Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 955/LMA din 17 decembrie 2015, Tribunalul Satu M. a admis actiunea civila formulata de reclamantul C. C. T., in contradictoriu cu paratul I. DE S. P. C. IN T. R., cu sediul in Bucuresti, sector 1, . 38, a anulat Decizia nr. 273/01.07.2015 emisa de parata si a obligat parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu diferenta de salariu neacordat, indexate, majorate si reactualizate, de la data de 01.07.2015 pana la data platii efective.

P. a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Satu M., reclamantul C. C. T., a chemat in judecata unitatea parata I. DE S. P. C. IN T. R. – I. S. C. T. R., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Deciziei nr. 273/01.07.2015. S-a solicitat de asemenea, obligarea paratei la plata de despagubiri egale cu diferenta de salarii indexate, majorate si reactualizate, calculate incepand din data de 01.07.2015 si pana la data achitarii lor integrale, cu cheltuieli de judecata.

Potrivit Contractului individual de munca nr. 339/11.07.2012, litera \"E” (filele 8-11) reclamantul a fost incadrat in functia de \"Inspector de trafic rutier” in cadrul Inspectoratului de S. pentru C. in T. R. .

Conform literei \"j” pct. 1 din cadrul Contractului individual de munca nr. 339/11.07.2012, salariul de baza lunar brut al reclamantului era de 4356 lei.

Conform Deciziei nr. 273/01.07.2015 (fila 5) emisa de Ministerul Transporturilor – I. de S. pentru C. in T. R. s-a dispus modificarea salariului de baza lunar brut la 3822 lei, gradatia 5, cls. 76, gradul IA, reclamantului C. C. T.,incepand cu data de 01. 0. xxxxx.

Potrivit dispozitiilor art. 41 alin. 1-3 din Codul muncii , contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor cu privire la oricare dintre urmatoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna.

Prin prisma dispozitiilor art. 41 din Codul muncii , Decizia nr. 273/01.07.2015 emisa de unitatea parata, reprezinta o masura de modificare unilaterala a contractului individual de munca, reducerea salariului de baza brut lunar incepand cu data de 01.07.2015.

Conform art. 37 din Codul muncii , drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc prin negociere, ceea ce presupune acordul si consimtamantul partilor.

Modificarea unilaterala a contractului individual de munca, printr-o decizie unilaterala a angajatorului – in speta Decizia nr. 273/01.07.2015 – in sensul reducerii salariului este inadmisibila.

Mai mult decat atat, potrivit art. 17 alin. 4 din Codul muncii , s-a retinut ca orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de munca, prevazut la art. 17 alin. 2 din Codul muncii impune incheierea unui act aditional.

In aceste conditii, unitatea parata I. de S. pentru C. in T. R., s-a apreciat ca nu putea proceda la modificarea salariului reclamantului prin Decizia nr. 273/01.07.2015, cu caracter unilateral, ignorand dispozitiile art. 37 din Codul muncii .

Prin decizia contestata, se modifica unilateral salariul, element esential al contractului individual de munca, fiind astfel incalcate prevederile art. 41 din Codul muncii .

In conformitate cu dispozitiile legale mentionate, contractul individual de munca poate fi modificat, ca principiu, numai prin acordul partilor, cu exceptiile prevazute de lege.

Inadmisibilitatea modificarii unilaterale se refera, in special, la elementele esentiale ale contractului individual de munca – salariul.

Ca atare, orice modificare a contractului individual de munca se poate face numai respectand dispozitiile legale imperative ale codului muncii.

Modificarea contractului individual de munca trebuie sa se faca in aceleasi conditii in care acesta a fost incheiat, respectiv prin acordul ambelor parti.

In speta de fata, nu exista acordul reclamantului .

Astfel, elementul esential care intemeiaza concluzia nelegalitatii deciziei angajatorului, de modificare a salariului de baza lunar brut la 3822 lei, consta in lipsa acordului scris a salariatului C. C. T. . Lipsa acordului scris a salariatului atrage sanctiunea nulitatii masurii dispuse unilateral de angajator.

