Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului C. sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul C. N. a solicitat, in contradictoriu cu parata S. Nationala de T. F. de Marfa C. F. R. Marfa S. A. – prin Sucursala Muntenia – Dobrogea – Centrul Zonal de Marfa C., ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014, reintegrarea reclamantului pe postul si functia detinuta anterior concedierii, obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizare si alte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva, obligarea paratei la plata daunelor morale, in cuantum de xxxxx de lei, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, s-a aratat ca decizia este nelegala si netemeinica, deoarece parata nu a respectat procedura legala, respectiv ordinea de prioritate prevazuta de dispozitiile art. 69 alin. 2 lit. d si art. 69 alin. 3 din art. 279 si nici criteriile prioritare si criteriile minimale aplicabile in cazul concedierii colective, prevazute in mod imperativ de dispozitiile art. 57 alin. 3 din anexa la Acordul inregistrat la C. M. SA sub nr. 94/6. 05. 2014 prelungit prin act aditional nr. 1 la Acord, din 19. 06. 2014, si precizate la art. 4 pct. I si II. Reclamantul a mai precizat ca la art. 5 din decizia de concediere, se mentioneaza \"cap. II – criterii minimale - lit. g”, ori litera g nu exista.

Reclamantul a mai invederat faptul ca nu exista nici un inscris doveditor din care sa rezulte ca au fost stabilite obiective de performanta pentru consilierii juridici, astfel incat nu putea fi realizata nici evaluarea acestora si, prin urmare, nu puteau fi aplicate criteriile prevazute in contractele colective de munca, potrivit dispozitiilor art. 69 alin. 2 lit. d din art. 279 .

Un alt motiv de nulitate a deciziei il constituie neaplicarea criteriilor prioritare prevazute de art. 57 alin. 3 din Anexa la Acordul inregistrat la C. Marfa cu nr. 94/6. 05. 2014. Astfel, a precizat ca unul dintre salariatii din cadrul Oficiului juridic, respectiv V. M., este asociat unic la C. . Prin urmare, aceasta trebuia concediata, potrivit criteriilor prioritare.

Un alt motiv de nulitate a deciziei este faptul ca la data emiterii acesteia, reclamantul se afla in concediu medical, respectiv in perioada 8.08.2014 – 12.08.2014.

Pe fondul deciziei, reclamantul a aratat ca nu a fost indeplinita conditia impusa de art. 65 alin. 1 din Codul muncii , respectiv desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Prin intampinare, societatea parata a solicitat respingerea actiunii, ca nefondata. Parata a precizat faptul ca motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situatia economico-financiara a societatii, care impune masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul prestatiilor si al veniturilor, masuri concretizate prin Programul de Restructurare si Reorganizare si Proiectul de Concediere Colectiva, a caror aplicare a avut drept consecinta desfiintarea postului salariatului.

Prin sentinta civila nr. 952/18. 05. 2015, Tribunalul C. a respins, ca nefondata, contestatia reclamantului.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantul a fost salariatul unitatii intimate, in functia de consilier juridic I, iar prin decizia CZ 2. 3/1046/7.08.2014, reclamantului i-a desfacut contractul individual de munca pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 55 lit. (c), coroborat cu art. 65 al. (1) din Legea nr. 53/2003 modificata.

Analizand legalitatea acestei decizii din perspectiva art. 76 art. 279 , Tribunalul C. a retinut ca aceasta raspunde exigentelor legale de forma si de fond, selectia personalului concediat, respectiv a reclamantului s-a realizat in raport de rezultatele evaluarii profesionale din anul precedent (2013), evaluare la care reclamantul a obtinut nota 4,59, rezultat necontestat.

Referitor la critica privitoare la nerespectarea criteriilor minimale mentionate in Acordul la CCM nr. 94/06. 05. 2014, modificat prin Actul aditional nr. 1 din 19. 06. 2014 (art. 57 alin. 3), aceasta a fost inlaturata, retinandu-se ca salariata V. M. nu ocupa la data aplicarii masurii concedierii un post similar cu cel ocupat de reclamant, acela de consilier juridic I, ci ocupa un post de sef serviciu juridic, documente secrete. Prin urmare, fata de imprejurarea ca cei doi salariati nu ocupau posturi similare, nu se impunea analiza sustinerii reclamantului cu privire la incidenta sau nu a criteriilor prioritare invocate.

