Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta nr. 4244 din 23 octombrie 2015 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de paratul S. Orasenesc”Sf. S. ” R. prin intampinare.

S-a admis in parte cererea formulata de reclamanta B. G., CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales in Tg-J.,,  judetul Gorj, prin Sindicatul Sanitas R., in contradictoriu cu paratul S. Orasenesc”Sf. S. ” R., cu sediul in R., .

A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei contravaloarea tichetelor de masa aferente perioadei aprilie 2015 - septembrie 2015.

S-au respins capetele de cerere privind orele suplimentare, contravaloarea alimentelor de protectie, a materialelor igienico-sanitare, a echipamentului de protectie, precum si pretentiile privind contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta a apreciat ca este neintemeiata si a respins-o, intrucat drepturile solicitate de reclamanta, respectiv contravaloare materiale igienico-sanitare, echipament de protectie si alimentatie de protectie ii sunt aplicabile disp. art. 268 alin. 1 lit. c din art. 279 , ce reglementeaza un termen de prescriptie de 3 ani, fiind prevazute de art. 13 lit. r, art. 14 si art. 15 alin. 1 din Legea nr. 319/2006. In ceea ce priveste tichetele de masa, de asemenea este aplicabil termenul de 3 ani prevazut de art. 268 alin. 1 lit. c din art. 279 , fiind vorba de drepturi de natura salariala. De altfel, nici termenul de 6 luni prevazut de art. 268 alin. 1 lit. e din art. 279 nu ar fi implinit, contravaloarea tichetelor de masa fiind solicitata incepand cu luna decembrie 2014, iar actiunea a fost introdusa la data de 02.07.2015.

Pe fondul cauzei, analizand cererea reclamantului raportat la probele administrate si dispozitiile legale aplicabile in cauza, instanta a constatat si retinut urmatoarele:

Reclamantul B. G. este angajat al Spitalului Orasenesc, ,Sf. S.,, R., pe postul de asistent medical principal la C. Radiologie, asa cum rezulta din contractul individual de munca nr. 9B din 15.08.1992 si actele aditionale la acesta depuse la filele 105-112 din dosar.

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul a investit instanta cu solutionarea urmatoarelor capete de cerere: plata contravalorii tichetelor de masa, incepand cu luna decembrie 2014 si pana in prezent, conform contractului colectiv de munca; plata orelor suplimentare efectuate in perioada iunie 2012-mai 2015; plata contravalorii alimentatiei de protectie prevazuta in anexele contractului colectiv de munca, pentru perioada iunie 2012-mai 2015; plata contravalorii echipamentului de protectie si a materialelor igienico-sanitare prevazute in anexele contractului colectiv de munca, pentru perioada iunie 2012-mai 2015.

Potrivit prevederilor art. 40 pct. 2 lit. c din art. 279 republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.

La nivelul unitatii parate, drepturile solicitate de reclamant pe perioada mentionata au fost reglementate prin contractele colective de munca aplicabile, respectiv: contractul colectiv de munca inregistrat la I. T. M. Gorj sub nr. 109/11.03.2012(adresa nr. 7767/24. 02. 2012 emisa de I. T. M. Gorj - fila 200 din dosar), prelungit prin actul aditional inregistrat la I. T. M. Gorj sub nr. 109/06.12.2012(adresa nr. xxxxx/07.12.2012 emisa de I. T. M. Gorj-fila 208), valabil de la data de 11.03.2012 si pana la data de 31.12.2013; contractul colectiv de munca pe anul 2014, inregistrat la I. T. M. Gorj sub nr. 291/06. 01. 2014(fila 223), valabil 1 an de la data inregistrarii; contractul colectiv de munca pe anul 2015, inregistrat la I. T. M. Gorj sub nr. 386/26. 01. 2015(adresa nr. 1769/26. 01. 2015 emisa de I. T. M. Gorj-fila 221), cu valabilitate 1 an de la data inregistrarii.

