Cabinet avocat Dreptul muncii

La apelul nominal facut in SedinTa publica au raspuns apelanta-parata, prin avocat C_ I, care depune imputernicirea avocaTiala _, nr. xxxxxxx,deSi la fila 19 din dosarul de apel a mai fost depusa imputernicirea avocaTiala _, nr. xxxxxxx Si intimata-reclamanta, prin avocat R_ D_, care depune imputernicire avocaTiala _, nr. xxxxxxx. 
Procedura de citare este legal indeplinita. 
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de SedinTa, dupa care Curtea acorda cuvantul asupra formularii probatoriului in cauza. 
Apelanta-parata, prin avocat solicita administrarea probei cu inscrisuri, respectiv inscrisurile aflate la dosarul cauzei. 
Intimata-reclamanta, prin avocat solicita administrarea probei cu inscrisuri, respectiv inscrisurile depuse la Si suplimentar, decizia prin care intimata a fost reintegrata, prin punerea in executare a sentinTei pronunTate de catre instanta de fond, pe care o depune la dosar, aceasta fiindu-i prezentata Si parTii adverse. 
Curtea dupa deliberare, incuviinTeaza proba cu inscrisuri, ambelor parTi, in temeiul art. 479 alin. 2 din Codul de procedura civila, ca fiind utila cauzei. 
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepTii de invocat sau probe de administrat, Curtea acorda cuvantul in cadrul dezbaterilor asupra cererii de apel. 
Apelanta-parata, prin avocat solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea in tot a sentinTei atacate pentru motivele detaliate pe larg in cuprinsul cererii de apel, aratand ca instanta de fond a inlaturat inscrisurile depuse odata cu intampinare, care fac dovada ca prin hotararea Consiliul de administraTie s-a inaintat spre aprobare planul de reorganizare Adunarii generale, hotararea acesteia fiind publicata in Monitorul Oficial. Intimata, care avea funcTie de conducere in societate putea oricand sa conteste aceasta hotarare dar nu a facut-o. 
Mai arata apelanta, prin avocat ca exista la dosarul cauzei Planul de reorganizare Si restructurare prin care Consiliul de administraTie a hotarat sa procedeze la organizarea unui program de eficienTa a societaTii. Avand in vedere ca activitatea serviciului financiar contabilitate a fost externalizata, societatea nu mai putea plati in continuare postul intimatei, intrucat acest serviciu nu mai exista. Exista o practica judiciara cu privire la aspectele antamate,  care a fost depusa odata cu cererea de apel. Cu privire la apararile invocate de intimata prin intampinare, cu privire la existenTa anumitor tensiuni in cadrul societaTii, susTine ca aceste tensiuni nu au existat. Pentru motivele aratate Si cele cuprinse in cererea de apel se solicita admiterea apelului, cu cheltuieli de judecata pe cale separata. 
Intimata-reclamanta, prin avocat solicita respingerea apelului ca nefondat Si pastrarea ca temeinica Si legala a sentinTei pronunTate de instanta de fond, aratand pe scurt, in susTinerea apararilor din intampinare,  ca instanta de fond in mod corect a reTinut ca decizia de concediere nu a fost motivata Si nu au fost respectate dispoziTiile art. 76 lit. a din art. 279 , neavand posibilitatea sa analizeze care au fost motivele reale ale concedierii. Potrivit dispoziTiilor art. 79 din art. 279 , reTinute Si de catre instanta de fond, nu pot fi avut in vedere decat motivele de fapt menTionate in decizia de concediere. Se mai arata ca instanta de fond in mod corect a reTinut ca faTa de conTinutul deciziei de concediere nu a fost facuta dovada cauzei efective, reale Si serioase a desfiinTarii locului de munca, conform dispoziTiilor art. 65 alin. 2 din Codul Munci. Pentru toate aceste motive, precum Si cele aratate in cuprinsul intampinarii solicita respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecata, a caror  dovada o depune la dosarul cauzei, respectiv chitanTa _, nr. xxxxxx/21. 02. 2019. 
Apelanta-parata, prin avocat, avand cuvantul in replica referitor la legalitatea deciziei de concediere, menTioneaza ca decizia de concediere a fost motivata, cuprinzand toate elementele cerute de lege Si  actele normative. in ceea ce priveSte cauza serioasa invocata de intimata, arata ca motivul principal al concedierii a fost situaTia financiara a firmei  Si externalizarea serviciului unde funcTiona intimata. Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de intimata, solicita cenzurarea acestora in raport de munca depusa in aceasta etapa procesuala. 
FaTa de prevederile art. 394 din Codul de procedura civila, Curtea inchide dezbaterile asupra apelului Si ramane in pronunTare. 
