Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 451 din data de 9.03.2010, pronuntata de Tribunalul Mures a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamantul M.C.M. în contradictoriu cu parata S.C. P.R. SRL, si în consecinta: a fost anulata Decizia nr. 216 din 15,.05.2009, emisa de parata; s-a stabilit în sarcina paratei  obligatia de plata a sumei de 7.000 lei în favoarea reclamantului cu titlu de drepturi salariale, s-a stabilit în sarcina paratei obligatia de plata a unei despagubiri egale cu salariile de care a fost lipsit reclamantul, ca urmare a concedierii, începand cu 12.05.2009 si pana la 9.03.2010. Cheltuielile de judecata în cuantum de 1000 lei au fost pune în sarcina paratei.

In ceea ce priveste actiunea reconventionala, instanta de fond a respins-o ca nefondata.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Mures a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost angajatul paratei pana în data de 14.05.2009, cand s-a desfacut contractul individual de munca în temeiul art. 65 alin. 1  art. 279 .
Desfiintarea locului de munca nu a avut o cauza reala, nefacandu-se dovada dificultatilor economice ce a impus reorganizarea societatii comerciale si diminuarea cheltuielilor de personal.
Din contul de profit din 30.06.2009, depus de parata la dosar, reiese ca societatea comerciala nu a înregistrat pierderi, iar din situatia angajarilor comunicata de ITM Dolj, reiese ca ulterior datei de 1.04.2010, parata a angajat un numar de 49 de persoane.
Parata nu a respectat obligatiile prevazute de art. 74 alin. 1 lit. d din art. 279 , care, prin raportare la dispozitiile art. 64 si 65 art. 279 , prevad obligatia angajatorului sa ofere angajatului, caruia i s-a desfiintat locul de munca, posibilitatea de a opta pentru un loc de munca vacant.
Raportat la aceste vicii constate, în temeiul art. 74 art. 279 , decizia atacata de parata este lovita de nulitate absoluta.
Pretentiile reclamantului privind obligarea la plata unor drepturi salariale este întemeiata, parata nefacand dovada achitarii drepturilor salariale pretinse de reclamant. De asemenea, reclamantul este îndreptatit sa primeasca, în conformitate cu dispozitiile art. 78 alin. 1 art. 279 , despagubiri egale cu salariul de care acesta a fost lipsit în urma concedierii, începand cu data de 14.05.2009 si pana la data pronuntarii hotararii.
Nu sunt întemeiate pretentiile reclamantului în ceea ce priveste suma de 152.280 lei, deoarece acesta era îndreptatit sa primeasca doar salariile prevazute în contractul de munca. De altfel, reclamantul nu a aratat în ce consta suma pretinsa.
In ceea ce priveste actiunea reconventionala, aceasta nu a fost dovedita, procesul-verbal de predare primire a autoturismului încheiat la data de 4.05.2009, nu cuprinde vreo mentiune referitoare la existenta unor defectiuni.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, a declarat, în termen legal recurs parata, solicitand modificarea hotararii atacate si în urma reexaminarii cauzei sub toate aspectele, sa se dispuna respingerea actiunii reclamantului si admiterea actiunii reconventionale.
In motivarea recursului, parata a aratat urmatoarele:
Instanta de fond a constatat în mod eronat ca desfiintarea  locului de munca ocupat de reclamant nu ar avea o cauza reala. Societatea comerciala parata a înregistrat o scadere a profitului datorita majorarii cheltuielilor de personal si neîndeplinirea tintelor de vanzari a trei dintre angajatii societatii. Cei trei angajati au avut cele mai slabe vanzari, iar societatea  a urmarit rentabilizarea activitatii desfasurate.
Instanta de fond nu a avut în vedere probele administrate din care rezulta faptul ca restrangerea activitatii a fost efectiva si reala. Organigramele depuse la dosar dovedesc faptul ca numarul posturilor de agenti s-a redus efectiv, iar ulterior posturile vizate au disparut efectiv din organigrama societatii fara a se efectua angajari pentru aceste posturi.
Hotararea instantei de fond a fost pronuntata cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 74 art. 279 , dispozitii care nu se aplica în cazul în care concedierea nu tine de persoana angajatului. Oricum, la data concedierii, nu existau posturi vacante în societate, doar ulterior au aparut alte posturi dar acelea erau de manipulant, mecanic, electrician, si operator care nu corespundeau cu pregatirea profesionala a reclamantului.
