Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 29.07.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul A. M. a chemat in judecata pe parata S. Nationala de T. F. C. \"C. F. R C. \" S. A si a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: anularea deciziei nr. 992/30. 06. 2015 de desfacere a contractului de munca ca fiind nelegala; obligarea paratei la reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior concedierii; obligarea paratei la plata unei despagubiri egala cu salariile, indexate, majorate si reactualizate cu rata inflatiei de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva; obligarea paratei la plata sumei de 100. 000 lei reprezentand daune morale si acordarea cheltuielilor de judecata. In motivarea cererii a aratat reclamantul ca a fost angajatul paratei in functia de acar, iar in dimineata zilei de 17. 05. 2015, dupa terminarea programului de lucru a parasit locul de munca plecand catre locuinta si fiind navetist urma sa mearga pe peronul Halta Bucuresti B. . Precizeaza ca, inainte de a pleca pe peronul garii, in incinta locului de munca, mai multi colegi de munca au vazut ce bagaje purta in mana, respectiv o sacosa cu 5 paini. . Pe peronul din gara Bucuresti B., a mers impreuna cu un coleg pe nume S. N. . Arata ca, pe bancuta din gara unde asteptau trenul a venit o alta persoana, care s-a asezat la un scaun distanta si purta un bagaj de mana, persoana care ulterior a plecat grabit in timp ce vorbea la telefonul mobil, abandonandu-si bagajul la circa 2 m de unde reclamantul era asezat . Imediat, langa reclamant si colegul sau au sosit persoane cu atributiuni de control din cadrul companiei, care le-au cerut relatii despre acel bagaj de mana-rucsac, ce fusese abandonat . Mentioneaza ca, intrucat reclamantul avea rucsac asemanator luat din comert, i-a fost imputat faptul ca a sustras motorina din cadrul companiei. Pentru acest aspect, i-a fost desfacut contractul individual de munca, prin decizia nr. 992/30. 06. 2015. Apreciaza reclamantul ca decizia de desfacere a contractului de munca este nelegala pentru urmatoarele motive: Potrivit functiei detinuta la locul de munca, aceea de acar, nu are acces la combustibilul folosit pentru alimentarea locomotivelor, neexistand nici o sesizare sau plangere ca s-a sustras carburant din sediul companiei, neexistand nici dovezi ca s-a sustras o cantitate de carburant din cadrul acesteia si apoi comparata cu cea care a fost gasita pe peronul garii, cu ocazia cercetarii disciplinare, reclamantul afland ca s-a verificat calitatea motorinei si nu au putut stabili daca aceasta provine de la locomotive. Tot cu ocazia cercetarii disciplinare sustine reclamantul ca, a aflat ca s-au verificat inregistrarile video de pe camerele de luat vederi si au constatat ca de la locul de munca si pana a ajuns in gara, nu detinea vreun obiect care sa semene cu acel bagaj abandonat, in care se aflau 2 bidoane de cate 6 litri de motorina, faptul ca ar detine un rucsac asemanator fiind o presupunere si nu o proba concludenta ca ar fi sustras motorina, mai ales ca acel tip de rucsac este unul comun, intalnit foarte des in comert. Precizeaza ca, nu sunt dovezi video ca ar fi sustras motorina de la locul de munca, existand si posibilitatea sa cumpere de la o pompa PECO acest carburat, sens in care considera ca a fost sanctionat nelegal cu desfacerea contractului individual de munca, fara a exista probe certe pentru savarsirea faptelor imputate. Arata ca nu a mai fost niciodata sanctionat disciplinar. Suma de bani reprezentand daune morale, o solicita pentru ca decizia companiei este una abuziva si arbitrara la adresa sa. A solicitat in dovedirea cererii sa-i fie admisa proba cu inscrisuri, proba testimoniala indicand pe martorul S. N., cat si obligarea paratei sa depuna la dosarul cauzei inscrisurile ce au facut obiectul cercetarii disciplinare. In drept, a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 252 art. 279 . Parata S. N. T. F. C. \"C. F. R. C. \" S. A. - Sucursala Regionala de T. F. de C. Bucuresti, a formulat intampinare in cauza, prin care a solicitat respingerea contestatiei formulata de reclamant, ca neintemeiata, si pe cale de consecinta mentinerea deciziei de desfacere disciplinara a CIM, nr. BC 1/992 emisa la data de 30. 06. 2015, ca legala si temeinica. Motivand cererea a aratat ca, reclamantul, salariat al societatii parate, cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata in functia de acar in cadrul Depoului de Bucuresti C., a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca conform prevederilor art. 248, alin. 1, lit. e, din Legea 53/2003-Codul muncii , prin decizia contestata, care a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 252 Codul muncii . Sustine ca, argumentele de drept si de fapt invocate de contestator nu pot fi retinute, intrucat angajatorul are dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara. Prin raportul de cercetare nr. BC 1. 