 
CURTEA,
 
Deliberand aspra apelului de faTa, constata urmatoarele:
Prin sentinTa civila nr. 7840/26. 10. 2018, pronunTate de  Tribunalul BucureSti - SecTia a VIII-a conflicte de munca Si asigurari sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de  reclamanta V_ A D,  in contradictoriu cu parata  _ ; a fost a nulata decizia nr. 79/14. 02. 2018 emisa de parata; a fost dispusa reintegrarea reclamantei in funcTia Si postul deTinut anterior concedierii; a fost  obligata parata la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data desfacerii contractului de munca Si pana la efectiva reintegrare; au fost respinse restul pretenTiilor ca neintemeiate; a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 2. 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata parTiale reprezentand onorariu avocat. 
Pentru a pronunTa astfel, instanta de fond a reTinut urmatoarea situaTie de fapt Si de drept:
La data de 14. 02. 2018, parata a emis decizia nr. 79 in baza carei a dis pus concedierea reclamantei in baza prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii , din funcTia de director economic, deTinuta in baza contractului de munca nr. 538/20. 02. 2003 (fila 11). 
in cuprinsul deciziei s-a menTionat ca motivul de fapt al concedierii individuale a fost desfiinTarea locului dec munca care se impunea ca o masura efectiva cu cauze reale Si serioase. 
Hotararea Consiliului de AdministraTie nr. 10 a avizat programul de reorganizare Si restructurare al paratei pe care l-a inaintat spre aprobare A Si a stabilit valoarea salariilor compensatorii acordate in caz de concedieri individuale Si colective (fila 76-79). 
Hotararea anterior menTionata a fost aprobata prin hotararea Adunarii Generale Extraordinare din data de 20. 12. 2017 (fila 75). 
Potriv it art 76  din Codul muncii , decizia de concediere se comunica salariatului in scris Si trebuie sa conTina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritaTi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unit ate Si termenul in care salariaTii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condiTiile art. 64. 
Din dispoziTiile legale menTionate, prima instanta a reTinut ca decizia contestata, concretizand masura concedierii, trebuie sa fie deopotriva legala Si temeinica, iar analiza cerinTelor de legalitate prevaleaza  celor referitoare  la temeinicia deciziilor. 
in acest context, sub aspectul  cerinTelor de forma obligatorii, art. 76 din art. 279 prevede ca decizia de concediere pentru motive ce nu Tin de persoana salariatului se comunica acestuia in scris Si trebuie sa conTina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea Si durata preavizului. 
Prin motivare in fapt s-a inTeles expunerea explicita Si fara echivoc a motivelor de fapt care au determinat luarea masurii, motive ce nu au fost aduse la cunoStinTa salariatului. Acesta se realizeaza prin descrierea, in cuprinsul deciziei, a situaTiei de fapt care atrage incidenTa temeiului juridic invocat pentru luarea masurii. 
in decizia atacata s-a menTionat generic desfiinTarea locului de munca care se impune ca o masura efectiva cu cauze reale Si serioase, iar Hotararea Consiliului de AdministraTie nr. 10 care a avizat programul de reorganizare Si restructurare al paratei aprobata prin hotararea Adunarii Generale Extraordinare din data de 20. 12. 2017 a  avizat planul de reorganizare Si restructurare a societaTii parate. 
Astfel, s-a generat o situaTie de fapt ce nu poate fi verificata Si supusa cenzurii instanTei de judecata investita cu soluTionarea contestaTiei deciziei de concediere. 
SituaTia de fapt trebuia indicata in materialitatea ei - in ce consta ea - Si nu sub forma unor generalitaTi Si afirmaTii vagi astfel cum au fost redate anterior in considerentele ce au fost avute in vedere. Simpla aratare a acestei imprejurari nu constituie o aratare a motivelor care determina concedierea, intrucat nu se arata necesitatea acestei masuri, existenTa unor motive intemeiate care au avut ca urmare necesitatea desfiinTarii acestui post, salariatul avand dreptul de a cunoaSte care sunt acele motive care justifica masura desfacerii contractului sau individual de munca. 
Avand in vedere ca dispoziTiile art. 76 lit. a din art. 279 reglementeaza in mod expres Si imperativ obligativitatea expunerii  motivelor de fapt ale concedierii in chiar cuprinsul deciziei, aceasta fiind o cerinTa formala obligatorie, Tribunalul a reTinut ca decizia de concediere nu a putut fi completata sub aspectul motivarii cu alte acte (referate, note, inStiinTari, etc. ) care au stat la baza emiterii deciziei. 
Motivarea masurii prin prisma altor inscrisuri depuse de catre intimata la dosarul cauzei nu au putut fi reTinute de instanta, faTa de prevederile art. 79 din art. 279 , ce interzic angajatorului in caz de conflict de munca invocarea in faTa instanTei a altor motive de fapt decat cele precizate in decizia de concediere. DispoziTiile art. 76 al. 1 lit. a din art. 279 reglementeaza in mod expres Si imperativ obligativitatea expunerii  motivelor de fapt ale concedierii in chiar cuprinsul deciziei, aceasta fiind o cerinTa formala obligatorie. 