Instanta a dispus în mod nelegal plata sumei de 700 lei deoarece, în realitate, pentru perioada indicata de reclamant acestuia i se cuvenea suma de 12.277 lei, din care s-a achitat suma de 8063,76 lei, operandu-se retinerea contravalorii daunelor cauzate autoturismului pe care l-a avut în folosinta, în suma de 4214 lei.
In privinta actiunii reconventionale, deficienta constata reprezenta un viciu ascuns la cutia de viteza, provocat cu intentie, asa cum rezulta din relatarile societatii care a  efectuat reparatiile autoturismului.
La declaratia de recurs s-au anexat analiza activitatii agentilor de vanzare, organigrama societatii parate, situatia locurilor vacante în societatea parata cu data de 16.09.2009, Hotararea AGA, încheierea Tribunalului Dolj nr.12384/2009, copia dupa diploma de inginer a reclamantului, statele de salarii, extrase din conturile reclamantului, extrase ale societatii bancare ING.
Reclamantul a formulat întampinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotararii instantei de fond ca temeinica si legala.
In considerentele întampinarii,  reclamantul a subliniat faptul ca desfiintarea locului de munca pe care l-a ocupat nu a avut o cauza efectiva si reala, sustinerile paratei cu privire la ineficienta activitatii sale nu sunt reale, ci facute cu rea intentie.
De asemenea, reclamantul a aratat ca desfiintarea postului nu a fost reala, postul de manager de vanzari nu a disparut, ci s-a schimbat în agent de vanzari, posturile fiind identice.
In privinta aplicarii dispozitiilor art. 74 alin.1 lit. d art. 279 , instanta de fond în mod corect a apreciat ca parata avea obligatia sa ofere un post de munca vacant iar nerespectarea acestei proceduri atrage nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de munca.
Cuantumul drepturile salariale stabilite de instanta este corect, parata avand obligatia sa-i plateasca trei salarii compensatorii în valoare totala de 12.690 lei, din care s-au platit doar suma de 5277 lei, cu precizarea ca suma de 413,76 lei a fost platita dupa introducerea actiunii în cursul lunii august 2009.
Actiunea reconventionala este total nefondata, la data predarii autoturismului, în procesul verbal nu a fost mentionata existenta vreunei defectiuni.
La întampinare a fost anexat un extras privind realizarile personalului  din departamentul vanzari. In cauza, a fost depus un proces verbal de primire întocmit de S.C. C.A. S.R.L. Oradea si societatea parata.
La solicitarea instantei, Inspectoratul Teritorial de Munca Dolj, a comunicat situatia contractelor de munca a societatii parate.
Verificand decizia atacata, Curtea constata ca recursul este fondat în parte, avand în vedere urmatoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul societatii parate, pana la data de 15.05.2009, cand în temeiul art. 65 alin.1 art. 279 , i s-a desfacut contractul de munca, avandu-se în vedere ca prin Decizia nr. 23/10.04.2009, s-a desfiintat postul ocupat de reclamant.
Instanta de fond a constatat ca decizia este nelegala, pornind de la ideea ca desfiintarea postului reclamantului nu este reala.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, tribunalul a retinut ca starea economica a societatii nu impunea desfiintarea postului, societatea avand chiar profit în acea perioada si mai mult, ulterior s-au facut mai multe angajari.
Curtea remarca faptul ca tribunalul nu a avut în vedre toate probele administrate în cauza pentru a ajunge la aceasta concluzie. Inainte ca societatea parata sa dispuna desfacerea contractului individual de munca, a hotarat desfiintarea a trei posturi de agent de vanzari, care-si aveau o raza de competenta în diferite judete din tara. Asadar, decizia societatii parate se bazeaza pe o desfiintare efectiva a locului de munca pe care l-a ocupat reclamantul.