In ceea ce priveste tichetele de masa, instanta a retinut ca dreptul salariatilor la acordarea de tichete de masa a fost recunoscut prin Legea nr. 142/1998, care la art. 1 prevede ca:

,,(1) Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator.

(2) Tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.

Reclamantul a solicitat acordarea contravalorii tichetelor de masa incepand cu luna decembrie 2014 si pana in prezent.

In contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate pe anul 2015, la art. 136 se prevede ca:, ,Angajatorul este obligat sa acorde tichete de masa potrivit Legii nr. 142/1998, in conformitate cu prevederile legale prevazute pentru unitatile finantate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurarilor sociale de stat,, obligatie asumata in mod evident conditionat de cuprinderea in buget a sumelor cu aceasta destinatie.

Pentru anul 2015, in bugetul de venituri si cheltuieli al unitatii parate, la rubrica, ,tichete de masa,, s-au prevazut sumele de: 6,5 mii lei - trimestrul I, 66 mii lei - trimestrul II, 60 mii lei - trimestrul III si 67,5 mii lei - trimestrul IV(fila 170), fiind prevazute asadar sumele necesare acordarii tichetelor de masa si pentru perioada ulterioara lunii martie 2015.

Cu toate acestea paratul nu si-a indeplinit obligatia impusa prin contractul colectiv de munca in sensul ca nu a procedat la acordarea tichetelor de masa.

In aceste conditii, prevederile art. 184 din contractul colectiv de munca pe 2015, conform carora:, ,Toate cheltuielile prevazute de acest contract se fac in limita posibilitatilor financiare ale unitatii prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli,, nu reprezinta un impediment in acordarea tichetelor de masa, astfel cum sustine paratul, ci, dimpotriva, confirma dreptul reclamantului la acordarea acestora.

Nu poate fi primita nici sustinerea paratului in sensul ca, raportat la Decizia nr. 14/18. 02. 2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii, cu privire la dreptul personalului auxiliar de specialitate din justitie si al functionarilor publici de a beneficia de alocatia de hrana sub forma tichetelor de masa, acordarea tichetelor de masa nu reprezinta o obligatie a angajatorului, ci o posibilitate conditionata in mod exclusiv de bugetele de venituri si cheltuieli si de resursele financiare.

S-a retinut astfel ca prin Decizia nr. 14/18. 02. 2008, Inalta Curte a stabilit ca tichetele de masa, ,nu reprezinta un drept, ci o vocatie ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea lor a fost negociata prin contractele colective de munca. ”

Or, in cazul de fata s-a constatat ca fiind indeplinite aceste conditii: angajatorul a prevazut in buget sume cu destinatia tichete de masa, iar prin contractul colectiv de munca angajatorul si-a asumat obligatia de a acorda tichete de masa.

Paratul a sustinut de asemenea imposibilitatea acordarii contravalorii tichetelor de masa pe motiv ca prevederile art. 6 alin. 5 din Legea nr. 142/1998 interzic compensarea in bani a tichetelor de masa, sustinere care de asemenea nu poate fi impartasita de instanta.

Conform art. 6 alin. 5 din Legea nr. 142/1998 prevede ca, ,In cazul in care suma corespunzatoare produselor alimentare solicitate de salariat este mai mica decat valoarea nominala a tichetelor de masa pe suport hartie, utilizarea acestora este considerata integrala. Se interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masa pe suport hartie”, deci nu vizeaza situatia de fata.

In alta ordine de idei, in raport de prevederile art. 5 din legea nr. 142/1998 tichetele de masa se distribuie de catre angajator lunar, in ultima decada a fiecarei luni pentru luna urmatoare, corespunzator numarului de zile lucratoare din luna pentru care se face distribuirea.

Avand in vedere ca paratul nu si-a indeplinit obligatia constand in acordarea tichetelor de masa pe suport de hartie, in conditiile prevederilor legale mai sus mentionate, se impune plata contravalorii acestora data fiind neexecutarea obligatiei contractuale de a achita alocatia de hrana, ce determina raspunderea debitorului, raspundere ce se poate stabili in limitele contravalorii tichetelor de masa.

