Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata sub nr. .../16.05.2012 reclamantul N. N. a formulat contestatie impotriva Deciziei nr. 100/278/22.03.2012 emisa de  parata S. Nationala Transport Feroviar Calatori CFR Calatori SA - S. Transport Feroviar Calatori Bucuresti, decizie prin care, in baza art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 69, art. 76 din Codul Muncii, s-a dispus incetarea contractului individual de munca, din initiativa angajatorului, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, incepand cu 23.03.2012, solicitand: sa se constate  netemeinicia si nelegalitatea masurii dispuse, sa se anuleze decizia de incetare a contractului de munca, sa fie repus in situatia anterioara si sa fie obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat conform legii si Contractului Colectiv de Munca, precum si la cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 704/2012/LM/AS/04.12.2012 pronuntata de Tribunalului G. - Sectia Civila, in dosarul cu nr. ...XX, a fost admisa contestatia formulata de reclamantul N. N., impotriva paratei SNTFC CFR Calatori SA - S. Transport Feroviar Calatori Bucuresti; a fost anulata decizia nr. 100/578 din 22.03.2012 emisa de SNTFC “CFR Calatori” SA; a fost dispusa reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior in cadrul paratei acela de lacatus montator agregate in cadrul Diviziei exploatare - Revizii Vagoane B. ; a fost obligata parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate si reactualizate de care ar fi beneficiat, incepand cu data incetarii raporturilor de munca, respectiv 23.03.2012 si pana la efectiva reintegrare in munca; a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:

In fapt, prin decizia nr. 100/578 din 22.03.2012 S. Nationala de Transport  Feroviar de Calatori  CFR Calatori SA - STFC Bucuresti a decis ca, incepand cu data de 23.03.2012, in baza art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 68, art. 69  art. 279 , avand in vedere prevederile Programului de eficientizare a activitatii CFR Calatori aprobat prin Hotararea A. nr. 17/29.11.2011, reclamantului, avand functia de lacatus montator agregate in cadrul Reviziei Vagoane Bucuresti B. /Revizia si pregatirea tehnica a trenurilor la compunere, ii inceteaza contractul individual de munca  pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.

Se mai arata in decizie, la art. 2, ca motivele de fapt ale concedierii colective sunt dificultatile economice, reorganizarea si restructurarea societatii, astfel cum rezulta din  Programul de eficientizare.

Potrivit art. 4 din decizia de concediere, la stabilirea ordinii de prioritate s-au avut in vedere urmatoarele criterii: a) competenta profesionala rezultata in urma evaluarii criteriilor de performanta b) salariatii care sunt asociati la alte societati cu capital privat sau mixt c) salariatii care au alt loc de munca sau care cumuleaza pensia cu salariul d) salariatii care indeplinesc conditiile pentru pensionare la limita de varsta persoanele  care indeplinesc conditiile pentru pensionare la cerere. Se mentioneaza la acelasi articol ca in cadrul Reviziei trenurilor la compunere nu mai exista posturi de felul celui ocupat de salariat, iar la art. 5 ca nu mai exista in cadrul unitatii posturi vacante de acest fel.

Potrivit hotararii mentionate in decizie, cu nr. 17/2011, Adunarea Generala a Actionarilor din SNTFM CFR Calatori SA a aprobat Programul de eficientizare a  CFR Calatori SA cuprinzand noua structura a societatii la nivel central si in teritoriu, cu organigramele aferente. Potrivit programului mentionat, in anul 2011 masurile de eficientizare  vor avea ca efect si reducerea unui numar de posturi.

Nu se arata in decizie ce criteriu dintre cele enumerate a stat la baza concedierii reclamantului constand in faptul ca au fost desfiintate o parte dintre posturile de natura celui ocupat de aceasta si criteriul prevazut la art. alin. II lit. g din decizie a obtinut rezultate slabe la verificarea profesionala periodica.

