• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Efectuarea cercetarii disciplinare in raport de fapta retinuta in sarcina sa in decizia de concediere

Hotararea nr. 2444 din 11.11.2011
Pronuntata de Tribunalul IALOMITA

Conform art. 251 al. 1 C muncii republicat, nicio masura nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Parata nu a depus la dosar nicio dovada din care sa rezulte ca l-a convocat pe reclamant pentru efectuarea cercetarii disciplinare în raport de fapta retinuta în sarcina sa în decizia de concediere si nici în preambulul acesteia nu se face referire la convocarea salariatului la cercetare disciplinara.
Fata de prevederile art. 251 C muncii, cercetarea disciplinara prealabila se constituie într-o garantie a dreptului la aparare pe toata durata desfasurarii actiunii disciplinare, iar pentru a realiza acest rol, trebuie, în primul rand, ca salariatului sa i se comunice învinuirea pentru care este cercetat. Comunicarea se face personal salariatului, sub semnatura de primire ori, în caz de refuz de primire, prin scrisoare recomandata. Numai în situatia în care salariatul nu se prezinta la convocarea facuta, fara nici un motiv obiectiv, angajatorul are dreptul sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare. Cercetarea prealabila, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale înainte de a i se aplica sanctiunea disciplinara constituie o conditie esentiala a carei aducere la îndeplinire este obligatorie deoarece sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta, prevederea legala respectiva avand caracterul unei masuri de protectie în scopul de a preveni aplicarea unor sanctiuni disciplinare nejustificate.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal sub nr. 2552/98/2011 la data de 31.05.2011 reclamantul GCF a chemat in judecata pe parata SERVICIUL JUDETEAN DE AMBULANTa IALOMITA – SUBSTATIA URZICENI pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta în cauza instanta sa dispuna anularea decizie de concediere nr. 241/11.05.2011, emisa de parata, precum si a dispozitiei de sanctionare nr. 243/02.05.2011, obligarea paratei la decontarea cheltuielilor de transport în urma delegarii la Slobozia în perioada 06.01.2011-31.01.2011 si obligarea paratei la restituirea sumei de 30 de lei pentru achizitionarea unei tevi de esapament.
In motivarea cererii reclamantul arata ca decizia de concediere a fost emisa fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, fara a se indica în cuprinsul deciziei motivul pentru care nu a fost efectuata cercetarea. Apreciaza ca sanctiunea aplicata este disproportionata în raport cu gravitatea faptei si ca, în cazul altor colegi carora li s-au gasit aceleasi neregulii, nu s-a luat masura desfacerii contractului individual de munca. Referitor la decizia de sanctionare arata ca soferul pe care l-a schimbat din tura a trecut în foaia de parcurs un numar gresit de kilometrii parcursi, astfel ca nu i se poate retine lui vreo vina cu privire la folosirea ambulantei. In perioada 06.01-17.02.2011 a fost delegat la statia centrala Slobozia, fara a i se deconta cheltuielile de transport în prima luna, desi a facut din prima zi referat de decontarea pentru contravaloarea benzinei necesare tur-retur. La data de 01.06.2008 a luat în primire autosanitara cu nr. IL15AMB si a constatat ca este necesara înlocuirea unei tevi de legatura la esapamentul acestei masini. A cumparat aceasta teava, însa nici pana în prezent nu i s-a restituit contravaloarea ei.
La termenul din data de 27.06.2011 reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care solicita anularea deciziei de concediere nr. 247/11.05.2011 în temeiul art. 264 al. 1 lit. f  C muncii, anularea deciziei nr. 243/02.05.2011 în temeiul art. 364 al. 1 lit. d C muncii, obligarea paratei la alta sumei de 650 lei, cheltuieli de transport pentru perioada delegarii la Slobozia, obligarea paratei la plata sumei de 30 lei, contravaloare teava esapament si obligarea paratei la plata sumei de 5000 lei, daune morale, cu cheltuieli de judecata.
In drept a invocat art. 268 al. 2 pct. 5 C muncii, HG 1860/2006, art. 998 C civ.
