Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 7 noiembrie 2014, reclamantul L. C. M. a chemat in judecata pe parata S. C „T. M.” S. A D., solicitand anularea deciziei de concediere nr. 246/17.06.2013 si repunerea in situatia anterioara precum si obligarea paratei la restituirea garantiei materiale.

In motivarea in fapt a actiunii, reclamantul a aratat ca in luna aprilie 2013 parata acumulase o restanta pe trei ani de plata a drepturilor salariale, motiv pentru care a formulat sesizare la Inspectoratul Teritorial de Munca B. si ulterior actiune in justitie.

In acest context, parata l -ar fi obligat sa-i predea autobuzul pe care lucra si nu l -a mai primit la lucru, iar la 07.10.2014 i -a comunicat prin posta decizia de concediere incepand cu 17.06.2013.

Aceasta decizie ar fi insa nelegala deoarece fapta imputata nu exista, reclamantul fiind „prezent zilnic la locul de munca, pana cand nu a mai fost primit”

In plus, angajatorul ar fi aplicat sanctiunea cea mai severa desi anterior nu mai savarsise nici o abatere disciplinara.

In subsidiar, s-a solicitat inlocuirea sanctiunii cu alta, proportionala cu fapta imputata, in conformitate cu Decizia nr. 11/2013 a I. C. C. J.

In dovedirea actiunii, s -au depus inscrisuri si s -a solicitat ca parata sa depuna copia pontajelor si a condicii de prezenta pentru luna mai 2013.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 250, 252, 248 si 271 Codul muncii .

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii aratand ca in luna aprilie 2013, reclamantului i s-a inmanat adresa nr. 139/08.04.2013, „datorita faptului ca nu se mai prezenta la serviciu”, fiind „invitat sa se prezinte la societate in vederea clarificarii statutului de angajat al societatii si predarii autobuzului pe care lucra”. Dupa „multe ezitari” a predat masina, iar la 15.04.2013 a solicitat efectuarea concediului de odihna pentru anul 2012, cererea fiindu-i aprobata.

La revenirea din concediul de odihna, cu procesul-verbal nr. 192/22.05.2013 acesta ar fi  preluat un alt autobuz, in stare de functionare,  dar care necesita „mici reparatii” la pompa de apa. Insa incepand cu data de 23.05.2014 reclamantul  nu s-a mai prezentat la serviciu. Ca urmare a acestui fapt, societatea a convocat reclamantul pentru data de 03.06.2013, ora 10 la Autogara D. in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile. Desi a semnat primirea convocarii  reclamantul nu s-ar fi prezentat.

Motivele invocate de reclamant ca ar fi fost prezent zilnic la locul de munca dar ca nu a fost primit,  ar fi  nereale si nesustinute de vreo dovada sau proba. Daca acesta ar fi fost zilnic la munca, societatea nu ar mai fi trimis convocarea prin posta,  iar in data specificata pentru efectuarea cercetarii disciplinare, daca ar fi fost prezent la societate acesta ar fi putut invoca aparari in acest sens.

S-a mai aratat neprezentarea reclamantului la serviciu a creat disfunctionalitati majore in activitatea zilnica. Fiind o societatea ce are ca obiect de activitate transportul de persoane, fiecare mijloc de transport al unitatii, deserveste in baza unui grafic de circulatie, un anumit traseu. Ori, prin imobilizarea autobuzului, societatea a fost prejudiciata in privinta veniturilor obtinute din vanzarea biletelor de calatorie, perturband si programul de repartizare a autovehiculelor pe alte trasee.

In dovedirea acestor aparari s-au depus : invitatia nr. 139/08.04.2013, cererea reclamantului de efectuare a concediului de odihna, procesul - verbal de predare a autobuzului, referatul intocmit de salariatul S. A., convocarea nr. 205/28.05.2013, procesul - verbal din 03.06.2013, confirmari de primire, regulamentul intern.

Prin raspunsul la intampinare reclamantul a aratat ca „prin intampinare parata nu face altceva decat sa-si recunoasca culpa, aratand ca am preluat un autobuz si de la acea data nu m -am mai prezentat la locul de munca. Ori, aceasta evita sa arate ca scopul a fost acela de a ma elimina din societate, deoarece incepand cu data de 01.04.2013 nu mi -a mai oferit nici o sarcina de serviciu, iar la data de 10.04.2013 m -a obligat sa predau autobuzul in buna stare de functionare pe care imi desfasuram activitatea”.

