Cabinet avocat Dreptul muncii

A fost constatata nulitatea absoluta a deciziei nr. 04/21. 02. 2019, emisa de intimata S. C. C_ P B S. R. L. B_. 
A fost obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data incetarii contractului individual de munca pana la data reintegrarii efective pe postul deTinut anterior, precum Si la achitarea contribuTiilor la bugetul de stat. 
A fost obligata intimata la repunerea contestatorului in situaTia anterioara emiterii actului de sancTionare disciplinara, in sensul reintegrarii acestuia pe postul deTinut anterior. 
Au fost respinse restul pretenTiilor. 

Pentru a pronunTa aceasta hotarare, prima instanta a reTinut urmatoarele:
Contestatorul T S_ a fost angajatul intimatei _ SRL in baza contractului individual de munca inregistrat in registrul general de evidenTa a salariaTilor sub nr. 7/14. 06. 2018, avand funcTia de bucatar pe perioada nedeterminata, incepand cu data de 15. 06. 2018, (filele 65-66). 
            Prin decizia nr. 4/21. 02. 2019, emisa de administratorul intimatei _ SRL, domnul M N B_, s-a aplicat contestatorului T S_ sancTiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca, incepand cu data de 22. 02. 2019, in baza dispoziTiilor art. 61 lit. a din art. 279 , reTinandu-se in sarcina acestuia savarSirea urmatoarelor abateri disciplinare: „refuzul de a semna actul adiTional la contractul individual de munca; executarea de produse finite necorespunzatoare, fara respectarea reTetarului, refuzate de catre clienTi, care au generat rebuturi Si cheltuieli nejustificate, suportate de catre angajator; nerespectarea relaTiilor de munca intre angajaTi; nerespectarea relaTiilor de munca intre angajaTi Si conducatorii ierarhici; nerespectarea regulilor de igiena sanitar-veterinare”, (fila 17). 
in decizia contestata s-a reTinut ca in felul acesta au fost incalcate prevederile din Capitolul 12 Raspunderea disciplinara, punctul 12. 3. 2 lit. j, e, b Si d din Regulamentul intern al _ SRL. De asemenea, s-a menTionat ca prin nota explicativa inregistrata sub nr. 29/20. 02. 2019, data in faTa Comisiei de disciplina, contestatorul nu a adus argumente pertinente, exoneratoare de raspundere, cele menTionate fiind aprecieri personale, subiective, care nu sunt de natura a dovedi netemeinicia acuzaTiilor. in drept, angajatorul a mai reTinut incidenTa dispoziTiilor art. 251 Si 252 art. 279 . 
            in ceea ce priveSte critica referitoare la modul de convocare a contestatorului la cercetarea disciplinara, instanta a constatat ca, deSi in convocatorul din 12. 02. 2019, depus in copie la fila 19 din dosar de catre contestator, se menTioneaza doar ca se vor descrie faptele ce fac obiectul sesizarii, ulterior intimata a emis un nou convocator in data de 13. 02. 2019, pe care l-a comunicat celeilalte parTi prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, (filele 52-55) Acest din urma convocator, primit de contestatorul T S_ la data de 14. 02. 2019, cuprinde toate faptele imputate acestuia, facandu-se chiar o descriere sumara a acestora Si indicandu-se totodata data, ora Si locul intrevederii Si punandu-i-se in vedere ca la efectuarea cercetarii disciplinare poate fi asistat de un avocat sau consilier. 
            in acest context, vazand Si faptul ca cercetarea disciplinara s-a realizat la data de 20. 02. 2019, indicata in convocator, instanta a constatat ca au fost respectate dispoziTiile art. 251 alin. 1 Si 2 art. 279 , conform carora, „sub sancTiunea nulitaTii absolute, nicio masura, cu excepTia celei prevazute la art. 248 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. in vederea cercetarii disciplinare prealabile salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora Si locul intrevederii. ”   
            Conform art. 257 alin. 1 art. 279 , abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca Si care consta intr-o acTiune sau inacTiune savarSita cu vinovaTie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele Si dispoziTiile legale ale conducat orilor ierarhici. 