Desi legal citata, unitatea parata I. de S. pentru C. in T. R. nu formuleaza Intampinare. Unitatea parata a formulat la data de 15.09.2015 o cerere de prorogare a termenului de depunere a intampinarii (filele 25-26). La data de 13.10.2015 unitatea parata I. de S. pentru C. in T. R. a formulat o cerere de amanare a judecatii. (filele 32-33).

Prin Incheierea de sedinta din data de 15.10.2015, Instanta deliberand asupra cererii de amanare formulate in scris, a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 222 C. Pr. Civila.

De asemenea, nici la data de 05.11.2015(noul termen de judecata) unitatea parata nu a depus inscrisuri sau alte cereri, desi a beneficiat de un termen pentru lipsa apararii. Tribunalul a dispus amanarea pronuntarii la data de 10.12.2015.

La data de 15.12.2015 (ulterior pronuntarii) unitatea parata I. de S. pentru C. in T. R. a depus la dosarul cauzei Intampinare precum si un set de acte, ca atare, nefiind luate in considerare la pronuntarea solutiei.

In concluzie, instanta a apreciat ca, modificarea unilaterala a oricaruia dintre elementele esentiale ale contractului individual de munca si incalcarea prevederilor legale cu caracter imperativ prevazute de codul muncii, atrage anularea deciziei angajatorului.

Asistentii judiciari, participand la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeasi opinie profesionala in cauza.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel I. de S. pentru C. in Transport R. criticand hotararea atacata pentru netemeinicie si nelegalitate.

Sustine ca instanta de fond cand a analizat decizia contestata nr. 273/ 01.07.2015 trebuia sa aiba in vedere cauza care a generat modificarea salariului de baza lunar brut al reclamantului, respectiv cauza care a determinat aceasta modificare a salariului de baza lunar brut, apreciind ca tocmai acest aspect nu a fost analizat, instanta de fond limitandu-se doar la a analiza modificarea contractului de munca, inlaturand toate apararile formulate de apelanta, prin care a incercat sa explice ca aceasta modificare este ca urmare efectuarii controlului, in perioada 09.03.xxxxxxxxxxxxxxx15, de catre auditorii publici externi din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei - Departamentul III, respectiv \"Auditul financiar asupra contului de executie bugetara pe anul 2014\" la I. de S. pentru C. in T. R., pentru perioada 2013 -2014.

Arata ca in urma acestei misiuni de audit a fost incheiat Procesul verbal de constatare intocmit cu ocazia Auditului financiar de executie incheiat de I. de S. pentru C. in T. \' R. la 31.12.2014 si Raportul de Audit Financiar asupra contului de executie a bugetului din venituri proprii incheiat pentru anul 2014 de ISCTR inregistrat sub nr. xxxxx din data de 15. 04. 2015. Ulterior comunicarii Raportului ce Audit Financiar nr. xxxxx/15. 04. 2015, I. de S. pentru C. in T. R. a formulat obiectiuni,  insa netinand cont de obiectiunile formulate, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 111/34/12. 05. 2015, decizie, impotriva careia, apelanta a formulat contestatie in temeiul art. 204 si urmatoarele din HG nr. 155/2014, fiind solutionata prin emiterea incheierii nr. 111/43 din 23. 06. 2015.

Curtea de Conturi a Romaniei a mentinut punctul de vedere exprimat de Departamentul III, si anume stabilirea salariilor de baza ale personalului si nivelului coeficientilor de ierarhizare prevazute in Anexa VIII si cu incalcarea prevederilor art. 1 alin (2) si art. 37 din Legea nr. 284/2010.

Invedereaza instantei ca in atare situatie, avand in vedere faptul ca potrivit pct. 210 din H. G. nr. 155/2014 \"Executarea masurilor devine obligatorie de la data comunicarii incheierii formulate de comisia de solutionare a contestatiilor, prin care se respinge integral sau partial contestatia. Prin \"data comunicarii incheierii\" se intelege data confirmarii de primire a acesteia, mentionata pe documentul de transmitere a incheierii\", apelanta a pus in executare Decizia nr. 111/34/12. 05. 2015, data fiind si sanctiunea penala care i s-ar fi aplicat conducatorului institutiei pentru neconformarea la dispozitiile acestei decizii, iar noile salarii au fost stabilite in conformitate cu grila aprobata si intocmita potrivit prevederilor Anexei VIII la Legea nr. 284/2010, intrucat Curtea de Conturi a retinut ca salariile aflate in plata la ISCTR sunt nelegale.

