Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila nr. 741/C/20 iunie 2013, pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul nr. 6666/103/2012, s-a admis, în parte, contestatia formulata de catre contestatorul P.L.G., în contradictoriu cu intimata SC S.S.R. SRL Bucuresti, si, în consecinta, s-a anulat decizia de concediere nr. ** din 12 decembrie 2012 emisa de intimata.

 Totodata, s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul detinut anterior emiterii actului de concediere cu obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pana la data reintegrarii efective. S-au respins, ca nefondate, capetele de cerere privind plata daunelor morale si materiale.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la data de 21 decembrie 2012 contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC S. S.S.R. SRL, a contestat decizia nr. **/12 decembrie 2012 privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, reîncadrarea pe postul detinut anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, precum si la plata daunelor morale si materiale.

In motivarea actiunii, a aratat ca a fost salariatul unitatii intimate, ce are ca obiect de activitate paza si protectie, ocupand functia de sef de tura în cadrul obiectivului A.R. si ca, prin decizia contestata, emisa de intimata, a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, conform dispozitiilor art. 61 lit. a) din art. 279 , pentru abateri pe care sustine ca nu le-a savarsit, considerand ca aceasta dispozitie este nelegala si netemeinica. Mentioneaza ca în data de 18 octombrie 2012 s-a prezent la locul de munca, respectiv postul 5, poarta 2 auto, în cadrul obiectivului A.R. si ca agentul L.D. i-a prezentat modul de lucru din acest post, respectiv operatiuni pe calculator, cantarirea si sigilarea autocamioanelor care ieseau din obiectiv, ceea ce necesita calificare speciala pe acest post si anumite cunostinte de programe pe calculator. A mai sustinut petentul ca acestea nu erau atributiile sale de serviciu, el fiind sef de tura avea alte atributii, în general de control, raportare etc. conform fisei postului.

A mai mentionat ca a doua abatere pentru care a fost sanctionat este aceea ca a nu s-a prezentat la serviciu mai multe zile consecutiv, fapt contestat de petent motivand ca, în perioada respectiva a fost programat sa lucreze ca agent de securitate, o functie inferioara celei pe care o avea la momentul respectiv, cea de sef de tura.

Fata de aceste sustineri a solicitat reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere, ca sef de tura, plata tuturor drepturilor cuvenite, pana la momentul reintegrarii, precum si daune morale si materiale.

In sustinere, a depus în copie, extras regulament intern, raport din 1 octombrie 2012, nota de informare din 3 octombrie 2012 si cerere din 3 octombrie 2012.

Intimata a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata si obligarea contestatorului la cheltuieli de judecata sustinand ca prin Raportul întocmit de inspectorul de securitate H.R., înregistrat sub nr. **/19 octombrie 2012, societatea a fost sesizata de faptul ca în data de 18 octombrie 2012, contestatorul s-a prezentat la serviciu, în jurul orei 18.30 la postul 5 poarta 2 auto, si ca i s-a prezentat procedura de lucru a acestui post, de catre agentul L.D., respectiv, programul pe calculator, cantarire si sigilare a camioanelor care transportau marfa. Dupa un anumit timp, fiind atentionat de catre directorul R., sa fie atent la sigilarea autocamionului, acesta a revenit în cabina cantarului unde si-a luat bagajul si a parasit postul de paza care-i fusese încredintat, motivand ca a sunat în acest sens pe seful sau ierarhic (directorul), fara sa precizeze pe cine anume. S-a mai sustinut ca la data de 20 octombrie 2012 i-au fost încredintate contestatorului programarile pentru perioada urmatoare, printr-un serviciu de curierat rapid, deoarece acesta nu s-a mai prezentat la serviciu.

Urmare a faptei contestatorului, la data de 22 octombrie 2012, s-a declansat procedura disciplinara împotriva contestatorului, acesta fiind convocat la data de 26 octombrie 2012. Ca urmare a acestei convocari, petentul a comunicat telefonic ca în perioada 25 -30 octombrie se afla în concediu medical. Dupa aceasta perioada, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, motiv pentru care a fost convocat din nou pentru data de 15 noiembrie 2012. Aceasta a doua convocare, a fost expediata prin posta, însa petentul nu a fost gasit la domiciliu de catre factorul postal si nici nu s-a prezentat la oficiul postal pentru a ridica corespondenta, astfel plicul fiind restituit intimatei.