Lipsa menTiunilor obligatorii, expres prevazute de lege Si efectuarea concedierii cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege, constituie, potrivit  art. 78, raportat la art. 76 alin. 1 din Codul muncii , cauza de nelegalitate a deciziei de concediere individuala pentru motive ce nu Tin de persoana salariatului ducand  la desfiinTarea  acesteia ca nelegala, condiTia  menTiunilor obligatorii  fiind prevazuta „ ad validitatem”. 
   in ceea ce priveSte temeinicia masurii concedierii, Tribunalul a reTinut urmatoarele:
Reorganizarea activitaTii  poate avea mai multe sensuri. Astfel, s-a putut vorbi despre o reorganizare atunci cand are loc o comasare prin fuziune sau absorbTie, ori o divizare sau atunci cand are loc o transformare a persoanei juridice. Mai poate avea loc o reorganizare Si atunci cand, in virtutea unui act intern al angajatorului, avand menirea de a spori eficienTa activitaTii, se produce o modificare a statului de funcTii Si a organigramei. in acest ultim caz – care este incident Si in prezenta cauza – reorganizarea nu se reduce la situaTiile de modificare a statutului juridic sau a formei juridice a angajatorului, Si chiar Si reducerea unui singur post poate avea semnificaTia unei reorganizari apte sa fundamenteze concedierea. 
in conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din art. 279 , cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiinTarea locului de munca al salariatului, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, desfiinTare ce trebuie sa fie efectiva Si sa aiba o cauza reala Si serioasa (art. 65 al. 2 din art. 279 ). 
DesfiinTarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura funcTional-organizatorica a angajatorului, evidenTiata in statul de funcTii Si organigrama Si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv Si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunataTirea activitaTii Si nu  disimuleaza realitatea. 
in speTa, din analiza deciziei de concediere, Tribunalul a constatat ca din cuprinsul acesteia  nu a rezultat caracterul  efectiv, real Si serios al concedierii. 
Sub acest aspect este de remarcat ca din cuprinsul deciziei contestate, cat Si a celorlalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu a rezultat caracterul real Si obiectiv al  desfiinTarii locului de munca, respectiv nu rezulta ca, in realitate, desfiinTarea locului de munca ocupat de reclamant a fost cauzata de reorganizarea determinata de existenTa unor motive obiective fara legatura cu persoana salariatului, nu rezulta existenTa motivelor temeinice vizand reorganizarea activitaTii societaTii, existenTa unor studii, analizarea unor date sau indicatori etc. , din care a reieSit caracterul necesar al desfiinTarii postului, din acest punct de vedere decizia fiind practic nemotivata. 
Este adevarat ca singur, angajatorul, este in masura sa dispuna asupra oportunitaTii luarii masurii de desfiinTare a locului de munca al unui salariat deoarece norma legala incidenta nu limiteaza motivele care determina desfiinTarea, impunand numai condiTia ca aceasta sa aiba un caracter real Si serios – insa, toata procedura de concediere trebuie facuta cu respectarea tuturor condiTiilor de fond Si de forma  dispuse in mod obligatoriu de art. 279 . 
Un post poate fi desfiinTat daca nu este indispensabil unei societaTi comerciale, neputandu-se nega dreptul  acesteia de a face   schimbari la nivel organizatoric, schimbari care implica inclusiv concedieri.  insa, schimbarile  de structura trebuie sa fie justificate, iar angajatorul  sa aiba ca prioritate protejarea salariatului, concedierea fiind o masura ce se dispune motivat Si doar in situaTia in care au fost epuizate  celelalte mijloace  care au ca scop rentabilizarea societaTii. 
Nu a fost suficient a se invoca situaTia economica nefavorabila prin care trece societatea, ci intimata trebuia sa fundamenteze decizia pe aspecte concrete Si reale care sa dea posibilitatea instanTei sa aprecieze daca aceasta stare generala a produs consecinTe in ceea ce priveSte societatea in speTa, care este masura in care a fost afectata Si daca aceasta situaTie poate constituie fundament al masurii concedierii. 
Este adevarat ca  dreptul de a reorganiza, ori de cate ori este cazul, activitatea economica a unei societaTi comerciale  este o prerogativa a conducerii societaTii comerciale care este recunoscuta, fara rezerve, de intreaga doctrina de specialitate si de jurisprudenTa romaneasca. insa, acest drept concretizat printr-o masura de concediere a unui salariat, trebuie exercitat cu  respectarea dispoziTiilor legale in aceastamaterie. 
in speTa,Tribunalul nu a putut analiza temeinicia masurii dispuse faTa de conTinutul inform al deciziei de concediere, aceasta analiza putandu-se efectua numai in condiTiile in care decizia este emisa  in conformitate cu prevederile art. 76 din art. 279 , astfel incat sa se poata  verifica cele menTionate in cuprinsul acestei decizii prin prisma actelor care au stat la baza emiterii acesteia Si depuse la dosarul cauzei. 