            Dupa cum se poate observa, decizia de sancTionare disciplinara atacata nu cuprinde toate menTiunile obligatorii, prevazute sub sancTiunea nulitaTii de art. 252 alin. 2 art. 279 , respectiv: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in condiTiile prevazute de art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea; temeiul de drept in baza caruia sancTiunea disciplinara se aplica; termenul in care sancTiunea poate fi contestata; instanta competenta la care sancTiunea poate fi contestata. 
            in consecinTa, prima condiTie pentru valabilitatea unei decizii de concediere, ca act unilateral al angajatorului prin care se materializeaza sancTiunea disciplinara, este inserarea tuturor condiTiilor cerute de lege, sub sancTiunea expresa a nulitaTii absolute. 
            Astfel, s-a constatat ca in cuprinsul deciziei nu sunt descrise faptele care constituie abateri disciplinare, intimata marginindu-se a enumera succint Si in termeni generali 5 fapte despre care se pretinde ca ar fi prevazute in regulamentul intern (regulament pe care nu l-a depus la dosar) ca fiind abateri disciplinare. 
             Nu este indeplinita condiTia prevazuta de art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 daca decizia de sancTionare cuprinde o descriere generala a faptelor ce constituie abatere disciplinara, descriere ce nu permite verificarea acestora. in speTa nu s-a indicat in ce constau abaterile respective, modalitatea in care au fost comise, imprejurarile savarSirii lor Si nici data la care se pretinde ca au fost savarSite. in lipsa acestei din urma menTiuni, instanta nu poate verifica daca a fost respectat termenul prevazut de art. 252 alin. 1 art. 279 , conform caruia angajatorul poate dispune aplicarea sancTiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunoStinTa despre savarSirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarS irii faptei. 
           S-a menTionat totodata ca lipsa descrierii faptei in cuprinsul deciziei de sancTionare nu poate fi suplinita de existenTa ei in referatul de cercetare prealabila, mai ales atunci cand nu exista dovada ca acest referat a fost comunicat odata cu decizia de sancTionare. 
          Lipsa acestei menTiuni care atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere, determina totodata imposibilitatea de a se aprecia Si analiza asupra temeiniciei deciziei, a savarSirii faptei Si a masurii luate de angajator. Totodata, precizeaza ca nu pot fi avute in vedere apararile intimatei cuprinse in intampinare privitoare la descrierea faptelor, deoarece in art. 79 art. 279 se prevede expres ca in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere. 
              in concluzie, faTa de toate considerentele de fapt Si de drept expuse anterior, vazand Si dispoziTiile art. 80 alin. 1 Si 78 art. 279 , conform carora concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta, tribunalul a admis in parte contestaTia dedusa judecaTii Si a anulat decizia de sancTionare disciplinara contestata. 
in temeiul art. 80 alin. 1 Si 2 art. 279 , instanta a dispus repunerea parTilor in situaTia anterioara emiterii actului contestat, in sensul reintegrarii contestatorului pe postul deTinut anterior Si obligarii intimatei la plata catre acesta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data incetarii contractului individual de munca pana la data reintegrarii efective pe postul deTinut anterior, precum Si la achitarea contribuTiilor la b ugetul de stat. 
in ceea ce priveSte cererea de obligare a paratei la plata sumei de 5000 euro, reprezent and daune morale, instanta a apreciat ca este neintemeiata Si a respins-o, intrucat in cauza nu s-a dovedit prejudiciul moral suferit de contestator in urma concedierii nelegale, acesta renunTand la ultimul termen de judecata la audierea martorului propus in acest sens. Mai mult decat atat, acesta a solicitat plata unor daune morale pentru fapte petrecute anterior desfacerii contractului de munca Si care nu au fost dovedite. Ori, conform art. 253 alin. 1 art. 279 , angajatorul este obligat in temeiul normelor Si principiilor raspunderii civile contractuale sa il despagubeasca pe salariat in situaTia in care acesta a suferit un prejudiciu material Si moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. 