Sustine asadar apelanta ca nu a facut altceva decat sa puna in aplicare dispozitiile Curtii de Conturi a Romaniei, iar instantele care s-au pronuntat au motivat ca salariul personalului platit din fonduri publice este stabilit intotdeauna unilateral de catre ordonatorul de credite in baza legii, iar in contractul semnat de parti este doar reluat cuantumul salariului astfel stabilit, iar nu ca urmare a unui acord al partilor. Ordonatorul de credite determina legal salariul printr-o decizie proprie, iar angajatul nu poate decat sa accepte sau sa atace acea decizie, iar nu sa invoce nulitatea contractului de munca. In aceleasi conditii, orice reincadrare ulterioara si recalculare a salariului nu se va face ca urmare a unui acord intre parti, ci numai prin decizia ordonatorului de credite, supusa contestarii din partea angajatului nemultumit.

Subliniaza ca desi se mentioneaza si in contractul de munca al personalului platit din fonduri publice cuantumul salariului, considera ca aceasta mentiune nu reprezinta o clauza contractuala rezultata dintr-un acord al partilor, care sa fie supusa acelorasi conditii pentru a fi modificata astfel cum impune art. 41Codul Muticii.

Invedereaza ca potrivit OG nr. 26/2011 I. de S. pentru C. in T. R., a luat fiinta ca organism tehnic specializat in subordinea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desemnat sa asigure inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale in domeniul transportului rutier si in conformitate cu art. 3 din acelasi act normativ, este finantat din venituri proprii, Legea cadru nr. 284/2010 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de reglementare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului. Ori potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 69/2010 a Responsabilitatii fiscal bugetare, bugetul consolidat se compune si din bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, astfel ca Legea nr. 284/2010 este aplicabila si in situatia apelantului.

Cat priveste grila de salarizare care trebuia aplicata personalului angajat al I. S. C. T. R., inclusiv reclamantului, face trimitere la prevederile art. 1 alin 2 din Legea nr. 284/2010, art. 10 alin. 4 din Legea nr. 284/2010, art. 14 si art. 4 alin 1 din aceeasi lege, cat si la art. 1 alin 1 din Legea nr. 283/2011, la art. 4 alin 1 din O. U. G. nr. 83/2014, alin. 3 al art. 4 din Legea nr. 285/2015 si la Anexa VIII din Legea nr. 284/2010.

Sustine ca aceasta Anexa VIII din Legea nr. 284/2010 se refera in mod explicit la salarizarea personalului din institutii publice finantate din venituri proprii, cum este apelanta, iar dezideratul cuprins in dispozitiile art. 162 alin. 3 din Codul muncii potrivit cu care sistemul de salarizare a personalului din autoritatile sau institutiile publice se stabileste prin lege nu poate fi atins decat respectand legea.

Considera ca in aceste conditii, in prezenta cauza nu se poate vorbi despre o modificare unilaterala a contractului individual de munca in conditiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare ci de punere in executare a deciziei nr. III/34/12. 05. 2015 a Curtii de Conturi a Romaniei, prin care s-a dispus, la pct. 1. 9, \"Stabilirea grilei de salarizare si incadrarea personalului conform reglementarilor legale in vigoare\", angajatorul neavand la indemana un alt instrument pentru alinierea salariilor personalului cu dispozitiile Anexei VIII din Legea nr. 284/2010.

