• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Decizia de concediere disciplinara. Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara

Hotararea nr. 1848/R din 5.06.2007
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Sub sanctiunea nulitatii, faptele savarsite de salariat, pe care angajatorul le considera a fi abateri disciplinare, trebuie descrise în concret, în cuprinsul deciziei de concediere disciplinara, prin formulari clare si explicite, nicidecum prin formulari generale si neverificabile, de natura a îngreuna cercetarea judecatoreasca

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Sub sanctiunea nulitatii, faptele savarsite de salariat, pe care angajatorul le considera a fi abateri disciplinare, trebuie descrise în concret, în cuprinsul deciziei de concediere disciplinara, prin formulari clare si explicite, nicidecum prin formulari generale si neverificabile, de natura a îngreuna cercetarea judecatoreasca

C. Ap. Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1848/R din 5 iunie 2007

Prin sentinta civila nr. 766 din 30 ianuarie 2007 pronuntata în dosarul nr. 22246/3/LM/2006 Tribunalul Bucuresti, sectia a VIII-a conflicte de munca, asigurari sociale , contencios administrativ si fiscal a respins ca neîntemeiata contestatia formulata de T.G., împotriva intimatei SC A.D. SRL.

Pentru a hotarî astfel, Tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept :

Contestatoarea T.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC A.D. SRL, sa se dispuna anularea deciziei nr. 55 din 2 iunie 2006, reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior si obligarea intimatei la plata sumei de 1.700 lei brut reprezentand salariul de încadrare la data desfacerii contractului individual de munca si pana la data introducerii cererii.

In motivarea actiunii, contestatoarea a aratat ca decizia este nelegala, deoarece au fost încalcate prevederile art. 62 si art. 63 din C. muncii privind obligativitatea angajatorului de a-i emite salariatului o notificare în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.

Decizia se bazeaza pe simple aprecieri personale ale conducatorului unitatii. Potrivit art. 268 alin. (2) C. muncii, în cuprinsul deciziei trebuia sa fie descrisa fapta care constituie abatere disciplinara si nu sa fie mentionate aprecieri generale, în sensul ca nu si-a îndeplinit contestatoarea sarcinile de serviciu.

Sub sanctiunea nulitatii absolute în decizie trebuiau mentionate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încalcate de catre contestatoare. De asemenea, decizia este lovita de nulitate absoluta deoarece intimata nu a precizat care au fost apararile formulate de contestatoare în timpul cercetarii disciplinare prealabile. Actul contestat este netemeinic deoarece acuzatia ce i se aduce contestatoarei în sensul ca nu corespunde din punct de vedere profesional functiei ocupate nu se justifica sub nici un aspect. Contestatoarea , dupa o perioada de 3 luni a fost promovata din functia de director de vanzari , în cea de director general adjunct si, ca urmare, la data de 1 februarie 2006 nu s-a pus problema existentei vreunei nereguli ce sa îi fie imputata. In sarcina contestatoarei nu se poate retine vreo fapta privind neachitarea datoriilor de catre beneficiari începand cu data de 12 aprilie 2006. Ca urmare, situatia beneficiarului SC D.E. SRL de a nu achita la scadenta ultima livrare de marfa nu-i poate fi imputabila contestatoarei deoarece instrumentul de plata uzitat în mod curent îl constituie biletul la ordin. Aceasta societate este un client testat si sigur al intimatei iar incidentul se circumscrie în sfera riscului normal a serviciului.

In drept actiunea este motivata pe prevederile art. 168 pct. 5 C. muncii :

Contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri si martori în dovedirea actiunii.

Prin întampinarea depusa intimata a solicitat respingerea actiunii deoarece contractul individual de munca al contestatoarei a fost desfacut pentru motive temeinice si legale care se încadreaza în dispozitiile Codului Muncii ca si ale Regulamentului intern. In cuprinsul deciziei intimata a descris faptele ce constituie abateri disciplinare , a indicat prevederile legale încalcate de catre contestatoare si a precizat în mod clar si expres motivele pentru care au fost înlaturate apararile acesteia. In ceea ce priveste pretinsa promovare se precizeaza de catre intimata ca aceasta nu a avut loc, ci s-a procedat la o schimbare a functiei contestatoarei , din director de vanzari , în director general adjunct, ca urmare a reorganizarii activitatii societatii ca si a faptului ca aceasta ultima functie includea si atributiile celei de director de vanzari . In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei ca nu intra în obligatia sa atributul de a lua masurile necesare si legale pentru a încasa pretul, se solicita sa se aiba în vedere ca acesta nu se ocupa numai de vanzarea marfurilor ci si de achitarea pretului acestora. Fata de modul cum si-a îndeplinit contestatoarea obligatiile de serviciu societatea a suferit un prejudiciu în cuantum de 14 miliarde lei vechi fara a exista garantii de încasare a pretului.

In dovedirea sustinerilor din întampinare s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori si interogatoriul contestatoarei.

Prin decizia nr. 55 din 2 iunie 2006 s-a retinut în sarcina contestatoarei ca în calitatea sa de director general adjunct nu a luat toate masurile necesare pentru gestionarea corespunzatoare a bunurilor societatii, nu a luat nici o masura concreta pentru încasarea pretului marfurilor livrate clientilor si a dispus agentilor comerciali si salariatilor din subordinea acesteia sa livreze marfuri catre clienti fara nici o masura concreta de a încasa pretul marfurilor livrate si fara sa se completeze în mod corespunzator documentele fiscale cu regim special al societatii.

Prin activitatea desfasurata contestatoarea a produs consecinte deosebit de greve în patrimoniul societatii intimate, prin punerea în imposibilitatea recuperarii contravalorii marfurilor vandute si livrate societatii comerciale D.E. SRL si altor clienti, în valoare totala de 1.874.313,80 lei care a avut drept consecinta intrarea intimatei în stare de insolventa. Contestatoarea a încalcat prevederile dispozitiilor art. 8.10, art. 8.15, art. 8.21 si art. 28 din Regulamentul intern deoarece nu a comunicat salariatilor din subordine procedurile si instructiunile de lucru aplicabile în societate, nu a dat dispozitii clare si precise în vederea executarii sarcinilor de serviciu, nu a asigurat respectarea de catre salariatii din subordine a prevederilor Regulamentului intern al societatii si a celorlalte decizii si dispozitii ale conducatorului societatii.