Cu privire la legalitatea deciziei de concediere, reclamantul a mai sustinut ca la art. 5 din decizia de concediere se mentioneaza \"cap. II – criterii minimale – lit. (g), ori litera (g) nu exista. Potrivit adresei comunicate reclamantului de catre parata, in cuprinsul deciziei de concediere s-a strecurat o eroare materiala, constand in numerotarea si tiparirea eronata a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, potrivit legii si CCM, corecta fiind numerotarea \"a,b,c,d,e,f,g,h,i,j,k”, in loc de \"m,n,o,p,r,s,s,t,u,v”.

Continutul art. 57 alin. (3) din Acordul la CCM nr. 94/06. 05. 2014, modificat prin Actul Aditional nr. 1 din 19. 06. 2014, respectiv a literei (g) (fila 42), confirma existenta unei simple erori materiale in cuprinsul deciziei de concediere, nefiind vorba de un motiv de nulitate a deciziei.

In ceea ce priveste sustinerea contestatorului potrivit cu care masura concedierii este nelegala, intrucat a intervenit in timpul concediului sau medical, respectiv in perioada 08.08.xxxxxxxxxxxxx14, Tribunalul C. a inlaturat-o, retinand ca decizia de concediere a fost emisa la data de 07.08.xxxxx, iar reclamantul a intrat in concediu medical la data de 08.08.2014, ulterior emiterii deciziei.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel contestatorul C. N., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinice sub urmatoarele aspecte:

1. Decizia de concediere este lovita de nulitate, pentru neindeplinirea cerintelor de continut (art. 79 art. 279 ), decizia nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014, modificata ulterior concedierii prezentand urmatoarele deficiente:

- neindicarea motivelor de fapt sau indicarea lor gresita, avand in vedere faptul ca parata a schimbat continutul deciziei de concediere in timpul procesului, mentionand ca s-a strecurat o eroare materiala.

2. Inexistenta criteriilor de performanta si modalitatea in care acestea au sau nu efecte in evaluarea unui angajat.

Potrivit opiniei specialistilor in dreptul muncii, stabilirea unor criterii de performanta in baza carora se face evaluarea fiecarui angajat, sunt necesare si obligatorii potrivit art. 40 alin. (1) lit. (f), prevedere introdusa prin Legea nr. 40/2011, pentru a se putea cunoaste modul in care acesta din urma isi indeplineste obligatiile de serviciu prevazute in fisa postului. Instanta de judecata trebuia sa stabileasca daca aceste criterii de performanta au sau nu incidenta directa in speta.

3. La luarea masurilor de concediere, parata nu a respectat procedura legala privind ordinea de prioritate in referire la aplicarea criteriilor prioritare si minimale care urmau sa se aplice in cazul acestei concedieri colective, incalcand astfel dispozitiile art. 57 alin. (3) din Anexa la Acordul inregistrat la C. Marfa SA sub nr. 94/06.08.2014, prelungit prin Actul Aditional nr. 1 la Acord, din 19. 06. 2014, si prevazute la art. 4 lit. B cap. I si II.

Art. 57 al. (3) – la aplicarea efectiva a reducerii de personal dupa anularea posturilor vacante de natura celor desfiintate, masurile vor afecta in conditii de competente egale, in ordine:

I Criterii prioritare:

a) salariatii care cumuleaza doua sau mai multe functii, precum si ale celor care cumuleaza pensia cu salariul sau salariatii care sunt asociati la alte societati comerciale cu capital privat sau mixt.

Se arata ca este de notorietate in cadrul societatii parate ca salariata V. M. – Sef Oficiu Juridic este asociat unic la C., conform Certificatului constatator eliberat de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul C., atasat, in copie, cererii de apel.

