Cabinet avocat Dreptul muncii

Constata ca prin contestatia inregistrata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, contestatoarea S. E. – J. a solicitat in contradictoriu cu intimata S. C. P. & P. I. S. R. L., sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 1 / 24.11.2014 privind incetarea contractului individual de munca, sa se constate ca incetarea contractului individual de munca a avut loc prin demisie incepand cu data de 31.10.2014, sa se dispuna obligarea intimatei la plata unei despagubiri, egale cu salariul pe luna iunie 2014 aferent unui nr. de 7 zile, restul de salariu pe luna august 2014 in cuantum de 80 lei, restul de salariu pe luna septembrie 2014 in cuantum de 265 lei, integral salariul pe luna octombrie 2014, remuneratia aferenta zilelor de luni lucrate, cat si sporul la salariu pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica, precum si plata a 6 zile de concediu de odihna, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, contestatoarea arata ca a fost angajata in baza contractului individual de munca nr. 1 / 23. 06. 2014 pe durata nedeterminata pe functia de manipulant marfa pe raft in cadrul societatii intimate. Prin decizia nr. 1 / 24.11.2014 s-a dispus incetarea contractului individual de munca, incepand cu data de 25.11.2014 in temeiul art. 61, lit. a) din Codul muncii .

In data de 03.11.2014 a comunicat intimatei, prin posta, conform tichetului recomandat atasat prezentei, demisia sa, cu solicitarea de a-i elibera decizia de incetare a contractului de munca incepand cu data de 31.10.2014. In vederea efectuarii inventarului si pentru a-i preda setul al doilea de chei de la punctul de lucru situat in localitatea Salonta,,  jud. Bihor, in data de 04.11.2014, contestatoarea l-a sunat pe administratorul societatii intimate, in persoana d-lui P. M., insa acesta a refuzat sa primeasca cheile si sa efectueze inventarul. Intreaga conversatie telefonica a fost auzita de catre martora B. B., telefonul fiind pus pe functia difuzor, fapte atestate de inscrisul denumit \"Sesizare\" din data de 04.11.2014, anexat prezentei. In data de 08.11.2014, insotita de martora B. B., contestatoarea s-a deplasat la punctul de lucru mai sus mentionat, pentru a-i solicita d-lui P. M. sa faca inventarul si sa ii predea cheile, insa acesta din nou a refuzat, fapt dovedit de inscrisul intitulat \"Sesizare\" din data de 08.11.2014.

Intrucat se afla intr-o ipostaza foarte delicata, nu mai avea un loc de munca, salariul nu ii mai fusese platit de cateva luni, intimata, cu toate ca a intrat in posesia demisiei sale, refuza sa-i elibereze decizia de incetare a contractului de munca si in aceste conditii nu se putea angaja intr-un alt loc, contestatoarea a considerat ca este necesar si oportun sa aduca la cunostinta Inspectoratului Teritorial de Munca Bihor aceasta situatie. Astfel ca, in data de 11.11.2014, a comunicat, prin fax, o adresa Inspectoratului Teritorial de Munca Bihor, in care a prezentat starea de fapt aratata mai sus. In data de 8.11.2014, contestatoarea a solicitat din nou intimatei, printr-o adresa trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sa ii elibereze decizia de incetare a contractului individual de munca, insa plicul s-a intors cu mentiunea \"destinatarul este plecat din localitate\", si a constat ca dl. P. M., administratorul intimatei, \"convenise\" cu factorul postal, ca acesta sa returneze toata corespondenta expeditorului, respectiv acesteia, cu mentiunea mai sus aratata.

La data de 17.11.2014, prin convocatorul din data de 12.11.2014 emis de intimata, prin administrator P. M., contestatoarea a fost convocata sa se prezint in data de 20.11.2014, ora 9. 00, la punctul de lucru din localitatea Salonta,,  in vederea desfasurarii procedurii cercetarii disciplinare pentru urmatoarele fapte: absente nemotivate, lipsa din gestiune, neprezentare la inventarul convocat verbal si telefonic, nepredarea actelor de gestiune.

Contestatoarea mai arata ca s-a prezentat la data si ora mentionate in convocator, la punctul de lucru, impreuna cu avocatul sau si un martor, vecin ce locuia in apropierea punctului de lucru si a asteptat sa i se aduca la cunostinta motivele cercetarii sale disciplinare. Cu toate ca a fost prezent, administratorul societatii dl. P. M., nu i-a permis accesul in punctul de lucru si nici nu i-a prezentat inscrisurile din care sa rezulte veridicitate aspectelor consemnate in convocare si cu atat mai putin neindeplinirea conditiilor legale prevazute la capitolul \"Raspunderea disciplinara\" din Codul muncii , fapt pentru care a fost obligata sa plece, deoarece acesta a refuzat orice discutie cu ea. La aceasta discutie au mai fost prezenti secretara firmei de contabilitate, respectiv d-na T. D., cat si dl. contabil Szelid Karoly.

