• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Anularea deciziei de sanctionare pentru nemotivarea in fapt si in drept

Hotararea nr. 2440 din 26.03.2013
Pronuntata de Tribunalul MEHEDINTI

Decizia emisa cu nerespectarea flagranta a dispozitiilor  art. 252 (2) codul muncii   atat sub aspectul  continutului elementelor obligatorii, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute:

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;  precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea , cat si sub aspectul procedurii emiterii acestei decizii, astfel cum aceasta este descrisa  de art. 251  (1) potrivit caruia,  sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile este sanctionata de lege cu constatarea nulitatii absolute.
             In  ceea ce priveste  reintegrarea   pe postul si functia detinute anterior concedierii,se aplica intocmai dispozitiile care sanctioneaza concedierile facute cu nerespectarea dispozitiilor legale,  art. 80 alin 1 C.M. prevazand faptul ca, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul iar la solicitarea salariatului,  instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere. Ori,  masura reintegrarii contestatoarei reprezinta chiar punerea in   aplicarea a acestor dispozitii.
                Prin actiunea  inregistrata la data de 11.12.2012 pe rolul Tribunalului Mehedinti – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. 12022/101/2012,  contestatoarea S.  a chemat in judecata pe intimata  S.C. P. COM SRL, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Deciziei nr.2/06.08.2012, ca fiind nula absolut cu obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca ar fi continuat sa execute contractul individual de munca si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere si reintegrarea sa pe postul detinut anterior. In fapt, a  aratat ca  a fost angajata la intimata pana la data de 28.07.2012 cand nu a mai fost primita la munca  fara a i se inmana vreo deciziei de concediere in acest sens. A mai aratat ca a fost angajata societatii parate din data de 1.08.2008 unde a lucrat cu anumite intreruperi, cand s-a recurs la incetarea contractului de munca prin decizii de concediere. A invocat nulitatea absoluta a acestei decizii  intrucat aceasta sanctiune disciplinara nu putea fi aplicata inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare care sa respecte cerintele Codului Muncii privind convocarea salariatului, posibilitatea formularii de catre salariat a tuturor apararilor in favoarea sa, iar decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca nu i-a fost comunicata. De asemenea au fost incalcate prevederile art.252 potrivit caruia sub sanctiunea nulitatii absolute in decizie  se cuprind: descrierea faptei savarsite, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca, care au fost incalcate, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de catre salariat in timpul cercetarii disciplinare intrucat in Decizia nr.2 nu sunt cuprinse aceste mentiuni. Decizia de concediere trebuie sa fie motivata in fapt si in drept, iar simpla mentiune ca reclamanta ar fi savarsit o abatere disciplinara constand in absentele nemotivate, mentiune cuprinsa in preambulul deciziei, nu este de natura sa inlocuiasca o motivare in fapt corespunzatoare de natura a fi pe deplin inteleasa de cel caruia i se adreseaza.
      In  sustinerea actiunii s-au depus la dosar contract individual de munca nr.13/2011, Decizia nr. 2/6.08.2012.
  Intimata  a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata
Referitor la starea de fapt privind raporturile de munca existente intre reclamanta si intimata, se arata, faptul ca, la data de 08.12.2009 a incetat CIM cu reclamanta prin decizia nr. 2.
Aceasta concediere fundamentata pe disp. art. 55 lit. b din C.muncii, a avut loc in contextul in care, reclamanta a parasit domiciliul intrucat barbatul acesteia a agresat-o fizic.
In momentul in care reclamanta a plecat din societate, a luat cu sine si suma de 250 lei din gestiune. Ulterior, la insistentele celeilalte angajate pe motivul ca sunt vecine si se ajuta reciproc, respectiv lucreaza in schimburi si pot sa isi aranjeze programul mai bine,  s-a procedat la reangajarea acesteia.
Urmare a scaderii vanzarilor ce a afectat in mod direct afacerea, la data de 16.11.2010  s-a desfacut CIM al acesteia, in temeiul art. 65 din C. muncii, aceasta beneficiind de somaj.