4. Concedierea reclamantului este nelegala si netemeinica, deoarece la data de 11.08.2014, cand parata a emis Decizia de concediere nr. C. Z. 2. 3/1046/7.08.2014, in perioada 08.08.xxxxxxxxxxxxx14, reclamantul se afla in concediu medical, conform certificatului medical anexat cererii de apel.

Raportat la aceasta situatie, masura concedierii este nelegala, conform art. 60 alin. (1) art. 279 .

Prin intampinare, intimata parata a solicitat respingerea apelului reclamantului, ca nefondat.

A sustinut intimata ca masura concedierii colective in cadrul SNTFM C. Marfa SA a avut ca temei, in ceea ce priveste masura de protectie sociala, prevederile O. G. nr. 36/2013, privind aplicarea in perioada 2013-2018 a unor masuri de protectie sociala acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective. Postul reclamantului de consilier juridic I in cadrul Oficiului Juridic al SNTFM C. Marfa SA s-a desfiintat conform art. 65 alin. (2) art. 279 , masura desfiintarii acestui post fiind reala si efectiva, in Programul de restructurare si reorganizare a C. Marfa si Proiectul de Concediere colectiva fiind prezentate pe larg problemele economice cu care se confrunta societatea si care au generat concedierea colectiva a unui numar foarte mare de salariati.

Conform dispozitiilor art. 479 alin. (2) Cod procedura civila, la solicitarea partilor, instanta de apel a incuviintat completarea materialului probator cu inscrisuri reprezentand situatia personalului angajat in cadrul Oficiului Juridic al SNTFM C. Marfa SA atat anterior masurii concedierii reclamantului, cat si ulterior acestei masuri, criteriile de selectie a personalului (filele 60-71), Regulamentul intern al SNTFM C. Marfa SA (filele 78-112), situatia posturilor de consilier juridic I la data concedierii reclamantului (filele 140-156).

Analizand legalitatea hotararii Tribunalului C. in raport cu criticile apelantului reclamant, Curtea constata ca apelul este nefondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente:

Se impune a se face in prealabil o precizare cu privire la limitele devolutive ale apelului, raportat la dispozitiile art. 478 Cod procedura civila.

Conform dispozitiilor art. 478 al. (1) Noul Cod de procedura civila, in apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit in fata primei instante sub aspectul partilor si al obiectului cererii deduse judecatii, derogarile de ordin subiectiv si obiectiv fiind de stricta interpretare si aplicare.

In acest sens, art. 478 al. (5) prevede derogari in ceea ce priveste cadrul obiectiv al judecatii in apel, textul legal precizand ca in apel nu se pot formula cereri noi, dar pot fi cerute dobanzile care curg si ratele a caror scadenta se implineste dupa pronuntarea sentintei.

Momentul in raport de care se apreciaza caracterul de cerere noua in apel este cel al pronuntarii hotararii apelate.

In ceea ce priveste motivele, mijloacele de aparari si dovezile folosite in apel, art. 478 al. (2) Cod procedura civila prevede ca partile nu se vor folosi in apel de alte motive, mijloace de aparari si dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare.

Prin urmare, in cazul unui apel motivat, motivelor, mijloacelor de aparari si dovezilor indicate la prima instanta apelantul le va putea adauga, prin criticile formulate, alte motive, mijloace de aparari si dovezi, cu conditia ca acestea sa nu contravina interdictiei statuate prin art. 478 alin. (3) Noul Cod de procedura civila si anume sa nu conduca la schimbarea calitatii partilor, a cauzei sau a obiectului cererii deduse judecatii sau sa nu constituie o pretentie noua in apel.

De asemenea, art. 470 Cod procedura civila prevede elementele pe care trebuie sa le cuprinda cererea de apel cat si sanctiunea decaderii pentru neindeplinirea conditiilor prevazute la lit. (c) – \"motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul” si (d) \"probele invocate in sustinerea apelului. ”

Prin urmare, conform acestor dispozitii legale, apelantul nu va mai putea invoca in apel motive noi, care nu au fost aratate explicit in cererea de apel.

Raportat la aceste dispozitii legale, instanta de apel va analiza legalitatea si temeinicia hotararii Tribunalului C., prin prisma criticilor aratate in motivele de apel depuse la dosar in termenul prevazut de art. 468 al. (1) Cod procedura civila.