Desi a fost convocata pentru cercetarea disciplinara, contestatoarea apreciaza ca in fapt nu se putea realiza o eventuala cercetare disciplinara, avandu-se in vedere faptul ca, la data de 03.11.2014, a expediat demisia sa prin posta, iar societatea avea obligatia sa ia act de demisia sa, conform prevederilor art. 81 din Codul muncii si sa dispuna in consecinta. Se mai sustine de catre contestatoare ca sub nicio forma nu se fac vinovata de presupusele fapte, absente nemotivate, lipsa din gestiune, neprezentare la inventarul convocat verbal si telefonic sau nepredarea actelor de gestiune. Nu ii pot fi retinute aceste fapte, deoarece, si-a prezentat demisia inca din data de 31.10.2014, astfel ca nu putea acumula absente nemotivate, iar in ceea ce priveste lipsa din gestiune, neprezentarea la inventarul convocat verbal si telefonic sau nepredarea actelor de gestiune, sunt atributii care le poate detine un gestionar si nicidecum un angajat in functia de manipulant marfa pe raft.

Aceasta stare de fapt a fost consemnata de contestatoare intr-o adresa, prin care si-a formulat cererea sa de a dispune desfacerea contractului individual de munca, in conditii legale, incepand cu data de 03.11.2014 si a solicitat, de asemenea, achitarea drepturilor salariale restante. Aceasta adresa a expediat-o atat intimatei S. C. P. & P. I. S. R. L, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire (plicul s-a intors cu mentiunea \"destinatarul este plecat din localitate\"), cat si Inspectoratului Teritorial de Munca Bihor, prin fax.

Se mai solicita instantei a se observa ca decizia nr. 1/24.11.2014 prin care intimata a hotarat incetarea contractului sau de munca, in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii , a fost emisa ulterior datei inaintarii demisiei, a cererii prin care a solicitat eliberarea deciziei de incetare a contractului de munca incepand cu data de 31.10.2014. Astfel, contestatoarea apreciaza ca, prin emiterea acestei decizii de concediere din motive disciplinare, intimata, in calitate de angajator, si-a manifestat implicit vointa de a nu da curs cererii sale de demisie, fapt care contravine atat dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Codul muncii conform carora \"Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului\', cat si dispozitiilor art. 4 alin. (1) din acelasi cod, care prevad ca \"Munca fortata este interzisa\", cererea de demisie formulata atestand, fara echivoc, faptul ca contestatoarea nu mai dorea sa presteze munca in continuare, in favoarea intimatei.

Totodata, considera ca, decizia contestata este lovita de nulitate absoluta deoarece in cauza nu s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila in conditiile art. 251 din Codul muncii , iar din continutul deciziei lipsesc mentiunile prevazute de art. 252 alin. (2) lit. a-c, respectiv: nu a fost descrisa, in materialitatea ei, fapta care constituie abatere disciplinara; nu au fost precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca pe care contestatoarea le-ar fi incalcat; nu s-au indicat motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea disciplinara.

De asemenea, din cuprinsul deciziei nu rezulta data la care ar fi savarsit abaterea disciplinara imputata, precum si daca fata de data savarsirii abaterii decizia de sanctionare a fost emisa sau nu in termen de intimata. Mai mult, in mod nelegal s-a mentionat in decizie, incetarea contractului individual de munca al sau, de la data de 25.11.2014, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 252 alin. (3) din Codul muncii potrivit carora decizia de sanctionare (concediere) produce efecte de la data comunicarii.

In practica judiciara, intr-o speta asemanatoare, s-a retinut ca, in lipsa descrierii faptei, nu se poate verifica daca aceasta, in continutul ei concret si prin modul de savarsire reprezinta sau nu abatere disciplinara, respectiv incalcari ale atributiilor de serviciu ale salariatului, ale normelor legale sau ale Contractului colectiv de munca aplicabil, intrucat nu se arata in cuprinsul deciziei contestate care sunt acele atributii concrete ale salariatului si care ar fi fost faptele concrete prin care acestea au fost incalcate de salariat. Este o cerinta imperioasa, prevazuta in mod expres de legiuitor in art. 62 alin. (2) si art. 63 alin. (1) din Codul muncii ca, in cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a, decizia de concediere sa fie emisa de angajator numai cu respectarea dispozitiilor art. 247-252 din Codul muncii or in speta de fata nu au fost respectate aceste dispozitii.

Conform art. 251 din Codul muncii \"Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura,. . ., nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile\", persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea va convoca, in scris, salariatul, precizand obiectul, data, ora si locul intrevederii. In mod corect s-a retinut in practica judiciara ca ratiunea pentru care legiuitorul a inserat aceste cerinte, mentionate in dispozitiile legale mai sus aratate, a fost aceea de a da posibilitatea salariatului de a-si pregati apararile si probele. in cunostinta de cauza fata de fapta care i se imputa.