In calitatea sa de director general, contestatoarea a mai încalcat prevederile art. 2 lit. a) si b) din contractul individual de munca nr. 32427/2005 si a actului aditional nr. 88/2006 deoarece nu a definit si nu a formulat în mod corespunzator politica economico-sociala a societatii, nu a planificat si nu a coordonat în mod corespunzator activitatea societatii, nu a apreciat în mod corespunzator , rezultatele obtinute personal si nici cele realizate de subalternii sau sai nu a reprezentat în mod corespunzator si profesional, unitatea în tranzactiile încheiate cu tertii în numele societatii.

Apararile contestatoarei au fost înlaturate ca fiind neîntemeiate si, în baza art. 61 lit. a) si d) C. muncii, art. 2.1, art. 7.2 , art. 7.8, art. 8.10, art. 8.11, art. 8.21 din Regulamentul intern s-a dispus încetarea contractului individual de munca începand cu data de 5 iunie 2006.

Decizia contestata a fost motivata în drept pe prevederile art. 61 lit. a) si lit. b) C. muncii.

Potrivit art. 61 lit. a) C. muncii, angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta a savarsit abateri grave sau repetate de la regulile de disciplina a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

La art. 61 lit. b) C. muncii, s-a prevazut ca se poate dispune de catre angajator concedierea în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munca în care este încadrat.

Analizand probabilitatea concedierii , în conditiile art. 61 lit. d) C. muncii, se constata fata de probele administrate în cauza , ca intimata nu a facut dovada respectarii conditiei impuse de prevederile art. 63 pct. 2 C. muncii, potrivit carora concedierea salariatului poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului în baza procedurii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil.

Analizand celalalt temei, în baza caruia s-a emis decizia contestata s-au retinut urmatoarele:

Intimata si-a îndeplinit obligatia prevazuta de art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii, întrucat a descris faptele ce constituie abateri disciplinare. In cuprinsul deciziei intimata a mentionat prevederile din Regulamentul intern ce au fost încalcate de catre contestatoare în exercitarea atributiilor de serviciu , situatie fata de care se constata ca au fost respectate si prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) din C. muncii. Apararile formulate de catre contestatoare în timpul cercetarii disciplinare prealabile au fost înlaturate de catre intimata cu motivarea ca faptele savarsite de catre aceasta întrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni prevazute si pedepsite de Codul penal.

Sub aspectul netemeiniciei deciziei contestatoarea a invocat ca nu avea atributiuni în ceea ce priveste stabilirea instrumentelor de plata care trebuiau cerute beneficiarilor.

Potrivit contractului individual de munca contestatoarea a fost încadrata la dat de 25 iulie 2005 în functia de director de vanzari . Incepand cu data de 25 iulie 2005, conform actului aditional la contractul individual de munca aceasta a îndeplinit functia de director general adjunct.

Contestatoarea , în calitate de salariata a intimatei avea obligatia în baza prevederilor Regulamentului intern sa respecte procedurile de lucru în cadrul societatii, sa execute corespunzator sarcinile de serviciu si lucrarile încredintate în conformitate cu instructiunile si procedurile în vigoare cat si sa completeze corespunzator, actele si sa comunice date si informatii reale.

Din copia actelor depuse la dosar rezulta ca nu si-a îndeplinit contestatoarea obligatiile ce-i reveneau potrivit Regulamentului intern si clauzelor din contractul individual de munca de la pct. 2. Prin raspunsul la întampinare contestatoarea a precizat ca, în baza art. 8 pct. 10 din Regulamentul intern, sanctiunile pentru prima abatere, avertisment scris pentru a doua abatere de reducere a salariului pe durata de 1-3 luni, cu 5-10% , iar pentru cea de-a treia abatere, cea a desfacerii disciplinare a contractului individual de munca. De asemenea, sunt enumerate si sanctiunile prevazute în art. 8, pct. 15 si art. 8 pct. 21 din Regulamentul intern si precizeaza ca nu i s-a înmanat fisa postului dar specificul societatii comerciale îl constituia comercializarea de produse alimentare. A solicitat sa se analizeze ca nu avea mandat general de a conduce societatea echivalent cu functia de administrator unic iar în calitate de director general adjunct nu întocmea avize de expeditie , facturi fiscale si chitante deoarece aceste operatiuni intrau în atributul altor salariati.

Din actul de la fila 28 din dosarul de fond, rezulta ca în obligatiile contestatoarei se includea si cea privind politica economica a întreprinderii, planificarea si coordonarea activitatii cu consultarea organului director, în fata caruia raspundea de deciziile luate si de rezultatele obtinute.

Fata de obligatiile care îi reveneau contestatoarei si împrejurarea ca s-a solicitat deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si falimentului a societatii intimate, s-a constat ca aceasta nu si le-a îndeplinit motiv pentru care s-a respins cererea privind anularea deciziei nr. 55/02 iunie 2006.

In termenul legal de 10 zile prevazut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, coroborat cu art. 301-303 C. pr. civ., împotriva sentintei de mai sus a declarat recurs motivat recurenta-contestatoare T.G.

Cauza recursului a fost indicata de recurenta ca fiind art. 304 alin. (1) pct. 9 C. pr. civ., iar în dezvoltarea data motivului de nelegalitate invocat, formuleaza asupra sentintei criticile ce vor fi redate în continuare :

Astfel sustine recurenta ca, un prim aspect pentru care întelege sa conteste solutia îl reprezinta faptul ca , în mod gresit a retinut instanta de fond ca intimata, respectiv SC A.D. SRL si-ar fi îndeplinit obligatiile prevazute de art. 268 C. muncii, în sensul ca decizia de desfacere a contractului individual de munca nr. 55 din 2 iunie 2006 ar descrie, explicit, faptele ce constituie abateri disciplinare; în realitate faptele pretinse a fi fost savarsite nu reprezinta decat simple aprecieri cu caracter de generalitate.

Practic, singura fapta concreta ce i s-a imputat de catre parata-intimata prin decizia sus-mentionata este aceea ca a dispus livrarea de marfa la SC D.E. SRL fara a fi pretins instrumente de plata corespunzatoare si, în final , fara a se asigura de plata contravalorii marfii livrate.

