Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava la data de 23.04.2012 si inregistrata sub nr. ...X, reclamanta B. T. C., in contradictoriu cu paratele O. R. Comertului de pe langa Tribunalul Suceava - Biroul Teritorial Campulung Moldovenesc si O. National al R. Comertului Bucuresti, a solicitat anularea deciziei nr. 203/13.04.2012.

In motivare, a aratat ca numitii D. D. si D. A. -I. au sesizat O. National al R. Comertului in sensul ca a refuzat sa-si exercit atributiunile de serviciu, respectiv infiintarea unei societati comerciale pentru D. A. -I. .

Prin decizia atacata s-a stabilit in mod gresit ca a folosit incinta biroului unde isi desfasoara activitatea si timpul de munca in scopuri personale, prin aceea ca si-a preconstituit probe, inregistrari audio si video, ceea ce reprezinta un abuz.

A fost cercetata pentru un aspect sesizat, respectiv refuzul de a infiinta o societate comerciala si a fost sanctionata pentru o alta fapta care practic nu a fost sesizata si nici macar nu i s-a pus in vedere sa-si formuleze apararile. Practic s-a constatat lipsa vinovatiei pentru faptele ce i s-au pus in sarcina si pentru care a fost cercetata, dar, lipsita fiind de dreptul de a se apara, a fost sanctionata pentru o fapta cu care nu a fost investita.

In situatia in care i s-ar fi pus in vedere sa-si faca aparari si i s-ar fi adus la cunostinta ca va fi cercetata si pentru inregistrarile audio si video, ar fi aratat ca a fost nevoita sa le faca pentru ca era permanent amenintata si terorizata de amenintari, iar ceea ce a facut a fost sa-si pregateasca o aparare cu care sa-si dovedeasca nevinovatia, aspect pe care l-a si reusit de altfel. Efectiv a fost santajata si nu a avut ajutor din partea superiorilor pentru ca nu aveau cum sa i-l acorde.

Si-a dovedit nevinovatia cu privire la refuzul de a infiinta pentru D. A. -I. o societate comerciala. Pentru inregistrarile facute nu putea sa apeleze la o societate in domeniu pentru ca ar fi fost refuzata, dar avand in vedere situatia de forta majora a folosit modalitatea stiuta pentru a avea probe in apararea sa.

Actiunea nu a fost motivata in drept.

Prin intampinare, paratul O. National al R. Comertului Bucuresti a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

Desi legal citat, paratul O. R. Comertului de pe langa Tribunalul Suceava - Biroul Teritorial Campulung Moldovenesc nu si-a delegat  reprezentanti in instanta si nu a formulat aparari in cauza.

Prin sentinta civila nr. 1648 din 25 iunie 2012 Tribunalul Suceava a admis contestatia si a dispus anularea deciziei nr. 203 din 13 aprilie 2012 emisa de unitatea intimata, retinand urmatoarele:

Prin decizia 203/13 aprilie 2012, emisa de O. National al R. Comertului, in considerarea art. 48 si a art. 247 art. 279 , s-a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantei B. C. T., sanctiunea constand in modificarea temporara  a locului de munca pentru o perioada de 6 luni.

Potrivit art. 48 din art. 279 , angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

Acest text prevede posibilitatea angajatorului de a dispune unilateral modificarea temporara a locului de munca, fara consimtamantul salariatului. Din preambulul deciziei atacate rezulta ca aceasta masura a fost luata cu titlu de sanctiune disciplinara.

In atare imprejurari, interpretarea si aplicarea prevederilor art. 48 art. 279 trebuie facute prin raportare la prevederile art. 248 alin. 1 lit. b art. 279 .

Din analiza celor doua texte de lege rezulta ca modificarea temporara a contractului intervine in situatia in care angajatorul aplica sanctiunea retrogradarii din functie, iar pe perioada cat dureaza aceasta masura dureaza si modificarea temporara a locului de munca.

Potrivit acestui text de lege, sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt: retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile.

A. . 2 al aceluiasi articol prevede ca in cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

Din aceasta perspectiva, in cauza devin aplicabile si prevederile HG 83/2010 privind  Regulamentul de organizare si functionare a Oficiului National al R. Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale.

Astfel, Sectiunea a 2-a din actul normativ mentionat anterior, intitulata „Raspunderea personalului Oficiului National al R. Comertului si al oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale”, prevede in art. 35 ca personalul Oficiului National al R. Comertului si al oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale raspunde disciplinar, patrimonial si penal, in conditiile prezentului regulament, conform normelor legale aplicabile fiecarui tip de raspundere.

