alin. 1 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:  a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64. e) termenul de contestare si instanta la care poate fi contestata.

Din dispozitiile legale mentionate, instanta retine ca decizia contestata, concretizand masura concedierii, trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, iar analiza cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia deciziilor.

Din punct de vedere formal, decizia de incetare  a contractului de munca  contestata nu contine mentiunea prevazuta de art. 76 lit. „a” CM - motivele  care au determinat desfiintarea postului, motive  care sa fi fost aduse la cunostinta salariatului . Enuntarea   in cuprinsul deciziei de concediere a textului de lege care reglementeaza concedierea ca urmare a  desfiintarii postului nu echivaleaza cu motivarea in fapt a  masurii.

Indicarea, cel putin succinta, a motivelor concedierii in  cuprinsul deciziei de incetare a contractului individual de munca  sau precizarea ca anumite inscrisuri reprezinta anexe ale deciziei, urmata de comunicarea acestor anexe, sunt absolut necesare in vederea garantarii dreptului de acces la instanta al salariatului. In cauza intimata nu a observat formele legale la intocmirea deciziei de concediere. Lipsa motivelor in fapt care au determinat concedierea fac imposibila verificarea temeiniciei deciziei, fata de dispozitiile art. 79 Codul muncii. Textul mentionat prevede ca in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele prevazute in decizia de concediere.

In cuprinsul deciziei se mentioneaza ca reclamanta a beneficiat de dreptul de preaviz conform instiintarii nr. 118/30.06.2014 si ca s-a adoptat o hotarare a asociatilor privind desfiintarea locului de munca ocupat de catre contestatoare, ca urmare a restrictionarii numarului de locuri de munca pentru aceasta ocupatie.

Notificarea nr. 118/30.06.2014 nu cuprinde alte elemente care sa permita instantei sa verifice respectarea dispozitiilor art. 76 lit. „a” prin raportare la acest act, iar hotararea asociatilor la care se face referire nu este identificata prin numar de inregistrare, data emiterii.

Fata de dispozitiile art. 79 din Codul muncii, instanta este pusa in imposibilitatea de a verifica in ce masura sustinerile din intampinare cu privire la dificultatile economice ale paratei sunt reale, cu privire la existenta unei cauze reale si serioase a desfiintarii postului, in lipsa unei minime motivari a deciziei de concediere sau a notificarii de preaviz(act premergator si mentionat in cuprinsul deciziei de incetare a contractului individual de munca).

Pentru considerentele expuse, in baza art. 80 Codul Muncii, instanta a admis cererea de chemare in judecata, a anulat decizia nr. 138/25.07.2014 emisa de intimata, a dispus obligarea intimatei la plata, in favoarea contestatoarei, unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pana la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, prin actiune nefiind solicitata reintegrarea in postul detinut anterior.

In baza art. 453 alin 2 NCPC, instanta a obligat intimata sa plateasca contestatorului suma de 1240lei, reprezentand cheltuieli de judecata,  respectiv onorariu de avocat (f. 228).

Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata care solicita admiterea apelului, schimbarea, in tot, a hotararii apelate si pe fond respingerea contestatie, ca netemeinica.

Sustine apelanta-parata ca instanta de fond a admis in mod gresit actiunea avand in vedere intreaga situatie de fapt, raportata la temeiurile juridice care au fost avute in vedere la formularea solicitarii, precum si fata de procedura transparenta care a dus la emiterea unor acte temeinice si legale.

Situatia financiara a angajatei descrisa si justificata in amanuntime prin intampinarea formulata a determinat Consiliul de Administratie al societatii sa adopte masuri in consecinta.

In urma analizei efectuate, in mod obiectiv, au fost suprimate posturile care nu au dovedit utilitatea si eficienta mentinerii in statul de organizare, subscrisa avand dreptul si obligatia in acelasi timp de a reeficientiza activitatea economica desfasurata prin mijloacele permise de normele legale.

Potrivit art. 76 alin. l din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64. e) termenul de contestare si instanta la care poate fi contestata.

Se sustine ca toate dispozitiile legale au fost indeplinite de catre societate, pe parcursul judecarii cauzei reclamanta evitand sa-si asume responsabilitatea inscrisurilor intocmite ca urmare a acordului de vointa al ambelor parti, cat si faptul ca prin procedura urmata, acesteia i-au fost aduse la cunostinta toate actele care au stat la baza deciziei de concediere.

Hotararea instantei  a fost data printr-o interpretare restrictiva a textului de lege, in favoarea reclamantei, eliminand inscrisurile si apararile din cursul dezbaterilor care au relevat cunoasterea actelor si hotararilor care au dus la luarea masurilor dispuse.

Mai mult, hotarari le au fost luate de catre organele de conducere ale societatii, potrivit statutului si legii, deciziile de concediere emise nefiind rezultatul puterii discretionare a unei singure persoane.