   FaTa de toate aceste aspecte, avand in vedere ca decizia de concediere nu a fost motivata in fapt, cat Si faptul ca parata, prin materialul probator depus la dosar, nu a facut dovada caracterului real, efectiv Si serios al reorganizarii, prima instanta a constatat ca aceste capete de cerere sunt intemeiate, dispunand-se anularea  deciziei nr. nr. 79/14. 02. 2018 emisa de parata Si reintegrarea reclamantei in funcTia si postul deTinut anterior concedierii, cu obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data desfacerii contractului de munca Si pana la efectiva reintegrare. 
in ceea ce priveSte capatul de cerere privind obligarea paratei la plata salariilor compensatorii a fost respins ca neintemeiat, reTinandu-se caracterul subsidiar al acestuia in raport de pretenTiile anterior menTionate. 
in baza art. 453 C. pr. civ. , avand in vedee soluTia care s-a pronunTat pe fondul cauzei, prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 2. 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata parTiale reprezentand onorariu avocat. 
impotriva acestei sentinTe a declarat apel, in temeiul art. 466 Si urmatoarele Cod procedura civila, in termen legal Si motivat, de parata  _, criticand sentinTa pentru nelegalitate Si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:
SentinTa apelata a fost data cu aplicarea greSit a a legii. 
Sub aspectul situaTiei de fapt, se invedereaza instanTei de apel ca datorita problemelor economice Si fina n ciare apelanta parata a luat o  masuri pentru redresarea activitaTii. 
Prin decizia contestata apelanta a dispus incetarea contractului de munca al reclamantei pentru motive ce nu Tin de persoana salariatului ca urmare a desfiinTarii postului ocupat conform art. 65 din art. 279 . Reclamanta a invocat nulitatea absoluta a deciziei de concediere motivat de imprejurarea ca se incalca prevederile art. 76 litera a din art. 279 deoarece nu sunt cuprinse motivele concedierii. 
DispoziTiile art. 76 lit . a din C odul muncii reglementeaza in mod expres Si imperativ obligativitatea expunerii motivelor de fapt ale concedierii in chiar cuprinsul deciziei, aceasta fiind o cerinTa formala obligatoriu, Tribunalul reTin and ca decizia de concediere nu poate fi completata sub aspectul motivarii cu alte acte car e au stat la baza emiterii deciziei. 
Aceasta susTinere este neintemeiata, deoarece in cuprinsul deciziei de concediere se arat a explicit in art. 1 Si 2 ca motivul concedierii i l reprezinta desfiinTarea locului de munc a, desfiinTare pe care o consider a efectiva, determinata de o cauza reala Si serioasa. 
Decizia conTine menTiuni referitoare la durata preavizului, termenul in care poate fi contestata Si instanta la care poate fi contestata, menTiuni de asemenea obligatorii pentru orice decizie, menTiunile prevazute de art. 76 literele c Si d din art. 279 nef iind incidente in prezenTa cauz a, deoarece vizeaza concedierea colectiva litera c Si re s pectiv inapt i tud ine fizica Si psihica Si necorespundere profesionala litera d. 
Solicita apelanta sa se observe, din organigrama Si statul de funcTii inainte Si dupa concedierea reclamantei, ca postul deTinut de aceasta nu mai figureaza in aceste acte, de s fiin T area fiind efectiva. 
instanta de fond a trecut foarte uSor peste probele administrate in cauz a referitor la faptul ca parata a probat pe deplin faptul ca desfiinTarea postului a avut o cauza reala Si serioasa, a fost justificata de dificultaTile economice ale societaTii, care au impus adoptarea unor masuri de restructurare, reorganizare a activitaTi societaTii in intregime, dificultaTi economice analizate amanunTit in Planul de r estructurare, re organizare Si eficienTa a societaTii. 
in acest Plan de r estructurare sunt cuprinse date din bilanTul contabil rezultand ca societatea se confrunt a cu pierderi economice, inclusiv cauzele care au dus la aceste dificultaTi economice, scopul obiectivele Si masurile ce trebuie luate, precum Si faptul ca s-a impus luarea unor masuri organizatorice tehnice Si financiare pentru reducerea la maxim a che l tuielilor Si echilibrarea balanTei de venituri Si cheltuieli. 
in alta ordine de idei, a fost analizat numarul de salariaTi la nivel de Tara la sediul central Si punctele de lucru, numarul salariaTilor nedeconta T i pe tarifele praticate pe baza contractelor in derulare, pe puncte de lucru Si s-a luat hotararea ca se impune printre alte masuri adaptarea numarului de personal T_ Si external i zarea serviciului contabilitate raportat la personalul productiv, reducerea costurilor indirecte prin reducerea costurilor cu personalul neproductiv . 
Acest plan a fost aprobat prin Hotararea A Extraordinara din data de 20. 12. 2017. Astfel, se poate trage concluzia ca desfiinTarea postului a avut o cauza reala Si serioasa, obiectiva, independenta de persoana reclamantei, reorganizarea activitaTii fiind atributul exclusiv al angajatorului, vizand societatea in ansamblul sau. 
