Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului G. la data de 27.10.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamantul A. D., a chemat in judecata pe parata R. N. P. -R., Directia S. G. pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea deciziei de imputare nr. 86/18.03.2015 emisa de unitatea parata, suspendarea executarii actului administrativ pana la solutionarea cauzei si sa se constate nelegalitatea deciziei contestate si in consecinta inlaturarea raspunderii materiale ce a fost angajata prin decizia atacata.

In fapt, reclamantul arata ca in calitate de padurar la Cantonul silvic \"Zlateia\" a actionat pe cheltuiala proprie, in regim de urgenta, asigurand materialul lemnos depozitat in zona pe care o administreaza. A intreprins ca masura de prevenire, in masura posibilitatilor, ancorarea bustenilor cu pari si sarma spre a nu fi ridicati de apa.

Reclamantul mai arata ca a trimis imediat un raport, in data de 19. 05. 2014, Directiei Silvice G., prin care a informat organele competente despre inundatia in desfasurare pe aria cantonului pe care il administreaza. Totodata reclamantul arata ca cotele apei Dunarii a crescut cu rapiditate si a determinat inundarea suprafetei impadurite si implicit a suprafetei pe care a fost depozitat materialul lemnos fasonat. Se arata de reclamant ca stocurile de material lemnos din gestiune au fost inconjurate de apa, iar bustenii au fost ridicati si purtati de apele Dunarii.

Se arata de reclamant ca in luna iulie a mai intocmit un raport pe care l-am trimis D. S. G. .

Reclamantul mentioneaza ca in luna mai 2014 a fost incheiat un proces-verbal la O. S. G. prin care s-a constatat inundatia survenita si zonele afectate de aceasta. Tot in luna septembrie 2014 a fost incheiat un alt Proces-verbal la O. S. G., prin care s-au constatat efectele inundatiei din mai 2014.

Reclamantul precizeaza ca la data de 29. 04. 2015 i-a fost comunicata decizia de imputare nr. 86/18.03.2015, a Directiei Silvice G., prin care ii sunt imputate pierderile provocate de inundatia din anul 2014, in cuantum de 15. 911,29 lei deoarece nu au fost respectate prevederile speciale dupa care functioneaza structurile R. N. P. R. .

Reclamantul arata ca decizia de imputare precizeaza ca pierderile de masa lemnoasa nu au putut fi verificate, D. S. G. neavand o situatie exacta a pierderilor cu privire la cantitatile purtate de apa si zonele afectate: deoarece nu s-a putut ajunge in platformele primare din ostroave si zona dig-mal pentru a se putea verifica documentatia intocmita de O. S. G. cu nr. 3721/05.12.2012 privind pierderile de masa lemnoasa provocate de inundatiile fluviului Dunarea din 2014 concluzionandu-se ca materialul lemnos a fost luat de apele Dunarii cu ocazia inundatilor din primavara-vara 2014.

In concluzie, reclamantul considera ca suma ce i-a fost imputata nu a putut fi verificata iar asa zisa creanta nu este nici certa si nici lichida, neputand fi verificata, fapt atestat din cuprinsul deciziei de inputare nr. 86/18.03.2015.

Reclamantul precizeaza ca acea comisia legal constituita pentru asemenea situatii numita prin decizia nr. 4/10. 01. 2012 a Directorului Directiei Silvice G. nu a fost niciodata intrunita pentru a analiza raportul nr. 44/07. 01. 2015.

Reclamantul considera ca Directoratul D. S. G. nu si-a exercitat atributia conform pct. 18 din Regulamentul aprobat prin Hot. Nr. 2/25. 02. 2010 a Consiliului de administratie al R. – R., fapt care da conduca la constatarea culpei sale pentru pierderile cauzate de inundatii

Totodata reclamantul considera ca vinovatia la care face referire decizia de imputare nu exista si nici nu este demonstrata. Tot reclamantul arata ca s-a constatat ca pierderile au fost cauzate de inundatii

Reclamantul invedereaza ca a respectat prevederile O. M. 766/06.09.2007 prin intreprinderea masurile posibile de prevenire a preluarii de catre ape a lemnului, prin ancorare si raportarea situatia de urgenta Ocolului Silvic G. .