Or intimata, prin administrator P. M. a refuzat orice discutie cu contestatoarea, astfel incat nici nu s-a pus problema sa-i fie dat dreptul de a formula si de a sustine toate apararile in favoarea sa sau de a propune probe, astfel cum prevede art. 251 din Codul muncii .

Un alt aspect invederat instantei a fost cel referitor la programul sau de lucru care se desfasura de marti pana sambata, intre orele 9-17, cu mentiunea insa ca lucra inclusiv in ziua de luni, iar cateodata si duminica, fara insa a i se acorda un spor la salariu pentru zilele de sambata si duminica, astfel cum prevede art. 137 din Codul muncii .

In drept au fost invocate prevederile art. 4 alin. (1), 62 alin. (2), 63 alin. (1), 81, 137 alin. (3), 144, 146 alin. (4), 251, 252, 266, 268, 269, 270 Codul muncii , art. 208-216 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

In probatiune au fost depuse la dosarul cauzei inscrisurile de la filele 9-25.

Prin intampinarea depusa la data de 06. 02. 2015, intimata S. R. L. a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata, aratand ca, contestatoarea a fost angajata a S. C. P. & P. I. S. R. L. in baza contractului individual de munca nr. 1 /23. 06. 2014 in functia de manipulant marfa pe raft, pe perioada nedeterminata.

Raportat la decizia de concediere nr. 1/24.11.2014, intimata sustine ca a fost intocmita in baza procesului verbal de constatare intocmit in data de 20.11.2014, precum si a referatului incheiat la aceeasi data. in aceste documente sunt mentionate faptele si prejudiciile produse de catre contestatoare in calitate de angajata a societatii, constatate atat de catre administratorul P. M., cat si de catre comisia de cercetare disciplinara intrunita in acest scop.

Decizia de concediere nr. 1/24.11.2014 reprezinta actul formal prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei inregistrat sub nr. 1/23. 06. 2014 in baza art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003 ca urmare a abaterilor disciplinare grave comise de catre aceasta, constatate si consemnate in actele mai sus mentionate, iar demisia comunicata de catre aceasta in data de 03.11.2014 a avut ca scop evitarea consecintelor faptelor sale.

Se mai invedereaza instantei faptul ca societatea intimata a indeplinit formalitatile legale de convocarea contestatoarei pentru data de 20.11.2014 in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile si a dorit efectuarea in mod legal a acestei proceduri. In acest sens in data de 12.11.2014 s-a transmis contestatoarei convocarea prin care i s-au adus la cunostinta faptele de care se face vinovata si care fac obiectul cercetarii disciplinare. La data convocarii in vederea desfasurarii procedurii de cercetare disciplinara, respectiv 20.11.2014, s-a intrunit comisia de disciplina formata din domnul P. M. - administrator si doamna T. D. - contabila, asa cum reiese din tabelul de constituire a comisiei, si mentioneaza faptul ca, contestatoarea insotita de catre avocata dumneaei s-au prezentat la momentul convocarii, fapt care dovedeste ca aceasta a fost incunostintata in mod legal.

Cu toate ca la momentul convocarii, administratorul a transmis constatarile comisiei, procesul verbal nu a putut fi semnat pentru ca in decursul acestei convocari s-au proferat injurii la adresa administratorului societatii si nu au acceptat un dialog cu privire la acuzatiile ce se aduceau contestatoarei. Mentioneaza faptul ca, contestatoarea si avocata sa s-au prezentat la convocare cu dorinta de a ridica injurii administratorului societatii si nicidecum pentru a putea gestiona si finaliza in conditii civilizate procedura de cercetare prealabila.

Se solicita instantei a se constata ca societatea intimata a facut toti pasii necesari indeplinirii procedurii prealabile, dand dovada de buna credinta si de respectare a formalitatilor necesare desfacerii contractului individual de munca al contestatoarei din motive disciplinare. Concedierea angajatei a avut la baza abaterile disciplinare respectiv elemente obiective constatate si dovedite.

Referitor la despagubirile solicitate de catre contestatoare egale cu salariul aferent muncii prestate in luna iunie 2014, rest de salariu pe luna august 2014 in cuantum de 80 de lei, rest de salariu pe luna septembrie 2014 in cuantum de 265 lei, integral salariul aferent lunii octombrie 2014, remuneratia aferenta zilelor de luni lucrate, sporul de salariu pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica, precum si plata a 6 zile de concediu de odihna, intimata sustine ca au o baza reala, contestatoarea cauzand prejudicii societatii intimate, care fac obiectul plangerii penale depuse pe numele acesteia.

Intimata mai arata ca societatea a infiintat un punct de lucru in Salonta,,  judetul Bihor, avand ca obiect de activitate florarie - aranjamente florale si in acest scop societatea a decis angajarea contestatoarei. Deoarece reprezentantul legal al societatii - domnul P. M. avea programata o deplasare in interes de serviciu in ultima saptamana a lunii iunie, contractul individual de munca a contestatoarei s-a semnat in data de 23. 06. 2014, dar cu mentiunea ca data inceperii activitatii este 01.07.2014.