Fa Ta de imprejurarea ca la sediul central al societaTii s-a externalizat serviciul contabil Si juridic coroborat cele aratate mai sus se poate trage concluzia ca intimata a redus in principal personalul care ocupa posturi de economiSti, contabili, salariaTi care nu erau implicate in procesul de producTie deci au avut criterii de selecTie obiective expres prevazute chiar in cuprinsul Planul de restructurare a societaTii. 
in mod greSit instanta de fond arata ca nu este suficient a se invoca situaTia economica nefavorabil a prin care trece societatea, ci parata trebuia sa fundamenteze decizia pe aspecte concrete Si reale pentru a da posibilitatea instanTei de judecata sa aprecieze daca aceasta stare generala a produs consecinTe in ceea ce priveSte societatea in speTa masura in care a fost afectata activitatea. 
Mai mult, daca instanta de judecata considera ca este nelamurita in soluTionarea spe T ei trebuia sa solicite lamuriri referitor la aceste aspecte, prin exercitarea rolului activ al acesteia pentru aflarea adevarului. Angajatorul era la dispoziTia instanTei de judecata sa ofere orice document, lamurire sau orice avea instanta de fond nevoie pentru lamurirea acestor aspecte neclare. 
Aratand Si faptul ca Hotararea nr. 10 prin care a fost externalizat serviciul in care se afla postul desfiinTat, data publicitaTii, nu a fost contestata de reclamanta, in calitate de cadru de conducere in societate, cu acces la documentele societaTii, apelanta solicita, pentru considerentele expuse, admiterea apelului aSa cum a fost formulat, schimbarea in tot a sentinTei apelate, iar pe fond  respingerea acTiunii cu toate capetele ei de cerere. 
Intimata V_ A D, la data de 07. 01. 2019, a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului Si menTinerea ca legala Si temeinica a hotararii atacate, invocand, in esenTa, urmatoarele aparari Si argumente:
in contextul nemotivarii in fapt a deciziei de concediere instanta de fond nu avea posibilitatea sa analizeze cauzele desfacerii contratului individual de munca din motive ce nu Tin de persoana salariatului. 
SituaTia de fapt trebuia descrisa amanunTit in decizia de concediere tocmai pentru a da posibilitatea instanTei de judecata ca la momentul in care analizeaza legalitatea Si temeinicia acesteia sa poata desprinde o concluzie clara din conTinutul ei, pronunTandu-se asupra deciziei in cunoStinTa de cauza. 
in lipsa menTionarii motivelor de fapt care au dus la concedierea intimatei nu a mai existat oportunitatea de a completa decizia de concediere prin alte acte care sa arate motivele concedierii, deoarece dispoziTiile art. 76 lit. a art. 279 reglementeaza in mod expres Si imperativ conTinutul obligatoriu al deciziei de concediere, astfel incat orice alte inscrisuri care ar arata motivele de fapt ale concedierii nu pot fi luate in considerare de catre instanta de judecata, fapt stipulat in mod expres de dispoziTiile art. 79 art. 279 . 
Analizand Si temeinicia deciziei de concediere atacate, instanta de fond a constatat ca nici din acest punct de vedere nu sunt indeplinite de catre apelanta obligatiile prevazute de lege, nefacand dovada faptului ca desfiinTarea locului de munca a fost efectiva avand la baza o cauza reala Si serioasa, aSa cum prevad dispoziTiile art. 65 alin. 2 art. 279 . 
Apelanta a aratat in cadrul procesului numai faptul ca la nivelul societaTii existau pierderi financiare, iar singura modalitate prin care puteau redresa situaTia financiara era prin reducerea personalului. ASa cum reTine li instanta de fond nu exista studii, analize, date sau indicatori care sa duca la concluzia ca desfiinTarea posturilor respective era imperios necesara, din acest punct de vedere decizia fiind nemotivata. 
in afara faptului ca apelanta nu a facut aceasta dovada in faTa instanTei de fond, nu a depus nici macar contractul de prestari servicii incheiat cu firma de contabilitate care a preluat compartimentul financiar. 
Angajatorul avea obligatia sa ia toate masurile necesare pentru reducerea pierderilor suferite de societate, iar concedierea angajaTilor trebuia sa constituie o ultima soluTie in lanTul deciziilor pe care le ia angajatorul, concedierea fiind o masura ce se dispune motivat Si numai in situaTia in care au fost epuizate toate celelalte masuri care ar duce la redresarea financiara a societaTii. 
Prin raspunsul la intampinare formulat, apelanta a reiterat susTinerile din cererea de apel. 