De asemenea, art. 36 din aceeasi lege arata clar: constituie abateri disciplinare si atrag aplicarea sanctiunilor disciplinare prevazute de art. 279 acele fapte in legatura cu munca si care constau intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale privind disciplina muncii, atributiile de serviciu, normele de conduita si oricare alte prevederi din regulamentul intern, contractul individual sau contractul colectiv de munca si ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. Abaterile disciplinare se sanctioneaza in functie de gravitatea faptei.

A. . 1 trebuie raportat la prevederile alin. 2 al aceluiasi articol, din care rezulta ca sanctiunile disciplinare sunt: avertismentul scris; suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare; retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile; reducerea salariului de baza pe o durata de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;  reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;  desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Raportand contextul legislativ mentionat anterior la imprejurarile concrete ale spetei, instanta a retinut ca masura disciplinara aplicata nu este prevazuta de actul normativ mentionat anterior, caci nu se prevede ca sanctiune disciplinara retrogradarea din functie cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea pentru o durata ce nu poate depasi 6 luni de zile.

Prin urmare, a rezultat ca masura aplicata nu este legala.

In ceea ce priveste faptele retinute in sarcina reclamantei ca fiind abateri disciplinare, instanta a retinut ca angajatorul a enumerat doar articolele cu textele aferente din Regulamentul intern care fac referire la continutul obligatiilor ce trebuie indeplinite de catre salariati.

In schimb, din analiza detaliata a deciziei, nu a rezultat care sunt faptele concrete care constituie continutul abaterilor disciplinare pretins a fi savarsite de catre reclamanta.

Este de notorietate ca simpla enumerare a unor texte din prevederile Regulamentelor de ordine interna a unitatilor, fara a fi raportate la atitudinea concreta, materializata in fapta ce ar constitui abatere disciplinara nu echivaleaza cu cerinta cuprinsa in art. 252 alin. 2 lit. a art. 279 , care arata ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

Lipsa aceste mentiuni nu poate fi complinita nici macar prin Referatul de cercetare disciplinara prealabila.

Or, s-a observat ca in cadrul deciziei de sanctionare se invoca nerespectarea prevederilor art. 41 lit. a pct. a1, a2, b2, b3, b4, b5,8, c,e, k, v, 42 lit. a, lit. d,e, i k, l, m, art. 34 alin. 1 din R., fara a se materializa in ce a constat actiunea sau inactiunea reclamantei care sa se circumscrie incalcarilor prevederilor acestor texte citate.

In referatul de cercetare disciplinara se face referire la neexercitarea sau exercitarea defectuoasa a sarcinilor de serviciu, la lipsa de impartialitate si la discriminare, lipsa integritatii morale, lipsa unui comportament profesionist, fara a se descrie continutul actiunilor sau inactiunilor reclamantei care au determinat retinerea acestor aspecte.

Pe de alta parte, angajatorul nu a prevazut nicaieri care era sanctiunea prevazuta in cazul incalcarii textelor din Regulamentul intern mentionat mai sus.

Pur si simplu, pe baza unei sesizari, s-a retinut existenta unei stari conflictuale intre reclamanta si doi cetateni care au solicitat furnizarea unor informatii.

In speta, nu s-a dovedit ca cei doi titulari ai sesizarii, respectiv domnii D. D. si D. A. I. nu ar fi obtinut relatiile solicitate.

De asemenea, in aplicarea acestei sanctiuni, instanta a retinut ca nu s-au avut in vedere nici rigorile impuse prin art. 250 art. 279 , caci de nicaieri nu rezulta gradul de vinovatie al salariatei, nici consecintele asa-zisei abateri disciplinare; de asemenea, nu s-a avut in vedere nici comportarea generala de la serviciu.

In atare imprejurari, instanta a inlaturat ca neintemeiate apararile formulate de unitatea intimata referitoare la faptul ca reclamanta ar fi initiat si mentinut o situatie conflictuala cu domnul D. A. I. .

In considerarea faptului ca parata nu a reusit sa faca dovada in contra sustinerilor reclamantei, in conformitate cu art. 272 art. 279 (potrivit caruia sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului), in conditiile in care reclamantei i s-a aplicat o sanctiune care nu era prevazuta de lege, pentru fapte constand in actiuni sau inactiuni ce nu au fost determinate in concret, instanta a admis contestatia.

Impotriva sentintei a declarat recurs paratul O. National al R. Comertului, solicitand modificarea ei, in sensul respingerii contestatiei ca nefondata.