Mai invedereaza ca, intreg personalul I. S. C. T. R. a fost incadrat pe noua grila elaborata in conformitate cu Anexa VIII la Legea 284/2010, iar operatiunea de incadrare nu se putea realiza decat prin emiterea deciziei si a actului aditional la contractul individual de munca, avand in vedere ca in conformitate cu dispozitiile pct. 210 din HG nr. 155/2014, executarea masurilor prevazute in decizia nr. III/34/12. 05. 2015 sunt obligatorii, iar I. S. C. T. R. este in imposibilitate de a dispune revocarea deciziei contestate.

Prin intampinarea depusa la dosar intimatul C. C. T. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului cu consecinta mentinerii in tot a hotararii atacate, cu cheltuieli de judecata.

In motivare arata in esenta ca apelanta nu a formulat nici un fel de aparari fata instantei de fond; in cauza nu a fost depusa intampinare si nu au fost depuse toate inscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de dreptul muncii contestate. F. de aceasta atitudine pasiva a apelantei, si avand in vedere sustinerile reclamantului din contestatie, sustine ca Tribunalul Satu M. a procedat corect admitand contestatia si anuland decizia emisa cu incalcarea legii de catre apelanta.

Arata ca apelanta isi sustine pozitia procesuala in baza concluziilor la care au ajuns auditorii publici externi, potrivit carora coeficientul de ierarhizare, majorat fara baza legala, dupa un algoritm propriu, deoarece s-a inmultit in mod nejustificat cu indicele de referinta de 700,00 lei in loc de 600,00 lei conform legii cadru nr. 284/2010. Sustine ca partile au incheiat un contract individual de munca a carui nastere, modificare sau stingere este guvernata de acordul de vointa al partilor si prevederile Codului muncii. In conformitate cu prevederile lit. N alin. 2 din contractul individual de munca al intimatului \"Orice modificare privind clauzele contractuale in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, conform dispozitiilor legale, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege”.

De asemenea face referire la prevederile art. 37 si 41 din art. 279 din care rezulta ca acordul si consimtamantul partilor guverneaza viitorul raport juridic de munca si ca aceleasi principii primeaza si in cazul modificarii unuia din elementele esentiale ale contractului – salariul si arata ca la dosarul cauzei nu a fost facuta dovada ca salariatul C. Cristuian T. si-a manifestat acordul expres si in scris ca salariul initial negociat sa fie diminuat. Totodata arata ca in raport de prevederile art. 17 din art. 279 poate imputa angajatorului ca nu a luat masurile legale de informare a salariatului anterior modificarii pe care a dispus-o.

Invedereaza ca analiza inscrisurilor depuse in probatiune poate duce la concluzia ipotetica ca inca de la data incheierii contractului individual de munca salariul mentionat in contract a fost stabilit in mod nelegal. Prin urmare la data emiterii deciziei contestate in prezentul dosar apelanta nu poate indica o prevedere legala expresa care sa determine diminuarea salariului intimatului de la acel moment, putandu-se discuta despre motive anterioare sau contemporane cu incheierea actului care pot determina nulitatea partiala a acestuia, astfel ca in opinia sa apelanta trebuia sa solicite in instanta o eventuala anulare partiala a contractului individual de munca ceea ce presupune un alt demers juridic decat cel pentru care a optat.

Considera relevanta in cauza decizia nr. 32 din 19.10.2015 a ICO pronuntata de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in dosar nr. XXXXXXXXXXX.

In drept a invocat art. 266 si urmat codul muncii, art. 37, 41 art. 162 alin. 2 din art. 279 si 453 din Codul de procedura civila.

Prin raspunsul la intampinare apelanta a solicitat respingerea argumentelor invocate prin intampinare si admiterea apelului asa cum a fost formulat.

Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel, Curtea retine urmatoarele:

Criticile aduse sentintei prin motivele de apel sunt intemeiate.

Prin contestatia formulata, reclamantul C. C. T. in contradictoriu cu paratul I. de S. pentru C. in T. R. a solicitat instantei anularea Deciziei nr. 273/01. 02. 2015 emisa de parat si obligarea acestuia la plata de despagubiri egale cu diferentele de salarii indexate, majorate si reactualizate, calculate incepand cu data de 01.07.2015 si pana la data achitarii lor integrale, actiunea fiind intemeiat in drept pe dispozitiile art. 37,41 si 162 alin. 2 din art. 279 .

