• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Contestatie impotriva deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca. Neacordare preaviz. Individualizarea sanctiunii

Hotararea nr. 388/A din 21.08.2014
Pronuntata de Curtea de Apel TARGU MURES

In cauza, s-a concluzionat in mod corect sub aspectul vinovatiei si gravitatii celor doua abateri disciplinare savarsite de reclamanta, iar fata de imprejurarea ca una dintre acestea se situeaza chiar la limita infractionalitatii, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia sanctiunea aplicata ar fi excesiva si disproportionata in raport de criteriile de individualizare prevazute de art. 250 din Codul muncii. 

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Este nefondata si critica referitoare la nulitatea deciziei de concediere din perspectiva neacordarii de catre parata-angajatoare a perioadei de preaviz mentionate in contractul individual de munca, fiind lipsite de echivoc sub acest aspect prevederile art. 75 alin. 1 din Codul muncii, care impun o atare obligatie doar in ipoteza concedierilor dispuse in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. c) si d), respectiv, art. 65 si 66 din Codul muncii, reclamanta neaflandu-se in niciuna dintre aceste situatii.

Prin Sentinta civila nr. 175/4 februarie 2014, Tribunalul Mures a respins actiunea formulata de reclamanta K. M., in contradictoriu cu parata S.C. B. S.A. Sovata, pentru anularea Deciziei nr. 143/07.05.2013.
In adoptarea acestei solutii, Tribunalul a retinut ca parata a dispus in mod legal, prin decizia contestata, desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantei, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii, probatoriul administrat in cauza confirmand ca aceasta a savarsit cu vinovatie faptele imputate, constand in aceea ca in data de 18.04.2013 a avut un comportament nepoliticos fata de unul dintre turisti, iar in data de 12.04.2013 a sters din sistemul de programare-receptie un numar de 4 proceduri de masaj efectuate, insusindu-si contravaloarea acestora, iar prin faptele savarsite a incalcat obligatiile asumate prin contractul individual de munca (art. M pct. 2 lit. a, b, f), Regulamentul de ordine interioara (capitolul VI), Fisa postului (capitolul „Scopul postului”, punctul 4, 5 si 6 din capitolul „Activitati principale”, capitolul „Sarcini si indatoriri specifice” si capitolul „Responsabilitati ale postului”) si Contractul colectiv de munca (art. 63 lit. a, k).
De asemenea, instanta a retinut ca decizia de concediere cuprinde toate elementele cerute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii, inclusiv motivarea in fapt si motivarea in drept si ca parata nu avea obligatia sa ii acorde reclamantei un termen de preaviz, aceasta obligatie fiind prevazuta doar pentru cazurile enumerate limitativ de art. 75 din Codul muncii (concedierea dispusa in temeiul art. 61 lit. a) nefacand parte din enumerare).
In cauza a fost formulata si o opinie separata, din partea unuia dintre asistentii judiciari, care a apreciat ca actiunea se impunea a fi admisa, intrucat niciuna dintre presupusele abateri disciplinare imputate reclamantei nu a fost pertinent si concludent probata de catre parata.
Reclamanta a declarat apel impotriva acestei hotarari, solicitand, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, schimbarea integrala a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii, cu consecinta anularii deciziei contestate si reincadrarii reclamantei in postul detinut anterior concedierii, acela de receptioner la punctul de lucru al societatii-parate – Baza de tratament D. H. Sovata, corelativ cu obligarea paratei la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, calculate de la data concedierii pana la data reintegrarii efective, precum si a cheltuielilor de judecata.
Prin intermediul memoriului de apel s-a sustinut ca hotararea atacata este rezultatul interpretarii eronate a raportului juridic dedus judecatii, atat in ceea ce priveste aspectele ce tin de starea de fapt, cat si a normelor juridice incidente in cauza, opinia separata sesizand in mod corect ca faptele imputate nu au fost probate si nu prezinta gradul de pericol care sa justifice aplicarea sanctiunii de incetare a contractului de munca.
Astfel, relativ la motivele de netemeinicie ale sentintei atacate, reclamanta a sustinut ca instanta de fond a ignorat declaratia singurului martor ocular la incidentul cu turistul C. M., martor care a confirmat ca reclamanta a avut un comportament civilizat si nu i-a adresat acestuia invective sau jigniri, nefacand afirmatia „esti roman si faci circ”, reclamanta fiind cea care a aplanat conflictul ivit intre doi adulti, legat de comportamentul minorilor aflati in grija acestora, conflict caruia i s-a atribuit in mod gresit o conotatie etnica, in contextul in care aspectele invocate nu au mai fost confirmate prin depozitia luata prin comisie rogatorie celui care a facut sesizarea (C. M.).