Examinand motivele de apel formulate faTa de hotararea apelata Si probele administrate in cauza, cercetand pricina in limitele prevazute de art. 477 Si urm. Cod procedura civila, se reTin urmatoarele:
Cu titlu prealabil, instanta de apel va avea in vedere prevederile art. 477 alin. 1 Cod procedura civila privind limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat, respectiv faptul ca in cauza a declarat apel numai parata, care a criticat soluTia de admitere in parte a acTiunii, respectiv anularea deciziei de concediere nr. 79/14. 02. 2018, reintegrarea reclamantei in funcTia Si postul avute anterior concedierii Si plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu drepturile salariale, indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii pana la efectiva reintegrare. 
DeSi apelul are efect devolutiv, provocand o noua judecata asupra fondului, atat in fapt, cat Si in drept, nu poate fi ignorat faptul ca acesta este o cale de atac indreptata impotriva hotararii pronunTate in prima instanta, prin care se asigura controlul judiciar de catre o instanta de grad superior, in limitele stabilite de partea care a declarat apel in situaTia motivarii apelului, cum este cazul in speTa. Obiectul apelului il constituie, deci, hotararea de prima instanta, urmand ca instanta de apel sa verifice legalitatea sentinTei atacate (in ce masura prima instanta  a aplicat Si interpretat corect normele de drept incidente), precum Si temeinicia ei (corectitudinea stabilirii situaTiei de fapt pe baza materialului probator administrat), in raport de criticile aduse sentinTei atacate. Cu alte cuvinte, instanta de apel va relua judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt Si de drept invocate in faTa primei instanTe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelanta, neputandu-se substitui parTii nemulTumite de soluTia pronunTata, in raport de principiul disponibilitaTii Si limitele efectului devolutiv, care guverneaza procesul civil. 
Ca aSa este rezulta din dispoziTiile art. 477 alin. 1 Si 479 alin. 1 din Codul de procedura civila. 
   Prin urmare, reTinand aceste limite ale efectului devolutiv, determinate de ceea ce s-a apelat, celelalte dispoziTii ale hotararii primei instanTe ce nu fac obiectul apelului declarat au dobandit de la pronunTarea sentinTei autoritate de lucru judecat. 

Cu aceste consideraTii prealabile, Curtea apreciaza ca apelul este nefondat pentru argumentele ce se succed:
  in mod judicios a reTinut prima instanta ca singura menTiune cu relevanTa de motivare in fapt a deciziei de concediere este cea cuprinsa la art. 2 din decizie, dar prin care se exprima o idee  generala, abstracta Si echivoca, avand urmatoarea formulare:,,Motivul de fapt al concedierii individuale este desfiinTarea locului de munca care se impune ca o masura efectiva, cu cauze reale Si serioase” . 
  D fiind caracterul formal al deciziei de concediere, fapt ce rezulta din reglementarea cu caracter imperativ a dispoziTiilor art. 76 art. 279 , dispoziTie ce se coroboreaza cu prevederile art. 79 art. 279 , ce prevad ca in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instanTei alte motive de fapt sau de drept, decat cele precizate in decizia de concediere, instanta de apel apreciaza, in acord cu cele susTinute de intimata reclamanta prin acTiune Si intampinarea din apel, ca lipsa din cuprinsul deciziei a unor menTiuni obligatorii nu poate fi complinita prin alte acte, anterioare, concomitente Si nici ulterioare intocmirii deciziei de concediere Si nici cu aparari facute in demersul jurisdicTional al contestarii deciziei de concediere. 
Apelanta parata interpreteaza de o maniera proprie prevederile art. 76 lit. a) din art. 279 , astfel incat, apreciaza ca simpla menTionare in cuprinsul deciziei de concediere a actului decizional prin care a fost aprobat planul de restructurare, respectiv Hotararea Consiliului de administraTie (fara numar Si data), aprobata prin Hotararea A in data de 20. 12. 2017, enumerarea generica a unor acte normative Si de ordin intern, Si a menTiunii prin care se arata ca motivul concedierii individuale este desfiinTarea locului de munca, echivaleaza cu menTionarea motivelor de fapt ale concedierii. 
A reduce motivarea in fapt a concedierii doar la menTionarea actului decizional Si a,,desfiinTarii locului de munca ”, ar presupune ca motivele de fapt ale concedierii individuale pentru motive care nu Tin de persoana salariatului pot lipsi, in dezacord cu textul art. 76 alin. 1 lit. a din art. 279 , de vreme ce nu se poate desprinde dintr-o astfel de „motivare” decat care ar fi temeiul reorganizarii, iar nu care sunt considerentele ce au condus la desfiinTarea locului de munca al salariatului concediat pentru motive care nu Tin de persoana acestuia, nefiind suficienta simpla menTionare a aspectului subsecvent menTionat, reprezentat de „desfiinTarea locului de munca care se impune ca o masura efectiva, cu cauze reale Si serioase”. 