Aducerea la cunostinta a actelor si faptelor care au dus la emiterea deciziilor reprezinta o intelegere datorata acordului liber consimtit atat a angajatorului cat si a angajatului, care a formulat o cerere in acest sens, existand si o stipulare prealabila a acestui fapt de catre organul legal si statutar de conducere a subscrisei. {intelegerea din data de 01.07.2011, prin care de comun acord s-a consimtit ca pe intreaga perioada de preaviz reclamanta sa nu se prezinte la locul de munca si implicit sa nu fie retribuita (depusa la dosarul cauzei).

Masurile luate au constituit expresia temeiniciei si legalitatii concedierii prin prisma cerintelor prevazute de lege si a probelor care vor fi administrate in cauza, dand eficienta indeplinirii conditiilor prevazute de dispozitiile art. 65 alin. (2) din Codul muncii, republicat.

Emiterea deciziei de concediere a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor Codului Muncii care prevad ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, cerinte legale indeplinite in totalitate si probate prin inscrisurile existente la dosarul cauzei.

Solutia pronuntata lipseste de eficienta prevederile legale conform carora legea recunoaste dreptul angajatorului de a lua orice masuri organizatorice menite sa conduca la imbunatatirea activitatii, inclusiv prin reducerea posturilor de personal, angajatorul dispunand de prerogativa de a stabili organigrama in functie de necesarul de personal si de indicatorii economici ai societatii.

Pentru aceste motive apelanta a solicitat admiterea apelului sipe fond respingerea actiunii.

Prin intampinarea formulata intimata-reclamanta solicita respingerea apelului aratand ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca decizia nr. 138 din 25.07.2014 emisa de angajatorul apelant este lovita de nulitate absoluta pentru lipsa elementelor prevazute de art. 76 alin. 1 lit. a din Codul muncii deoarece aceasta „nu cuprinde motivele care au determinat desfiintarea postului, motive care sa fi fost aduse la cunostinta salariatului”. Or, lipsa motivelor de fapt care au determinat concedierea fac imposibila verificarea temeiniciei deciziei de concediere. Simpla enuntare in cuprinsul deciziei de concediere a textului de lege care reglementeaza concedierea ca urmare a desfiintarii postului nu echivaleaza cu motivarea in fapt a masurii.

In apel nu s-au administrat probe noi.

Curtea examinand apelul raportat la criticile aduse de apelanta potrivit dispozitiilor art. 377 Cod de procedura civila  referitoare la limitele caracterului devolutiv al apelului constata:

Intre parti au existat raporturi de dreptul muncii, intimata-reclamanta fiind angajata paratei conform Contractului individual de munca inregistrat sub nr. 987/20.07.2011 la ITM Bucuresti, contract ce a fost modificat succesiv prin doua acte aditionale.

Raporturile de munca dintre parti au incetat potrivit deciziei nr. 138/25.07.2014, incepand cu data de 28.07.2014, in temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii.

In preambulul deciziei de concediere se mentioneaza incetarea Contractului individual de munca incepand cu 28.07.214, in loc de „in baza hotararii asociatilor privind desfiintarea locului de munca brand manager” ocupat de d-na T. J. C., urmare restrictionarii numarului de locuri pentru ocupatia „brand manager”, cod C. xx.

Tot in preambulul deciziei de concediere se face mentiune cu privire la preavizul acordat salariatului.

Instanta de fond examinand decizia contestata, din punct de vedere formal, a constatat ca aceasta nu contine mentiunea prevazuta de art. 76 lit.”a” Codul muncii si fata de dispozitiile art. 79 din Codul muncii, este in imposibilitatea de a verifica in ce masura sustinerile cu privire la dificultatile economice ale paratei sunt reale, respectiv cu privire la existenta cauzei reale si serioase a desfiintarii postului.

Solutia pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica.

Potrivit dispozitiilor art. 62 alin. (3), decizia de concediere „se emite in scris si sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta”.

Potrivit art. 76 alin. (1) lit. a Codul muncii, „decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea”.

In raport de cerintele impuse de legiuitor, in speta, simpla afirmatie din preambulul deciziei de concediere privind desfiintarea locului de munca pentru ocupatia de „brand manager” nu poate fi considerata ca”indeplineste cerinta prevazuta de art. 74 lit. „a” din Codul muncii, ea avand natura unei sustineri fara niciun fel de argument.

Mentiunea desfiintarii postului nu constituie o aratare a motivului care determina concediere intrucat nu se arata necesitatea acestei masuri, nu se indica actul decizional prin care s-a luat hotararea desfiintarii postului, nu se demonstreaza existenta unor motive intemeiate care au generat nevoia de restructurare a activitatii si in aceste imprejurari nu sunt clare cauzele  ce au determinat desfiintarea postului ocupat de contestatoare.