Urmare acestui fapt, punctul de lucru situat in Salonta, A, a inceput desfasurarea activitatii in data de 01.07.2014, fapt pentru care plata retributiei contestatoarei pentru perioada 23. 06. xxxxxxxxxxxxxxx14 nu este justificata. Se mai sustine ca au fost aduse la cunostinta contestatoarei toate atributiile ce-i sunt desemnate, programul de munca, modalitatea de derulare a activitatii, inclusiv modalitatea de predare a incasarilor societatii. Prin fisa postului insusita de catre contestatoare, la rubrica \"responsabilitati suplimentare\" era stipulata si \" executarea tuturor altor sarcini trasate de catre conducerea societatii\" si nu doar cele strict prevazute de functia de manipulator marfa.

Avand in vedere faptul ca intre administratorul societatii intimate domnul P. M. si familia contestatoarei erau relatii de prietenie veche, si tinand cont de programul incarcat, cu multe deplasari efectuate in tara si strainatate de catre administratorul societatii, sumele rezultate din vanzarile societatii, asa cum este stipulat si in fisa de post, trebuiau predate zilnic administratorului, contabilitatii sau depusi in banca de catre contestatoare, atributie neindeplinita de catre aceasta.

Tinand cont si de faptul ca administratorul societatii nu era prezent zilnic la punctul de lucru si nu putea urmari permanent activitatea desfasurata de catre contestatoare, aceasta a considerat ca poate decide referitor la desfasurarea activitatii societatii, sens in care, fara acordul sau imputernicirea administratorului, a schimbat distribuitorii, a modificat adaosul comercial al societatii la autoritatile fiscale etc. De asemenea, contestatoarea a considerat ca, nefiind supravegheata direct, poate folosi banii societatii dupa bunul plac. Administratorul societatii - domnul P. M. a sesizat acest lucru inca din luna iulie 2014, cand s-a prezentat la punctul de lucru fara sa o anunte in prealabil pe doamna Stuparoiu, iar in urma verificarilor efectuate a constatat un minus de 150 lei din casa de marcat. In acelasi mod inopinat, a fost depistata in data de 31.10.2014 dar de aceasta data cu incasari de 520 lei care nu se reflectau in evidenta casei de marcat si nici nu au fost justificate de contestatoare.

In aceeasi data administratorul societatii a depistat si modalitatea dubla in care contestatoarea tinea evidenta registrelor. Gravitatea faptelor constatate la prima vedere a impus luarea masurilor ulterioare de concediere a angajatei. Urmare faptului ca la data de 31.10.2014 administratorul societatii a descoperit abaterile disciplinare grave ale contestatoarei, aceasta a apelat la comunicarea demisiei in scopul evitarii concedierii pe motive disciplinare si a ridicat toate acte, registrele si evidentele societatii aflate la punctul de lucru si la contabila societatii, punand societatea in imposibilitatea de a prezenta instante evidentele contabile din care sa reiasa incasarile inregistrate de societate si statele de plata din care sa reiasa faptul ca, contestatoarea a incasat salariile aferente muncii prestate.

Constatandu-se prejudicii aduse societatii, precum si insusirea tuturor actelor, registrelor si evidentelor financiar - contabile ale societatii de catre contestatoare, care a inteles sa ingreuneze atat desfasurarea activitatii cat si dovedirea faptelor comise de catre aceasta, au stat la baza inceperii procedurii de cercetare prealabila si, tinand cont de gravitatea faptelor comise, de depunerea pe numele acesteia a unei plangeri penale. Cele mentionate anterior au fost consemnate atat in procesul verbal de constatare intocmit in data de 20.11.2014 de catre administratorul societatii, cat si in referatul intocmit de comisia de disciplina in data de 20.11.2014.

Conform solicitarii contestatoarei de a i se achita de catre societatea intimata despagubiri salariale, se poate intelege faptul ca a fost nevoita sa isi prezinte demisia din motive de neincasare a salariului aferent muncii prestate, dar intimata considera ca poate fi pus sub semnul intrebarii faptul ca abia in data de 03.11.2014 (ulterior datei de 31.10.2014 cand administratorul a descoperit abaterile grave savarsite de aceasta) a recurs la aceasta modalitate legala de incetare a raporturilor contractuale, avand in vedere sustinerile dumneaei ca nu ar fi beneficiat de salariu incepand chiar de la angajare.

In drept au fost invocate prevederile art. 247 si urm. din Legea nr. 53/2003.

In probatiune au fost depuse la dosarul cauzei inscrisurile de la filele 34-44.

Prin raspunsul la intampinare depus la data de 24. 02. 2015, contestatoarea a solicitat respingerea tuturor apararilor formulate de intimata ca fiind neprobate, nefondate, aratand ca decizia nr. 1 / 24.11.2014, prin care intimata a hotarat incetarea contractului sau de munca in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii , a fost emisa ulterior datei inaintarii demisiei, a cererii prin care a solicitat eliberarea deciziei de incetare a contractului de munca incepand cu data de 31.10.2014.