In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori.
Cererea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
Parata a depus întampinare prin care solicita respingerea cererii reclamantului întrucat primele 4 capete de cerere au mai facut obiectul altor dosare aflate pe rolul Tribunalului Ialomita, respectiv dosarul nr. 2520/98/2011 în care reclamantul a renuntat la judecata. Cu privire la dispozitia nr. 241/11.05.2011, arata ca reclamantului i s-a desfacut contractul individual de munca atat ca urmare a raportului de control nr. 4639/28.04.2011, cat si ca urmare a actelor de insubordonare a acestuia pe parcursul desfasurarii activitatii. In ceea ce priveste dispozitia nr. 243/02.05.2011, reclamantul a fost sanctionat datorita nejustificarii unui numar de 71 km de la bordul autosanitarei, avand ca temei referatul nr. 1022/12.04.2011 al directorului tehnic. In ceea ce priveste cheltuielile de deplasare, acesta nu au fost decontate întrucat potrivit art. 16 din HG 1860/2006 trebuia sa aiba aprobarea prealabila a ordonatorului de credite pentru deplasarea cu autoturismul proprietate personala. Paratul este de acord cu restituirea sumei de 30 de lei pentru teava de esapament, dar cu conditia de a dovedi achitarea ei.
In drept a invocat art. 115-118 Cpc,HG 1860/2006.
In dovedire a depus înscrisuri.
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
1. Reclamantul a avut calitatea de ambulantier în cadrul Serviciului Judetean de Ambulanta. Prin dispozitia nr. 247/11.05.2011 s-a dispus, începand cu data de 01.06.2011 concedierea reclamantului potrivit art. 264 al. 1 lit. f C muncii întrucat s-a constatat ca la ambulanta IL58AMB s-a gasit praf în interior, defibrilatorul se afla în cabina soferului si un scaun improvizat.
Conform art. 251 al. 1 C muncii republicat, nicio masura nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute. Parata nu a depus la dosar nicio dovada din care sa rezulte ca l-a convocat pe reclamant pentru efectuarea cercetarii disciplinare în raport de fapta retinuta în sarcina sa în decizia de concediere si nici în preambulul acesteia nu se face referire la convocarea salariatului la cercetare disciplinara.
In dispozitia de concediere se mentioneaza ca parata a avut în vedere declaratia reclamantului, însa aceasta declaratie este de fapt o „Nota de informare” (fila 56) întocmita de reclamant prin care îsi formuleaza aparari în raport cu faptele retinute în sarcina sa în raportul de control nr. 4639/28.04.2011 al Ministrului Sanatatii, fara a se specifica nicaieri ca este vorba despre o declaratia data cu ocazia vreunei cercetari disciplinare. De fapt, si în întampinare, parata recunoaste ca motivul care a determinat concedierea reclamantului a fost raportul de control al subsecretarului de stat, nr. 4639/28.04.2011, astfel ca nu a mai efectuat nicio cercetare disciplinara cu privire la fapta retinuta în sarcina reclamantului.
Fata de prevederile art. 251 C muncii, cercetarea disciplinara prealabila se constituie într-o garantie a dreptului la aparare pe toata durata desfasurarii actiunii disciplinare, iar pentru a realiza acest rol, trebuie, în primul rand, ca salariatului sa i se comunice învinuirea pentru care este cercetat. Comunicarea se face personal salariatului, sub semnatura de primire ori, în caz de refuz de primire, prin scrisoare recomandata. Numai în situatia în care salariatul nu se prezinta la convocarea facuta, fara nici un motiv obiectiv, angajatorul are dreptul sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare. Cercetarea prealabila, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale înainte de a i se aplica sanctiunea disciplinara constituie o conditie esentiala a carei aducere la îndeplinire este obligatorie deoarece sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta, prevederea legala respectiva avand caracterul unei masuri de protectie în scopul de a preveni aplicarea unor sanctiuni disciplinare nejustificate.
