Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 9339 din data de 07.10.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisa in parte cererea precizata formulata de reclamantul D. M. in contradictoriu cu parata S. C. D. C. S. S. R. L. .

A fost obligata parata sa plateasca reclamantului drepturile salariale cuvenite si neincasate pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx14, contravaloarea a 264 ore suplimentare efectuate in perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx14, contravaloarea indemnizatiei de concediu de odihna cuvenit si neefectuat pe anii 2012, 2013, 2014 corespunzator cu timpul efectiv lucrat.

In considerente, instanta de fond a retinut ca reclamantul a fost incadrat in meseria de agent de securitate in cadrul societatii parate, incepand cu data de 31.08.2012, in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 146/30.08.2012 (filele 88). Potrivit art. J din contractul individual de munca salariul de baza lunar brut a fost stabilit la suma de 700 lei.

La data de 22. 04. 2014 a incetat contractul individual de munca al reclamantului in baza art. 55 alin. b Codul muncii (fila 94).

Potrivit art. 272 Codul muncii , sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Astfel, potrivit art. 168 alin. 1 Codul muncii , plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.

Or, parata nu a depus inscrisuri care sa probeze plata drepturilor salariale, potrivit dispozitiilor legale. D. urmare, de vreme ce reclamantul invoca neplata unor drepturi salariale, paratei ii revenea sarcina de a dovedi efectuarea platii, imprejurare care nu a fost probata in cauza.

Fata de articolul 40 al. 2 lit. c si lit. f art. 279 , conform caruia angajatorul trebuie sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv si contractul individual de munca si sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, instanta va obliga parata la parata sa plateasca reclamantului drepturile salariale cuvenite si neincasate pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx14, drepturi salariale raportate la salariul de 700 lei brut evidentiat in contractul individual de munca.

Capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata orelor suplimentare este intemeiat din urmatoarele considerente:

Potrivit contractului individual de munca incheiat intre parti, reclamantul a fost incadrat cu un program de 8 ore pe zi, 40 ore/saptamana

Potrivit art. 120 alin. 1 din Codul muncii munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara. Potrivit art. 122. - (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia. (2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Potrivit art. 123. - (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Din dispozitiile legale susmentionate rezulta ca prestarea de ore suplimentare presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: aparitia unei necesitati obiective, solicitarea expresa a angajatorului si acordul salariatului.

Din actele depuse la dosar respectiv registrul procese verbale predare – primire (f. 120-140), rezulta ca reclamantul presta munca in folosul societatii parate mai mult de 8 ore/zi, inclusiv in zilele de sambata si duminica.

In speta parata nu a facut dovada evidentierii orelor suplimentare, care este evident ca au fost prestate in conditiile in care salariatul era programat a lucra 8 ore pe zi si nici dovada faptului ca a acordat salariatului compensarea muncii suplimentare prin ore libere platite.

In aceste conditii, avand in vedere imprejurarea ca parata, careia ii revenea sarcina probei conform disp. art. 287 art. 279 si avea obligatia de a tine evidenta orelor suplimentare lucrate, nu a facut dovada achitarii sporului pentru orele suplimentare prestate si nici dovada faptului acordat salariatului compensarea muncii suplimentare prin ore libere platite, tribunalul a apreciat ca fiind intemeiat in parte capatul de cerere avand ca obiect obligarea angajatorului la plata orelor suplimentare prestate contravaloarea a 264 ore suplimentare efectuate in perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx14.

Cu privire la capatul trei al cererii precizate, tribunalul a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 144 art. 279 dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor. Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari. Mai mult, art. 146 art. 279 prevede faptul ca in fiecare an se efectueaza concediul de odihna. In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.

(3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.