Pe cale de consecinta, comisia de cercetare disciplinara a întocmit Procesul verbal nr. **/15 noiembrie 2012, aplicand dispozitiile art. 251 alin. (3) din art. 279 , respectiv, sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare, prin care a retinut ca petentul a savarsit urmatoarele abateri: a încalcat consemnul general - parasirea locului de munca, lasarea utilajelor si instalatiilor fara supraveghere si a absentat nemotivat de la serviciu, încalcand astfel dispozitiile Regulamentului intern, drept pentru care a propus sanctionarea acestuia cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. La cercetarea disciplinara s-au avut în vedere atat rapoartele informative cat si declaratiile colegilor de serviciu ai contestatorului.

Pentru motivele aratate, conducerea unitatii a emis decizia de concediere nr. **1 din data de 12 decembrie 2012 privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca conform art. 61 lit. a) din art. 279 , decizia fiind comunicata si contestatorului.

Cu privire la capatul de cerere a petentului privind obligarea societatii intimate la plata unor sume cu titlu de daune morale si materiale, aceasta a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.

In sustinerea apararii, intimata a depus în copie documentatia care a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestata, la filele 30 - 88, respectiv: contract individual de munca, cerere de angajare din 10 februarie 2011, declaratie din 10 februarie 2011, fisa postului, raport privind abaterea disciplinara nr. ** din 19 octombrie 2012, dovada comunicare acte, declaratia numitului C.G. din 22 octombrie 2012, decizia interna nr. ** din 22 octombrie 2012, convocator nr. ** din 22 octombrie 2012, dovezi expediere corespondenta, proces-verbal nr. ** din 26 octombrie 2012, certificat de concediu medical nr. ** din 26 octombrie 2012, convocator nr. ** din 7 noiembrie 2012, confirmare de primire, plic corespondenta, proces verbal nr. ** din 15 noiembrie 2012, rapoarte informative din 18 octombrie 2012, raport privind abaterea disciplinara nr. ** din 25 octombrie 2012, rapoarte informative din 25 octombrie 2012, 31 octombrie 2012, 1 noiembrie 2012, 2 noiembrie 2012, 2/3 noiembrie 2012 si 5 noiembrie 2012, rapoarte privind abaterea disciplinara nr. ** din 2 noiembrie 2012, ** din 5 noiembrie 2012, ** din 7 noiembrie 201, ** din 9 noiembrie 2012 si ** din 12 noiembrie 2012, organizarea serviciului de paza în zilele de 1 noiembrie 2012, 2 noiembrie 2012, 5 noiembrie 2012, 6 noiembrie 2012, 9 noiembrie 2012, 10 noiembrie 2012 si 14 noiembrie 2012, decizie de concediere disciplinara nr. ** din 12 decembrie 2012, extras regulament intern, decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite nr. 40 din 7 mai 2007, practica judiciara.

La termenul din 16 mai 2013, contestatorul a depus la dosar copia adeverintei nr. 271 din 12 decembrie 2012 emisa de unitate, referitor la locurile de munca si a aratat ca întelege sa solicite obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pentru perioada 15 noiembrie 2012 - 12 decembrie 2012 (data emiterii deciziei de concediere), perioada în care nu a mai fost programat sa efectueze serviciul de tura si, în aceste conditii, nici nu a mai fost platit, precum si plata drepturilor salariale începand cu data de 12 decembrie 2012 pana la reintegrare.

Ulterior, intimata a depus în copie Tabelul nominal cu angajatii din tura din seara zilei de 18/19 octombrie 2012 precum si Fisa de evaluare a agentilor din acea tura, Registru de acces autovehicule din postul 5 poarta 2 a obiectivului A. din ziua de 18 octombrie 2012, precum si o serie de alte înscrisuri.

Prin Incheierea de sedinta din 16 mai 2013, instanta a solicitat intimatei sa depuna la dosarul cauzei procesul - verbal de predare a turei din 18 octombrie 2012, însa aceasta nu s-a conformat solicitarii instantei.

Partile procesuale au formulat concluzii scrise.

In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, celelalte probe solicitate fiind respinse, motivat, prin Incheierea de sedinta din 16 mai 2013.