Analizand însa situatia de fapt reala, se poate observa ca nici macar aceasta fapta nu poate fi retinuta în sarcina sa , pentru urmatoarele motive :

Marfa a fost livrata catre SC D.E. SRL , în baza contractului cadru încheiat de parata-intimata cu acesta cu mult timp înainte ce ea sa fi fost angajata societatii. Dupa cum se poate observa din data înscrisa pe respectivul contract - 3 ianuarie 2005 si data angajarii sale, respectiv 4 august 2005, ea nici macar nu era angajata în momentul cand cele doua societati au negociat si respectiv au semnat acel contract.

Modalitatea de plata stabilita prin respectivul contract de livrare marfa este prin Bilet la Ordin.

Chiar parata - intimata a recunoscut ca SC D.E. SRL era unul din clientii fideli si stabili ai societatii ( asa cum rezulta si din cererea introductiva de instanta privind declansarea procedurii falimentului, depusa de intimata la dosarul cauzei); mai mult, plangerea formulata împotriva administratorului SC D.E. SRL, D.C., este sustinuta în deosebi pe demonstrarea validitatii instrumentului de plata folosit , si anume Biletul la Ordin.

Un alt motiv pentru care întelege sa conteste solutia Tribunalului este acela ca, în mod gresit a retinut instanta ca nu a respectat procedurile de lucru, conform Regulamentului Intern.

Asa cum de altfel atesta însusi regulamentul Intern depus de parata-intimata la dosarul cauzei, acesta nu cuprinde nici o prevedere referitoare la procedurile de lucru ce trebuie respectate si urmate ad literam; de altfel, nici nu s-ar putea prin Regulamentul Intern stabili astfel de proceduri; prin Regulamentul Intern sunt stabilite, de regula, legaturile între compartimente ,între acestea si conducerea unitatii; subordonarea compartimentelor, etc.

Cel mult, astfel de proceduri de lucru ar putea fi cuprinse în dispozitiile date de conducerea societatii separate pe fiecare compartiment, neputand exista proceduri unitare pentru toate compartimentele; în practica , aceste proceduri de lucru sunt stabilite prin fisa postului.

De asemenea, în mod gresit , instanta de fond a motivat solutia pronuntata , retinand culpa ei în neexecutarea corespunzatoare a sarcinilor de serviciu si a lucrarilor încredintate în conformitate cu instructiunile si procedurile în vigoare, întrucat, parata - intimata nu a întocmit si nu a înmanat fisa postului, si, deci, a subliniat acest aspect, instanta de fond nici macar nu s-a ostenit sa-i puna în vedere intimatei sa faca proba înmanarii fisei postului.

Mai mult, gresit a retinut instanta de fond faptul ca nu a îndeplinit obligatia de a completa corespunzator actele firmei.

In nici un caz , în functia de director general adjunct nu avea obligatia de întocmirii avizelor de expeditie, a facturilor si a notelor contabile, aceste sarcini revenind , potrivit normelor legale, altor persoane.

De altfel nu s-a dovedit nici un moment ca neîntocmirea corecta a acestor documente ar sta la baza situatiei deosebit de grele în care s-ar afla parata-intimata.

Intrarea acesteia în procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se datoreaza în special faptului ca,principalul sau partener comercial, respectiv SC D.E. SRL, cu care lucra de cativa ani buni nu i-a platit ultimele marfuri livrate; în nici un caz însa, nu poate fi facuta raspunzatoare pentru aceasta situatie.

Prin raspunsul la întampinare a demonstrat temeinic ca toate textele de lege la care intimata face trimitere, pretins a fi încalcate se refera la cu totul alte aspecte decat cele care ar învinovati-o.

Din actul de la fila 28 dosarul de fond, act care în realitate este Regulamentul Intern, nu rezulta în nici un caz ca, în calitate de director general adjunct era raspunzatoare pentru definirea politicii economice a întreprinderii, situatie în care, ipotetic vorbind s-ar fi situat probabil deasupra administratorului societatii, luand decizii în interesul firmei.

Este inadmisibil sa se retina ca ar fi reprezentat unitatea în relatiile cu tertii cat timp nu aveau nici specimen de semnatura , nici stampila.

Imprejurarea ca intimata a intrat în procedura de reorganizare judiciara nu reprezinta motiv pentru sanctionarea sa cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, ci, cel mult, acest aspect putea da dreptul paratei-intimate sa o concedieze, cu respectarea însa a procedurilor legale (preaviz).

Astfel, din modul în care s-a actionat în vederea eliminarii sale din firma se poate observa cu usurinta ca cercetarea prealabila , chiar si în situatia în care s-ar admite ca aceasta a avut totusi loc a fost efectuata pro causa, toate actele procedurale premergatoare concedierii sale realizandu-se într-o singura zi.

Pentru toate aceste motive solicita admiterea recursului formulat.

Intimata SC A.D. SRL nu a depus întampinare, însa a formulat în scris concluzii scrise finale.

Analizand actele si lucrarile dosarului în limita motivului de nelegalitate invocat (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.), avand în examinare si sustinerile intimatei, concretizate si în notele scrise depuse la dosar , Curtea constata ca, recursul este fondat pentru considerentele de fapt si de drept ce se vor arata în motivarea prezentei decizii:

Masura încetarii raporturilor de munca dintre recurenta si intimata, a fost întemeiata de aceasta din urma pe dispozitiile art. 61 lit. a) si d) C. muncii.

Art. 61 lit. a) C. muncii stipuleaza ca \"Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în urmatoarele situatii: a) în cazul în care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara\".

In speta, instanta de fond nu a analizat în concret probele cauzei administrate de parti, pentru a concluziona ca într-adevar în raport de continutul dispozitiei citate în precedent, recurenta a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii, sau de la cele stabilite prin contractul individual de munca si regulamentul intern al intimatei .

La obiect, Curtea constata ca în contractul individual de munca al recurentei, la lit. l) se stipuleaza ca, recurenta avea în principal urmatoarele obligatii: \"a) de a realiza norma de munca , sau dupa caz, de a îndeplini atributiile ce îi revin conform fisei postului; b) de a respecta disciplina muncii; c) de fidelitate fata de angajator în executarea atributiilor de serviciu; d) de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii în unitate; e) de a respecta secretul de serviciu\".