Pe de alta parte, contestatoarea opineaza ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta deoarece in cauza nu s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila in conditiile art. 251 din Codul muncii , iar din continutul deciziei lipsesc mentiunile prevazute de art. 252 alin. (2) lit. a-c, respectiv: nu a fost descrisa, in materialitatea ei, fapta care constituie abatere disciplinara; nu au fost precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca pe care contestatoarea le-ar fi incalcat; nu s-au indicat motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele intru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea disciplinara.

De asemenea din cuprinsul deciziei nu rezulta data la care ar fi savarsit abaterea disciplinara imputata, precum si daca fata de data savarsirii abaterii decizia de sanctionare a fost emisa sau nu in termen de intimata. Mai mult, in mod nelegal s-a mentionat in decizie, incetarea contractului individual de munca al sau de la data de 25.11.2014, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 252 alin. (3) din Codul muncii potrivit carora decizia de sanctionare (concediere) produce efecte de la data comunicarii.

Se mai invedereaza instantei ca, in data de 20.11.2014, data la care trebuia sa se efectueze asa-zisa cercetare disciplinara prealabila impotriva sa, lucrurile s-au petrecut cu totul diferit de starea de fapt expusa de intimata prin intampinare. Astfel, contestatoarea impreuna cu dna avocat, s-a prezentat la data, ora si locul aratate in convocare, fapt atestat si de intimata prin intampinare, insa administratorul societatii, dl. P. M. le-a asteptat in parcare si nu le-a permis accesul in punctul de lucru si nici nu le-a prezentat inscrisurile din care sa rezulte veridicitate aspectelor consemnate in convocare si cu atat mai putin indeplinirea conditiilor legale prevazute la capitolul \"Raspunderea disciplinara\" din Codul muncii , fapt pentru care au fost obligate sa plece, deoarece acesta a refuzat orice discutie cu contestatoarea. Nu s-au adus niciun fel de injurii la adresa d-lui P. M., acestea sunt doar afirmatii nedovedite.

Potrivit art. 251 alin. (1) si alin. (4) din art. 279 , angajatorul, sub sanctiunea nulitatii absolute, poate sa dispuna sanctionarea disciplinara a salariatului doar dupa efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, in cursul careia sa ii dea posibilitatea angajatului sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare. Or intimata, prin administrator P. M. a refuzat orice discutie cu contestatoarea, astfel incat nici nu s-a pus problema sa-i fie dat dreptul de a formula si de a sustine toate apararile in favoarea sa sau de a propune probe, astfel cum prevede art. 251 din Codul muncii .

Mai mult, nici nu i s-a adus la cunostinta care este persoana imputernicita sa realizeze cercetarea si care sunt membrii comisiei de cercetare disciplinara. Din cate cunoaste contestatoarea, doamna T. D. nu si-a finalizat inca studiile de specialitate si prin urmare este imposibil sa detina functia de contabila, eventual ar putea fi o simpla angajata. Este evident ca, atat tabelul de constituire a comisiei de disciplina, procesul-verbal de constatare, cat si referatul sunt documente intocmite pro causa, pentru ca altfel nu se explica de ce intimata nu i-a adus la cunostinta, la data la care trebuia efectuata cercetarea disciplinara, care este componenta comisiei de disciplina si nu i-a comunicat, odata cu decizia de concediere, procesul-verbal si referatul care, conform sustinerilor sale, au stat la baza emiterii deciziei de concediere. Intimata afirma ca, in speta, concedierea a avut la baza abaterile disciplinare, respectiv elemente obiective constatate si dovedite.

La o simpla lecturare a referatului comisiei de disciplina si. a procesului-verbal de constatare se va putea observa ca, in cuprinsul acestora, nu se face trimitere la nicio proba care ar putea confirma sustinerile comisiei de disciplina si ale administratorului societatii intimate. Asadar, concedierea disciplinara s-a facut fara existenta unei minime dovezi ca, contestatoarea ar fi comis faptele de care a fost acuzata.

In ceea ce priveste punctul 2 din intampinare, contestatoarea solicita sa remarce faptul ca, insasi intimata recunoaste ca despagubirile pe care le-a cerut, si \"au o baza reala\". Contrar celor sustinute de intimata, contestatoarea arata ca a inceput sa prestez munca in favoarea acesteia, inca de la data semnarii contractului individual de munca, respectiv 23. 06. 2014. In perioada 23. 06. xxxxxxxxxxxxx14, impreuna cu administratorul societatii intimate, domnul P. M., a efectuat toate demersurile necesare pentru deschiderea efectiva a punctului de lucru in data de 01.07.2014, respectiv a achizitionat marfa si casa de marcat, a aplicat preturile pe produse, a facut curatenie in spatiul unde urma sa se deschida floraria.