Analizand actele si lucrarile dosarului, fata de toate sustinerile partilor, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr. **/12 decembrie 2012, intimata a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatorului, în conformitate cu prevederile art. 61 lit. „a\" din art. 279 , coroborat cu 248 alin. 1 lit. „e\" din art. 279 , retinandu-se în sarcina petentului, încalcarea unor obligatii stabilite prin Regulamentul de ordine interioara, respectiv, parasirea locului de munca în tura din 18/19 octombrie 2012, fara a aduce la cunostinta sefului ierarhic superior si a avea aprobare în acest sens, precum si pentru ca din data 01 noiembrie 2012 nu s-a mai prezentat la serviciu, acumuland astfel absente nemotivate.

Din probatoriul administrat, cu privire la abaterea savarsita de contestator, adusa la cunostinta prin Raportul înregistrat sub numarul ** din 19 octombrie 2012 de catre Inspectorul de securitate H.R., aceea ca în data de 18 octombrie 2012 petentul s-a prezentat la serviciu, la postul 05 poarta 2 auto, obiectivul A.R. în jurul orei 18.30, a fost instruit de agentul L.D. asupra modului de lucru din acest post, cu privire la programul de cantarire, a prezentarii postului si a-i pune la dispozitie documentele postului, contestatorul dupa un anumit timp a parasit postul, afirmand ca a anuntat conducerea despre acest fapt, nespecificand pe cine anume a înstiintat de parasirea postului.

Instanta a retinut ca, prin adresa nr. **/22 octombrie 2012 contestatorul a fost convocat în data de 26 octombrie 2012, în vederea cercetarii disciplinare pentru abaterea savarsita în tura 18/19 octombrie 2012, iar potrivit certificatului medical seria CCMAE nr. ** petentul s-a aflat în incapacitate de munca în perioada 25-31 octombrie 2012, astfel ca intimata, prin adresa nr. **/7 noiembrie 2012 a convocat din nou pe contestator pentru data de 15 noiembrie 2012, însa nu s-a facut dovada confirmarii de primire a acestei convocari de catre contestator.

Mai mult decat atat, potrivit deciziei contestate petentul a fost sanctionat si pentru absente nemotivate, începand cu data de 1 noiembrie 2012, abatere supusa analizei comisiei de cercetare disciplinara, dar fata de care intimata nu a facut dovada convocarii contestatorului în acest sens.

Convocarea salariatului poate fi facuta prin orice mijloc de comunicare care asigura transmiterea si confirmarea primirii acesteia. Astfel, comunicarea poate fi facuta prin înmanarea ei salariatului, prin curier, executor judecatoresc etc.

Cata vreme salariatului nu i se aduce la cunostinta ca în privinta sa a fost declansata cercetarea disciplinara si în concret abaterea disciplinara care i se imputa, neprezentarea salariatului la cercetarea disciplinara nu îndreptateste angajatorul sa aplice sanctiunea fara efectuarea cercetarii, angajatul fiind privat de dreptul de aparare.

Inscrisul depus de intimata la termenul din 13 iunie 2013, reprezentand Completarea la convocatorul nr. **/7 noiembrie 2012 prin care îl înstiinteaza ca se va analiza si abaterea sa privind acumularea de 3 absente nemotivate consecutive, respectiv 01, 02, si 06 noiembrie 2012, nu a fost retinut de instanta, întrucat nu s-a facut dovada confirmarii primirii acestei convocari de catre contestator.

Potrivit dispozitiilor art. 251 alin. (1) din art. 279 , „Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.\"

Fata de aceste considerente, tribunalul a constatat ca decizia atacata este lovita de nulitate absoluta, prin încalcarea de catre intimata a prevederilor mai sus aratate.

Analizand pe fond abaterea savarsita de petent în data de 18 octombrie 2012 si retinuta de comisia de cercetare disciplinara în Procesul verbal nr. **/15 noiembrie 2012, în baza caruia a fost emisa decizia contestata, s-a apreciat ca masura este vadit nelegala fata de dispozitiile imperative ale art. 41 din art. 279 .

Astfel, potrivit adeverintei. ** din 12 decembrie 2012 emisa de unitate, initial contestatorul a fost angajat în functia de agent de securitate, asa cum reiese din contractul individual de munca nr. **/18 februarie 2011, iar ulterior, prin Actul aditional nr. 1 la acest contract, din data de 1 noiembrie 2011, i-a fost modificata functia si salariul, fiind încadrat Sef de tura.