In ceea ce priveste insusirea sumei de 210 lei, reprezentand contravaloarea a 4 masaje efectuate turistelor T.-A. M. si T. A. N., reclamanta a sustinut ca nici aceasta abatere disciplinara nu este dovedita, declaratiile martorelor B. E. si M. R. fiind subiective, intrucat acestea sunt angajatele societatii-parate, iar aceasta nu a dovedit prin documente contabile sau de alta natura ca cele doua persoane ar fi achitat in numerar serviciile de masaj in data de 12.04.2013 si nici ca suma amintita ar fi fost insusita de catre reclamanta, corelativ cu stergerea din fisa a respectivelor operatiuni, din probele administrate in cauza reiesind ca parata nu stabilise o procedura riguroasa pentru evidenta serviciilor de masaj, care puteau fi achitate de catre turisti fie la data efectuarii, fie la finalul sejurului, pe baza fiselor semnate de maseuri si predate la sfarsitul fiecarei zile.
Sub acelasi aspect, reclamanta a aratat ca nu prezinta relevanta in cauza raportul de expertiza intocmit de S.C. G. S. S.R.L., deoarece s-a dovedit ca operatiunile informatice pe calculator puteau fi efectuate si vizualizate de mai multe persoane si nu pe baza de parole exclusive, existand astfel dubii cu privire la cei care au avut posibilitatea de a accesa datele din fisele turistilor, numarul „405” care a apartinut reclamantei fiind atribuit de o alta persoana.
Relativ la motivele de nelegalitate ale sentintei atacate, reclamanta a sustinut ca in mod gresit a fost respinsa critica privind nulitatea deciziei de concediere pentru motivul neacordarii perioadei de preaviz, cata vreme o atare obligatie este prevazuta in contractul individual de munca, act juridic bilateral care trebuie respectat in totalitate.
De asemenea, s-a sustinut ca decizia de concediere este nelegala si din perspectiva unei vadite disproportii intre prezumtivele abateri disciplinare si sanctiunea aplicata, in contextul in care, angajata fiind din anul 2001, reclamanta nu a fost niciodata sanctionata.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sustinand ca instanta de fond a analizat in mod corect si coroborat probele administrate, concluzionand ca reclamanta a savarsit cu vinovatie abaterile disciplinare imputate, iar acordarea perioadei de preaviz nu era necesara in raport de temeiul legal care a determinat concedierea acesteia.
Examinand apelul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate si in limitele efectului devolutiv al caii de atac, reglementat de art. 476 – 478 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca acesta este nefondat, astfel ca a fost respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Din cuprinsul reclamatiei olografe a clientului C. M., inregistrata sub nr. 764/18.04.2013, reiese ca la data mentionata acesta a mers impreuna cu fiul sau minor (in varsta de 3 ani si 8 luni) la piscina pentru copii din cadrul H. D. Sovata si ca, observand ca in bazin au intrat incalcati cu slapi doi adulti si un baiat de aproximativ 5 ani, care a aruncat cu slapii in fiul sau, a sunat la receptie solicitand ajutorul personalului hotelului.
Se mai arata in cuprinsul sesizarii ca dupa aproximativ 10 minute s-a prezentat doamna de la receptia bazei de tratament (identificata ulterior ca fiind reclamanta), care, dupa relatarea situatiei de mai sus a vrut sa plece, spunandu-i ca se poate intra cu slapii in incinta, iar in urma insistentelor acestuia de a le cere respectivelor persoane sa scoata slapii din bazin si sa se comporte corespunzator, reclamanta a verificat cele relatate si, desi a constatat ca acestea sunt adevarate, dupa un scurt dialog in limba maghiara cu una dintre persoanele adulte din piscina, i s-a adresat autorului sesizarii cu cuvintele „esti roman si faci circ”, parasind imediat incinta piscinelor si refuzand sa ii arate ecusonul sau sa ii spuna cum se numeste.
De asemenea, audiat fiind in calitate de martor (prin comisie rogatorie, la Tribunalul Iasi), autorul sesizarii anterior descrise a confirmat incidentul si modul de derulare a evenimentelor, precum si faptul ca el este cel care a scris reclamatia, precizand, totodata, ca dupa ce reclamanta a dialogat in limba maghiara cu persoanele al caror comportament necorespunzator l-a sesizat, i-a reprosat faptul ca face teatru, ca este permis accesul in piscina cu slapi si ca, in concluzie, sa-si vada de treaba.