In motivare, a aratat ca solutia pronuntata este nelegala si netemeinica, iar aplicarea sanctiunii disciplinare s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale.

Face referire la art. 48 si art. 248 din art. 279 .

Gresit a retinut instanta de fond ca, in cazul in care in cadrul unei entitati sunt prevazute o  sanctiuni disciplinare prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se aplica numai acestea, celelalte sanctiuni cuprinse in norma generala (Codul muncii ) devenind inaplicabile.

Personalul din cadrul Oficiului National al R. Comertului nu are un statut special, fiind angajat in temeiul Codului Muncii in baza unui contract individual de munca si avand calitatea de personal contractual.

A. . 2 din art. 248 art. 279 se refera la completarea disciplinei muncii reglementata de art. 279 pentru anumite profesii sau categorii profesionale care au reglementari specifice (Garda financiara, Corpul diplomatic si consular, notarii publici, practicienii in insolventa, magistratii etc.).

Or, intre personalul recurentului si personalul angajat in cadrul institutiilor anterior precizate nu se poate pune semnul egalitatii, salariatii sai nu beneficiaza de un anumit statut profesional, care sa determine derogarea de la aplicarea dreptului comun in materie.

Arata ca sanctiunea aplicata reclamantei concorda cu dispozitiile cuprinse in Codul muncii , norma aplicabila salariatilor recurentului.

In scopul de a detensiona situatia creata, pentru a proteja imaginea institutiei si avand in vedere ca salariata s-a facut vinovata de incalcarea cu vinovatie a disciplinei muncii s-a dispus schimbarea locului muncii pe o perioada determinata de 6 luni incepand cu data de 23.04.2012.

Potrivit principiului libertatii contractuale, partile de comun acord pot proceda oricand la trecerea salariatului intr-un alt loc de munca sau/si intr-o alta munca in aceeasi unitate, in acest caz avand loc o modificare conventionala a contractului individual de munca.

Angajatorul nu poate sa dispuna ca masura unilaterala si obligatorie pentru salariat modificarea temporara a locului si felului muncii, fara consimtamantul acestuia, decat in mod exceptional: in situatii de forta majora; ca sanctiune disciplinara; ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si conditiile prevazute de lege.

In practica judiciara s-a decis ca este admisibila schimbarea temporara a locului muncii prin actul unilateral al angajatorului, daca se respecta calificarea profesionala a celui in cauza si nu i se diminueaza salariul, fiind inadmisibile: trecerea unilaterala a salariatului dintr-o functie de conducere intr-o functie de executie; inlocuirea sanctiunilor disciplinare cu alte masuri unilaterale care sa afecteze locul muncii, felul muncii sau salariul.

Salariatii care sunt trasi la raspundere disciplinara nu se pot apara invocand lipsa consimtamantului lor sau lipsa de calificare, atata timp cat munca nou incredintata este corespunzatoare pregatirii lor profesionale.

Apreciaza ca decizia de sanctionare respecta dispozitiile art. 252 alin. (2) art. 279 .

In ce priveste descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, in decizia contestata, la pag. 1 din considerente, punctele 1 si 2 s-a aratat ca  „a refuzat sa-si efectueze atributiile de serviciu, respectiv infiintarea unei societati comerciale solicitate de fiul acestuia, A. I. D.”, „a refuzat solicitarea de a infiinta o societate comerciala.”

Prevederile legale incalcate sunt cuprinse in decizia de

sanctionare la pag. 2 - 3 si sunt reluate in memoriul de recurs.

Motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariata in timpul cercetarii disciplinare prealabile sunt retinute de comisia de cercetare disciplinara si inserate in decizia de sanctionare la pag. 4, fiind reluate in memoriul de recurs.

Temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea disciplinara este indicat la pag. 4 art. 1 din decizie.

Termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta sunt prevazute la pag. 5 art. 6 din decizia de sanctionare.

A fost respectat art. 250 din art. 279 , sens in care indica obiectul abaterii disciplinare, latura obiectiva si subiectiva, caracterul ilicit al faptei si gravitatea acesteia.

In mod corect s-a retinut in sarcina reclamantei exercitarea defectuoasa a atributiilor de serviciu in ceea ce priveste impartialitatea si nediscriminarea, lipsa de egalitatii de tratament, lipsa integritatii morale, lipsa unui comportament profesionist precum si folosirea timpului de lucru in scopuri personale, in mod abuziv.