Dupa se observa la lit. a , contractul de munca face trimitere la îndeplinirea de catre recurenta a atributiilor din fisa postului.

Aceeasi trimitere la fisa postului se regaseste si în Regulamentul intern cap. II, pct. 3.2, pct. 1, respectiv ca salariatul este obligat sa-si îndeplineasca sarcinile ce îi revin conform fisei postului si de a efectua alte sarcini stabilite de sefii ierarhici.

Ori în cauza, intimata (angajatorul) caruia îi revine sarcina probei conform art. 287 C. muncii, nu a dovedit nici macar ca a existat o fisa a postului recurentei, cata vreme nu a fost depusa la dosarul cauzei nici la fond nici în recurs, si cu atat mai mult nu a dovedit care atributii concrete de serviciu recurenta nu le-a îndeplinit, cu consecinta prejudicierii intimatei .

Asa se explica, ca în concret, faptele ce intimata le-a constatat a fi abateri disciplinare, nu sunt descrise în continutul deciziei contestate, decizia cuprinzand generalitati ce nu pot constitui descrierea faptelor comise de recurenta, asa cum sere sub sanctiunea nulitatii art. 268 alin. 2 lit. a din C. muncii .

Este adevarat ca prin act aditional (fila 285 dosar fond) recurentei i s-a schimbat felul muncii si anume din director de vanzari , la 25 iulie 2005 a devenit director general adjunct .

Codul COR 121012 corespunde functiei de director general adjunct, însa în sine nu stabileste în concret atributiile de serviciu care asa cum s-a mai aratat se regasesc în contractul de munca si fisa postului, ci clasifica ocupatiile din Romania .

Asa fiind Codul corespunzator functiei detinute de recurenta, nu reprezinta fisa de post si care odata încalcat, atrage masura prevazuta de art. 61 lit. a) C. muncii aplicata recurentei.

Concluzia ce se desprinde din cele retinute mai sus este ca, instanta de fond a extins nepermis norma de drept substantial continuta de art. 61 lit. a ) C. muncii, iar aceasta potrivit art. 304 pct. 9 C. pr. civ. atrage modificarea sentintei .

In alta ordine de iei, Codul 121012 (din care face parte functia recurentei) prevede ca directorii generali, directorii si asimilatii acestora definesc si formuleaza politica economico-sociala a intimatilor respectivi, planifica si coordoneaza activitatea, apreciaza rezultatele obtinute, raporteaza în fata Consiliului de Administratie sau a altui organ director si reprezinta unitatea în tranzactiile cu tertii, ori daca acestea ar fi atributiile concrete ale recurentei, încasarea pretului marfurilor livrate de catre intimata nu putea sa constituie o atributie a recurentei, aceasta atributie, logic revenind compartimentului/departamentului financiar-contabil, iar intimata nu a dovedit ca, coordonarea unui asemenea serviciu/compartiment/departament, îi apartinea recurentei în calitate de director general adjunct si nu altor persoane prevazute de COD 121012.

De aceea si sustinerea recurentei ca în realitate nu s-a dovedit de intimata ca, definirea politicii economice a societati îi revenea ei ca atributie de serviciu, este corecta.

Curtea are în vedere ca, decizia nr. 55 este nelegala si pentru urmatorul considerent:

In regulamentul propriu al intimatei, în Capitolul VIII \"abateri disciplinare si sanctiuni\" aplicabile la pct. 8.10, 8.15, 8.21 si art. 8.28 se prevede ca:

\"8.10. Nerespectarea procedurilor de lucru stabilite în cadrul societatii.

Prima abatere - avertisment scris;

A doua abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;

A treia abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

8.15. Necompletarea sau completarea necorespunzatoare, în mod intentionat , a evidentelor, precum si comunicarea e date si informatii false.

Prima abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10% ;

A doua abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

8.21. executarea necorespunzatoare a sarcinilor de serviciu si a lucrarilor încredintate în conformitate cu instructiunile si procedurile în vigoare.

Prima abatere - avertismentul scris;

A doua abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;

A treia abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

8.28. Distrugerea intentionata a unor bunuri apartinand societatii, clientilor sau beneficiarilor acesteia sau altor salariati.

Prima abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10% ;

A doua abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca\" .

Dispozitiile mai sus mentionate au constituit pentru intimata, temei, atat pentru desfacerea disciplinara a contractului de munca, dar si pentru încetarea raporturilor de munca pentru necorespundere profesionala a recurentei pentru locul de munca ocupat.

Or, dispozitiile legale mai sus citate prevad o aplicare graduala a sanctiunilor pe de o parte, iar pe de alta parte, niciuna din faptele prevazute de acest regulament, nu au fost dovedite de intimata ca fiind savarsite de recurenta.

Intimata sustine fara temei ca fisa postului nu este definita în legislatia muncii, în cazul recurentei, fiind suficiente atributiile de principiu din Codul ocupatiilor din Romania, în realitate, art. 61 lit. a) C. muncii, se refera la atributiile din fisa postului, si chiar recurenta o are prevazuta asa cum s-a mai aratat în propriul regulament.

In raport de cele retinute în precedent, concluzia ce se desprinde este ca, sentinta tribunalului este nelegala, pentru motivul prevazut e art. 304 pct. 9 C. pr. civ. , iar Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. va admite recursul , va modifica în tot sentinta în sensul ca, va admite contestatia.

In baza art. 78 C. muncii va dispune anularea deciziei nr. 55/2 iunie 2005 si reintegrarea contestatoarei în functia detinuta anterior.

Va obliga intimata la plata catre contestatoare a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului individual de munca, pana la reintegrarea efectiva.

Conform art. 274 C. pr. civ. va obliga intimata la plata catre contestatoare ca parte castigatoare în proces, a sumei de 700 RON cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, la fond, dovedit cu chitanta de la fila 312-313.