1/XXXXXXXXXX s-a retinut in sarcina reclamantului faptul ca se face vinovat, deoarece in data de 16/17. 05. 2015, dupa iesirea din serviciu, este identificat pe peronul Halta Bucuresti B. langa un rucsac avand doua recipiente continand motorina, totalizand 12 litri. Precizeaza ca cercetarea disciplinara s-a efectuat in conformitate cu dispozitiile art. 63 alin. (i) din Legea nr. 53/2003 si cu respectarea prevederilor art. 247-252 din Codul muncii , referitor la convocarea la cercetare i s-a respectat dreptul de a formula si sustine toate apararile si a fi asistat de un reprezentant al sindicatului din care face parte. Arata ca, reclamantul nu a recunoscut fapta pentru care a fost sanctionat disciplinar, desi din inregistrarile efectuate de camerele de supraveghere montate in Remiza Automotoare si din declaratia sefului de tura G. R. care a sustinut ca recunostea rucsacul respectiv ca apartinand reclamantului, rezulta ca acesta a sustras motorina. Mai arata ca declaratiile reclamantului sunt contradictorii, in sensul ca pe de o parte sustine ca rucsacul era al unei persoane care a plecat, insa prin cererea de chemare in judecata precizeaza ca are un rucsac asemanator cu cel indicat, iar motorina din recipientele gasite putea fi cumparata de la PECO. Precizeaza ca au fost analizate probe ridicate din recipientele in discutie si comparate cu cele luate din Depoul Automotoare de la tancurile 1 si 2, sigilate, urmare carora s-a emis raportul de incercare nr. 2037/ 19. 05. 2015, care atesta faptul ca toate caracteristicile sunt absolut identice Sub aspectul conditiilor de fond, arata ca reclamantul a fost concediat disciplinar in conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 53/2003, republicata - art. 279 , ca urmare a savarsirii de catre acesta a unor abateri disciplinare prin care a incalcat normele legale stabilite prin regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici, cu respectarea intocmai a dispozitiilor art. 247-252 din codul muncii . Decizia de concediere a fost emisa in scris, este motivata in fapt si in drept, cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile contestatorului, precum si precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si instanta judecatoreasca la care se poate contesta. Fata de capetele de cerere privind reintegrarea in functia detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de munca si plata drepturilor salariale cuvenite, indexate cu rata inflatiei pana la reintegrarea efectiva, arata ca le considera cereri accesorii primului capat de cerere, iar pentru argumentele dezvoltate mai sus, solicita respingerea acestora. Si capatul de cerere referitor la obligarea paratei la plata de daune morale in valoare de 100. 000 lei, solicita sa fie respins ca neintemeiat, reclamantul nedovedind in ce masura drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate si nici legatura de cauzalitate dintre masura concedierii si impactul acestei masuri asupra lui, nu a precizat in ce consta prejudiciul moral suferit, neaducand nicio proba pentru a dovedi legatura de cauzalitate dintre masura concedierii dispusa de unitate si consecintele acestei masuri asupra salariatului. Conform dispozitiilor codului muncii, raspunderea patrimoniala a angajatorului si a salariatilor nu poate fi stabilita decat pentru pagube materiale, iar nu si in cazul daunelor morale. Intr-adevar prin art. 295 alin. (1) din art. 279 se prevede ca \"dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile\". Dar, pentru a fi intregite dispozitiile specifice din art. 279 cu cele ale Codului civil este necesar, ca situatia particulara sa nu fie reglementata printr-o prevedere a Codului muncii si sa nu existe nici o incompatibilitate determinata de natura raporturilor de munca atat timp cat acestea sunt intemeiate pe contractul colectiv sau individual de munca. Or, aceste doua conditii nu pot fi considerate indeplinite, pentru a se justifica aplicarea prevederilor art. 269 alin. (1) din art. 279 in corelare cu dispozitiile art. 1349 din Codul civil ca temei juridic al repararii prejudiciului moral in cadrul raporturilor juridice de munca, cata vreme raspunderea patrimoniala reciproca a partilor dintr-un asemenea raport nu poate izvori decat din contractul de munca, bazandu-se pe principiile raspunderii contractuale. Atat timp cat natura juridica a raspunderii patrimoniale, reglementata de art. 279 , este o varietate a raspunderii civile contractuale, cu anumite particularitati imprimate de caracterul raporturilor de munca, intre care si aceea stabilita derogatoriu, prin art. 269 alin. (1) si art. 270 alin. (1) potrivit careia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident ca in temeiul unei astfel de raspunderi nu pot fi acordate si daune morale, acestea putand fi pretinse, in conditiile art. 1349 din Codul civil, numai in cadrul raspunderii civile delictuale. Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, solicita respingerea acestui capat de cerere ca neintemeiat, raportat la conditiile prevazute de art. 453 alin. (i) din Codul de Procedura Civila potrivit caruia, \"partea care a pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata\", insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu se incadreaza in aceasta categorie. De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina paratei pentru a fi obligati la plata cheltuielilor de judecata. In drept: si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 205 din Cod de procedura civila, art. 247 si urmatoarele din Codul muncii , art. 1349 Cod Civil, iar in dovedire a anexat in copie conforma cu originalul in temeiul art. 150 Cod de Procedura Civila : - raport de cercetare nr. BCi. 1/XXXXXXXXXX (39file). Solutionand cauza, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, Tribunalul a constatat ca actiunea reclamantului este intemeiata. Pentru a pronunta aceasta solutie, a avut in vedere urmatoarele considerente: Prin prezenta actiune, reclamantul A. M. a chemat in judecata S. Nationala de T. F. C. \" C. F. R C. \" S. A si a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: anularea deciziei nr. 992/30. 06. 2015 de desfacere a contractului de munca ca fiind nelegala; obligarea paratei la reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior concedierii; obligarea paratei la plata unei despagubiri egala cu salariile, indexate, majorate si reactualizate cu rata inflatiei de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva; obligarea paratei la plata sumei de 100. 000 lei reprezentand daune morale, si acordarea cheltuielilor de judecata. Prin decizia nr. BC1/992/30. 06. 2015 de desfacere a contractului de munca, emisa de paratul Sucursala Regionala De T. F. De C. Bucuresti, reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, retinandu-se ca acesta a incalcat prevederile Ordinului MLPTL nr. 53/2001 – privind unele masuri pentru prevenirea sustragerilor, descompletarilor si distrugerilor de bunuri, instalatii, utilaje, masini si alte materiale din unitatile de cale ferata. ; punctul 3 din Anexa la Dispozitia Directorului General al S. C. C. SA, cu nr. 18/2013; art. 30 lit. c), art. 41 lit. b) din Statutul disciplinar al personalului din unitatile de transport aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 360/1976. Reclamantul a criticat decizia nr. BC1/992/30. 06. 2015, emisa de parat pe motive de nelegalitate. Sunt intemeiate sustinerile reclamantului cu privire la situatia de fapt, in conditiile in care paratul nu a probat vinovatia reclamantului. Potrivit dispozitiilor art. 247 alin 1 din art. 279 ,, , Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara,, Dispozitiile alin 2 din acelasi act normativ definesc abaterea disciplinara ca fiind, , o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.,, Angajatorului ii revine obligatia sa dovedeasca vinovatia salariatului, potrivit dispozitiilor art. 272 din art. 279 si sa arate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, potrivit dispozitiilor art. 252 alin 2 lit. c din art. 279 . Aplicarea sanctiunilor disciplinare este permisa cu respectarea unor conditii de fond si de forma reglementate de legislatia muncii, context in care stabilirea sanctiunii disciplinare poate fi dispusa dupa mai multe criterii si anume: imprejurarile in care a fost comisa fapta, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala la serviciu, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta. In intampinarea formulata, paratul a sustinut ca in urma cercetarilor efectuate a rezultat ca, reclamantul se face vinovat, deoarece in data de 16/17. 05. 