Or, potrivit probatorului administrat din care reiese instruirea facuta în data de 18 octombrie 2012 pentru functia pe care urma sa o ocupe din aceea data, precum si a programarilor de serviciu pentru perioada 15 noiembrie 2012 - 12 decembrie 2012, depuse la dosar de intimata si comunicate contestatorului, reiese ca acesta a fost programat pe functia de agent de securitate si nu cea de sef de tura, potrivit încadrarii sale legale.

Astfel, masura dispusa prin instruirea contestatorului în vederea desfasurarii atributiilor de agent de securitate, functie inferioara celei detinute, respectiv cea de sef de tura reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca în ceea ce priveste elementele esentiale ale contractului, respectiv locul si felul muncii, conditiile de munca si salariul. Cum aceasta modificare s-a facut fara acordul salariatului, încalca dispozitiile imperative ale art. 41 din art. 279 , avand drept consecinta anularea masurilor luate de angajator.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat în cauza nu s-au produs de catre intimata dovezi privind existenta consimtamantului reclamantului cu privire la aceasta modificare a felului muncii acestuia si nu suntem în prezenta cazurilor speciale prevazute de art. 48 din art. 279 , cand angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului.

Fata de considerentele expuse, instanta a apreciat contestatia ca fiind întemeiata, justificandu-se admiterea sa, anularea dispozitiei nr. **/12 decembrie 2012 emisa de intimata si repunerea partilor în situatia anterioara emiterii dispozitiei, cu obligarea achitarii de catre intimata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat contestatorul pana la data reintegrarii.

Capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale si materiale a fost gasit ca nefondat, întrucat nu s-a dovedit de catre contestator ca a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, asa cum prevede art. 269 din art. 279 .

Impotriva acestei hotarari, în termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru a formulat recurs S.C. S.S.R. S.R.L. Bucuresti, cauza înregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 6666/103/2012.

Criticand solutia de admitere a pretentiei privitoare la anularea deciziei 7391/2012, la reintegrare si la drepturile salariale cuvenite, recurenta a sustinut, în esenta, nelegalitatea hotararii prin prisma urmatoarelor aspecte:

al aplicarii gresite a art. 251 alin. (1) din art. 279 . Astfel, s-a retinut ca pentru a doua convocare (cu adresa **/7 noiembrie 2012) nu a dovedit confirmarea de primire; ori, a probat expedierea sa, recomandat cu confirmare, la 8 noiembrie 2012 si restituirea la 22 noiembrie 2012 ca urmare a neprezentarii contestatorului pentru ridicare. De asemenea, desi au existat probe privind refuzul contestatorului de a ridica convocatorul din 22 octombrie 2012, data la care nu era în concediu medical, nu s-a facut nici o referire la acest aspect. Mai mult, desi s-a probat ca dupa expirarea concediului medical - la 31 octombrie 2012 - contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu în mod nejustificat, determinand emiterea celui de-al doilea convocator la 7 noiembrie 2012, s-a retinut gresit culpa sa în neîndeplinirea obligatiilor procedurale specifice cercetarii disciplinare.

al încalcarii prevederilor art. 247 si art. 250 din art. 279 , prin ignorarea gravitatii faptelor imputate, si al neobservarii respectarii art. 41 din art. 279 . Astfel, desi a probat ca prin intrarea în postul de paza pentru instruirea privitoare la atributiile acestui post, contestatorul a acceptat sa desfasoare activitatea de agent de securitate, se retine totusi încalcarea art. 41 din art. 279 . De asemenea, desi a probat ca la 18 octombrie 2012, dupa o ora jumatate de la preluarea postului, contestatorul a parasit obiectivul (postul de paza 05 din poarta 2 auto) fara sa anunte si fara încuviintarea superiorului sau direct (Seful de tura M.A.), iar apoi nu s-a mai prezentat la serviciu si nu a mai realizat norma de munca, încalcand astfel dispozitiile Cap. XI pct. 1 lit. d25), pct. 3 lit. e) din Regulament, coroborat cu cele ale art. 39 alin. (2) lit. a), c) din art. 279 si ale pct. 2 „Responsabilitati\" Fisa Postului, gravitatea deosebita a acestor fapte a ramas nesanctionata.

In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. pr. civ.