Iar aceasta ar fi de neinteles, atata vreme cat avea un autobuz functionabil si parata nu l-a trimis in curse, iar apoi l-a obligat  sa-l preda si i-a oferit un alt autobuz care nu se incadra in normele legale de siguranta si securitate a transporturilor rutiere (masina era defecta, iar pentru a fi miscata trebuia tractata).

Mai mult firmele de transport persoane sunt obligate sa predea conducatorilor auto mijloacele de transport in stare buna de functionare, deci obligatia era  exclusiv in sarcina paratei.

S-a mai cerut sa se aiba in vedere ca in decizia de concediere se arata ca a lipsit incepand cu data de 23.05.2013 iar desfacerea contractului individual de munca este cu data de 17.06.2013. Or, daca  ar fi lipsit de la locul de munca, concedierea s-ar fi produs incepand cu data de 28.05.2013, si nu dupa trei saptamani.

Dovada ca eu a fost prezent la serviciu este sustinuta si de faptul ca pe data de 01.06.2013 a fost in cursa la Bucuresti ca al doilea sofer conform  foii de parcurs.”(fila 27 dosar)

Analizand sustinerile partilor in raport de dispozitiile legale incidente in cauza si de probele administrate, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul a fost angajat la societatea parata in calitate de sofer calatori, de la 01.09.2004, asa cum rezulta din contractul individual de munca (fila 4 dosar).

Prin Decizia nr. 246/17.06.2013 parata a dispus incepand cu data de 17.06.2013 incetarea contractului individual de munca al reclamantului in conformitate cu art. 61 lit. a) Codul muncii .

In preambulul deciziei s -a mentionat ca prin referatul din 27.05.2013 salariatul S. A. a adus la cunostinta conducatorului unitatii ca reclamantul lipseste nemotivat de la serviciu din 23.05.2013, „avand in vedere informarea facuta de impegatii de miscare”.

S-a mai mentionat ca reclamantul nu s-a prezentat la convocarea la cercetarea disciplinara si ca fapta respectiva ar constitui abatere disciplinara incalcandu -se Regulamentul Intern - art. 19 pct. 3 si 24 lit. k).

Reclamantul a contestat  faptul ca ar fi lipsit de la serviciu, aratand ca in  aparare ca in realitate nu a mai fost primit si nu i s -a mai dat nici o sarcina de serviciu, intentia angajatorului fiind aceea de a-i desface contractul de munca, motiv pentru care l-a obligat sa predea autobuzul, iar ulterior i-a dat o alta masina care nu era functionala.

Instanta va avea in vedere faptul ca potrivit art. 272 Codul muncii „Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.”

Or, reclamantul care a contestat in mod sustinut ca ar fi absentat nemotivat, a solicitat prin raspunsul la intampinare ca parata sa depuna in dovedirea absentelor, condica de prezenta si pontajele lunare pentru luna mai 2015 in care s-a pretins ca a lipsit de la serviciu.

Cu toate acestea, parata nu a depus inscrisurile respective chiar si in pofida faptului ca instanta i-a trimis doua adrese in acest sens - la 19 si la 26 februarie 2015 - punandu-i in vedere in mod expres obligatia respectiva.

Or, potrivit art. 119 Codul muncii „Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.”

Asadar, parata era obligata sa intocmeasca si sa inregistreze condica de prezenta si pontajele lunare.

Si intrucat acestea sunt documentele care dovedesc prezenta salariatilor si timpul de lucru efectiv, iar paratei ii revenea sarcina depunerii probelor respective, pe care insa nu a indeplinit-o, instanta va admite actiunea anuland decizia de concediere, constatand ca savarsirea abaterii disciplinare nu a fost dovedita.

In temeiul art. 80 Codul muncii instanta va dispune reintegrarea reclamantului in postul anterior si obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu salariul de care a fost lipsit pe durata concedierii.

Capatul de cerere privind restituirea garantiei materiale va fi respins ca nefondat intrucat reclamantul nu a motivat si nu a dovedit in nici un fel faptul ca parata i-ar fi oprit o asemenea garantie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite in parte actiunea formulata de reclamantul L. C. M., CNP ... domiciliat in D.,   Bis, . A,   in contradictoriu cu parata S. C „T. M.”S. A. D., cu sediul  in . 2, judetul B. .

Anuleaza Decizia de concediere nr. 246/17.06.2013 si obliga parata sa reintegreze reclamantul pe postul detinut anterior, respectiv conducator auto si sa-i plateasca acestuia o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de munca, respectiv17.06.2013 pana la data reintegrarii efective pe post.

Respinge ca nefondat capatul de cerere avand ca obiect restituirea garantiei materiale.