2015, dupa iesirea din serviciu, este identificat pe peronul Halta Bucuresti B. langa un rucsac avand doua recipiente continand motorina, totalizand 12 litri, ca, reclamantul nu a recunoscut fapta pentru care a fost sanctionat disciplinar, desi din inregistrarile efectuate de camerele de supraveghere montate in Remiza Automotoare si din declaratia sefului de tura G. R. care a sustinut ca recunostea rucsacul respectiv ca apartinand reclamantului, rezulta ca acesta a sustras motorina. A retinut ca declaratiile reclamantului sunt contradictorii, in sensul ca pe de o parte sustine ca rucsacul era al unei persoane care a plecat, insa prin cererea de chemare in judecata precizeaza ca are un rucsac asemanator cu cel indicat, iar motorina din recipientele gasite putea fi cumparata de la PECO. Din probele administrate in cauza nu rezulta ca rucsacul ce continea doua recipiente pline cu motorina ( total 12 litri) si gasite pe peronul Halta Bucuresti B., ii apartinea reclamantului sau ca la momentul parasirii serviciului reclamantul ar fi purtat asupra sa acest rucsac care ar fi continut ceva anume. Dimpotriva, din declaratiile date cu ocazia cercetarii disciplinare, de catre G. R. – sef de tura din a carei depozitie rezulta ca reclamantul, in jurul orelor 6 si 15 minute ( data 17. 05. 2015), ,a plecat avand asupra sa un rucsac de culoare gri inchis, observand ca rucsacul era gol, dupa configurarea sa” si depozitia salariatului P. I., din care reiese faptul ca,, ,reclamantul la plecarea din serviciu avea asupra sa o punga de plastic”, nu rezulta ca reclamantul a sustras motorina din unitate si a transportat-o intr-un rucsac, identic cu cel gasit pe peronul garii. Din depozitia martorului S. N., audiat in cauza si care a fost prezent la momentul controlului efectuat pe peronul Haltei Bucuresti B. de catre revizorii din unitatea parata, rezulta ca reclamantul purta in mana o sacosa cu paine si nicidecum un rucsac, rucsacul gasit pe peron nefiind al acestuia, fiind rezemat de un stalp de pe peron, la cativa metri distanta de locul unde se afla reclamantul si martorul, observat de catre acestia inca de cand au ajuns pe peron si posibil apartinand unei persoane care l-a abandonat la vederea echipei de control. Conform fisei postului, reclamantul a detinut functia de acar, iar prin prisma atributiilor de serviciu, nu avea acces la combustibilul din unitate. In conditiile in care nu s-a dovedit cu certitudine ca reclamantul a sustras doua recipiente pline cu motorina, fiecare a cate 6 litri, nu se poate sustine ca reclamantul a savarsit fapta retinuta in sarcina sa . Nu rezulta imprejurarile comiterii faptei de catre reclamant. In temeiul art. 252 alin. 5 Codul muncii instanta va admite in parte actiunea formulata de catre reclamant. Retinand netemeinicia deciziei de concediere, in temeiul art. 80 alin. 1 si 2 din art. 279 , instanta va repune partile in situatia anterioara concedierii, reintegrarea reclamantului in postul ocupat anterior emiterii deciziei de concediere si va obliga pe parat sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile neincasate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva . Capatul de cerere privind acordarea daunelor morale urmeaza a fi respins ca nefondat, in contextul recunoasterii de instanta a dreptului incalcat si al acordarii de despagubiri materiale. In temeiul art. 451-453 Cod procedura civila, parata va fi obligata sa plateasca reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, conform chitantei aflata la dosar, parata aflandu-se in culpa procesuala. Fata de considerentele de mai sus instanta va dispune admiterea actiunii conform dispozitivului sentintei. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE Admite in parte actiunea formulata de reclamantul A. M., domiciliat in comuna Radoiesti, Teleorman, in contradictoriu cu parata S. Nationala de T. F. C. \"C. C. ” SA, cu sediul in Bucuresti, sector 1, Piata Garii de nord, nr. 1-2. Anuleaza decizia de concediere nr. 992/30. 06. 2015, ca nelegala. Obliga parata la reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior concedierii. Obliga pe parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate. Respinge cererea privind acordarea de daune morale, ca nefondata.
Pronuntata de Tribunalul Teleorman
Mai multe despre: reintegrare daune morale cercetare disciplinara abatere disciplinara sanctiune disciplinara raport de cercetare fisa postului prejudiciu moral raspundere patrimoniala conditii de forma contract colectiv de munca
Citeste mai multe despre contestatia deciziei de santionare disciplinara:
Elementele obligatorii pe care trebuie sa le curpinda decizia de santionare disciplinara (cu desfacerea contractului de munca, diminuarea salariului s.a.)
Procedura care trebuie respectata pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare in mod legal si temeinic
Salariatul are dreptul de a formula contestatie impotriva deciziei de santionare disciplinara emisa de catre angajator. Elementele esentiale ale unei astfel de contestatii.
Elementele esentiale ale intampinarii impotriva contestatiei impotriva deciziei de santionare disciplinara formalata de catre salariat
Prin anularea deciziei de santionare disciplinare instanta poate dispune reintegrarea salariatului pe postul ocupat anetrior, plata unor despagubiri s.a.