Reclamanta a fost angajata din nou  la insistentele angajatei Popa Liliana, care a intervenit in acest sens, pentru ca era bolnava, urmand sa mearga la controale si aprecia ca se va putea intelege cu reclamanta, iar pentru lipsurile din gestiune se va angaja aceasta sa raspunda.
 La data de 27.06.2012,  s-a efectuat un inventar, ocazie cu care s-a constatat lipsa in gestiune in valoare de 1.500 lei.
S-a repetat inventarul luna urmatoare, ocazie cu care la 28.07.2012, pentru perioada scursa de o luna, s-a descoperit din nou lipsa in gestiune, de data aceasta de 2.200 lei, inventarul fiind efectuat si calculat in aceeasi zi, impreuna cu cele doua angajate.
Avand o discutie cu privire la lipsa din gestiune,  s-a hotarat ca pana a doua zi sa  se gaseasca o solutie. In acel moment, reclamanta a hotarat ca ea nu mai doreste sa lucreze si sa i se  acorde somajul.
 S-a aratat acesteia ca nu  se poate  intrucat daca i se  acorda somajul, va trebui sa angajeze alta persoana in locul ei daca pleaca, pentru ca altfel, va trebui sa se  inchida magazinul.
In acel moment reclamanta a inceput sa ameninte ca da in judecata, ca nu a semnat nici un stat de plata .
La plecarea sa din magazin, i  s-a  solicitat reclamantei sa dea o nota explicativa cu privire la lipsa din gestiune si sa depuna totodata o cerere privind incetarea activitatii daca doreste sa plece.
Ulterior reclamanta a depus o sesizare la ITM Mehedinti, in urma caruia a avut loc  un control de la inspectori, care au verificat toate aspectele sesizate de catre reclamanta, fiind intocmit un proces-verbal in acest sens.
Ultima zi de activitate a punctului de lucru a fost in 31 decembrie 2012, concedierea angajatelor realizandu-se cu 15 ianuarie 2013 cand a fost introdusa in REVISAL decizia de concediere.
Sustinerile reclamantei sunt nefondate, concedierea acesteia s-a realizat in mod corect, urmare a absentelor nemotivate, intr-o atare situatie, in virtutea prerogativelor recunoscute de legiuitor in art. 247 alin. 1 C. muncii s-a procedat la desfacerea contractului de munca, aceasta fiind singura masura legala  posibila de luat, de indata ce reclamanta nu a mai venit deloc la serviciu, blocandu-i astfel activitatea, determinand inchiderea punctului de lucru, pana la reangajarea unei alte persoane in loc.
Pretentiile reclamantei sunt  tendentioase, de indata ce concedierea s-a realizat din culpa sa, astfel incat este incident acel principiu cunoscut sub numele nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu poate invoca propria culpa.
Sustinerile ca, au fost incalcate dispozitiile art. 247-252 C.mun., in sensul ca nu a avut loc o cercetare disciplinara, reprezinta o interpretare trunchiata a dispozitiilor amintite, raportat la imprejurarea ca, reclamanta nu a mai venit deloc la lucru, din momentul constatarii lipsei din gestiune, ocazie cu care  a refuzat sa semneze procesul-verbal .
Ori aceste prevederi, acorda angajatorului prerogativa de a aplica sanctiunile ce le crede de cuviinta salariatilor care incalca obligatiile asumate, in speta prezenta la lucru, situatie in care, lipsa acesteia nejustificata, a dus in mod automat la desfacerea CIM. Referitor la solicitarea repunerii partilor in situatia anterioara, aceasta cerere trebuie respinsa pentru ca, concedierea s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legii, astfel incat acest petit accesoriu primului, trebuie respins urmare a respingerii si primului petit.
De altfel, o astfel de masura  este imposibil de realizat, intrucat urmare a crizei economice cu efecte directe in sensul reducerii drastice a vanzarilor, ce a generat reducerea programului de lucru, ca masura  de reorganizare, intrucat nici aceste masuri nu au dat rezultate, punctul de lucru din com. Balacita a fost inchis, astfel incat o reintegrare pe postul detinut anterior, este imposibila.
In dovedire s-a depus copie proces-verbal control inspectori ITM, copie proces-verbal lipsa gestiune, copie pontaj.
Analizand actiunea in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in materie, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
Contestatoarea S.M. a fost angajata la intimata SC P. COM SRL cu contract de munca individual in functia de manipulant marfuri.
Prin Decizia nr. 2/06.08.2012, (f.13 dosar), angajatorul a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatoarei, conform art. 61. lit. a din Codul Muncii.
Exceptia tardivitatii contestatiei este nefondata.
Potrivit al. 3 al art. 252 din Codul Muncii, decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