      impotriva acestei sentinTe a declarat apel in termen l apelanta intimata _ SRL, solicitand admiterea apelului, anularea in parte a sentinTei Tribunalului B_ Si respingerea contestaTiei formulate, cu menTinerea soluTiei privind respingerea pretenTiilor contestatorului constand in daune morale. 
in motivarea apelului, se arata ca Decizia nr. 4/21. 02. 2019 indeplineSte toate cerinTele de conTinut Si de comunicare, prevazute de art. 252 alin. 2 din Legea nr. 53/2003. Referitor la critica instanTei de fond conform careia faptele ce constituie abateri disciplinare sunt descrise succint in decizie, arata ca acestea sunt descrise in mod suficient, precizandu-se in ce constau, iar imprejurarile in care au fost savarSite este evident ca sunt legate de indeplinirea atribuTiilor de serviciu. De asemenea, in textul art. 252 alin. 2 lit. a din Legea nr. 53/2003 nu este prevazuta modalitatea de efectuare a descrierii faptelor ce constituie abatere disciplinara, respectiv succinta, generala sau amanunTita. Descrierea insuficienta a faptei, atrage nulitatea relativa a actului in care este inserata, dar numai condiTionat de dovada producerii unei vatamari, insa contestatorul nu a facut dovada niciunei vatamari. 
Apelantul arata, privitor la acordarea de despagubiri, ca acestea au fost acordate in mod netemeinic Si nelegal, in condiTiile in care contestatorul a avut activitate remunerata dupa data de 21. 02. 2019, iar plata unor despagubiri aferente unui timp de munca, cumulat cu cel prestat pentru alTi angajatori, ar conduce la incalcarea dispoziTiilor Legii nr. 53/2003 privind timpul de munca Si salarizarea. 
Apelantul precizeaza ca Decizia nr. 4/21. 02. 2019 n-a fost una personala, fiind luata pe criterii de eficienTa economica, cele doua masuri, respectiv reducerea salariului Si reducerea numarului de posturi de bucatar fiind aduse la cunoStinTa salariaTilor Si aplicate gradual. Cu reducerea salariului au fost de acord doi dintre cei trei bucatari, doar contestatorul opunandu-se, iar daca acesta ar fi acceptat reducerea salariului, s-ar fi procedat la o selecTie obiectiva, pe criterii care Tin atat de profesionalism, cat Si de comportamentul moral – volitiv. 
Aplicarea sentinTei apelate, ar genera din nou situaTia financiar – fiscala de la sfarSitul anului 2018 Si ar conduce la falimentarea Si inchiderea firmei. 
Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului Si menTinerea sentinTei apelate, reiterand susTinerile din actiunea introductiva, cu precizarea ca angajatorul nu poate invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere, iar repunerea sa in situaTia anterioara emiterii deciziei nule absolut cu consecinTa plaTii salariilor Si contribuTiilor datorate nu constituie despagubiri in sensul art. 253 din Legea nr. 53/2003. 

Examinand cauza prin prisma motivelor de apel invocate Si a dispoziTiilor art. 476 din Codul de procedura civila, instanta de control judiciar constata ca apelul promovat impotriva SentinTei Civile nr. 559/MAS/26. 06. 2019 pronunTate de Tribunalul B_  - SecTia I Civila,  Complet specializat in soluTionarea litigiilor de munca Si asigurari sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, este nefondat. 
Privitor la situaTia de fapt, Curtea reTine ca intimatul contestator T S_ a fost angajatul apelantei intimate _ SRL, avand funcTia de bucatar, in baza contractului individual de munca inregistrat in Registrul general de evidenTa a salariaTilor sub nr. 7/14. 06. 2018,  incheiat pe perioada nedeterminata, incepand cu data de 15. 06. 2018. 
La data de 28. 01. 2019, apelanta a emis Actul AdiTional nr. 4 la contractul individual de munca nr. 7/14. 06. 2018, prin care urma a-i fi redus salariul de baza brut incepand cu data de 01. 02. 2019, act care nu a fost semnat de catre contestator. 