Contestatorul a fost incadrat in baza contractului individual de munca nr. 339/11.07.2012 pe functia de inspector de trafic rutier in cadrul ISCTR – I. Teritorial Satu M. cu un salariu de 4356 lei.

Prin decizia nr. 273/01.07.2015 a Inspectorului de S. sef a Inspectoratului de S. pentru C. in T. R., avand in vedere OG nr. 26/xxxxx privind infiintarea Inspectoratului de S. pentru C. in T. R., Decizia nr. III/34/12. 05. 2015 pct. 1. 9 a Curtii de Conturi, Incheierea nr. III/43 din 23. 06. a Curtii de Conturi, Hotararea nr. 7/30. 06. 2016 a Consiliului de Conducere a ISCTR si OMT nr. 249/25.03.2014, a decis incepand cu data de 01.07.2015 modificarea salariului contestatorului C. C. T., la 3822 lei, gradatia 5, cls. 76, gradul A, celelalte drepturi salariale ramanand neschimbate, ulterior fiind incheiat actul aditional nr. 3/13.07.2015 prin care s-a modificat salariul contestatorului conform deciziei nr. 273/2015

La baza modificarilor salariului contestatorului au stat constatarile cuprinse in Raportul de audit financiar nr. xxxxx din 15. 04. 2015 si masurile cuprinse in Decizia nr. III/34 pct. 1. 9 emisa de Curtea de Conturi si Incheierea nr. III/43 din data de 23.,06. 2015 a Curtii de Conturi a Romaniei prin care s-a dispus in sarcina ISCTR stabilirea grilei de salarizare in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare respectiv Anexa nr. VIII din Legea nr. 284/2010 cu modificarile si completarile ulterioare. Masurile luate de catre intimatul ISCTR prin decizia de modificare a salariului de baza si actul aditional la contractul de munca reprezinta executarea unui act administrativ emis de Curtea de Conturi.

Potrivit art. 210 din Hotararea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, numai contestatia suspenda obligatia executarii deciziei. Executarea masurilor devine obligatorie de la data comunicarii Incheierii date de Comisia de solutionare a contestatiei prin care se respinge integral sau partial contestatia impotriva deciziei emisa de Curtea de Conturi a Romaniei.

In speta, dupa respingerea contestatiei impotriva Deciziei nr. III/34/12. 05. 2015 cu privire la pct. 1. 9 referitor la salarizarea din cadrul ISCTR (contestatia fiind admisa partial impotriva altor constatari) prin Incheierea nr. III/43/23. 06. 2015 a Curtii de Conturi, era obligatorie punerea in executare a masurii referitoare la salarizarea personalului, astfel cum s-a stabilit si in Hotararea Consiliului de Conducere a ISCTR nr. 7/30. 06. 2015 ( fila 101 dosar fond).

Curtea are in vedere si prevederile OG nr. 26/2011 prin care s-a infiintat I. de S. pentru C. in T. R., care la art. 3 stabileste ca acesta este finantat din venituri proprii, art. 5 alin. 2 stabilind ca salarizarea personalului ISCTR se face conform reglementarilor legale in vigoare astfel incat salarizarea nu este supusa negocierii. De asemenea potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 69/2010 a responsabilitatii fiscal bugetare bugetul consolidat cuprinde si bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri propriii, situatie in care se incadreaza si apelantul ISCTR, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 284/2010 care are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul platit din bugetul consolidat al statului.

Art. 162 alin. 3 din art. 279 , prevede ca \"Sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative”.

Raportat la dispozitiile legale mai sus retinute, este fara dubiu ca salarizarea personalului institutiei ISCTR se face conform Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, lege in vigoare la data de 4 decembrie 2011 cand ISCTR a inceput desfasurarea activitatii, art. 2 alin. 1 lit. c stabilind ca dispozitiile acestei legi se aplica si \"personalului din autoritatile si institutiile finantate integral din venituri proprii”.

Or, asa cum prevede art. 138 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social \" drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca”.