1. Criticile ce vizeaza nulitatea deciziei de concediere din perspectiva art. 69 coroborat cu art. 79 art. 279 , se retin a fi nefondate si urmeaza a fi respinse.

Reclamantul a fost salariatul SNTFM C. Marfa SA – Sucursala Muntenia-Dobrogea SA in functia de consilier juridic I - Oficiul Juridic, iar prin decizia de concediere nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014 a fost concediat in urma implementarii programului de concediere colectiva din luna august 2014, program ce a impus concedierea unui numar de 2229 angajati in anul 2014, conform Hotararii CA nr. 65/24. 05. 2014 si Hotararii A. nr. 24/04. 06. 2014 cu modificarile avizate prin Hotararea CA nr. 91/18. 06. 2014 si aprobate prin Hotararea A. nr. 28/20. 06. 2014.

Art. 69 al. (3) art. 279 prevede ca in cazul concedierii colective \"criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere” – mentionate la art. 69 al. (2) lit. (d) art. 279 se aplica pentru departajarea salariatilor dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.

In cauza, reclamantul a sustinut ca decizia de concediere este lovita de nulitate, atat din perspectiva inexistentei unor criterii de performanta stabilite pentru asiguratii Oficiului juridic-consilieri juridici, cat si din perspectiva incalcarii art. 79 Codul muncii , care reglementeaza interdictia pentru angajator de a invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

In concret, raportat la aceasta din urma pretinsa cauza de nulitate s-a sustinut ca in cadrul \"Criteriilor minimale” aplicabile in procesul de selectie, angajatorul a aratat ca reclamantul \"se incadreaza in cap. II - Criterii minimale - lit. (g), punctajul obtinut la evaluare este mai mic decat al celorlalti salariati incadrati in aceeasi functie in cadrul Oficiului din care face parte” - Art. 5 din Decizia nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014 si in realitate la art. 4 Criterii minimale - nu se regaseste lit. (g), aceste criterii fiind notate cu literele l-v. Ulterior atacarii deciziei de concediere, angajatorul a emis adresa cu nr. A 3. 2/1503/21.10.2014, prin care i se aduce la cunostinta salariatului ca s-a strecurat o eroare materiala cu ocazia redactarii Deciziei de concediere nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014, constand in numerotarea si tiparirea eronata a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere potrivit legii si contractului colectiv de munca, astfel ca la art. 4 Cap. II - Criterii minimale se dispune indreptarea acestei erori prin cosemnarea corecta: numerotarea acestora cu literele \"a,b,c,d,e,f,g,h,i,j,k” in loc de literele \"l,m,n,o,p,q, r,s,t,u,v”, continutul enunturilor ramanand neschimbate.

Curtea constata ca aceasta modificare a modului de numerotare a Criteriilor minimale mentionate la art. 4 Cap. II din Decizia nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014 cu litere de la a la k, in loc de literele l-v nu constituie o modificare a \"motivelor de fapt si de drept” ce au stat la baza concedierii vizate de interdictia prevazuta la art. 79 Codul muncii , existand o distinctie clara intre \"motivele” (cauza) unei concedieri colective si criteriile de selectie ale salariatilor angajatorului care realizeaza procedura concedierii colective.

In contextul art. 62 al. (3) Codul muncii coroborat cu dispozitiile art. 79 Codul muncii , decizia de concediere trebuie sa cuprinsa motivele de fapt si de drept care justifica masura, aceste motive neputand fi schimbate in fata instantei de apel.

Motivele de concediere, respectiv motivele de fapt implica descrierea cauzelor care au determinat luarea masurii de incetare a contractului individual de munca al salariatului din initiativa angajatorului.