S-a retinut ca salariata nu a adoptat o atitudine impartiala, nu a evitat discutiile neprincipiale si nu a informat la timp seful ierarhic superior pentru detensionarea situatiei conflictuale in care s-a aflat. Se retine de catre Comisia de cercetare disciplinara prealabila ca salariata, a preconstituit probe ca: inregistrarile audio si video. Salariata a extras documente oficiale din arhiva ORCT - Suceava, in acest mod incalcand grav obligatia de confidentialitate si de pastrare a secretului profesional.

Caracterul ilicit si retinut de comisia de cercetare disciplinara a rezultat din aceea ca salariata a savarsit faptele cu incalcarea normelor de comportament cuprinse in Regulamentul de organizare si functionare a Oficiului National al R. Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, Regulamentul intern si cele cuprinse in Codul etic si regulile de conduita a salariatilor din cadrul Oficiului National al registrului Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, gravitatea faptei fiind data de neexercitarea atributiilor de serviciu, fapt care a condus la imposibilitatea atingerii scopului - institutiei noastre, respectiv acela de indeplinire a interesului public de a asigura opozabilitatea actelor si faptelor comerciantilor, in sensul ca aceasta a obstructionat agentii economici in necesitatea acestora de a apela si beneficia de serviciile publice oferite de registrul comertului.

Gravitatea faptei a fost data si de folosirea in mod abuziv a timpului de lucru prin aceea ca a procedat la efectuarea de inregistrarii video, audio, dar si prin extragerea de documente oficiale.

Sanctiunea disciplinara a fost aplicata pentru incalcarea cu vinovatie a dispozitiilor art. 29 din Codul etic si regulile de conduita a salariatilor din cadrul Oficiului National al registrului Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, aprobat prin Decizia nr. 457/ 01.08.2011 a directorului general al ONRC, ale dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Oficiului National al R. Comertului si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 83 din 05.02.2010, precum si incalcarea dispozitiilor Regulamentului intern al Oficiului National al R. Comertului si al oficiilor registrelor comertului de pe langa tribunale aprobat prin Decizia Directorului General al Oficiului National al R. Comertului nr. 622/08.09.2010, rectificata prin Decizia directorului general nr. 658/23.09.2010, modificat si completat prin Deciziile directorului general nr. 1 /04.01.2011, nr. 170/31.03.2011 si nr. 230/19. 04,2011.

Recursul nu a fost motivat in drept, insa criticile invocate pot fi incadrate in art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. pr. civ., motiv pentru care va fi respinsa ca nefondata exceptia nemotivarii recursului invocata prin intampinare.

Reclamanta-intimata a depus intampinare prin care a invocat exceptia nemotivarii recursului si a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Conform art. 248 alin. 1 din art. 279 , sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

A. . 2 prevede ca, in cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

Or, in conditiile in care prin H. G. nr. 83/2010-capitolul V, sectiunea a 2-a s-a stabilit regimul sanctionator (si) al personalului oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale, cum este si cazul reclamantei-intimate (referent asistent in cadrul Colectivului Teritorial Campulung Moldovenesc-O. R. Comertului de pe langa Tribunalul Suceava), concluzia primei instante in sensul ca in cauza se aplica acest regim sanctionator, in temeiul alin. 2 al art. 248 din art. 279 , este corecta.

Interpretarea recurentei (in sensul completarii sanctiunilor prevazute de art. 279 cu sanctiunile prevazute de alte acte normative) nu coincide cu modul de formulare a textului. In situatia in care legiuitorul ar fi voit sa dea o asemenea interpretare, ar fi folosit expresia „va fi aplicat si acesta”.

A. . 2 al art. 248 nu cuprinde o enumerare limitativa a profesiilor sau categoriilor profesionale la care face referire, astfel incat nici instanta nu poate exclude de la aplicare angajatii recurentei, astfel cum in mod nefondat sustine aceasta.

Fata de aceste dispozitii legale aplicate corect de prima instanta, rezulta ca sanctiunea disciplinara ce putea fi aplicata reclamantei-intimate trebuia sa se regaseasca intre cele prevazute de art. 36 alin. 2 din Anexa 1 a H. G. nr. 83/2010, respectiv:

a) avertismentul scris;

b) suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;

c) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

e) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Or, „modificarea temporara a locului muncii pentru o perioada de 6 luni” nu se regaseste intre sanctiunile prevazute limitativ de art. 36 alin. 2 din Anexa 1 a H. G. nr. 83/2010, astfel incat in mod legal si temeinic prima instanta a anulat aceasta masura.