Sub sanctiunea nulitatii, faptele savarsite de salariat, pe care angajatorul le considera a fi abateri disciplinare, trebuie descrise în concret, în cuprinsul deciziei de concediere disciplinara, prin formulari clare si explicite, nicidecum prin formulari generale si neverificabile, de natura a îngreuna cercetarea judecatoreasca

C. Ap. Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1848/R din 5 iunie 2007

Prin sentinta civila nr. 766 din 30 ianuarie 2007 pronuntata în dosarul nr. 22246/3/LM/2006 Tribunalul Bucuresti, sectia a VIII-a conflicte de munca, asigurari sociale , contencios administrativ si fiscal a respins ca neîntemeiata contestatia formulata de T.G., împotriva intimatei SC A.D. SRL.

Pentru a hotarî astfel, Tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept :

Contestatoarea T.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SC A.D. SRL, sa se dispuna anularea deciziei nr. 55 din 2 iunie 2006, reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior si obligarea intimatei la plata sumei de 1.700 lei brut reprezentand salariul de încadrare la data desfacerii contractului individual de munca si pana la data introducerii cererii.

In motivarea actiunii, contestatoarea a aratat ca decizia este nelegala, deoarece au fost încalcate prevederile art. 62 si art. 63 din C. muncii privind obligativitatea angajatorului de a-i emite salariatului o notificare în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.

Decizia se bazeaza pe simple aprecieri personale ale conducatorului unitatii. Potrivit art. 268 alin. (2) C. muncii, în cuprinsul deciziei trebuia sa fie descrisa fapta care constituie abatere disciplinara si nu sa fie mentionate aprecieri generale, în sensul ca nu si-a îndeplinit contestatoarea sarcinile de serviciu.

Sub sanctiunea nulitatii absolute în decizie trebuiau mentionate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încalcate de catre contestatoare. De asemenea, decizia este lovita de nulitate absoluta deoarece intimata nu a precizat care au fost apararile formulate de contestatoare în timpul cercetarii disciplinare prealabile. Actul contestat este netemeinic deoarece acuzatia ce i se aduce contestatoarei în sensul ca nu corespunde din punct de vedere profesional functiei ocupate nu se justifica sub nici un aspect. Contestatoarea , dupa o perioada de 3 luni a fost promovata din functia de director de vanzari , în cea de director general adjunct si, ca urmare, la data de 1 februarie 2006 nu s-a pus problema existentei vreunei nereguli ce sa îi fie imputata. In sarcina contestatoarei nu se poate retine vreo fapta privind neachitarea datoriilor de catre beneficiari începand cu data de 12 aprilie 2006. Ca urmare, situatia beneficiarului SC D.E. SRL de a nu achita la scadenta ultima livrare de marfa nu-i poate fi imputabila contestatoarei deoarece instrumentul de plata uzitat în mod curent îl constituie biletul la ordin. Aceasta societate este un client testat si sigur al intimatei iar incidentul se circumscrie în sfera riscului normal a serviciului.

In drept actiunea este motivata pe prevederile art. 168 pct. 5 C. muncii :

Contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri si martori în dovedirea actiunii.

Prin întampinarea depusa intimata a solicitat respingerea actiunii deoarece contractul individual de munca al contestatoarei a fost desfacut pentru motive temeinice si legale care se încadreaza în dispozitiile Codului Muncii ca si ale Regulamentului intern. In cuprinsul deciziei intimata a descris faptele ce constituie abateri disciplinare , a indicat prevederile legale încalcate de catre contestatoare si a precizat în mod clar si expres motivele pentru care au fost înlaturate apararile acesteia. In ceea ce priveste pretinsa promovare se precizeaza de catre intimata ca aceasta nu a avut loc, ci s-a procedat la o schimbare a functiei contestatoarei , din director de vanzari , în director general adjunct, ca urmare a reorganizarii activitatii societatii ca si a faptului ca aceasta ultima functie includea si atributiile celei de director de vanzari . In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei ca nu intra în obligatia sa atributul de a lua masurile necesare si legale pentru a încasa pretul, se solicita sa se aiba în vedere ca acesta nu se ocupa numai de vanzarea marfurilor ci si de achitarea pretului acestora. Fata de modul cum si-a îndeplinit contestatoarea obligatiile de serviciu societatea a suferit un prejudiciu în cuantum de 14 miliarde lei vechi fara a exista garantii de încasare a pretului.

In dovedirea sustinerilor din întampinare s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori si interogatoriul contestatoarei.

Prin decizia nr. 55 din 2 iunie 2006 s-a retinut în sarcina contestatoarei ca în calitatea sa de director general adjunct nu a luat toate masurile necesare pentru gestionarea corespunzatoare a bunurilor societatii, nu a luat nici o masura concreta pentru încasarea pretului marfurilor livrate clientilor si a dispus agentilor comerciali si salariatilor din subordinea acesteia sa livreze marfuri catre clienti fara nici o masura concreta de a încasa pretul marfurilor livrate si fara sa se completeze în mod corespunzator documentele fiscale cu regim special al societatii.

Prin activitatea desfasurata contestatoarea a produs consecinte deosebit de greve în patrimoniul societatii intimate, prin punerea în imposibilitatea recuperarii contravalorii marfurilor vandute si livrate societatii comerciale D.E. SRL si altor clienti, în valoare totala de 1.874.313,80 lei care a avut drept consecinta intrarea intimatei în stare de insolventa. Contestatoarea a încalcat prevederile dispozitiilor art. 8.10, art. 8.15, art. 8.21 si art. 28 din Regulamentul intern deoarece nu a comunicat salariatilor din subordine procedurile si instructiunile de lucru aplicabile în societate, nu a dat dispozitii clare si precise în vederea executarii sarcinilor de serviciu, nu a asigurat respectarea de catre salariatii din subordine a prevederilor Regulamentului intern al societatii si a celorlalte decizii si dispozitii ale conducatorului societatii.

In calitatea sa de director general, contestatoarea a mai încalcat prevederile art. 2 lit. a) si b) din contractul individual de munca nr. 32427/2005 si a actului aditional nr. 88/2006 deoarece nu a definit si nu a formulat în mod corespunzator politica economico-sociala a societatii, nu a planificat si nu a coordonat în mod corespunzator activitatea societatii, nu a apreciat în mod corespunzator , rezultatele obtinute personal si nici cele realizate de subalternii sau sai nu a reprezentat în mod corespunzator si profesional, unitatea în tranzactiile încheiate cu tertii în numele societatii.