In speta, motivele de fapt ale concedierii reclamantului sunt expuse la art. 2 din Decizia nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014, emisa de parata (filele 11-13 dosar fond, vol. I), angajatorul precizand in mod expres ca \"Motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situatia economico-financiara a societatii care impune masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul prestatiilor si al veniturilor, restructurarea si reorganizarea C. Marfa si a Programului de concediere colectiva a caror aplicare are drept consecinta desfiintarea postului salariatului prevazut la art. 1. ”, aceste dispozitii completandu-se cu art. 1 din decizie, conform caruia reclamantului C. N. i-a incetat contractul individual de munca incepand cu data de 11.08.2014, \"pentru motive care nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 55 lit. (c) coroborat cu art. 65 al. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii , republicata cu modificarile si completarile ulterioare. ”

Curtea retine ca ulterior emiterii Deciziei nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014, unitatea parata nu a invocat nici in fata primei instante si nici in apel vreo modificare a dispozitiilor art. 1 si 2 din aceasta decizie de concediere, aceste articole reglementand fara echivoc cauzele (motivele de fapt) si motivele de drept care au determinat concedierea reclamantului.

In ceea ce priveste mentiunile inserate in Decizia nr. CZ 2. 3/1046/7.08.2014 la art. 4, Cap. II \"Criterii minimale” numerotate cu literele l-v, Curtea constata ca acestea nu pot fi asimilate \"motivelor de fapt si de drept” care au determinat concedierea reclamantului, conform art. 62 al. (3) Codul muncii , situatie in care nu le sunt aplicabile nici dispozitiile art. 79 Codul muncii , care reglementeaza exclusiv interdictia impusa angajatorului de a modifica, in fata instantei de judecata, motivele de fapt si de drept care au fost consemnate in decizia de concediere.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste continutul art. 4 Cap. II din decizia de concediere, Curtea constata ca in cadrul acestui capitol au fost mentionate in mod expres criteriile minimale de selectie, astfel cum sunt ele descrise in art. 57 al. (3) din Anexa la Acordul inregistrat la C. Marfa cu nr. 94/06. 05. 2014, modificat prin Actul aditional nr. 1 la Acord, din 19. 06. 2014, incheiat intre C. Marfa si organizatiile sindicale legal constituite la nivelul societatii, iar in art. 5, in referire la reclamantul C. N., s-a mentionat textual ca acestuia i se aplica un anumit criteriu din Criterii minimale si anume: \"punctajul obtinut la evaluarea profesionala este mai mic decat al celorlalti salariati incadrati pe aceeasi functie in cadrul Oficiului din care face parte. ”

Imprejurarea ca lista Criteriilor minimale – expres descrise in decizia de concediere – a fost numerotata cu litere de la (l) la (v) si ulterior a fost rectificata prin numerotarea criteriilor cu litere de la (a) la (k), conform adresei nr. A. 3. 2/1503/21.10.2014, nu este de natura sa afecteze legalitatea deciziei de concediere cat timp criteriul valorificat pentru concedierea reclamantului nu a suferit nicio modificare, acesta fiind explicit mentionat in art. 5 (ramas nemodificat), iar legea nu exclude dreptul angajatorului de a indrepta erorile materiale strecurate in deciziile de concediere, erori ce nu intra sub incidenta art. 79 Codul muncii .

2. In ceea ce priveste critica referitoare la inexistenta unor criterii de performanta in baza carora se face evaluarea fiecarui angajat, Curtea constata ca aceasta este nefondata in conditiile in care contestatorul nu a contestat evaluarea sa si implicit calificativul \"foarte bine”, respectiv nota 4,59 obtinuta in cadrul evaluarii activitatii sale profesionale aferente anului 2013 (anterior anului in care au avut loc concedierile), departajarea salariatilor care ocupau functia de consilier juridic gradul I in cadrul oficiului juridic realizandu-se dupa criteriul evaluarii profesionale – punctajul obtinut la evaluarea profesionala din anul 2013.

Din analiza fisei de evaluare a activitatii reclamantului in anul 2013, Curtea constata ca reclamantul a obtinut calificativul \"foarte bine” si un punctaj de 4,59, fisa de evaluare fiind semnata de catre apelantul reclamant fara obiectiuni,iar din analiza acesteia rezulta ca la evaluarea activitatii reclamantului s-au valorificat o elemente de evaluare care nu au fost contestate de catre reclamant (fila 243 fond, vol. I).