Imprejurarea ca martora audiata in cauza la propunerea reclamantei a afirmat ca aceasta „a vorbit pe un ton frumos cu persoana care a facut reclamatia” si ca „nu a facut nicio referire la faptul ca acesta este roman” nu este de natura a conduce la infirmarea starii de fapt anterior retinute, pentru ca, potrivit declaratiei aceleiasi martore, aceasta nu a asistat la intreaga discutie dintre cei doi, aratand in acest sens ca dupa ce reclamanta i-a spus autorului sesizarii sa mearga in bazinul din spate, ea a intrat la sauna si nu a mai vazut altceva.
Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea a apreciat ca nefiind intemeiata critica reclamantei-apelante relativ la modul de interpretare de catre prima instanta a probelor care incrimineaza comportamentul sau in data de 18.04.2013, cu atat mai mult cu cat la dosarul cauzei se regaseste si o alta sesizare circumscrisa atitudinii necorespunzatoare a acesteia in relatia cu clientii, sesizare care, chiar fiind datata 03.07.2012, confirma faptul ca incidentul din prezentul litigiu nu a fost unul izolat.
In ceea ce priveste cea de-a doua abatere disciplinara imputata, S-a constatat ca nici sub acest aspect nu sunt intemeiate argumentele reclamantei-apelante, instanta de control judiciar retinand, contrar opiniei acesteia, ca probatoriul administrat a confirmat fara dubiu faptul ca cele 4 proceduri de masaj efectuate in data de 12.04.2013 clientelor T.-A. M. si T. A. N. au fost sterse din sistemul informatic de catre reclamanta, care si-a insusit contravaloarea acestora, neeliberand persoanelor mentionate documente justificative privind efectuarea platii aferente respectivelor proceduri.
Astfel, din cuprinsul sesizarii Directorului pentru administrare R. A., inregistrata sub nr. 821/26.04.2013, reiese ca in data de 18.04.2013 acesta a fost informat de catre B. E. – sefa Bazei de tratament, cu privire la faptul ca repartizarea masajelor efectuate de angajatele B. E. si M. R. nu corespunde cu fisa de lucru a acestora, in sensul ca la verificarea fiselor de tratament a clientelor T.-A. M. si T. A. N. s-a observat stergerea a 4 proceduri de masaj pe care respectivele angajate le-au efectuat acestora in data de 12.04.2013 (doua masaje plantare de cate 20 de minute si doua masaje de relaxare cu ulei aromatic de cate 40 de minute), interventia in sistemul informatic fiind realizata de catre utilizatorul cu numarul de cod 405, apartinand reclamantei.
Potrivit aceleiasi sesizari, cele doua cliente au beneficiat pe parcursul intregii saptamani de aceste tipuri de masaj si au achitat de fiecare data in numerar, la Receptia Bazei de tratament, insa in cazul celor din data de 12.04.2013 nu li s-a eliberat bon fiscal – de serviciu la Receptie fiind chiar reclamanta, iar acest fapt a fost confirmat de catre angajatele B. E. si M. R. prin declaratiile olografe datate 30.04.2013, precum si cu prilejul audierii lor in calitate de martor in fata primei instante.
De asemenea, cele doua angajate au mai aratat ca, potrivit procedurii uzitate in mod regulat, la sfarsitul programului de lucru al zilei de 12.04.2013 au predat la Receptia Bazei de tratament, adica reclamantei, lista cuprinzand procedurile de masaj efectuate (pe care erau notate si serviciile prestate clientelor T. - A.), iar aceasta trebuia sa o predea mai departe sefei Bazei de tratament - B. E., insa aceasta din urma a confirmat ca nu a primit fisele de lucru ale angajatelor B. E. si M. R. din data de 12.04.2013 si ca, verificand operatiunile din calculator, a constatat stergerea celor 4 proceduri de masaj, efectuata sub numarul de cod al reclamantei (verificarea fiind determinata de sesizarea unei alte receptionere - K. E., careia cele doua cliente i-au spus ca au fost la masaj in data de 12.04.2013 si ca au achitat contravaloarea acestora la Receptia Bazei de tratament - filele 63, 155-156, dosar fond).
Tot din declaratia sefei Bazei de tratament B. E. reiese ca fiecare receptioner are un cod cu care se identifica in calculator si ca acesta nu poate fi cunoscut de alti angajati, iar prin Raportul de expertiza intocmit de S.C. G. S. S.R.L. in urma verificarii sistemului de gestiune pentru data de 12.04.2013, s-a confirmat ca utilizatorul cu numarul de cod 405 (K. M.) a sters 4 proceduri de masaj de pe fisele de repartizari referitoare la clientele T. - A., proceduri care fusesera programate anterior de catre utilizatorul cu numarul de cod 900 (D. E.) in data de 06.04.2013 si ca stergerea s-a facut de pe calculatorul aflat la Receptia Bazei de tratament (fila 66, dosar fond) .