„DesfiinTarea locului de munca ocupat de salariat” Tine de specificul acestei forme de concediere Si constituie cauza concedierii, dar cauza nu se confunda cu motivaTia masurii, cele doua noTiuni fiind in legatura, dar nu similare. Prin urmare, respectarea exigenTei art. 76 lit. a din art. 279 impune indicarea,,motivelor care determina concedierea ”, iar nu a,,cauzei care determina concedierea”. Aceasta concluzie este in concordanTa cu dispoziTiile art. 65 alin. 1 din art. 279 , care definesc concedierea pentru motive ce nu Tin de persoana salariatului, caracteristica acestei forme de incetare a contractului individual de munca fiind desfiinTarea locului de munca ocupat de salariat,,, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. ”
ASadar, simpla Si lapidara afirmaTie referitoare la „desfiinTarea locului de munca”, „ care se impune ca o masura efectiva, cu cauze reale Si serioase”, in absenTa oricaror altor detalii privind motivele in concret care justifica luarea masurii, nu poate fi considerata ca intruneSte cerinTa prevazuta de art. 76 lit. a din Codul muncii , ea avand doar natura unei susTineri Si nu a unei motivari. 
Daca s-ar considera ca un asemenea procedeu respecta prevederile art. 76 alin. 1 lit. a din art. 279 , s-ar ajunge la situaTia in care ar fi suficienta invocarea desfiinTarii efective a postului ocupat, dintr-o cauza reala Si serioasa, fara a exista posibilitatea inlaturarii eventualelor abuzuri comise in acest domeniu de angajatori, intrucat acestea nu ar mai putea fi inlaturate, instanTele de judecata chemate sa exercite controlul de legalitate Si de temeinicie al concedierii potrivit legii fiind in imposibilitate de a mai stabili legalitatea Si temeinicia masurii luate de angajator. 
Desigur, nu era necesara o descriere in detaliu a acestor aspecte relevate mai sus, fiind suficienta o redare clara Si explicita, fara afirmaTii generale sau vagi, a motivelor concedierii, astfel incat sa ii ofere posibilitatea, in mod obiectiv, angajatului sa cunoasca motivele de fapt concrete care s-au aflat la originea concedierii sale, iar instanTei de judecata sa determine daca motivele indicate indeplinesc cerinTa prevazuta de art. 65 alin. 2 din art. 279 , aceea de a constitui o cauza reala Si serioasa a desfiinTarii locului de munca. 
  ASa fiind, din cuprinsul deciziei contestate nu se poate identifica motivul care determina desfiinTarea locului de munca al salariatului Si pe cale de consecinTa concedierea acestuia, respectiv daca angajatorul invoca motive de reorganizare a activitaTii societaTii Si in ce constau acestea (excluzand desfiinTarea postului salariatului), daca invoca imperative de eficientizare a activitaTii societaTii Si legatura cu postul desfiinTat sau dificultaTi economice de o anumita gravitate Si in legatura cu postul desfiinTat, astfel incat, o asemenea motivare nu permite verificarea caracterului real al motivelor invocate de angajator. in acest sens, Curtea noteaza ca prin motivele inserate in cerere de apel, se invoca dificultaTile economice ca motiv al reorganizarii Si desfiinTarii postului, deSi in planul de restructurare masurile dispuse nu vizeaza doar redresarea financiara, economica, ci Si eficientizarea activitaTii, care, chiar daca are ca finalitate tot o rentabilizare a activitaTii, reprezinta o motivaTie diferita din perspectiva analizei temeiniciei masurii de desfiinTare a postului. Tot astfel, externalizarea serviciului financiar-contabilitate a fost invocata de emitentul deciziei ulterior, prin intampinarea depusa in faTa primei instanTe, dar completarea deciziei de concediere cu motive ulterioare, neindicate in decizie, nu poate fi primita, faTa de prevederile art. 79 din art. 279 . 
Este adevarat ca reorganizarea societaTii poate avea drept consecinTa desfiinTarea unor posturi apreciate ca nelucrative, dar instanta nu are caderea de a verifica masura restructurarii unitaTii, care este atributul exclusiv al angajatorului, ci legalitatea Si temeinicia desfiinTarii postului ocupat de salariat. Prin urmare, in cadrul contestaTiei la decizia de concediere pentru motive neimputabile salariatului, determinate de desfiinTarea locului de munca, instanta nu analizeaza reorganizarea unitaTii, ci desfiinTarea unui anumit post, din perspectiva Si ca o consecinTa a reorganizarii. Cu privire la desfiinTarea postului, trebuie justificata, in reglementarea art. 65 din art. 279 , o cauza reala Si serioasa, in prima etapa prin motivarea oferita salariatului in decizia de concediere, iar apoi probator, in cazul contestarii masurii, prin prezentarea inscrisurilor care au stat la baza luarii masurii. 
Nu poate fi primita susTinerea apelantei in sensul ca prima instanta a trecut cu uSurinTa de probele administrate, cat timp probatoriul trebuie sa susTina motivele de fapt din decizia de concediere, iar lipsa in concret a motivelor pentru care a fost luata decizia desfiinTarii postului nu poate fi completata nici la nivel de aparari in demersul jurisdicTional promovat de salariat, nici in plan probator, acestui fapt opunandu-se dispoziTiile art. 79 din art. 279 , aSa cum s-a mai aratat. 