Apararile contestatoarei au fost înlaturate ca fiind neîntemeiate si, în baza art. 61 lit. a) si d) C. muncii, art. 2.1, art. 7.2 , art. 7.8, art. 8.10, art. 8.11, art. 8.21 din Regulamentul intern s-a dispus încetarea contractului individual de munca începand cu data de 5 iunie 2006.

Decizia contestata a fost motivata în drept pe prevederile art. 61 lit. a) si lit. b) C. muncii.

Potrivit art. 61 lit. a) C. muncii, angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta a savarsit abateri grave sau repetate de la regulile de disciplina a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

La art. 61 lit. b) C. muncii, s-a prevazut ca se poate dispune de catre angajator concedierea în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munca în care este încadrat.

Analizand probabilitatea concedierii , în conditiile art. 61 lit. d) C. muncii, se constata fata de probele administrate în cauza , ca intimata nu a facut dovada respectarii conditiei impuse de prevederile art. 63 pct. 2 C. muncii, potrivit carora concedierea salariatului poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului în baza procedurii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil.

Analizand celalalt temei, în baza caruia s-a emis decizia contestata s-au retinut urmatoarele:

Intimata si-a îndeplinit obligatia prevazuta de art. 268 alin. (2) lit. a) C. muncii, întrucat a descris faptele ce constituie abateri disciplinare. In cuprinsul deciziei intimata a mentionat prevederile din Regulamentul intern ce au fost încalcate de catre contestatoare în exercitarea atributiilor de serviciu , situatie fata de care se constata ca au fost respectate si prevederile art. 268 alin. (2) lit. c) din C. muncii. Apararile formulate de catre contestatoare în timpul cercetarii disciplinare prealabile au fost înlaturate de catre intimata cu motivarea ca faptele savarsite de catre aceasta întrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni prevazute si pedepsite de Codul penal.

Sub aspectul netemeiniciei deciziei contestatoarea a invocat ca nu avea atributiuni în ceea ce priveste stabilirea instrumentelor de plata care trebuiau cerute beneficiarilor.

Potrivit contractului individual de munca contestatoarea a fost încadrata la dat de 25 iulie 2005 în functia de director de vanzari . Incepand cu data de 25 iulie 2005, conform actului aditional la contractul individual de munca aceasta a îndeplinit functia de director general adjunct.

Contestatoarea , în calitate de salariata a intimatei avea obligatia în baza prevederilor Regulamentului intern sa respecte procedurile de lucru în cadrul societatii, sa execute corespunzator sarcinile de serviciu si lucrarile încredintate în conformitate cu instructiunile si procedurile în vigoare cat si sa completeze corespunzator, actele si sa comunice date si informatii reale.

Din copia actelor depuse la dosar rezulta ca nu si-a îndeplinit contestatoarea obligatiile ce-i reveneau potrivit Regulamentului intern si clauzelor din contractul individual de munca de la pct. 2. Prin raspunsul la întampinare contestatoarea a precizat ca, în baza art. 8 pct. 10 din Regulamentul intern, sanctiunile pentru prima abatere, avertisment scris pentru a doua abatere de reducere a salariului pe durata de 1-3 luni, cu 5-10% , iar pentru cea de-a treia abatere, cea a desfacerii disciplinare a contractului individual de munca. De asemenea, sunt enumerate si sanctiunile prevazute în art. 8, pct. 15 si art. 8 pct. 21 din Regulamentul intern si precizeaza ca nu i s-a înmanat fisa postului dar specificul societatii comerciale îl constituia comercializarea de produse alimentare. A solicitat sa se analizeze ca nu avea mandat general de a conduce societatea echivalent cu functia de administrator unic iar în calitate de director general adjunct nu întocmea avize de expeditie , facturi fiscale si chitante deoarece aceste operatiuni intrau în atributul altor salariati.

Din actul de la fila 28 din dosarul de fond, rezulta ca în obligatiile contestatoarei se includea si cea privind politica economica a întreprinderii, planificarea si coordonarea activitatii cu consultarea organului director, în fata caruia raspundea de deciziile luate si de rezultatele obtinute.

Fata de obligatiile care îi reveneau contestatoarei si împrejurarea ca s-a solicitat deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si falimentului a societatii intimate, s-a constat ca aceasta nu si le-a îndeplinit motiv pentru care s-a respins cererea privind anularea deciziei nr. 55/02 iunie 2006.

In termenul legal de 10 zile prevazut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, coroborat cu art. 301-303 C. pr. civ., împotriva sentintei de mai sus a declarat recurs motivat recurenta-contestatoare T.G.

Cauza recursului a fost indicata de recurenta ca fiind art. 304 alin. (1) pct. 9 C. pr. civ., iar în dezvoltarea data motivului de nelegalitate invocat, formuleaza asupra sentintei criticile ce vor fi redate în continuare :

Astfel sustine recurenta ca, un prim aspect pentru care întelege sa conteste solutia îl reprezinta faptul ca , în mod gresit a retinut instanta de fond ca intimata, respectiv SC A.D. SRL si-ar fi îndeplinit obligatiile prevazute de art. 268 C. muncii, în sensul ca decizia de desfacere a contractului individual de munca nr. 55 din 2 iunie 2006 ar descrie, explicit, faptele ce constituie abateri disciplinare; în realitate faptele pretinse a fi fost savarsite nu reprezinta decat simple aprecieri cu caracter de generalitate.

Practic, singura fapta concreta ce i s-a imputat de catre parata-intimata prin decizia sus-mentionata este aceea ca a dispus livrarea de marfa la SC D.E. SRL fara a fi pretins instrumente de plata corespunzatoare si, în final , fara a se asigura de plata contravalorii marfii livrate.

Analizand însa situatia de fapt reala, se poate observa ca nici macar aceasta fapta nu poate fi retinuta în sarcina sa , pentru urmatoarele motive :

Marfa a fost livrata catre SC D.E. SRL , în baza contractului cadru încheiat de parata-intimata cu acesta cu mult timp înainte ce ea sa fi fost angajata societatii. Dupa cum se poate observa din data înscrisa pe respectivul contract - 3 ianuarie 2005 si data angajarii sale, respectiv 4 august 2005, ea nici macar nu era angajata în momentul cand cele doua societati au negociat si respectiv au semnat acel contract.

Modalitatea de plata stabilita prin respectivul contract de livrare marfa este prin Bilet la Ordin.