Instanta a retinut insa ca pe parcursul judecatii, reclamantului i s-au acordat tichetele de masa pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015, dupa cum rezulta din tabelele lunare cu salariatii ce au beneficiat de tichete de masa in aceasta perioada, semnate de reclamant (filele 248-262 din dosar), astfel ca cererea reclamantei cu privire la aceste pretentii a ramas fara obiect.

In consecinta, a fost obligat paratul sa plateasca reclamantului contravaloarea tichetelor de masa cuvenite pentru perioada aprilie 2015 - septembrie 2015, avand in vedere ca s-a solicitat contravaloarea tichetelor de masa din decembrie 2014 si pana in prezent, insa, in raport cu data pronuntarii instantei, luna septembrie este ultima luna pentru care este scadenta obligatia de acordare a tichetelor de masa.

Cat priveste plata orelor suplimentare efectuate in perioada iunie 2012-mai 2015, s-a retinut netemeinicia acestui capat de cerere, pentru urmatoarele considerente:

Timpul de munca este definit de art. 111 din art. 279 ca fiind perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile de serviciu si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau legislatiei in vigoare.

Potrivit art. 112 din art. 279 , pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara(art. 120 din art. 279 ).

In baza art. 121 din art. 279 , la solicitarea angajatorului, salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 si 115 din art. 279 .

Conform art. 122 alin. 1 din art. 279 , munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia, in caz contrar munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia( art. 123 alin. 1 din art. 279 ).

Asa cum rezulta din adresa nr. 4005/22.09.2015 emisa de parat, in perioada iunie 2012 - mai 2015 reclamantul nu a efectuat ore suplimentare si prin urmare nici nu poate fi indreptatit la plata acestora.

Mai mult, instanta a retinut ca reclamantul face parte din personalul bugetar, pentru care legiuitorul a interzis plata orelor suplimentare in perioada 2012 – 2015, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului bugetar si oricum paratul nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale pentru o munca ce nu a fost prestata de reclamant.

Referitor la capetele de cerere privind contravaloarea alimentatiei de protectie, a materialelor igienico-sanitare si echipamentului de protectie pentru perioada iunie 2012-mai 2015, s-a retinut ca:

Potrivit art. 13 lit. r din Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca:

,,In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii: r) sa asigure echipamente individuale de protectie;,,

La art. 14 din aceeasi lege se prevede ca:

,,Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca,,.

Conform art. 15 din Legea nr. 319/2006:

,,(1) Materialele igienico-sanitare se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca,,.

Cu privire la alimentatia de protectie, in anexa 4 pct. B din contractele colective de munca din perioada 2012-2014, respectiv anexa 3 pct. B din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate pe 2015 s-a stabilit ca:

,,Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu, conform Legii nr. 319/2006, la:

Laboratoarele de analize medicale si de cercetare in toate specialitatile: 1/2 1. lapte/ zi/persoana;

Laboratoarele de anatomie patologica, morgi, prosecturi, laboratoare de medicina legala, de citologie, de radiologie: 1/2 l. lapte/zi/persoana.

Statii de sterilizare:1/2 l. apa minerala/zi/persoana;

Deratizare, dezinsectie, dezinfectie: 1/2 l. apa minerala/zi/persoana.

Personal de intretinere si reparare instalatii sanitare, vidanjare: 1/2 l. apa minerala/zi/persoana.

Lucratori de curatenie, colectare material infectios, rampa de gunoi, deseuri medicale: 1/2 l. apa minerala/zi/persoana.

Statie de neutralizare deseuri medicale: 1/2 l. apa minerala/zi/persoana;

Statie de clorinare: 1/2 l. apa minerala/zi/persoana.

Laboratorul de analize fizico-chimice: 1/2 l. apa minerala/zi/persoana.

Magazie centrala de materiale: 1/2 l. apa minerala/zi/persoana.

Centrala termica: 1 l. apa minerala/zi/persoana\".