Legal citat intimatul contestator s-a prezentat personal, a formulat întampinare si concluzii orale de respingere a recursului ca nefondat, sustinand ca:

recurentul nu a criticat retinerea încalcarii art. 41 din art. 279 pentru absentele nemotivate din luna noiembrie 2012, ramanand de verificat numai abaterea din 18 octombrie 2012.

Ori, aceasta abatere nu a existat si, oricum, nu putea atrage concedierea, fata de absenta consecintelor si de a antecedentei disciplinare.

angajatorul nu a probat ca în plicul trimis era convocatorul pentru 15 noiembrie 2012, iar la 15 noiembrie 2012 nu avea nici confirmarea, nici infirmarea luarii la cunostinta a convocatorului din moment ce la 22 noiembrie 2012 plicul era înca la Posta;

desi era programat a lucra la poarta 2, nu a preluat postul pentru ca a raportat Directorului abuzul schimbarii într-un post inferior si s-a dispus ca agentul L.D. sa preia postul, el ramanand benevol sa învete procedurile tehnice noi, pentru cazul cand ar fi fost schimbat abuziv din functia de sef de tura. Prin urmare, cand i s-a facut rau (abia venise din concediu medical) nu a trebuit sa raporteze plecarea, nelucrand în acel post.

desi a solicitat audierea ca martor a agentului M.A., ce iesise din tura la poarta 02, s-a apreciat ca suficient procesul-verbal din 18 octombrie 2012.

intrarea sa pe o functie inferioara si fara calificarea necesara putea fi realizata, conform art. 41 din art. 279 , numai cu acceptul sau si cu o instruire prealabila.

La solicitarea instantei de a se completa probatoriul cu dovada iesirii din unitate o data cu convocatorul **/7 noiembrie 2012 si a completarii sale, recurenta a înaintat, cu adresa de la fila 21 extras informatic registru intrari-iesiri corespondenta; totodata a sustinut ca emiterea sa la 7 noiembrie 2012 a fost determinata de cele trei absente nemotivate al contestatorului (ultima din 6 noiembrie 2012) ce-i dadeau dreptul a demara procedura disciplinara.

Intimatul contestator nu a contestat aceste relatii, lasandu-le la aprecierea instantei.

Examinand recursul în raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304, art. 3041, art. 312 C. pr. civ., Curtea a constatat urmatoarele:

Criticile recurentei vizeaza toate abaterile retinute prin Decizia de concediere **/12 decembrie 2012, si nu numai fapta din 18 octombrie 2012 (cum a pretins intimatul contestator); în acest sens stau nu numai referirile recurentei la art. 3041 C. pr. civ. (text potrivit caruia „Recursul declarat împotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute în art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele\"), ci si criticile privitoare la aplicarea art. 41 din art. 279 , la gravitatea neprezentarii la serviciu cu consecinta nerealizarii normei de munca, precum si precizarile din 7 februarie 2014 privitoare la modul de cercetare pentru cele trei absente nejustificate.

Drept consecinta, legalitatea sentintei trebuie examinata prin prisma tuturor criticilor la argumentele tribunalului, pornind de la acestea din urma.

1. Astfel, în primul rand, s-a retinut ca pentru abaterile imputate nu s-a probat confirmarea de primire a convocatorului la cercetarea disciplinara de catre contestator, încalcandu-se astfel, prevederea imperativa a art. 251 alin. (1) din art. 279 [„Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile\"].

Aceasta concluzie este însa gresita întrucat nu au fost valorificate si prevederile art. 252 alin. (2) din art. 279 , text potrivit caruia, angajatorul, în vederea cercetarii disciplinare, nu are ca obligatie decat convocarea salariatului în scris de catre persoana împuternicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul întrevederii. Aceasta obligatie este o garantie a protejarii dreptului angajatului de a cunoaste despre cercetarea sa disciplinara si, implicit, de a-si putea exercita dreptul la aparare.

Iar aceasta obligatie a fost îndeplinita de recurenta prin emiterea cu adreselor nr. **/22 octombrie 2012, nr. **/7 noiembrie 2012 si a completarii la convocatorul **/7 noiembrie 2012, înaintate recomandat intimatului contestator la 23 octombrie 2012 si 8 noiembrie 2012.