Referitor la afirmatia intimatei ca dl. P. M. \"avea programata o deplasare in interes de serviciu in ultima saptamana a lunii iunie\" si din acest motiv s-ar fi semnat contractul in data de 23. 06. 2014, contestatoarea arata ca aceasta nu reflecta realitatea, deoarece dl. P. M. locuia in mod frecvent in imobilul proprietatea familiei sale. Totodata, contestatoarea arata ca postul ocupat in cadrul societatii intimate a fost acela de manipulant marfa si nicidecum acela de gestionar.

Afirmatiile intimatei ca \"as fi schimbat distribuitorii, as fi modificat adaosul comercial al societatii la autoritatile fiscale, s-ar fi constatat un minus de 150 lei din casa de marcat, as fi fost depistata cu incasari de 520 de lei care nu se reflectau in evidenta casei de marcat si pe care nici nu le-as fi putut justifica, as fi tinut o evidenta dubla a registrelor\", nu au la baza niciun suport probator. Astfel, se naste intrebarea legitima: de ce acesta nu a luat imediat o masura disciplinara impotriva sa? Raspunsul este unul cat se poate de simplu: pentru ca acest fapt nu s-a intamplat.

Consider ca, un angajator cu diligenta si capacitatea unui om mediu, normal, prudent si diligent, in situatia in care ar constata ca salariatul sau nu prezinta incredere ar lua imediat masurile care se impun si nicidecum nu ar astepta luni intregi pentru a efectua vreun demers.

In plus, art. 252 alin. (1) din Codul muncii prevede ca \"angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare. . . \". Pentru a se justifica si pentru a evita ca instanta sa o oblige la depunerea evidentelor contabile si a statelor de plata, care dovedesc ca nu i-a fost platit salariul pe luna iunie, restul de salariu pe luna august, septembrie si integral salariul pe luna octombrie, intimata a inteles sa sustina ca toate aceste documente sunt de fapt la contestatoare si ca ea le-ar fi ridicat de la punctul de lucru si de la contabila societatii. In conditiile in care societatea nu mai detinea niciun document contabil, se naste intrebarea : cum a fost posibil ca, in speta, comisia de cercetare disciplinara sa constate, in urma inventarierii un minus de 3087,94 lei ?

Se mai arata de catre contestatoare faptul ca singurul registru care se afla in posesia sa este registrul-jurnal de incasari si plati dupa care a si anexat copii la contestatia formulata, pe care la solicitarea d-lui P. M., a fost obligata sa il completeze in fiecare zi si pe care de altfel a vrut sa i-l predea odata cu cheile de acces efectuarea inventarului, insa acesta a refuzat.

Totodata, contestatoarea mai invedereaza instantei faptul ca la data de 29. 01. 2014, a primit din partea Inspectoratului Teritorial de Munca Bihor adresa nr. 1628/SCRM/26. 01. 2015 prin care i s-a pus in vedere, ca in data de 02. 02. 2015, ora 08. 30 sa se prezinte la sediul acesteia cu documentele contabile ale RL, respectiv cu registrul unic de control, dovada achitarii-drepturilor salariale aferente perioadei 06. 2014-prezent, state de plata aferente perioadei 06. 2014-prezent, foi colective de prezenta aferente perioadei 06. 2014-prezent.

La data de 02. 02. 2015, contestatoarea s-a prezentat la sediul ITM Bihor unde a declarat ca nu a vazut, nu a semnat si nu a ridicat de la contabilitatea societatii intimate documentele solicitate mai sus. Mai mult, in luna ianuarie a acestui an, administratorul societatii intimatei s-a prezentat la locul de munca al doamnei B. B., pe care de altfel a solicitat instantei sa o incuviinteze ca martor in prezenta cauza, si i-a spus acesteia sa ii comunice contestatoarei sa se duca sa semneze toate statele de plata la zi, in caz contrar urmand sa aiba probleme.

De observat ca, intimata face referire de cateva ori, in cuprinsul intampinarii, despre plangerea penala pe care ar fi formulat-o si depus-o impotriva sa, dar cu toate acestea nu a inteles sa o anexeze intampinarii.

Referitor la supozitia exprimata de intimata in finalul intampinarii, contestatoarea arata ca, legislatia muncii permite angajatului sa conteste decizia de concediere emisa de catre angajator, drept de care a uzat si eu, iar pe langa aceasta solicita si obligarea intimatei la plata de despagubiri privind drepturile salariale neachitate, remuneratia aferenta zilelor de luni lucrate, cat si sporul la salariu pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica, precum si plata a 6 zile de concediu de odihna.

In speta a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala, sens in care au fost audiati martorii B. B. si T. D., ale caror declaratii se regasesc la filele 81 – 84.

Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Contestatoarea a fost angajata in baza contractului individual de munca nr. 1 / 23. 06. 2014 (filele 34-35) pe durata nedeterminata pe functia de manipulant marfa pe raft in cadrul societatii intimate, incepand cu data de 01.07.2014.