Reclamantul invedereaza ca la punctul 18. 48 al art. 18 din Regulamentul aprobat prin Hot. Nr. 2/25. 02. 2010 a Consiliului de administratie al R. N. P. - R. se prevede ca in cazul unei unitati (canton, gestionar, etc. ) trecerea pe costuri a pierderilor este posibila, in limita a 50. 000 lei prin aprobarea data de Comitetul Director al unitatii.

Reclamantul arata ca lipseste procesul-verbal de evaluare a pierderilor pentru convocarea a Il-a, care trebuia atasat deciziei de imputare nr. 86/18.03.2015, asa cum prevad Normele metodologice din 6.09.2007 (anexa nr. 3), act publicat in MO nr. 646 din 21.09.2007.

Reclamantul mai arata ca au fost incalcate Normele metodologice de intocmire a procesului-verbal de constatare a pierderilor, in cazul proceselor verbale de constatare incheiate (mai 2014 si septembrie 2014), concret - lipsesc concluziile comisiei.

In drept, reclamantul invoca prevederile art. 1, alin. (1), art. 4 alin. (1), art. 15 si urmatoarele din Legea nr. 554/2004, Regulamentul aprobat prin Hot. Nr. 2/25. 02. 2010 a Consiliului de Administratie al R. - R. si Normele metodologice din 6.09.2007, act publicat in MO nr. 646 din 21.09.2007.

In solutionarea cauzei reclamantul solicita admiterea probei cu inscrisuri, martori, interogatoriu si daca se impune si proba cu expertiza

La data de 08. 06. 2015 parata R. N. P. -R., Directia S. G. a depus intampinare prin care invoca exceptia lipsei de interes a capatului de cerere avand ca obiect suspendarea deciziei nr. 86 /18.03.2015, iar in situatia respingerii exceptiei lipsei de interes a cererii de suspendare, solicita respingerea aceasteia ca neintemeiata.

Totodata prin intampinare parata a mai solicitat solicitam respingerea cererii privind anularea deciziei nr. 86 /18.03.2015.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes parata arata ca decizia de imputare prezinta o situatie de exceptie in categoria actelor administrative, avand in vedere dispozitiile Legii 188 /1999 si cele ale Legii 554 /2004.

Se arata de parata ca decizia de imputare este emisa in temeiul art 85 din Legea 188 /1999, intrucat OUG 59 /2000 privind statutul personalului silvic prevede la art. 58 alin 1 faptul ca se completeaza cu dispozitiile Legii 188 /1999, personalul silvic fiind asimilat functionarilor publici.

Paratul arata ca potrivit art. 85 din Legea 188 /1999 care dispune la alin. (1) ca repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, iar la alin. (2) se dispune ca impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.

Tot din cuprinsul aceluiasi articol parata arata ca ordinul sau dispozitia de imputare ramasa definitiva ca urmare a neintroducerii ori respingerii actiunii la instanta de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

Parata arata ca dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Parata considera avand in vedere dispozitiile art 86 alin 2. 1, prin introducerea actiunea in anularea actului formulata de reclamantul nu mai este indeplinita conditia pagubei iminente, a prejudiciului iminent, vatamarea rezultata din executarea actului administartiv, astfel apare ca lipsita de interes actiunea reclamantului intrucat numai dupa solutionarea de catre instanta de contencios administrativ a actiunii privind fondul cauzei-anularea actului, in situatia respingerii actiunii, decizia de imputare devine executorie . Or pentru a fi suspendata executarea actului, este necesar ca acesta sa fie susceptibila de executare, cu alte cuvinte sa produca efecte in curs, a caror stopare sa tinda a se realiza prin cerere.

Privitor la la respingerea cererii de suspendare parata arata ca aceasta in baza art 15 din Legea 554 /2004, se dispune de catre instanta de judecata care analizeaza indeplinirea conditiilor cazului bine justificat si existenta prejudiciului.

Parata arata ca potrivit art 14 din Legea 554 / 2004 privind contenciosul administrativ fiscal ce reglementeaza suspendarea actului administrativ (1) in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.