In continuare trebuie analizat daca cauza acestei desfiintari este una reala si serioasa. Curtea retine faptul ca scopul unei societati comerciale este acela de a obtine un profit din activitatea depusa, conducerea acesteia avand dreptul sa ia toate masurile necesare în vederea acestui scop. Art. 65 din art. 279 da posibilitatea conducerii societatii comerciale sa-si aleaga modul în care poate sa-si realizeze scopul pentru care a fost înfiintat. Faptul ca dupa desfiintarea celor trei posturi de agenti de vanzari, societatea a obtinut un profit, nu înseamna neaparat ca restructurarea personalului nu se impunea. Analiza privind activitatea de vanzare a societati a dovedit faptul ca o parte din aceasta activitate nu se desfasura în mod profitabil si reprezentantii societatii parate erau îndreptatiti sa ia masurile necesare pentru a îndrepta acest lucru. Asa cum s-a dovedit, în organigrama societatii parate, nu au aparut alte posturi de agent de vanzari, pentru a dovedi astfel ca ar exista de fapt doar dorinta de a înlatura reclamantul din societate, asa cum s-a sustinut de catre reclamant.
In concluzie, Curtea retine ca desfiintarea postului este una efectiva, si a avut o cauza reala din nevoia  societatii parate de a-si  realiza scopul pentru care a fost înfiintata.
Pentru a hotarî anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, Tribunalul Mures a constatat încalcarea de catre societatea parata a unor obligatii stabilite de prevederile art. 64 din art. 279 . Aceasta concluzie, s-a bazat pe interpretarea dispozitiilor art. 74 alin. 1 lit. d din art. 279 .
Curtea constata ca prevederile art. 64 sunt cuprinse în Sectiunea a 3-a din art. 279 , care reglementeaza concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului. Mai mult, art. 64 alin.1 art. 279 , la care a facut trimitere Tribunalul Mures, prevede ca obligatia de a oferi un loc de munca vacant revine angajatorului doar  în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevazute de art. 61 lit. c si d , precum si în cazul în care contractul individual de munca  a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f art. 279 , ori, reclamantul nu se afla în niciuna dintre situatiile reglementate de art. 64 din art. 279 . prevederile cuprinse la art. 74 art. 279 au un caracter general si reglementeaza continutul deciziei de concediere, urmand ca de la caz la caz sa cuprinda mentiunile prevazute la lit. d din acest articol. De altfel, art. 279 prevede în mod expres ca lista tuturor locurilor de munca disponibile în unitate si termenul în care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, se va face în conditiile  prevazute de art. 64 art. 279 , deci numai pentru situatiile expres si limitativ prevazute în acest text de lege.
Fata de cele retinute, Curtea constata ca dezlegarea pricinii data de Tribunalul Mures în privinta petitului principal de actiune s-a facut cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Reclamantul a solicitat obligarea societatii parate, la plata drepturilor salariale restante. Tribunalul Mures, a retinut ca parata nu a dovedit ca a facut o plata din aceasta suma restanta, însa, în recurs, s-au depus acte doveditoare privind plata unei sume de 8063,73 lei.
Pentru a se justifica, societatea parata a sustinut ca restul sumei de 4214 lei, nu i se cuvin reclamantului, pentru ca ar fi cauzat un prejudiciu autoturismului pe care l-a avut în folosinta.
Curtea constata ca potrivit art. 164 din art. 279 , nici o retinere din salariu nu va fi operata decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida, exigibila si a fost constatata ca atare, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Asadar Curtea retine ca societatea parata, pe de o parte, a achitat o suma ce i se cuvenea reclamantului, dar pe de alta parte, a retinut, cu încalcarea dispozitiilor art. 64 art. 279 , sume de bani ce trebuiau platite reclamantului cu titlu de drepturi salariale.
In ceea ce priveste actiunea reconventionala, chiar dupa depunerea înscrisurilor la instanta de recurs, nu s-a dovedit faptul ca prejudiciul material invocat de parata reclamanta reconventionala ar fi fost cauzat de parat. La data încheierii procesului verbal de predare primire a autoturismului dintre reclamant si reprezentantul societatii parate, nu s-a constatat existenta vreunei defectiuni imputabile reclamantului, constarile ulterioare efectuate de societatea care s-a ocupat de reparatia autoturismului nu sunt suficiente pentru a dovedi ca prejudiciul este imputabil reclamantului. Societatea parata avea posibilitate, în situatia în care avea îndoieli asupra starii tehnice a autoturismului, sa apeleze la cunostintele tehnice a unui specialist în domeniu.
Prin urmare, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila, va admite recursul si va modifica în parte hotararea atacata, în sensul ca va obliga parata la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4.214 RON reprezentand drepturi salariale si a sumei de 100 lei reprezentand cheltuieli de judecata în fond.