De asemenea, din analiza fisei de evaluare a salariatei Casianu F., consilier juridic gradul I, rezulta ca aceasta a obtinut calificativul \"foarte bine” si un punctaj de 4,62 (fila 244 vol. I Tribunalul C. ), punctaj superior celui obtinut de reclamant.

Se retine ca prin Acordul incheiat de reprezentantii C. Marfa cu reprezentantii Federatiei Nationale Feroviare Miscare Comercial, Federatia Mecanicilor de Locomotiva din Romania si Federatia Sindicatelor Ramurii Vagoane la data de 06 mai 2014 partile semnatare au convenit ca, in cadrul procedurii de concediere colectiva, un criteriu minimal valorificat de angajator il constituie \"Calificativele obtinute la ultima evaluare profesionala anuala. Daca exista salariati cu aceleasi calificative se va lua in considerare punctajul obtinut la evaluare (art. 57 lit. g – filele 237-239 dosar fond, vol. I). ”

Conventia nu a fost anulata, astfel ca ea se impune cu putere de lege intre partile semnatare, iar parata a respectat criteriul de selectie a personalului supus concedierii, astfel cum acesta a fost reglementat in art. 57 lit. g al Acordului.

3. Se retine a fi nefondata si critica apelantului reclamant referitoare la nerespectarea procedurii legale privind ordinea de prioritate, privind aplicarea criteriilor prioritare si minimale care urmau sa se aplice in cazul acestei concedieri colective, astfel cum au fost reglementate prin art. 57 al. (3) din Anexa la Acordul inregistrat la C. Marfa sub nr. 94/06. 05. 2014.

In referire la art. 57 al. (3) Criterii prioritare, Curtea constata nefondata critica de nelegalitate a hotararii Tribunalului C., pentru urmatoarele considerente:

Conform dispozitiilor art. 57 al. (3) – \" la aplicarea efectiva a reducerii de personal, dupa anularea posturilor vacante de natura celor desfiintate, masurile vor afecta in conditii de competenta egale, in ordine:

I. Criterii prioritare: a)salariatii care cumuleaza doua sau mai multe functii, precum si ale celor care cumuleaza pensia cu salariul sau salariatii care sunt asociati la alte societati comerciale cu capital privat sau mixt. ”

A sustinut apelantul ca numita V. M. – sef Oficiu juridic este asociat unic la S. C. \"Temerar Holiday” si, in consecinta, se impunea concedierea cu prioritate a acestei salariate.

Curtea constata ca aceasta sustinere este nefondata in conditiile in care textul acordului prevede ca acest criteriu de prioritate se va aplica numai in situatia in care \"masurile vor afecta in conditii de competenta egale” personalul salariat al paratei.

Or, in cauza apelantul reclamant si numita V. M. nu ocupau, la data concedierii, posturi de aceeasi natura, reclamantul fiind consilier juridic gradul I, iar salariata V. M. ocupa postul de Sef Oficiu juridic, fisele posturilor celor doi salariati evidentiind diferentierea atributiilor acestora, competentele celor doi salariati in cadrul unitatii fiind diferite.

Prin urmare, in conditiile in care cei doi salariati nu ocupau posturi de aceeasi natura, iar masura concedierii a vizat postul de consilier juridic gradul I, selectia personalului concediat s-a efectuat aplicand aceste criterii prioritare numai in raport cu salariatii care ocupau posturi de aceeasi natura, respectiv de consilier juridic gradul I.

Anterior aplicarii masurii concedierii colective, in organigrama societatii parate figurau in calitate de consilier juridic gradul I reclamantul C. N. si salariata Casianu F. B. (fila 60 dosar apel), situatie in care, pentru reducerea unui post de consilier juridic I, criteriile prioritare, precum si criteriile minimale reglementate dee art. 57 al. (3) din Anexa la Acordul inregistrat la C. Marfa sub nr. 94/06. 05. 2014, astfel cum a fost modificat prin Actul Aditional nr. 1 la Acord, din 19. 06. 2014, s-au aplicat numai in raport cu cei doi salariati care ocupau posturi de acelasi fel, reclamantul fiind concediat in raport cu criteriul ce viza calificativele obtinute la ultima evaluare profesionala anuala, respectiv punctajul obtinut la evaluare, acest punctaj fiind inferior celui obtinut de numita Casianu F. B. (filele 62,63 dosar apel).