Alin. 2 prevede modalitatea de comunicare, respectiv personal sub semnatura de primire sau in caz de refuz prin scrisoare recomandata la domiciliu sau resedinta iar alin 2 arata ca, decizia de sanctionare poate fi contestata in termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare.
Cum angajatorul nu a facut dovada comunicarii catre contestatoare a dispozitiei de sanctionare intruna din modalitatile legale expuse mai sus instanta constata ca, aceasta este in termenul legal pentru contestare.
Referitor la exceptia nulitatii absolute ia deciziei de concediere invocata de contestatoare se retin urmatoarele.
La alin. 1, ART. 251 din Codul Muncii se prevede ca, „Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.”
Aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede ca, „In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.”
Obligatia convocarii salariatului are menirea, asa cum se arata in aliniatul 4 al aceluiasi articol,  de a da posibilitatea acestuia de a si formula apararile si a oferi angajatorului probele si motivatiile pe care le considera necesare.
Procesele verbale depuse de intimata la dosar (f. 36-40) nu suplinesc obligatia convocarii angajatului in modalitatea prevazuta de textul de lege redat mai sus astfel incat instanta nu va retine apararea intimatei in acest sens.
In speta se constata ca, angajatorul nu a indeplinit obligatia de a efectua cercetarea prealabila, decizia de concediere a contestatoarei fiind efectuata astfel cu incalcarea dispozitiilor art. 251 alin 1 din Codul Muncii.
Decizia de concediere contravine si dispozitiilor art. 252 din Codul muncii care prevad la alin. 1 ca, „Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.” La alin. 2 al aceluiasi articol se dispune ca, „Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;…”
Din continutul deciziei contestate reiese ca, aceasta nu respecta cerintele prevazute de alin 2 al art. 252 din Codul Muncii, in sensul ca nu se mentioneaza data savarsirii abaterii disciplinare, perioada in care angajata a absentat nemotivat, aratarea normei incalcate, motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea disciplinara.
Fata de considerentele redate mai sus, se retine ca, decizia de concediere disciplinara a fost emisa de angajator cu nerespectarea  dispozitiilor mentionate mai sus si  prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, nulitate neconditionata, astfel incat se constata ca fiind intemeiata contestatia urmand sa fie admisa. In consecinta se va constata nula decizia nr. 2/26.08.2012
Potrivit art. 80 alin. 2, din Codul Muncii, Se va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si in baza art. 80 alin. 1,
Obliga intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si neachitate si ce celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta incepand cu data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva.
     Recursul a fost respins ca nefondat.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati (puncte de lucru in Bucuresti si Pitesti).

Mai multe despre:   sanctiune disciplinara    incetarea contractului individual de munca    cercetare disciplinara    convocare    cercetare prealabila    reparatie echitabila    termen rezonabil    vinovatie    absente    REVISAL    exceptia tardivitatii    reintegrare   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de santionare disciplinara:

Cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele obligatorii pe care trebuie sa le curpinda decizia de santionare disciplinara (cu desfacerea contractului de munca, diminuarea salariului s.a.)
Procedura de aplicarea a sanctiunilor disciplinare
Procedura care trebuie respectata pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare in mod legal si temeinic
Contestatia impotriva deciziei de sanctionare disciplinara
Salariatul are dreptul de a formula contestatie impotriva deciziei de santionare disciplinara emisa de catre angajator. Elementele esentiale ale unei astfel de contestatii.
Intampinarea la contestatia deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele esentiale ale intampinarii impotriva contestatiei impotriva deciziei de santionare disciplinara formalata de catre salariat
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de sanctionare
Prin anularea deciziei de santionare disciplinare instanta poate dispune reintegrarea salariatului pe postul ocupat anetrior, plata unor despagubiri s.a.


Sus ↑