Chiar parata - intimata a recunoscut ca SC D.E. SRL era unul din clientii fideli si stabili ai societatii ( asa cum rezulta si din cererea introductiva de instanta privind declansarea procedurii falimentului, depusa de intimata la dosarul cauzei); mai mult, plangerea formulata împotriva administratorului SC D.E. SRL, D.C., este sustinuta în deosebi pe demonstrarea validitatii instrumentului de plata folosit , si anume Biletul la Ordin.

Un alt motiv pentru care întelege sa conteste solutia Tribunalului este acela ca, în mod gresit a retinut instanta ca nu a respectat procedurile de lucru, conform Regulamentului Intern.

Asa cum de altfel atesta însusi regulamentul Intern depus de parata-intimata la dosarul cauzei, acesta nu cuprinde nici o prevedere referitoare la procedurile de lucru ce trebuie respectate si urmate ad literam; de altfel, nici nu s-ar putea prin Regulamentul Intern stabili astfel de proceduri; prin Regulamentul Intern sunt stabilite, de regula, legaturile între compartimente ,între acestea si conducerea unitatii; subordonarea compartimentelor, etc.

Cel mult, astfel de proceduri de lucru ar putea fi cuprinse în dispozitiile date de conducerea societatii separate pe fiecare compartiment, neputand exista proceduri unitare pentru toate compartimentele; în practica , aceste proceduri de lucru sunt stabilite prin fisa postului.

De asemenea, în mod gresit , instanta de fond a motivat solutia pronuntata , retinand culpa ei în neexecutarea corespunzatoare a sarcinilor de serviciu si a lucrarilor încredintate în conformitate cu instructiunile si procedurile în vigoare, întrucat, parata - intimata nu a întocmit si nu a înmanat fisa postului, si, deci, a subliniat acest aspect, instanta de fond nici macar nu s-a ostenit sa-i puna în vedere intimatei sa faca proba înmanarii fisei postului.

Mai mult, gresit a retinut instanta de fond faptul ca nu a îndeplinit obligatia de a completa corespunzator actele firmei.

In nici un caz , în functia de director general adjunct nu avea obligatia de întocmirii avizelor de expeditie, a facturilor si a notelor contabile, aceste sarcini revenind , potrivit normelor legale, altor persoane.

De altfel nu s-a dovedit nici un moment ca neîntocmirea corecta a acestor documente ar sta la baza situatiei deosebit de grele în care s-ar afla parata-intimata.

Intrarea acesteia în procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se datoreaza în special faptului ca,principalul sau partener comercial, respectiv SC D.E. SRL, cu care lucra de cativa ani buni nu i-a platit ultimele marfuri livrate; în nici un caz însa, nu poate fi facuta raspunzatoare pentru aceasta situatie.

Prin raspunsul la întampinare a demonstrat temeinic ca toate textele de lege la care intimata face trimitere, pretins a fi încalcate se refera la cu totul alte aspecte decat cele care ar învinovati-o.

Din actul de la fila 28 dosarul de fond, act care în realitate este Regulamentul Intern, nu rezulta în nici un caz ca, în calitate de director general adjunct era raspunzatoare pentru definirea politicii economice a întreprinderii, situatie în care, ipotetic vorbind s-ar fi situat probabil deasupra administratorului societatii, luand decizii în interesul firmei.

Este inadmisibil sa se retina ca ar fi reprezentat unitatea în relatiile cu tertii cat timp nu aveau nici specimen de semnatura , nici stampila.

Imprejurarea ca intimata a intrat în procedura de reorganizare judiciara nu reprezinta motiv pentru sanctionarea sa cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, ci, cel mult, acest aspect putea da dreptul paratei-intimate sa o concedieze, cu respectarea însa a procedurilor legale (preaviz).

Astfel, din modul în care s-a actionat în vederea eliminarii sale din firma se poate observa cu usurinta ca cercetarea prealabila , chiar si în situatia în care s-ar admite ca aceasta a avut totusi loc a fost efectuata pro causa, toate actele procedurale premergatoare concedierii sale realizandu-se într-o singura zi.

Pentru toate aceste motive solicita admiterea recursului formulat.

Intimata SC A.D. SRL nu a depus întampinare, însa a formulat în scris concluzii scrise finale.

Analizand actele si lucrarile dosarului în limita motivului de nelegalitate invocat (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.), avand în examinare si sustinerile intimatei, concretizate si în notele scrise depuse la dosar , Curtea constata ca, recursul este fondat pentru considerentele de fapt si de drept ce se vor arata în motivarea prezentei decizii:

Masura încetarii raporturilor de munca dintre recurenta si intimata, a fost întemeiata de aceasta din urma pe dispozitiile art. 61 lit. a) si d) C. muncii.

Art. 61 lit. a) C. muncii stipuleaza ca \"Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în urmatoarele situatii: a) în cazul în care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara\".

In speta, instanta de fond nu a analizat în concret probele cauzei administrate de parti, pentru a concluziona ca într-adevar în raport de continutul dispozitiei citate în precedent, recurenta a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii, sau de la cele stabilite prin contractul individual de munca si regulamentul intern al intimatei .

La obiect, Curtea constata ca în contractul individual de munca al recurentei, la lit. l) se stipuleaza ca, recurenta avea în principal urmatoarele obligatii: \"a) de a realiza norma de munca , sau dupa caz, de a îndeplini atributiile ce îi revin conform fisei postului; b) de a respecta disciplina muncii; c) de fidelitate fata de angajator în executarea atributiilor de serviciu; d) de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii în unitate; e) de a respecta secretul de serviciu\".

Dupa se observa la lit. a , contractul de munca face trimitere la îndeplinirea de catre recurenta a atributiilor din fisa postului.

Aceeasi trimitere la fisa postului se regaseste si în Regulamentul intern cap. II, pct. 3.2, pct. 1, respectiv ca salariatul este obligat sa-si îndeplineasca sarcinile ce îi revin conform fisei postului si de a efectua alte sarcini stabilite de sefii ierarhici.

Ori în cauza, intimata (angajatorul) caruia îi revine sarcina probei conform art. 287 C. muncii, nu a dovedit nici macar ca a existat o fisa a postului recurentei, cata vreme nu a fost depusa la dosarul cauzei nici la fond nici în recurs, si cu atat mai mult nu a dovedit care atributii concrete de serviciu recurenta nu le-a îndeplinit, cu consecinta prejudicierii intimatei .