In aceste conditii avand in vedere imprejurarea ca parata, careia ii revenea sarcina probei conform disp. art. 287 art. 279 si avea obligatia de a face dovada efectuarii de catre reclamant a concediului de odihna aferent anilor 2012, 2013, 2014, Tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantului contravaloarea indemnizatiei de concediu de odihna cuvenit si neefectuat pe anii 2012,2013,2014 corespunzator cu timpul efectiv lucrat.

Cu privire la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata diferentei de salariu de la 700 lei pana la 1. 000 lei, pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx14, Tribunalul a respins ca neintemeiat, pentru urmatoarele motive:

Potrivit contractului individual de munca incheiat intre parti, salariul brut prevazut era de 700 lei. Simpla afirmatie a reclamantului ca in fapt primea un salariu de 1. 000 lei nu este suficienta. Mai mult, Tribunalul a apreciat ca in aceasta situatie nu mai sunt aplicabile dispozitiile art. 272 art. 279 , sarcina probei revenindu-i reclamantului, care ar fi trebuit sa probeze impotriva veridicitatii mentiunilor cuprinse in contractul individual de munca.

Instanta a respins ca neintemeiata cererea de acordare a daunelor morale, intrucat nu s-a facut dovada prejudiciului care sa-l indreptateasca pe reclamant la reparatia baneasca solicitata. Din probele administrate nu rezulta modul in care drepturile personale nepatrimoniale ale reclamantului au fost afectate, astfel ca nu se pot acorda despagubiri pentru suferinta de ordin moral pretinsa. Totodata, Tribunalul a retinut ca actele medicale depuse in sustinerea cererii de acordare a daunelor morale sunt acte medicale ce indica prezenta diabetului zaharat, reclamantul nefacand dovada vreunui raport de cauzalitate intre starea sa de sanatate si masurile luate de societatea parate. Mai mult declaratia martorului audiat in cauza (f. 254) nu este in masura de a proba existenta unei traume psihice a reclamantului care sa il indreptateasca pe acesta la daune morale.

In baza art. 453 C. p. c. instanta a obligat parata catre reclamant la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1200 lei, reprezentand onorariu avocatial, potrivit chitantei nr. 10 din 23.09.2015 (fila 269).

Potrivit art. 18 din O. U. G. nr. 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume.

Prin incheierea de sedinta din data de 25.03.2015, in baza art. 167 C. p. c. instanta a dispus numirea unui curator special pentru parata, stabilind un onorariu de 800 lei in sarcina reclamantului. Prin incheierea de sedinta din data de 23.09.2015, instanta a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de reclamant si a scutit petentul de plata onorariului curatorului special.

Prin urmare, in baza art. 18 din O. U. G. nr. 51/2008 va pune in sarcina paratei suportarea onorariului curatorului, in cuantum de 800 lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul D. M., cererea fiind inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. XXXXXXXXXXXX (Numar in format vechi XXXXXXXXX), solicitand sa se dispuna admiterea integrala a cererilor.

In motivare, s-a aratat ca a prestat munca in favoarea intimatei in perioada 30.08.2012 – 22. 04. 2014, cum s-a mentionat si in adeverinta eliberata de intimata, dar instanta a retinut o alta perioada, si anume 30.08.212 – 20. 04. 2014. In mod eronat a retinut instanta de fond ca a efectuat 264 ore suplimentare, cand, in realitate, apelantul a efectuat 2000 ore pe perioada derularii contractului individual de munca, mai exact 100 de ore luna peste programul normal de lucru. In mod eronat a dispus instanta plata contributiilor de asigurari sociale doar pentru 8 luni, iar nu pentru intreaga perioada lucrata, de 1 an si 8 luni. De asemenea, a precizat apelantul ca in mod neintemeiat i-a fost respinsa cererea de daune morale, din probele administrate rezultand o situatie precara, caracterizata prin problemele de sanatate, de familie, imposibilitatea rambursarii imprumuturilor contractate.

Nu s-a formulat intampinare.