Pe de alta parte, din analiza comparativa a sanctiunilor disciplinare prevazute de cele doua acte normative, instanta constata ca toate sanctiunile disciplinare prevazute de art. 279 in art. 248 alin. 1 sunt reluate in art. 36 alin. 2 din Anexa 1 a H. G. nr. 83/2010, singura diferenta fiind mentionarea in plus in actul special a posibilitatii de suspendare a contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare, in acord cu forma in vigoare a Codului muncii din anul 2010 (fostul art. 264 prevedea si aceasta sanctiune disciplinara).

Nefiind data aceasta din urma situatie (suspendarea contractului), instanta constata ca, indiferent de actul normativ aplicabil, sanctiunea aplicata reclamantei-intimate nu este dintre cele prevazute de lege (in sens larg) la dispozitia angajatorului, astfel incat solutia primei instante este legala si sub acest aspect.

Instanta nu contesta dreptul angajatorului de a modifica temporar locul si felul muncii angajatului, ca sanctiune disciplinara, insa cu respectarea conditiilor prevazute de textul care reglementeaza aceasta sanctiune disciplinara. Insa in prezenta cauza, in raport de perioada pentru care a fost aplicata sanctiunea (6 luni, iar nu cel mult 60 de zile), aceste conditii nu sunt prevazute.

In ce priveste faptele care constituie abatere disciplinara, sustinerile recurentei din recurs nu sunt confirmate de continutul deciziei contestate.

Astfel, aspectele mentionate de recurenta in memoriul de recurs ca fiind o descriere a faptelor (respectiv „a refuzat sa-si efectueze atributiile de serviciu, respectiv infiintarea unei societati comerciale solicitate de fiul acestuia, A. I. D.” si „a refuzat solicitarea de a infiinta o societate comerciala”) nu sunt indicate in decizia de sanctionare decat atunci cand se precizeaza cuprinsul sesizarilor domnilor D. D. si A. I. D. (f. 1 din decizie, ultimele doua alineate). Nicaieri in decizie nu se stabileste ca aceste fapte constituie abaterea disciplinara pentru care a fost sanctionata reclamanta-intimata. Altfel spus, daca intr-o hotarare judecatoreasca se copiaza cuprinsul cererii de chemare in judecata, fara a se prezenta rationamentul judiciar al instantei, nu se poate retine ca acea hotarare este si motivata.

Art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 se refera la „descrierea” faptei, iar prin „descriere” nu se poate intelege, in niciun caz, enumerare sau enuntare (care nici acestea nu exista in cazul de fata), ci prezentarea explicita, iar nu generica, a acelor aspecte care pot conduce la concluzia ca fapta salariatului reprezinta o incalcare de catre acesta a normelor de disciplina a muncii savarsita in legatura cu munca sa, o infrangere a obligatiilor izvorate din contractul individual de munca. Din „descrierea faptei” trebuie sa rezulte in mod concret in ce a constat actiunea (sau inactiunea) savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele care ii reglementeaza munca.

Or, nefiind indicate in decizia de sanctionare faptele care constituie abatere disciplinara, simpla enumerare a unor dispozitii din R. pretins incalcate necomplinind aceasta omisiune, astfel cum a retinut corect prima instanta, sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta prevazuta de art. 252 alin. 2 din art. 279 .

Prima instanta nu a retinut pentru anularea deciziei lipsa elementelor prevazute de art. 252 alin. 2 lit. b-f din art. 279 , ci doar a celui de la lit. a (descrierea faptei), motiv pentru care vor fi inlaturate toate apararile recurentei ce vizeaza existenta acestor elemente, ca neavand legatura cu cele stabilite de instanta de fond.

Intrucat decizia de sanctionare este lovita de nulitate absoluta pentru aceste doua motive (nelegalitatea sanctiunii si nedescrierea faptei), Curtea constata ca celelalte motive de critica invocate de recurenta cu privire la temeinicia deciziei nu sunt de natura a modifica solutia pronuntata in cauza deoarece, chiar daca ar fi intemeiate, nu acopera nelegalitatea deciziei.

Pentru aceste motive, retinand ca solutia pronuntata este legala si temeinica, in baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge exceptia  nemotivarii recursului ca nefondata.

Respinge ca nefondat recursul declarat de paratul Oficiu National al R. Comertului Bucuresti, cu sediul in mun. Bucuresti, sector 3,,,, impotriva sentintei nr. 1648 din 25 iunie 2012 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. ...X.