Referitor la materialele igienico-sanitare, in anexa 7 la contractele colective de munca din perioada 2012-2014, respectiv anexa 6 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate pe 2015 s-au prevazut categoriile de materiale igienico-sanitare ce se acorda personalului unitatii, dupa cum urmeaza:

a) materiale igienico-sanitare ce se acorda intregului personal: sapun - l/luna/persoana, hartie igienica - 1/luna/persoana, perii de unghii - 1/an/persoana;

b) substante dezinfectante de uz personal urmatorului personal (instalator sanitar; spalatoreasa; personalului de la statia de neutralizare deseuri medicale; personalului de la rampa de gunoi; personalului de curatenie.

Prin aceleasi anexe la contractelor colective de munca s-a stabilit in ce consta echipamentul de protectie, si anume:, ,incaltaminte - 4/an, pantaloni - 5/an, fuste - 5/an, bluze - 5/an, halate de molton - sistem pavilionar, halate doc - 2/an, salopete doc - 2/an, pelerine de ploaie - l/an, cizme electroizolante - l/an, manusi electroizolante - l/ani, calote - 3/an, manusi si masti - dupa necesitati, sorturi - dupa necesitati, cizme de cauciuc, casca de protectie - dupa necesitati, ochelari de protectie - dupa necesitati si centura de siguranta - dupa necesitati,,.

Potrivit art. 253 alin. 1 din art. 279 , angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Raportat la aceste prevederi legale, raspunderea patrimoniala a angajatorului se poate angaja asadar in situatia in care s-a produs un prejudiciu salariatului prin neacordarea alimentatiei de protectie, echipamentului de protectie si a materialelor igienico-sanitare, prejudiciu ce trebuie insa dovedit de salariat, atat in ceea ce priveste existenta, cat si intinderea sa.

Asigurarea salariatilor cu alimentatie de protectie, echipament de protectie si materiale igienico-sanitare reprezinta o obligatie in natura a angajatorului, iar neindeplinirea acestei obligatii nu poate atrage de plano obligatia angajatorului de acordare a contravalorii alimentatiei de protectie, echipamentului si materialelor igienico-sanitare.

In speta insa, reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu, nefacand dovada ca a achizitionat din venituri proprii alimentatie de protectie, echipament de protectie si materiale igienico-sanitare.

Intr-adevar in litigiile de munca regula este aceea ca sarcina probei revine angajatorului, insa aceasta obligatie nu trebuie absolutizata si prin urmare in situatia in care angajatul pretinde un drept in temeiul raspunderii patrimoniale, acesta la randul lui trebuie sa faca dovada indeplinirii cumulative a conditiilor pentru antrenarea unei astfel de raspunderi.

Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, s-a admis in parte cererea, s-a obligat paratul sa plateasca reclamantei contravaloarea tichetelor de masa aferente perioadei aprilie 2015 - septembrie 2015, s-au respins capetele de cerere privind orele suplimentare, contravaloarea alimentelor de protectie, a materialelor igienico-sanitare, a echipamentului de protectie, precum si pretentiile privind contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015.

Impotriva sentintei a declarat apel paratul S. Orasenesc”Sf. S. ” R., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

La termenul de judecata din 29. 06. 2016 apelantul parata S. Orasenesc \"Sfantul S. ” R., a depus o cerere cu nr. de inregistrare xxxxx/13. 06. 2016 prin care face precizarea ca renunta la judecata apelului, intrucat a executat integral obligatia din sentinta civila pronuntata de Tribunalul Gorj – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, din acest dosar.

Avand in vedere dispozitiile art. 406 alin. (1) Cod pr. civila, in conformitate cu care reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta de judecata, fie prin cerere scrisa, si fata de prevederile alin. (5) al textului, urmeaza ca instanta sa ia act de renuntarea apelantului parat la judecata apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Ia act de renuntarea la judecata apelului declarat de paratul S. Orasenesc”Sf. S. ” R., cu sediul in R.,,  impotriva sentintei nr. 4244 din 23 octombrie 2015 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu reclamantul B. G., CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales in Tg-J.,,  judetul Gorj, la C. . Av. P. G.