Prin decizia nr. 1 / 24.11.2014 (fila 9) s-a dispus incetarea contractului individual de munca a contestatoarei, incepand cu data de 25.11.2014 in temeiul art. 61 lit. a) din Codul muncii pe motiv disciplinar.

Potrivit art. 63 alin. 1 Codul muncii \"(1) Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele stabilite de prezentul cod”.

Totodata, dispozitiilor art. 247 alin. 2 Codul muncii prevad ca \"(2) Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici” coroborate cu dispozitiile art. 61 ali. 1 lit. a din Codul muncii \"Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii: in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara”.

In speta, contestatoarea a fost convocata potrivit inscrisului emis la data de 12.11.2014 (fila 16) pentru a se prezenta la data de 20.11.2014 orele 09,00 la sediul intimatei in vederea desfasurarii procedurii cercetarii disciplinare pentru faptele retinute in sarcina sa, respectiv absentele nemotivate, lipsa de gestiune, neprezentarea la inventarul convocat verbal si telefonic, nepredarea actelor de gestiune.

Astfel, instanta a constatat ca au fost respectate prevederile art. 251 alin. 2 din Codul muncii care dispun ca “(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii”. Mai mult de atat, prin inscrisul depus la fila 19, contestatoarea confirma primirea acestei convocari la data de 17.11.2014 si partile nu contesta faptul ca aceasta nu s-ar fi prezentat la data si ora convocarii.

Conform dispozitiilor art. 76 Codul muncii \"decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu :

a) motivele care determina concedierea,

b) durata preavizului,

c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. 2 lit. d numai in cazul concedierilor colective,

d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64”.

Astfel, instanta retine ca acest text de lege prevede obligatia angajatorului de a mentiona, in cuprinsul deciziei de concediere, suficiente motive si informatii, pe baza carora salariatul sa poata aprecia legalitatea si temeinicia masurii de concediere.

In cuprinsul deciziei desi este indicat temeiul juridic, intimata nu a individualizat abaterile disciplinare pentru care a fost aplicata sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca, astfel ca simpla mentiune \"disciplinar” nu se substituie motivarii deciziei de concediere. Pentru a verifica indeplinirea cerintelor anterior expuse, era absolut obligatoriu ca angajatorul sa respecte dispozitiile art. 76 lit. a) din art. 279 , la momentul emiterii deciziei de concediere, conditie de forma care nu este indeplinita in speta si care atrage sanctiunea nulitatii deciziei de concediere.

Potrivit art. 79 din art. 279 , in situatia unui conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt si de drept, decat cele precizate in decizia de concediere. Prin urmare, angajatorul nu poate suplini, prin alte inscrisuri, omisiunile de forma, prevazute de art. 76 lit. a) din art. 279 .

Descrierea faptei savarsite de contestatoare reprezinta o cerinta distincta asa incat, pe de o parte, angajatul sa poata formula aparari fata de sustinerile angajatorului si, pe de alta parte, instanta sa poata verifica in concret atat existenta faptei cat si daca prin aceasta s-au incalcat prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil. Totodata, fapta trebuie descrisa suficient incat instanta sa verifice respectarea termenului de prescriptie a raspunderii disciplinare prevazut de art. 252 din Codul muncii . Chiar daca descrierea faptei poate fi cuprinsa intr-un alt inscris, cum ar fi raportul de cercetare disciplinara, trebuie oricum respectata cerinta ca descrierea faptei sa fie cuprinsa in decizia de sanctionare disciplinara; totodata, fata de prevederile art. 79 din Codul muncii care nu permit angajatorului, in caz de conflict de munca, sa invoce in fata instantei alte motive de fapt sau de drept ale concedierii, instanta nu poate avea in vedere alte sustineri ale intimatei, cuprinse in intampinare.

Decizia de incetare a contractului individual de munca al reclamantei contestatoare S. E. nr. 1/24.11.2014 este absolut impropriu intocmita cu incalcarea exigentelor legale reglementate de art. 76 Codul muncii lipsind descrierea faptei retinute, motivele care au determinat concedierea desi acestea se impuneau a fi cuprinse in mod obligatoriu in cuprinsul acesteia, tocmai pentru a asigura garantia legalitatii concedierii.

In consecinta, instanta concluzioneaza ca decizia atacata este intocmita cu incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 76 coroborate cu cele ale art. 78 din art. 279 si denota, evident, atitudinea angajatorului ca fiind abuziva, sens in care va constata nulitatea absoluta a deciziei de concediere a contestatoarei nr. 1/24.11.2014.

Raportat la capatul de cerere cu privire la drepturile salariale restante solicitate de contestatoare, instanta retine din dispozitiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii ca \"angajatorului ii revin in principal urmatoarele obligatii : c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca”.