Absenta unei dovezi de confirmare a primirii de catre contestator a convocatorului la cercetarea prealabila disciplinara, nu atrage prin ea însasi sanctiunea nulitatii deciziei de concediere, legea sanctionand doar reaua-credinta a angajatorului manifestata fie prin neinformarea angajatului despre cercetare, fie în informarea sa deficitara (Ex. - la o alta adresa gresita, fara prezentarea faptelor cercetate ca abateri, fara indicarea orei, locului întrevederii ori în ziua cercetarii, astfel încat dreptul la aparare sa devina formal).

Ori, în cauza, s-a probat ca angajatorul a respectat toate obligatiile amintite, expediind în timp util convocatorul.

Faptul ca destinatarul (recte contestatorul din cauza) a refuzat a primi primul convocator (pe plicul caruia se mentiona obiectul înscrisului), iar la cel de-al doilea lipsea de la domiciliu (avizare din 12 noiembrie 2012) si nici nu s-a prezentat pana la 22 noiembrie 2012 (data expirarii perioadei de pastrare la Oficiul Postal a recomandatei) pentru ridicarea corespondentei, nu poate fi opusa, ca aparare legala recurentei paratei întrucat, în primul rand, asa cum s-a aratat si prevede si art. 8 alin. (1) din art. 279 , drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinta, partea neputand invoca vatamarea cauzata de propria culpa, iar în al doilea rand, o astfel de situatie nu a fost reglementata prin textul amintit (daca legiuitorul ar fi dorit sa creeze o exceptie de la regula generala, ar fi edictat-o).

Curtea tine sa observe si ca intimatul contestator cunostea despre cercetare, întrucat la 26 octombrie 2012 a informat telefonic Comisia de Cercetare ca este în concediu medical din 25 noiembrie 2012 pana la 31 octombrie 2012 - aspect necontestat.

Totodata, fata de apararea intimatului din recurs cum la 15 noiembrie 2012 Comisia nu putea proceda la cercetarea sa în absenta confirmarii primirii recomandatei din 7 noiembrie, restituita la 22 noiembrie 2012, trebuie aratat ca nu va fi primita de Curte întrucat legea nu vorbeste de confirmare de primire, ci de scrisoare recomandata [art. 252 alin. (4) din art. 279 „Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta\").

Prin urmare, cum scopul enuntat fusese atins, Comisia putea, în temeiul art. 251 alin. (3) din art. 279 (Neprezentarea salariatului la convocarea facuta în conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile), sa paseasca la cercetare în absenta nejustificata a celui cercetat.

In consecinta, primul motiv de nelegalitate retinut de tribunal trebuie înlaturat ca nefiind sustinut normativ.

2. In al doilea rand, pe fond, s-a retinut ca de catre tribunal ca sanctiunea contestata, dispusa pentru abaterea savarsita la 18 octombrie 2012, este vadit nelegala fata de dispozitiile art. 41 din art. 279 , întrucat i s-a modificat unilateral functia si felul muncii, fara consimtamantul angajatului.

Aceasta constatare, desi apta a atrage nulitatea masurii modificarii contractului individual de munca, nu putea produce efectele anularii deciziei **/12 decembrie 2012, întrucat:

sanctiunea a fost aplicata pentru mai multe abateri, prima constituind-o parasirea neautorizata a postului în seara zilei de 18 octombrie 2012, iar urmatoarea fiind absenta nejustificata de la locul de munca între 1-6 noiembrie 2012;

parasirea postului la 18 octombrie 2012 a fost, declarativ, justificata de o stare de rau (boala) si nu de schimbarea abuziva a functiei ori a felului muncii (daca aceasta ar fi fost cauza reala, nu se justifica de ce nu a fost raportata sefului de tura ce a controlat postul la ora 18.30 sau macar Inspectorului de Securitate ca superior ierarhic direct, ori care a fost motivul neprobarii plangerii adresate Directorului - cum s-a pretins pentru prima data în recurs). Chiar si în situatia în care ar fi fost reala schimbarea unilaterala a functiei/felului muncii, contestatorul nu era îndreptatit a parasi în semn de fronda postul, ci avea deschisa posibilitatea legala de a contesta masura abuziva (dupa caz, art. 17, art. 266 din art. 279 ).

Oricum, sustinerea modificarii abuzive a felului muncii (pentru postul 5, poarta 2 auto) nu a fost probata, din moment ce:

sarcinile specifice functiei de sef tura nu s-au dovedit a fi diferite de cele prevazute în fisa postului agentului securitate însusita de contestator prin semnatura.

nu s-a dovedit ca operatiunile impuse de acest post nu erau compatibile cu responsabilitatile si sarcinile fisei postului - sarcina probei revenindu-i de aceasta data.