In ceea ce priveste pe numita B. O., anterior aplicarii masurii concedierii colective, aceasta ocupa functia de consilier juridic stagiar, iar dupa data de 12.08.2014 nici postul de consilier juridic stagiar nu a mai figurat in organigrama unitatii, fiind desfiintat cu consecinta concedierii salariatei B. O., conform deciziei de concediere nr. CZ 2. 3/1044/07.08.2014 (fila 143 dosar apel).

Legalitatea transformarii postului de consilier juridic I ocupat pana la data de 06. 01. 2014 de consilierul juridic I P. Laurentia A. (al carei contract de munca a fost incetat, conform art. 55 lit. (b) Codul muncii ), in post de consilier juridic stagiar si incadrarea pe acest din urma post, in februarie 2014, a numitei B. O. nu au facut obiectul sesizarii primei instante si nici nu au fost mentionate in motivele de apel ale reclamantului, situatie in care in speta devin incidente dispozitiile art. 478 al. (2) Cod procedura civila, care reglementeaza limitele efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a supus judecatii la prima instanta, legiuitorul prevazand in mod expres ca, in apel, partile nu se vor putea folosi de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului.

4. Se retine a fi nefondata si critica apelantului reclamant ce vizeaza nulitatea deciziei de concediere in raport de dispozitiile art. 60 (1) Codul muncii .

Apelantul reclamant a sustinut ca masura concedierii sale a intervenit in perioada incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical.

Referitor la aceasta sustinere, Curtea constata ca este nefondata.

Reclamantului C. N., prin Preavizul nr. CZ 2. 3/640 din data de 10.07.2014, unitatea angajatoare SNTFM \"C. Marfa SA” i s-a adus la cunostinta faptul ca incepand cu data de 14.07.2014 pana la data de 08.08.2014 i se acorda un preaviz de 20 de zile lucratoare, urmand ca la implinirea termenului de preaviz sa se aplice decizia de concediere, ca urmare a concedierii colective declansate la nivelul angajatorului.

Certificatul medical nr. xxxxxxx/08.08.2014 invocat de apelant a atestat existenta unei incapacitati de munca a reclamantului in perioada 08.08.xxxxxxxxxxxxx14, iar decizia de concediere nr. CZ 2. 3/1046/07.08.2014 a fost emisa anterior datei la care a debutat incapacitatea temporara de munca a reclamantului, angajatorul mentionand faptul ca incepand cu data de 11.08.2014 contractul individual de munca al reclamantului inceteaza ca urmare a concedierii colective, conform art. 55 lit. (c) coroborat cu art. 65 (1) din Legea nr. 53/2003.

Certificatul medical nu a fost adus niciodata la cunostinta angajatorului, fiind depus direct la dosar in instanta de fond.

Art. 60 alin. (1) Codul muncii prevede ca salariatii nu pot fi concediati pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii.

In literatura de specialitate s-a subliniat ca intotdeauna este necesar ca salariatul sa aduca la cunostinta angajatorului situatia sa de incapacitate temporara de munca. In caz contrar – daca nu a luat cunostinta in alt mod de situatia salariatului – nu poate fi retinuta culpa angajatorului in emiterea actului de concediere. A considera, in atare conditii, ca actul de concediere ar fi ilegal, ar insemna sa se valideze exercitarea abuziva a unui drept – dreptul de a nu fi concediat – de catre salariatul in cauza. (In acelasi sens, Curtea de Apel Bucuresti decizia nr. 1917/R/06.07.2005, Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale; I. T. S., Tratat Teoretic si practic de drept al muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012, pag. 403).

Pe fondul cauzei, Curtea constata ca in mod judicios Tribunalul C. a statuat, in baza probatoriului administrat in fata instantei de fond si completat in apel, ca masura concedierii reclamantului, conform art. 55 lit. (c) coroborat cu art. 65 al. (1) din Codul muncii , a fost determinata de o cauza reala si serioasa, desfiintarea postului ocupat de reclamant – consilier juridic I fiind efectiva.