Asa se explica, ca în concret, faptele ce intimata le-a constatat a fi abateri disciplinare, nu sunt descrise în continutul deciziei contestate, decizia cuprinzand generalitati ce nu pot constitui descrierea faptelor comise de recurenta, asa cum sere sub sanctiunea nulitatii art. 268 alin. 2 lit. a din C. muncii .

Este adevarat ca prin act aditional (fila 285 dosar fond) recurentei i s-a schimbat felul muncii si anume din director de vanzari , la 25 iulie 2005 a devenit director general adjunct .

Codul COR 121012 corespunde functiei de director general adjunct, însa în sine nu stabileste în concret atributiile de serviciu care asa cum s-a mai aratat se regasesc în contractul de munca si fisa postului, ci clasifica ocupatiile din Romania .

Asa fiind Codul corespunzator functiei detinute de recurenta, nu reprezinta fisa de post si care odata încalcat, atrage masura prevazuta de art. 61 lit. a) C. muncii aplicata recurentei.

Concluzia ce se desprinde din cele retinute mai sus este ca, instanta de fond a extins nepermis norma de drept substantial continuta de art. 61 lit. a ) C. muncii, iar aceasta potrivit art. 304 pct. 9 C. pr. civ. atrage modificarea sentintei .

In alta ordine de iei, Codul 121012 (din care face parte functia recurentei) prevede ca directorii generali, directorii si asimilatii acestora definesc si formuleaza politica economico-sociala a intimatilor respectivi, planifica si coordoneaza activitatea, apreciaza rezultatele obtinute, raporteaza în fata Consiliului de Administratie sau a altui organ director si reprezinta unitatea în tranzactiile cu tertii, ori daca acestea ar fi atributiile concrete ale recurentei, încasarea pretului marfurilor livrate de catre intimata nu putea sa constituie o atributie a recurentei, aceasta atributie, logic revenind compartimentului/departamentului financiar-contabil, iar intimata nu a dovedit ca, coordonarea unui asemenea serviciu/compartiment/departament, îi apartinea recurentei în calitate de director general adjunct si nu altor persoane prevazute de COD 121012.

De aceea si sustinerea recurentei ca în realitate nu s-a dovedit de intimata ca, definirea politicii economice a societati îi revenea ei ca atributie de serviciu, este corecta.

Curtea are în vedere ca, decizia nr. 55 este nelegala si pentru urmatorul considerent:

In regulamentul propriu al intimatei, în Capitolul VIII \"abateri disciplinare si sanctiuni\" aplicabile la pct. 8.10, 8.15, 8.21 si art. 8.28 se prevede ca:

\"8.10. Nerespectarea procedurilor de lucru stabilite în cadrul societatii.

Prima abatere - avertisment scris;

A doua abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;

A treia abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

8.15. Necompletarea sau completarea necorespunzatoare, în mod intentionat , a evidentelor, precum si comunicarea e date si informatii false.

Prima abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10% ;

A doua abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

8.21. executarea necorespunzatoare a sarcinilor de serviciu si a lucrarilor încredintate în conformitate cu instructiunile si procedurile în vigoare.

Prima abatere - avertismentul scris;

A doua abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;

A treia abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

8.28. Distrugerea intentionata a unor bunuri apartinand societatii, clientilor sau beneficiarilor acesteia sau altor salariati.

Prima abatere - reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10% ;

A doua abatere - desfacerea disciplinara a contractului individual de munca\" .

Dispozitiile mai sus mentionate au constituit pentru intimata, temei, atat pentru desfacerea disciplinara a contractului de munca, dar si pentru încetarea raporturilor de munca pentru necorespundere profesionala a recurentei pentru locul de munca ocupat.

Or, dispozitiile legale mai sus citate prevad o aplicare graduala a sanctiunilor pe de o parte, iar pe de alta parte, niciuna din faptele prevazute de acest regulament, nu au fost dovedite de intimata ca fiind savarsite de recurenta.

Intimata sustine fara temei ca fisa postului nu este definita în legislatia muncii, în cazul recurentei, fiind suficiente atributiile de principiu din Codul ocupatiilor din Romania, în realitate, art. 61 lit. a) C. muncii, se refera la atributiile din fisa postului, si chiar recurenta o are prevazuta asa cum s-a mai aratat în propriul regulament.

In raport de cele retinute în precedent, concluzia ce se desprinde este ca, sentinta tribunalului este nelegala, pentru motivul prevazut e art. 304 pct. 9 C. pr. civ. , iar Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. va admite recursul , va modifica în tot sentinta în sensul ca, va admite contestatia.

In baza art. 78 C. muncii va dispune anularea deciziei nr. 55/2 iunie 2005 si reintegrarea contestatoarei în functia detinuta anterior.

Va obliga intimata la plata catre contestatoare a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului individual de munca, pana la reintegrarea efectiva.

Conform art. 274 C. pr. civ. va obliga intimata la plata catre contestatoare ca parte castigatoare în proces, a sumei de 700 RON cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, la fond, dovedit cu chitanta de la fila 312-313.
Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   sactiune disciplinara    decizie de santionare disciplinara    fisa postului    avertisment    vinovatie    comisie de cercetare disciplinara    abateri disciplinare repetate   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de santionare disciplinara:

Cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele obligatorii pe care trebuie sa le curpinda decizia de santionare disciplinara (cu desfacerea contractului de munca, diminuarea salariului s.a.)
Procedura de aplicarea a sanctiunilor disciplinare
Procedura care trebuie respectata pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare in mod legal si temeinic
Contestatia impotriva deciziei de sanctionare disciplinara
Salariatul are dreptul de a formula contestatie impotriva deciziei de santionare disciplinara emisa de catre angajator. Elementele esentiale ale unei astfel de contestatii.
Intampinarea la contestatia deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele esentiale ale intampinarii impotriva contestatiei impotriva deciziei de santionare disciplinara formalata de catre salariat
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de sanctionare
Prin anularea deciziei de santionare disciplinare instanta poate dispune reintegrarea salariatului pe postul ocupat anetrior, plata unor despagubiri s.a.


Sus ↑