In cuprinsul aceluiasi raport s-a mai aratat ca aceste date sunt inregistrate automat in jurnalul de verificare a programului de gestiune si nu pot fi sterse sau modificate, ca identificarea modificarilor se face pe baza codului fiecarui angajat si ca accesul la programul de gestiune se face pe baza unui „nume utilizator” si „parola”, iar aceste date sunt secrete si doar de angajati cunoscute.
De asemenea, s-a precizat ca parola initiala pentru fiecare utilizator este ”*”, insa aceasta poate fi modificata de catre oricare dintre utilizatori dupa prima logare, fiind apoi secretizata in baza de date a programului si accesibila doar cu ajutorul unei aplicatii speciale si secretizate, cu parola cunoscuta doar de reprezentantii de service ai S.C. G. S. S.R.L., iar in privinta angajatei K. M. s-a aratat ca parola ei este ”11”, ceea ce inseamna ca a fost modificata de catre aceasta, fapt confirmat prin mentiunile din Anexa nr. 2 la raport – Modificare parola, unde au fost inregistrate urmatoarele date: „405 - K. M. – kati – 11” (fila 67, dosar fond), aceasta recunoscand prin raspunsul dat la intrebarea nr. 19 din interogatoriul luat in fata primei instante, ca ii apartine codul de utilizator „kati”, mentionat in programul de gestiune.
Prin urmare, Curtea a constatat ca nu poate fi primita sustinerea reclamantei-apelante, potrivit careia interventia in sistemul informatic din data de 12.04.2013, inregistrata sub numarul de cod „405” ar fi putut sa fie facuta de catre o alta persoana decat ea, care i-ar fi cunoscut parola, fiind evident faptul ca indicativul „405” prezinta relevanta doar din punct de vedere al evidentei utilizatorilor in programul de gestiune, intrucat, astfel cum reiese din Anexa nr. 2 la Raportul de expertiza mentionat, indicativele numerice au fost acordate fiecarui utilizator in ordinea inregistrarii acestora in programul de gestiune, insa cunoasterea lor nu este suficienta pentru accesarea contului unui alt utilizator, in absenta detinerii informatiilor referitoare la „nume utilizator” si „parola”.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, instanta de control judiciar retine ca judecatorul fondului a concluzionat in mod corect sub aspectul vinovatiei si gravitatii celor doua abateri disciplinare savarsite de reclamanta, iar fata de imprejurarea ca una dintre acestea se situeaza chiar la limita infractionalitatii, nu este intemeiata nici sustinerea acesteia, in sensul ca sanctiunea aplicata este excesiva si disproportionata in raport de criteriile de individualizare prevazute de art. 250 din Codul muncii.
De asemenea, S-a constatat ca este nefondata si critica referitoare la nulitatea deciziei de concediere din perspectiva neacordarii de catre parata-angajatoare a perioadei de preaviz mentionate in contractul individual de munca, fiind lipsite de echivoc sub acest aspect prevederile art. 75 alin. 1 din Codul muncii, care impun o atare obligatie doar in ipoteza concedierilor dispuse in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. c) si d), respectiv, art. 65 si 66 din Codul muncii, reclamanta neaflandu-se in niciuna dintre aceste situatii.
Prin urmare, constatand ca solutia primei instante este legala, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat apelul examinat.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   Sanctionare disciplinara    Cercetare disciplinara    Preaviz    Decizie de concediere    Cercetare prealabila    Preaviz    Individualizarea faptei    Aplicarea sanctiunii disciplinare    Abatere disciplinara   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de santionare disciplinara:

Cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele obligatorii pe care trebuie sa le curpinda decizia de santionare disciplinara (cu desfacerea contractului de munca, diminuarea salariului s.a.)
Procedura de aplicarea a sanctiunilor disciplinare
Procedura care trebuie respectata pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare in mod legal si temeinic
Contestatia impotriva deciziei de sanctionare disciplinara
Salariatul are dreptul de a formula contestatie impotriva deciziei de santionare disciplinara emisa de catre angajator. Elementele esentiale ale unei astfel de contestatii.
Intampinarea la contestatia deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele esentiale ale intampinarii impotriva contestatiei impotriva deciziei de santionare disciplinara formalata de catre salariat
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de sanctionare
Prin anularea deciziei de santionare disciplinare instanta poate dispune reintegrarea salariatului pe postul ocupat anetrior, plata unor despagubiri s.a.


Sus ↑