Obiectul prezentei cauze il constituie anularea Deciziei nr. 4/21. 02. 2019, emise de intimata _ SRL, prin care s-a aplicat contestatorului sancTiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca, incepand cu data de 22. 02. 2019, in baza dispoziTiilor art. 61 lit. a din art. 279 , pentru motive care Tin de persoana salariatului. 
Conform prevederilor art. 61 lit. a din din Legea nr. 53/2003, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care Tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a savarSit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sancTiune disciplinara. 
De asemenea, potrivit dispoziTiilor art. 252 din Legea nr. 53/2003, sancTiunea disciplinara se aplica printr-o decizie emisa in forma scrisa, care sub sancTiunea nulitaTii absolute trebuie sa cuprinda: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in condiTiile prevazute de art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea; temeiul de drept in baza caruia sancTiunea disciplinara se aplica; termenul in care sancTiunea poate fi contestata; instanta competenta la care sancTiunea poate fi contestata. 
FaTa de aceste cerinTe legale, care sunt prevazute pentru conTinutul deciziei de sancTionare Si nu pentru referatul intocmit cu ocazia cercetarii disciplinare, care de altfel nu poate completa decizia contestata, Curtea reTine ca sunt corecte constatarile Tribunalului relativ la faptul ca menTiunile sumare inserate in decizie privitoare la faptele savarSite, nu cuprind,,descrierea faptei ”,  in modalitatea ceruta de textul l, care sa permita verificarea aspectelor privitoare la modalitatea in care au fost comise, imprejurarile sau data savarSirii in funcTie de care se poate aprecia respectarea termenului prevazut de art. 252 alin. 1 art. 279 . 
in acest sens, Curtea inlatura susTinerile apelantei formulate sub acest aspect, reTinand ca sancTiunea nulitaTii absolute este prevazuta in mod expres de textul l, respectiv art. 252 alin. 2 din Codul muncii , astfel ca nu era necesara dovada vreunei vatamari din partea contestatorului. 

De altfel, apelantul recunoaSte in mod indirect, prin motivele de apel, ca decizia de sancTionare a avut drept cauza faptul ca doar contestatorul  n-a fost de acord cu semnarea actului adiTional, iar,,daca acesta ar fi acceptat reducerea salariului, s-ar fi procedat la o selecTie obiectiva, pe criterii care Tin atat de profesionalism, cat Si de comportamentul moral – volitiv” . 
in consecinTa, concedierea contestatorului dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este conform art. 78 din  Legea nr. 53/2003 lovita de nulitate absoluta, astfel ca in mod corect Tribunalul a dispus, potrivit art. 80 din  Legea nr. 53/2003 obligarea intimatei la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data incetarii contractului individual de munca pana la data reintegrarii efective pe postul deTinut anterior, precum Si la achitarea contribuTiilor la bugetul de stat. intrucat aceste despagubiri sunt distincte de cele avute in vedere de prevederile art. 253 din Legea nr. 53/2003, care nu au fost aplicate in prezenta cauza, Curtea respinge susTinerile apelantei relativ la temeiul Si caracterul nelegal al despagubirilor la plata carora a fost obligata prin sentinTa atacata. 
Pentru aceste considerente, constatand ca motivele de apel invocate sunt nefondate Si ca soluTia primei instanTe este data cu respectarea legii, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge apelul declarat de apelanta intimata _ SRL in contradictoriu cu intimatul contestator T S_, impotriva SentinTei Civile nr. 559/MAS/26. 06. 2019 pronunTate de Tribunalul B_  - SecTia I Civila,  Complet specializat in soluTionarea litigiilor de munca Si asigurari sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, pe care o pastreaza. 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
 
Respinge apelul formulat de catre apelanta intimata _ SRL in contradictoriu cu intimatul contestator T S_, impotriva SentinTei Civile nr. 559/MAS/26. 06. 2019 pronunTate de Tribunalul B_  - SecTia I Civila,  Complet specializat in soluTionarea litigiilor de munca Si asigurari sociale, in dosarul nr. XXXXXXXXXXX. 
            Definitiva. 
            PronunTata prin punerea soluTiei la dispoziTia parTilor de catre grefa instanTei azi, 09. 12. 2019.