Potrivit dispozitiilor art. 55 al. (1) Codul muncii \"concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. (2) \"desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa. ”

Prin prisma continutului actual al art. 65 Codul muncii determinat de evolutia reglementarilor referitoare la incetarea de drept a contractului de munca si respectiv la concedierea salariatilor, pentru motive ce nu tin de persoana lor, rezulta ca sfera situatiilor in care se poate desfiinta locul de munca al salariatului poate fi definita prin urmatoarele ipoteze: dificultati economice, transformari tehnologice, reorganizarea unitatii.

In literatura juridica s-a retinut ca se poate justifica desfiintarea locului de munca si salariatul poate fi concediat daca angajatorul intampina dificultati economice (ingustarea pietei de desfacere, diminuarea resurselor de aprovizionare sau daca a suferit o reducere a cifrei de afaceri).

Aspectele manageriale ce pot determina reducerea unor posturi din structura de personal pot fi dintre cele mai diverse, deoarece activitatea unei societati comerciale trebuie permanent eficientizata, fie global, fie in privinta anumitor sectoare sau diviziuni, indiferent de rezultatele financiare obtinute.

Aplicand aceste scurte considerente teoretice la situatia de fapt dedusa judecatii, Curtea constata ca Tribunalul C. a retinut in mod judicios ca la nivelul societatii parate a avut loc o concediere colectiva determinata de dificultatile ce au determinat mai multe valuri de concedieri colective in perioada 2011-2014.

De altfel, chiar apelantul reclamant a mentionat in apel faptul ca au fost concediati in anul 2010-6396 salariati, in anul 2011-3600 de salariati, iar in anul 2014-2229 salariati (fila 33 dosar apel), toate aceste concedieri colective realizandu-se cu respectarea conditiilor art. 69 Codul muncii si dupa informarea si consultarea salariatilor si a sindicatelor reprezentative din unitate.

Masurile dispuse prin Programul de Restructurare si Reorganizare al C. Marfa SA si Proiectul de Concediere colectiva avizate prin Hotararea CA nr. 65/21. 05. 2014 si aprobate prin Hotararea A. nr. 34/04. 06. 2014, cu modificarile avizate prin Hotararea CA nr. 91/18. 06. 2014 si aprobate prin Hotararea A. nr. 28/20. 06. 2014, au prevazut reorganizarea si redimensionarea posturilor normate in toate unitatile si structurile C. Marfa SA, ca urmare a scaderii volumului activitatii de transport marfa, diminuarea numarului de vagoane incarcate/descarcate. Studiile si analizele efectuate la solicitarea conducerii unitatii parate au stabilit, in vederea reechilibrarii balantei de venituri si cheltuieli, necesitatea adoptarii unor masuri urgente de reorganizare a unitatii, masuri care au implicat si concedierea colectiva.

Postul ocupat de reclamant – consilier juridic I a fost desfiintat efectiv, aspect ce rezulta din organigrama adoptata la data de 12.08.2015 si care sustine apararea paratei cu privire la reorganizarea Serviciului Juridic Documente Secrete, in care sunt normate in prezent urmatoarele posturi:

- Sef serviciul IB – V. M. ;

- Consilier juridic I – Casianu F. B. ;

- Inspector de specialitate II – N. D., post comasat, care inainte de concedierea colectiva era in cadrul Compartimentului Documente Secrete (filele 129-131 dosar apel).

Fata de considerentele expuse in prealabil, in baza art. 480 Cod procedura civila se va respinge apelul reclamantului, ca nefondat, hotararea Tribunalului C. fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant C. N., cu domiciliul in loc. C.,,  jud. C. impotriva sentintei civile nr. 952/18. 05. 2015 pronuntate de Tribunalul C. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, avand ca obiect contestatie decizie de concediere in contradictoriu cu intimata parata S. NATIONALA DE T. F. DE MARFA C. MARFA S. A. PRIN SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA CENTRUL ZONAL DE MARFA C., cu sediul ales C., nr. 2, jud. C. ., ca nefondat’’