In cazul de fata, asa cum rezulta din probele administrate, modificarea salariului contestatorului C. C. T. s-a facut in conformitate cu dispozitiile legii de salarizare, lege care trebuia aplicata de ISCTR si care a fost incalcata asa cum rezulta din decizia nr. III/34/15. 05. 2015 a Curtii de Conturi a Romaniei, iar emiterea deciziei contestate s-a facut in conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 din art. 279 privind informarea salariatului si prin comunicarea masurii si cele ale art. 17 alin. 5 referitoare la incheierea actului aditional, act pe care contestatorul a refuzat sa il semneze. Nu se poate retine ca lipsa acordului salariatului ar duce la imposibilitatea angajatorului de a aplica legea iar refuzul salariatului de asemenea actul aditional ar duce la imposibilitatea angajatorului de a aplica masura luata.

Asadar Curtea constata ca Decizia nr. 273/01.07.2015, prin care salariul reclamantului C. C. T. a fost stabilit in limitele dispozitiilor Legii nr. 284/2010 – Anexa VIII conform masurilor stabilite prin Decizia nr. III/32/2015 a Curtii de Conturi, a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 17 alin. 1 si 5 si ale art. 162 alin. 3 din art. 279 .

Fata de cele retinute, rezulta indubitabil ca in speta nu opereaza dispozitiile art. 41 alin. 1 din art. 279 referitoare la modificarea contractului de munca, numai prin acordul partilor si nici cele ale prevederilor art. 37 din art. 279 , nefiind vorba de drepturi salariale care se stabilesc prin negociere cum gresit a retinut instanta de fond, salariul in cazul personalului din cadrul ISCTR fiind stabilit in mod expres prin Legea nr. 284/2010, in speta fiind incidente dispozitiile art. 11 alin. 1 din art. 279 potrivit caruia \"Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca” si cele ale art. 40 alin. 2, lit. c, situatie in care se impunea respingerea contestatiei.

Prin urmare in mod gresit a apreciat instanta de fond ca prin Decizia nr. 273/01.07.2015 emisa pe seama contestatorului C. C. T., contestata, au fost incalcate prevederile art. 41 alin. 1 din art. 279 , intrucat nu ar fi existat acordul acestuia pentru modificarea unui element esential al contractului de munca sau ca reducerea salariului ar reprezenta o modificare unilaterala a contractului individual de munca, precum si prevederile art. 37 din art. 279 potrivit carora drepturile si obligatiile privind relatiile de munca se stabilesc prin negociere, cata vreme in cazul contestatorului salarizarea se face in conformitate cu prevederile legii de salarizare a personalul din cadrul institutiilor bugetare, iar nu prin negocierea directa a salariului, situatie in care modificarea contractului individual de munca este permisa si fara acordul salariatului atunci cand aceasta modificare rezulta din lege, criticile apelantului fiind intemeiate.

P. toate aceste motive, instanta de apel apreciaza ca fondat apelul paratului, intrucat contestatia formulata impotriva deciziei nr. 273/01.07.2015 emisa de intimat pe seama contestatorului este neintemeiata si se impune respingerea acesteia.

Avand in vedere considerentele mai sus-expuse Curtea in temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila va admite apelul ISCTR, va schimba in tot sentinta atacata in sensul respingerii ca nefondate a contestatiei, pastrand in tot ca legala si temeinica Decizia nr. 273/01.07.2015 emisa de ISCTR.

Se constata ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite ca fondat apelul civil declarat de apelantul parat I. DE S. P. C. IN T. R., C. xxxxxxxx, cu sediul in Bucuresti str. . 38 sector 1 jud. I., in contradictoriu cu reclamantul C. C. T., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Satu M., . CU 14 M., cu domiciliul procedural ales in Satu M. /1-2 jud. Satu M., impotriva sentintei civile nr. 955/LMA din data de 17 decembrie 2015, pronuntata de Tribunalul Satu M., pe care o schimba in totalitate in sensul ca:

Respinge actiunea formulata de reclamantul C. C. T. in contradictoriu cu paratul I. DE S. P. C. IN T. R., Bucuresti.