In opinia paratei aceasta considera ca nu este indeplinita conditia cazului bine justificat, mai mult, cererea de chemare in judecata nu cuprinde o motivare pe conditiile de admisibilitate.

In fapt parata arata ca in urma verificarii de catre seful biroului tehnic din cadrul Directiei Silvice G. a documentatiei inaintata de Ocolul Silvic G. privind pierderile de masa lemnoasa fasonata provocate de inundatiile fluviului Dunarea in anul 2014, se intocmeste Raportul nr. 44 /07. 01. 2015 prin care se aduce la cunostinta conducerii faptul ca, la intocmirea documentatiei, nu au fost respectate dispozitiile art. 4, art. 5, art. 9 punctul 6, art. 11, art. 12, art15 lit d, art. 16 din Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr. 766 / 06.09.2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de prevenire, constatare, evaluare si aprobare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase si de alti factori vatamatori fondului forestier national, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier national si obiectivelor instalate in acestea.

Tot in fapt parata arata ca prin Decizia nr. 2 / 09. 01. 2015 a Directorului Directiei Silvice G. s-a constituit Comisia de control tehnic in teren si la birou privind aspectele prezentate in raportul nr. 44 / 07. 01. 2015, iar in urma verificarilor, comisia intocmeste Raportul nr. 338 /30. 01. 2015 in care se consemneaza faptul ca cele sesizate de seful biroului tehnic se confirma iar documentatia nu a fost intocmita cu respectarea dispozitiilor OM 766 /06.09.2007.

In ceea ce priveste situatia din teren, parata arata ca datorita faptului ca, incepand cu data de 15. 01. 2015 cotele apelor fluviului Dunarea au inregistrat cresteri semnificative comisia a consemnat faptul ca nu s-a putut ajunge in platformele primare din ostroave si zona dig-mal pentru a se putea verifica aspectelor inscrise in documentatia intocmita de Ocolul Silvic G. si inregistrata cu nr. 3721/05.12.2014 privind pierderile de masa lemnoasa provocate de inundatiile fluviului Dunarea din 2014. Totodata comisia a hotarat ca atunci cand conditiile permit accesul in platformele primare de depozitare a materialului lemnos din zona dig mal si ostroave urmeaza a se intruni ca sa se stabileasca cu certitudine volumul de masa lemnoasa luat de apele Dunarii, iar in functie de rezultatul constatarilor se propune \"luarea masurilor ce se impun impotriva celor care se fac vinovati de existenta unor situatii necorespunzatoare.

Se mai arata de catre parata ca la reluarea verificarilor, comisia intocmeste nota de constatare nr. 841 /10.03.2015 in care concluzioneaza ca in nicio locatie, din cele sus-mentionate (zona dig mal si ostroave) nu s-a gasit material lemnos raportat de Ocolul Silvic G. prin raportul nr. xxxxx / 12.11.2014, ca fiind luat de apele fluviului Dunarea cu ocazia inundatiilor din primavara-vara 2014 si ca nu au fost respectate prevederile OM 766 /06.09.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de prevenire, constatare, evaluare si aprobare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase si de alti factori vatamatori fondului forestier national, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier national si obiectivelor instalate in acestea.

Parata arata ca avand in vedere constatarile comisiei, in referatul nr. 860 / 11.03.2015 a concluzionat ca nu poate fi trecuta pe costuri suma de 50 076,67 lei aferenta volumului de masa lemnoasa de 820,391 mc.

Parata invedereaza ca pentru partida PI 185 Zlateia - Canton Zlateia padurar gestionar A. D. a existat in gestiune cantitatea de 161,777 mc material lemnos cu o valoare de xxxxx,29 lei si ca in mod eronat se sustine in cererea de chemare in judecata faptul ca Directia S. G. nu a avut o situatie exacta a stocurilor, iar suma ce a fost imputata nu a putut fi verificata.

In drept: parata invoca prevederile art . 205 din Codul de Procedura Civila, Legea 554 / 2004, OUG 59 / 2000 aprobata cu modificari prin Legea 427 / 2001, art. 85 din Legea 188 / 1999.

In sustinerea apararilor parata solicita admiterea probei cu inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.

Parata solicita si judecarea cauzei in lipsa.