Au fost depuse inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 476 si urm. Cod procedura civila, in limitele motivelor de apel invocate in termen, Curtea retine urmatoarele:

Intr-adevar, conform art. 253 alin. 1 din art. 279 , angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Asa cum a retinut si prima instanta, intimata parata nu a probat plata drepturilor salariale cuvenite apelantului reclamant pentru munca prestata in perioada noiembrie 2013- 22 aprilie 2014, aspecte ce au dobandit deja autoritate de lucru judecat. Or, neplata drepturilor salariale pe o perioada atat de mare este de natura in mod cert sa cauzeze un prejudiciu moral, apelantul fiind lipsit de mijloace de subzistenta, fiindu-i afectata viata sub multiple aspecte. In speta, data fiind situatia de fapt, exista un prejudiciu moral ce se impune a fi reparat in mod distinct. Suma pretinsa de apelant, de xxxxx Euro apare insa ca disproportionata fata de consecintele asupra sa a neplatii salariului, Curtea apreciind ca suma de 1500 lei este rezonabila si suficienta pentru a repara acest prejudiciu, sens in care va schimba sentinta de fond.

Celelalte critici formulate de apelant apar ca nefondate.

Astfel, perioada indicata de prima instanta este doar o eroare materiala ce nu a avut influenta asupra solutionarii pretentiilor pe fond.

Plata contributiilor de asigurari sociale nu a fost dispusa de prima instanta, iar aceasta omisiune de solutionare a unei cereri cu care instanta a fost investita poate fi acoperita exclusiv pe calea reglementata de art. 444 Cod procedura civila, si anume completarea hotararii, asa cum prevede art. 445 din acelasi cod, potrivit cu care completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 444.

In ceea ce priveste orele suplimentare, retinem ca din probele administrate nu rezulta cu certitudine numarul orelor suplimentare efectuate de apelant, insa hotararea primei instante sub acest aspect nu poate fi schimbata deoarece apelantului nu i se poate inrautati situatia in propria cale de atac, potrivit art. 481 Cod procedura civila. Nu se poate stabili cand au fost efectuate cele 100 de ore in fiecare luna, peste programul normal de lucru, daca pot fi apreciate compensate cu timp liber platit, ceea ce reprezinta regula in materie de munca suplimentara, potrivit art. 122 din art. 279 , asa incat nu poate fi retinuta ca o dovada dincolo de orice indoiala a muncii suplimentare.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul este fondat si-l va admite, schimband in parte sentinta atacata in sensul ca va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de despagubiri morale, mentinand in rest sentinta.

In temeiul art. 49 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 80/2013, instanta va incuviinta avansarea remuneratiei cuvenite curatorului special din bugetul statului. Desi onorariul ar fi trebuit suportat de intimata parata, avand in vedere situatia acesteia, necesitatea solutionarii cauzei de fata, cererea curatorului special care s-a prezentat pentru sustinerea intereselor intimatei in procesul de fata de a pune onorariul in sarcina apelantului, precum si faptul ca apelantul nu este in masura sa suporte si plata acestui onorariu, fiind admisa o cerere de ajutor public judiciar, Curtea apreciaza ca sunt indeplinite conditiile pentru aplicarea art. 49 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 80/2013. Potrivit acestui text, sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneratie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare si vor fi puse in sarcina partii care pierde procesul. Totodata, potrivit art. 49 alin. 2, obligatia de plata a cheltuielilor judiciare catre stat constituie creanta fiscala. Dispozitivul hotararii, cuprinzand obligatia de plata catre stat a sumelor avansate din bugetul statului, constituie titlu executoriu si se comunica de indata organelor competente, articolul 46 fiind aplicabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul D. M. - CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in sector 5, Bucuresti, . 3,,  civile nr. 9339 din data de 07.10.2015 pronuntate de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata SRL cu sediul in Bucuresti, . 10, prin curator av. C. M. - la SCPA I. P. si Asociatii - . 12,, ,  sector 4.