Chiar si în situatia în care s-ar fi acceptat ca o astfel de modificare ar fi survenit, ea nu ar fi avut caracter abuziv, sanctionabil potrivit art. 41 coroborat cu art. 17 alin. (5) din art. 279 , atat timp cat a existat asentimentul contestatorului, exteriorizat prin semnarea tabelului de instructaj la preluarea postului si a fisei de control ca titular al postului cantar auto, poarta 2 - nu martorul L.D. (care apare la serviciu, dar doar pentru a-l asista pe contestator, nu invers cum a pretins contestatorul, mentiuni registru evidenta acces autovehicule si declaratie L.D.).

Drept urmare, fapta din 18 octombrie 2012 ramane valabila ca si abatere, justificand luarea masurii sanctionatorii.

Referitor la cealalta abatere imputata - constand în absenta nejustificata de 3 ori consecutiv - se observa ca nu a fost înlaturata explicit în motivarea tribunalului, iar referirea la schimbarea functiei prin raportare la programarile de serviciu pentru perioada 15 noiembrie -12 decembrie 2012, nu putea constitui o argumentatie implicita legala întrucat:

planificarea respectiva este ulterioara perioadei în care s-au pontat absentele (1 noiembrie 2012 tura zi, 2 noiembrie 2012 tura noapte, 6 noiembrie 2012 tura noapte);

planificarea pentru perioada 1-6 noiembrie 2012 (inclusiv) i-a fost comunicata telefonic contestatorului, iar acesta nu a probat ca ar fi fost contrara sarcinilor legale ale functiei sale;

o conduita abuziva, chiar si ca replica la un alt abuz, nu poate fi ratificata judecatoreste ca îndreptatita, atat timp cat existau remedii normative eficiente pentru protectia dreptului pretins a fi lezat (asa cum s-a expus anterior).

3. Asupra gravitatii faptelor si a relevantei acestui fapt asupra individualizarii sanctiunii (potrivit art. 250 din art. 279 ), instanta de fond nu a fost chemata a.

Abia în recurs s-au purtat astfel de discutii de catre ambele parti; si cum, în recursul angajatorului, prin aplicarea adagiului cine poate mai mult, poate si mai putin, si cu respectarea principiului neagravarii situatiei în propria cale de atac (art. 316 cu referire la art. 296 teza II C. pr. civ.) - fata de solutia dispusa în prima instanta -, se poate verifica aplicarea prevederilor art. 250 din art. 279 („Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se în vedere urmatoarele: a) împrejurarile în care fapta a fost savarsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala în serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta\") la situatia de fapt, se va da curs acestei obligatii.

Iar în acest demers, se constata ca:

faptele imputate subzista si sunt abateri disciplinare potrivit Cap. XI pct. 1 lit. d-25 si pct. 3-3 din ROI;

savarsirea abaterilor s-a realizat cu stiinta si nejustificat din punct de vedere legal, ca o sfidare continua la adresa angajatorului si fara constientizarea consecintelor asupra activitatii acestei entitati si, mai cu seama, asupra colegilor ce au trebuit sa acopere si turele sale;

periculozitatea atitudinii de parasire a postului de paza si de neprezentare la serviciu este intrinseca acestor acte si nu de rezultat - asa cum e reglementat si în ROI, fiind si sporita fata de natura activitatii impuse de postul ocupat de contestator ce presupunea nu numai atentie si stradanie continua, ci si responsabilitate (vezi extras ROI depus de contestator la fond), de precedentul negativ creat în colectiv si de pozitia adoptata atat în ziua primului incident, cat si ulterior pana în prezent (de a nu coopera, de a nu constientiza gravitatea actelor si de a nu si le asuma);

In acest context, tinand cont ca si de faptul ca doar cea de-a doua fapta este suficienta pentru concediere conform Regulamentului însusit de contestator cu declaratia din 10 februarie 2011, absenta antecedentei nu poate justifica reindividualizarea sanctiunii.

Fata de toate cele expuse, retinand ca sunt întemeiate criticile de aplicare gresita a legii, recursul a fost admis, iar sentinta modificata în parte, în sensul respingerii în tot a contestatiei.