Sustinerile paratei referitoare la faptul ca reclamantul a mai avut un dosar avand acelasi obiect, respectiv nr. 2520/98/2011 nu au nicio relevanta în cauza de fata întrucat reclamantul a renuntat la judecata în acel dosar, în conditiile în care avea introdusa pe rolul instantei prezenta cauza. Acest aspect nu poate duce la concluzia ca reclamantul a dat dovada de lipsa de diligenta în apararea drepturilor sale atata timp cat a insistat în judecarea prezentei cereri.
Avand în vedere lipsa dovezii efectuarii cercetarii disciplinare, instanta va admite exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere nr. 247/11.05.2011 în temeiul art. 251 alin. 1 (fostul art. 264 al. 1) C muncii republicat si va dispune anularea deciziei de concediere nr. 247/11.05.2011 emisa de Serviciul Judetean de Ambulanta Ialomita.
In baza art. 80 alin. 1 din Codul muncii va dispune obligarea paratei la  plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începand cu data emiterii deciziei de concediere si pana la ramanere definitiva si irevocabila a prezentei hotarari, data de la care va înceta de drept contractul individual de munca al reclamantului, potrivit art. 80 al. 3 C muncii.
Intrucat reclamantul nu a solicitat, instanta nu poate dispune din oficiu repunerea partilor în situatia anterioara, respectiv reintegrarea reclamantului pe functia avuta anterior emiterii dispozitiei de concediere, fata de prevederile art. 80 al. 2 C muncii. Insa, în masura în care reclamantul doreste si repunerea în situatia anterioara, are posibilitatea sa introduca o noua actiune avand acest obiect.
2. Referitor la dispozitia de sanctionare nr. 243/02.05.2011, instanta constata ca prin aceasta reclamantul a fost sanctionat cu reducerea salariului de baza pe o luna cu 5% întrucat „nu a respectat indexul km de la bordul autosanitarei cand a completat foaia de parcurs.”
Conform art. 252 alin 2 din Codul muncii republicat:,, Sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizia de sanctionare se cuprind în mod obligatoriu:
    a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
    b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încalcate de salariat;
    c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
    d) temeiul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
    e) termenul în care sanctiunea poate fi contestata;
    f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.”
Analizand dispozitia de sanctionare nr. 243/02.05.2011 instanta constata ca aceasta nu întruneste cerintele art. 252 alin. 2 lit. b, c din Codul muncii, nefiind mentionate în cuprinsul acestei decizii
- prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încalcate de salariat,
- motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile
Se observa ca angajatorul nu mentioneaza deloc prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încalcate de salariat.
In cuprinsul deciziei de sanctionare nu se face referire la apararile salariatului cu privire la învinuirile care i se aduc. Chiar daca reclamantul a dat o nota explicativa la data de 20.04.2011, în cursul cercetarii disciplinare, acest aspect nu este de natura a complini lipsurile deciziei de sanctionare care trebuie sa faca referire la motivele înlaturarii acestor aparari.
Sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, potrivit art. 272 din Codul muncii, acesta fiind obligat sa depuna toate dovezile în apararea sa pana la prima zi de înfatisare, însa parata nu a reusit sa dovedeasca, prin înscrisurile depuse la dosar ca a respectat prevederile legale aplicabile în materie.
Avand în vedere ca decizia contestata este nelegala sub aspect formal deoarece nu îndeplineste cerintele prevazute de art. 252 al. 2 lit. b, c din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta, urmeaza sa admita exceptia nulitatii si sa dispuna anularea dispozitiei  nr. 243/02.05.2011. Ca o consecinta a anularii acestei decizii, instanta va obliga parata catre reclamant la restituirea drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a anularii deciziei nr. 243/02.05.2011.