Examinand cererea reclamantului, apararile paratei si probele cauzei, tribunalul constata admisibila contestatia formulata de reclamant, pentru urmatoarele considerente:

Instanta retine ca reclamantul la data de 29. 04. 2015 i-a fost comunicata decizia de imputare nr. 86/18.03.2015 emisa de Directiei Silvice G., prin care ii sunt imputate pierderile provocate de inundatia din anul 2014, in cuantum de 15. 911,29 lei deoarece nu au fost respectate prevederile speciale dupa care functioneaza structurile R. N. P. R. .

Instanta mai retine ca reclamantul are calitatea de padurar la Cantonul silvic \"Zlateia\".

Instanta retine ca prezenta cauza a fost inregistrata la completul de contencios administrative sub nr. XXXXXXXXXXXX.

Se retine de catre instanta ca la termenul de judecata din 15.10.2015 al dosarului nr. XXXXXXXXXXXX instanta, din oficiu, a invocat exceptia lipsei competentei materiale a completului de contencios administrativ si fiscal.

Se retine din incheierea de sedinta din data de 15.10.2015 data in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX ca s-a admis exceptia lipsei competentei materiale a completului specializat in judecarea cauzelor de contencios administrativ si fiscal, fapt pentru care cauza a fost scoasa de pe rolul completului specializat in judecarea cauzei de contencios administrative si fiscal si trimis completului specializat in litigii de munca si asigurari sociale.

In speta, retine tribunalul ca obiectul pricinii de fata il constituie anularea deciziei de imputare nr. 86/18.03.2015.

Or, instanta de drept comun in materie de asigurari sociale este tribunalul insa pricinile de acest gen intra in competenta functionala a unor complete de litigii de munca si asigurari sociale si nu a unor complete specializate de contencios administrativ, fata de dispozitiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 ce stabilesc litigiile ce intra in competenta instantei de contencios administrativ.

Instanta retine in prezenta cauza si prevederile Deciziei nr. 3/2014 a Inaltei curti de Castie si Justitie care dispune ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispozitiile art. 254 si art. 266 din Legea nr. 53/2003 — art. 279 , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 427/2001, cu modificarile ulterioare, actiunile in raspundere patrimoniala formulate impotriva personalului silvic cu atributii de paza a padurilor pentru pagubele produse pe suprafetele de padure pe care le are in paza, in conditiile art. 1 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competenta materiala a instantelor de conflicte de munca.

Instanta retine ca obiectul pricinii de fata il constituie anularea deciziei de imputare nr. 86/18.03.2015 in speta vor fi incidente prevederile Codului Muncii cu privire la principiile raspunderii patrimoniale. .

Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarele

Potrivit disp. art. 254, alin. 1, codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in

temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Astfel, principalele modalitati de stabilire si recuperare a prejudiciului produs angajatorului – atat in cazul raspunderii patrimoniale cat si a obligatiei de restituire – sunt invoiala partilor si actiunea in justitie. In acest sens, in situatia in care partile nu se inteleg, respectiv cand salariatul nu recunoaste producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflata la indemana angajatorului pagubit este aceea de a sesiza instanta competenta in vederea obligarii salariatului la repararea prejudiciului.

De asemenea, potrivit disp. art. 169 alin. 1 art. 279 , nici o retinere din

salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Avand in vedere aceste dispozitii legale, s-a retinut de catre instanta ca in mod gresit intimatul a emis dispozitia nr. 86/18.03.2015 prin care a imputat contestatorului suma de 15. 911,29 lei reprezentand prejudiciu.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite actiunea formulata de reclamantul A. D. in contradictoriu cu parata R. N. P. – R. - Directia S. G. .

Anuleaza decizia de impunere nr. 86/18.03.2015 emisa de R. N. P. – R. – Directia S. G. .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite actiunea formulata de reclamantul A. D., domiciliat in comuna Gostinu, in contradictoriu cu parata R. N. P. – R. - Directia S. G., cu sediul in G.,,  nr. 12, judetul G. .

Anuleaza decizia de impunere nr. 86/18.03.2015 emisa de R. N. P. – R. – Directia S. G.