Faptul ca aspectele care au determinat reorganizarea, scopul, obiectivele urmarite Si masurile adoptate rezulta din planul de restructurare aprobat de A, aceasta imprejurare nu poate suplini cerinTele de forma, prevazute minimal obligatoriu pentru decizia de concediere, de vreme ce Hotararea Consiliului de AdministraTie, astfel cum a fost aprobata prin Hotarare A din 20. 12. 2017 constituie doar actul decizional prin care s-a dispus reorganizarea activitaTii la nivel de unitate, dar nu acesta este actul susceptibil de contestare in jurisdicTia muncii, ci decizia de concediere, ca act pentru care este reglementata obligatia de comunicare catre salariat. 
indeplinirea condiTiilor de validitate ale deciziei de concediere pentru motive care nu Tin de persoana salariatului trebuie sa se dovedeasca prin insaSi conTinutul Si forma deciziei de concediere Si sa se regaseasca in insuSi actul concedierii, iar nu in acte extrinseci acestuia. 
Este evident in acest caz ca decizia de concediere fiind nelegala pentru incalcarea cerinTelor de forma obligatorii, care are ca efect desfiinTarea actului concedierii ca nelegal Si restabilirea legalitaTii, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate Si netemeinicie ale actului concedierii, dat fiind ca analiza condiTiilor de legalitate prevaleaza asupra temeiniciei deciziei, faTa de efectele pe care le atrage asupra acesteia, intrucat nu exista posibilitatea legala a menTinerii deciziei de concediere nelegale, chiar Si in condiTiile in care s-ar putea dovedi temeinicia masurii. 
             De altfel, temeinica deciziei a fost apreciata de catre prima instanta tot prin prisma aspectelor de nelegalitate, reTinand ca in lipsa indicarii motivelor de fapt in cuprinsul deciziei de concediere nu rezulta in ce a constatat reorganizarea unitaTii Si, astfel, necesitatea desfiinTarii postului, respectiv caracterul real Si serios al acestei masuri, concluzionand ca nu se poate analiza temeinicia masurii dispuse faTa de conTinutul inform al deciziei de concediere. 
Prin urmare, absenTa menTiunii privind motivele de fapt ale concedierii atrage sancTiunea nulitaTii absolute a deciziei, conform art. 78 din art. 279 , lipsind atat salariatul concediat, cat Si instanta de judecata de posibilitatea efectiva a cunoaSterii motivelor de concediere Si de analiza a acestora dupa criteriile prevazute de art. 65 alin. (2) din art. 279 . 
  Nu subzista nici susTinerea apelantei cu privire la lipsa de rol activ a primei instanTe, care ar fi putut solicita lamurirea aspectelor neclare, de vreme ce menTiunile obligatorii ale deciziei de concediere nu pot fi lamurite sau completate, aSa cum s-a aratat anterior, prin elemente extrinseci actului concedierii. De altfel, procesul civil fiind un proces al intereselor private, rolul judecatorului trebuie inTeles in contextul asigurarii unui echilibru nu doar cu principiul aflarii adevarului, ci Si cu principiile disponibilitaTii, contradictorialitaTii Si al sarcinii probei, care in litigiile de munca revine angajatorului. 
    Pentru toate considerentele expuse, vazand Si dispoziTiile art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat. 
Avand in vedere pronunTarea soluTiei de respingere a apelului, in temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va obliga apelanta sa plateasca intimatei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecata efectuate in apel, reprezentand onorariul avocaTial dovedit cu chitanTa, nr. xxxxxx/21. 02. 2019 aflata la fila 33 dosar apel, apreciindu-se ca onorariul avocaTial are un cuantum rezonabil in raport de obiectul litigiului, reflectand atat culpa procesuala, ca fundament al acordarii cheltuielilor de judecata, dar Si activitatea desfaSurata de avocat (redactare intampinare, consultanTa juridica acordata intimatei, prezentare in faTa instanTei la termenul de judecata acordat in apel Si susTinerea concluziilor verbale). 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE,
iN NUMELE LEGII
DECIDE:
 
Respinge apelul formulat de apelanta-parata _, CUI RO xxxxxxxx, cu sediul in BucureSti,, nr. 81, sector 1, impotriva sentinTei civile nr. 7840 din data de 26. 10. 2018 pronunTate de  Tribunalul BucureSti - SecTia a VIII-a conflicte de munca Si asigurari sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata-reclamanta V_ A D, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in BucureSti, . 2, _, apt. 11, sector 6 Si cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C_-T C_-M_, cu sediul in BucureSti,, nr. 25,, _, ca nefondat. 
Obliga apelanta la plata catre intimata a sumei de 2000 lei reprezentand cheltuieli de judecata in apel. 
Definitiva. 
PronunTata in SedinTa publica azi, 03. 04. 2019.