3. Solicitarea reclamantului de obligare a paratei la plata sumei de 650 lei reprezentand cheltuieli de transport urmeaza sa fie respinsa fata de prevederile art. 16 din HG 1860/2006. Astfel, art. 16 din HG 1860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii în alta localitate, precum si în cazul deplasarii, în cadrul localitatii, în interesul serviciului, prevede ca „Deplasarea cu autoturismul proprietate personala se poate face numai cu aprobarea prealabila a ordonatorului de credite, atat pentru posesorul autoturismului, cat si pentru persoanele din cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice care se deplaseaza împreuna cu acesta.” Rezulta deci ca pentru decontarea contravalorii combustibilului, reclamantul trebuia sa obtina aprobarea prealabila a ordonatorului de credite pentru deplasarea cu autoturismul proprietate personala, însa el nu a facut nicio dovada ca a obtinut o astfel de aprobare. Cum sarcina probei cu privire la acest aspect îi revenea reclamantului, cererea sa apare ca neîntemeiata.
4. Reclamantul solicita obligarea paratei sa-i restituie suma de 30 de lei, contravaloarea unei tevi de esapament, însa nu depune la doar nici un înscris cu care sa faca dovada ca a achizitionat cu banii sai acest bun. Chiar si parata este de acord cu admiterea acestui capat de cerere cu conditia ca reclamantul sa dovedeasca achitarea sumei de bani solicitate. Intrucat reclamantul nu a reusit sa-si dovedeasca pretentiile, acest capat al cererii sale urmeaza sa fie respins ca neîntemeiat.
5. Cu privire la cererea reclamantului  privind obligarea intimatei la plata daunelor morale, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 253 din Codul muncii care prevad ca :,, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa îl despagubeasca pe salariat în situatia în care  acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul.”
Instanta retine, din probele aflate la dosar atitudinea sicanatoare a paratului fata de reclamant manifestata prin faptul ca i-a întocmit decizii de sanctionare care ulterior au fost anulate sau chiar decizie de concediere care si ea a fost constatata nula. Astfel, prin sentinta civila nr. 1056/27.04.2011 a Tribunalului Ialomita  (dosar nr. 5206/98/2010) s-a dispus anularea dispozitiei nr. 239/13.08.2010 prin care reclamantul a fost sanctionat cu reducerea salariului de baza pe o perioada de o luna.

In prezenta cauza, instanta a dispus anularea  dispozitiei de sanctionare nr. 243/02.05.2011, dar si a celei de concediere nr. 247/11.05.2011.
Prin sanctionarea nelegala a reclamantului cu sanctiuni disciplinare si prin desfacerea contractului individual de munca, angajatorul a produs acestuia un prejudiciu moral, întrucat i-a fost afectata demnitatea, onoarea în fata colegilor de serviciu, precum si dreptul la munca.
In consecinta, fata de considerentele aratate, în baza art. 253 din Codul muncii, tribunalul va admite în parte capatul de cerere privitor la daunele morale si va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 1000 lei, apreciind ca aceasta suma acopera prejudiciul moral cauzat de angajator reclamantului prin fapta ilicita savarsita.
Reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, însa nu a depus la dosar dovada ca ar fi efectuat astfel de cheltuieli, astfel ca instanta va respinge ca neîntemeiata aceasta solicitare a reclamantului.
In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   incetarea raporturilor de munca    notificare    comunicare    perioada de proba    executor judecatoresc    decizie de concediere    salariu    necorespundere profesionala    cercetare disciplinara    sanctiune disciplinara    daune morale   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de santionare disciplinara:

Cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele obligatorii pe care trebuie sa le curpinda decizia de santionare disciplinara (cu desfacerea contractului de munca, diminuarea salariului s.a.)
Procedura de aplicarea a sanctiunilor disciplinare
Procedura care trebuie respectata pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare in mod legal si temeinic
Contestatia impotriva deciziei de sanctionare disciplinara
Salariatul are dreptul de a formula contestatie impotriva deciziei de santionare disciplinara emisa de catre angajator. Elementele esentiale ale unei astfel de contestatii.
Intampinarea la contestatia deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele esentiale ale intampinarii impotriva contestatiei impotriva deciziei de santionare disciplinara formalata de catre salariat
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de sanctionare
Prin anularea deciziei de santionare disciplinare instanta poate dispune reintegrarea salariatului pe postul ocupat anetrior, plata unor despagubiri s.a.


Sus ↑