Astfel, instanta constata din inscrisurile depuse la filele 91-100 si 192-201, ca intimata nu a facut dovada achitarii drepturilor salariale cuvenite contestatoarei pe luna august 2014 partial in suma de 80 lei, diferenta de salariu pe luna septembrie 2014 in suma de 265 lei, salariul integral pentru luna octombrie 2014 precum si plata celor 6 zile de concediu de odihna aferente perioadei lucrate, sens in care va dispune obligarea intimatei la plata catre contestatoare a acestor drepturi salariale restante.

Totodata, instanta va constata ca in speta a fost dovedita si indeplinita conditia impusa de legiuitor in cuprinsul art. 81 alin. 8 Codul muncii , care dispun ca \" salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca”.

Astfel in speta, instanta retine din inscrisul depus la fila 10 si comunicat intimatei potrivit recomandatei de la fila 11, ca, contestatoarea si-a depus demisia si a comunicat-o intimatei la data de 03.11.2014, respectiv anterior convocarii si cercetarii la comisia de disciplina, motiv pentru care, coroborat cu constatarile instantei de mai sus referitoare la neplata de intimata a drepturilor salariale, instanta va da eficienta si aplicabilitate deciziei de demisie a contestatoarei intemeiata pe dispozitiile art. 81 alin. 8 Codul muncii si va constata ca prezentul contract individual de munca a contestatoarei a incetat la data de 31.10.2014 prin demisie.

Cat privesc capetele de cerere referitoare la plata drepturilor salariale aferente unui numar de 7 zile din luna iunie 2014, a drepturilor cuvenite pentru zilele de luni precum si a sporului pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica, instanta le va respinge intrucat din probatoriul depus si administrat in cauza, contestatoarea nu a facut dovada prestarii activitatii in aceste perioade, iar declaratia martorei B. B. audiata in cauza nu poate fi coroborata cu alte probe, cu atat mai mult cu cat aceasta sustine ca toate informatiile cu privire la activitatea din aceste zile, le cunoaste de la contestatoare.

Cat priveste cele 7 zile din luna iunie ele sunt contrazise de cuprinsul contractului de munca al reclamantei din care rezulta ca aceasta si-a inceput activitatea din 01.07.2014 (fila 34 la dosar) neexistand dovezi pertinente in sens contrar.

Instanta, in contextul considerentelor mai sus retinute, apreciaza ca fiind intemeiata in parte contestatia, sens in care dispune admiterea acesteia in parte si constata nulitatea absoluta a deciziei de concediere a contestatoarei nr. 1/24.11.2014, constata ca la data 31.10.2014 contractul individual de munca al reclamantei a incetat prin demisie, obliga intimata la achitarea catre contestatoare a despagubirilor reprezentand drepturilor salariale restante constand in diferenta de salariu pe luna august 2014 in cuantum de 80 de lei, diferenta de salariu pe luna septembrie 2014 in suma de 265 lei, salariul integral pentru luna octombrie 2014 si la plata celor 6 zile de concediu de odihna, aferente perioadei lucrate, obliga intimata la cheltuieli de judecata partiale in favoarea contestatoarei in suma de 1700 lei si va respinge cererea privind acordarea remuneratiei pentru salariul lunii iunie 2014, aferent pentru 7 zile, precum si drepturilor cuvenite pentru zilele de luni si a sporului pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica.

Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 453 alin 2 Noul Cod Procedura Civila, instanta urmeaza a obliga intimata sa plateasca contestatoarei suma de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale reprezentand onorariu avocatial justificat prin chitantele nr. 362 / 04.12.2014 (fila 212) si chitanta nr. 366 / 22.12.2014 (fila 213), depuse la dosar. Cheltuielile de judecata au fost acordate doar partial avand in vedere ca actiunea reclamantei a fost admisa doar in parte fiind respinse anumite pretentii privind drepturile salariale.

Asistentii judiciari – participand la constituirea completului de judecata in conditiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeasi opinie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de contestatoarea S. E. J., avand CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliata in Salonta, . 51, jud. Bihor, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat H. M. -R., cu sediul in Oradea, . 6., in contradictoriu cu intimata S. C. P. & P. I. S. R. L. cu sediul in,  corn. Lazareni, jud. Bihor, inregistrata la ORC Bihor sub JXXXXXXXXXX, CUI RO33270442.

Constata nulitatea absoluta a deciziei de concediere a contestatoarei nr. 1/24.11.2014.

Constata ca la data 31.10.2014 contractul individual de munca al reclamantei a incetat prin demisie.

Obliga intimata la achitarea catre contestatoare a despagubirilor reprezentand drepturilor salariale restante constand in diferenta de salariu pe luna august 2014 in cuantum de 80 de lei, diferenta de salariu pe luna septembrie 2014 in suma de 265 lei, salariul integral pentru luna octombrie 2014 si la plata celor 6 zile de concediu de odihna, aferente perioadei lucrate.

Respinge cererea privind acordarea remuneratiei pentru salariul lunii iunie 2014, aferent pentru 7 zile, precum si drepturilor cuvenite pentru zilele de luni si a sporului pentru munca prestata in zilele de sambata si duminica.