In consecinta, raportat la cerintele impuse de art. 62 alin. (3) si art. 76 alin. (1) Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina, in mod obligatoriu, motivele care au determinat masura concedierii.

Chiar daca actele invocate de apelanta au precedat momentul emiterii deciziei si au fost aduse la cunostinta salariatului, nu se poate aprecia ca sunt intrunite conditiile legii,ce au determinat concedierea.

Mentionarea in cuprinsul deciziei de concediere a situatiei de fapt, in mod explicit, precis si clar, este necesara pentru verificarea cerintelor art. 65 alin. (2) Codul muncii privind cauza reala si serioasa a concedierii, fara a se disimula realitatea si pentru verificarea seriozitatii cauzei.

Aratarea faptelor abia in fata instantei de judecata, nu inlocuieste omisiunea angajatorului, intrucat fiind vorba de o nulitate absoluta pentru nerespectarea cerintelor de forma ad validitatem  nu poate fi acoperita prin confirmare.

Fata de cele aratate, in baza dispozitiilor art. 480 Cod de procedura civila apelul va fi respins, ca nefundat, urmand ca apelanta, ca parte cazuta in pretentii, sa plateasca intimatei cheltuielile de judecata din apel, reprezentand onorariu de avocat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de parata T. CONSULTANTA & T. S. R. L., cu sediul in Municipiul Bucuresti, str., sector 1, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J4075027/2008, Cod fiscal RO xx, impotriva sentintei civile nr. 9421/08.10.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Civila - Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu reclamanta R. J. C., identificata cu CNP ..., cu domiciliul in, nr. 400, judet Gorj.


Prelucrare: MCP - Cabinet avocati


Mai multe despre:   concediere    despagubire    act aditional    preaviz    ordine de prioritate    concedieri colective    loc de munca vacant    desfiintarea postului    temeinicie    dificultati economice    cauza reala si serioasa   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de concediere:

Procedura emiterii deciziei de concediere pe motivul desfiintarii postului
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Cuprinsul deciziei de concediere
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Legalitatea si temeinicia deciziei de concediere
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Contestarea deciziei de concediere. Elemente esentiale
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea la contestatia deciziei de concediere
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva deciziei de concediere
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere

 

Contact

MCP avocati Cabinet de Avocat Marius-Catalin Predut
Sediul: str. Vintila Voda, nr. 2, Bucuresti, sector 3 (langa Tribunalul Bucuresti)
Metrou: Statia Unirii 1 si Unirii 2
RATB: Liniile 104, 124, 123, 385 (Statia Biblioteca Nationala a Romaniei)
Liniile 313, 116, 117 (Statia Mircea Voda)
Tel: (+4)0722.415.993
Fax: (004)0318.171.755
Avocat Predut Marius-Catalin
Contact OnLine!
Cum Ajungi la noi? Vezi harta!
Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Articole Dreptul muncii

Procedura emiterii deciziei de concediere pe motivul desfiintarii postului
Procedura de aplicarea a sanctiunilor disciplinare
Suspendarea contractului individual de munca ca urmare si pe durata declansarii cercetarii disciplinare
Cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara
Cuprinsul deciziei de concediere
Nulitatea notificarii prin care s-a dispus unilateral incetarea contractului individual de munca in perioada de proba
Greva. Tipuri de greva si conditii de declansare

Jurisprudenta Dreptul muncii

Accidente de munca
Asistenta si Asigurari sociale. Pensii
Contestatie decizie de concediere
Contractul de munca. Clauze
Drepturi salariale
Incetarea contractului individual de munca
Incheierea contractului individual de munca
Modificarea contractului individual de munca
Plangere contraventionala
Probe
Raspunderea patrimoniala
Sanctionare disciplinara
Suspendarea contractului individual de munca

Consultatii Dreptul muncii

Neprezentarea la medicul de medicina muncii. Nulitatea contractului individual de munca.
Munca suplimentara
Obligarea angajatorului la depunerea organigramei
Munca prestata pe timp de noapte, in zilele de repaus saptamanal
Modificarea felului muncii. Obligativitatea acordului partilor
Plangerea penala introdusa de angajator impotriva unui salariat nu mai constituie cauza de suspendare a contractului individual de munca
Decontarea transportului la locul de munca
Solicitarea drepturilor salariale, la zi, posibila doar in cazul incetarii contractului individual de munca
Compensarea in bani a concediului de odihna.
Indemnizatia de somaj in cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.
Recuperarea salariilor restante. Stabilirea salariului sub nivelul minim brut pe tara
Fapta de a primi in munca persoane fara incheierea unui contract individual de munca. Sanctiuni
Actul aditional la contractul individual de munca.
Reducerea programului de lucru in perioada de preaviz.
Acordarea drepturilor salariale astfel cum au fost prevazute in contractual individual de munca.