Din statele de functii inainte si dupa reorganizare a Reviziei Vagoane Bucuresti B., dar si din raspunsurile la interogatoriu ale paratei, rezulta ca in anul 2011 au fost desfiintate un numar de 16 posturi, din care un post de lacatus montator agregate din cadrul compartimentului Pregatirea tehnica a trenurilor la compunere.

In drept, s-a retinut ca, potrivit art. 65 din art. 279 , concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.

Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Rezulta din lege ca reorganizarea unitatii poate constitui temei al efectuarii unor concedieri pentru motive care nu tin de persoana salariatului, insa trebuie indeplinite cerintele prevazute de lege, si anume ca desfiintarea postului sa fie efectiva, iar cauza reala si serioasa.

Din decizia de concediere rezulta ca parata nu este in masura sa ofere trecerea reclamatului pe alt post corespunzator.

Parata  a recunoscut prin intampinare ca, asa cum rezulta si din statele de functii inainte si dupa reorganizare a Statiei G. Nord, au fost desfiintate un numar de posturi, printre care un post de lacatus montator agregate din cele 44 existente, de felul celui ocupat de reclamant.

Ca urmare, s-a hotarat desfiintarea unui post de lacatus montator agregate, dar nu efectiv al celui ocupat de reclamant, selectarea spre desfiintare a posturilor si in special a celui ocupat de reclamant, fiind rezultatul aprecierii institutiei parate,  dupa  procedura si criteriile mentionate in decizia de concediere. Din probele cauzei nu rezulta insa criteriul avut in vedere de angajator pentru a stabili ca reclamantul este cel care trebuie concediat, din moment ce nu s-au desfiintat toate posturile de lacatus montator agregate, iar din raspunsurile la interogatoriu ale paratei rezulta ca reclamantul nu a fost evaluat din punct de vedere al competentei profesionale inainte de concediere, la acel moment neexistand prevederi care sa impuna aceasta evaluare.

Desi modul de stabilire a criteriilor de selectare a personalului concediat  nu poate fi cenzurat de instanta, selectarea personalului fiind o apreciere libera a unitatii, instanta poate verifica daca selectia personalului concediat a fost una obiectiva, urmare aplicarii unor  criterii stabilite de angajator, in caz contrar concedierea aparand arbitrara, discriminatorie si bineinteles, in legatura cu persoana salariatului selectat pentru disponibilizare, principiul nediscriminarii in raporturile de munca fiind aplicabil atat in cazul concedierii prevazute de art. 68, dar si in cazul concedierii prevazute de art. 65 art. 279 .

Verificand existenta cauzei reale a desfiintarii locului de munca al reclamantului, tribunalul a constatat ca, desi eficientizarea activitatii si reducerea numarului de posturi la nivelul paratei a fost impusa de actul emis de conducerea acesteia,  alegerea postului ocupat de reclamant nu are o cauza reala si intemeiata pe imprejurari obiective, impuse de nevoile unitatii, ci a constituit un pretext pentru indepartarea reclamantului sau cel putin  pentru salvarea de la concediere a altor angajati. Aceasta concluzie este demonstrata de imprejurarea ca s-au stabilit anterior criterii de selectie a personalului concediat, dar  nu s-a  procedat la aplicarea acestora cu ocazia  selectarii reclamantului pentru concediere.

Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art. 65 din art. 279 singurele conditii impuse de lege pentru emiterea unei decizii de concediere este existenta unei restrangeri de activitate reale si efective. De principiu, unitatea are deplina libertate in procesul de selectie a personalului in situatiile in care intervine masura restrangerii de activitate, instanta neavand competenta de a se pronunta asupra oportunitatii criteriilor aplicate, insa instanta este abilitata sa verifice respectarea principiului  nediscriminarii. Aceasta cenzura a instantei nu mai are caracterul unei cenzuri de oportunitate, ci imbraca forma unei cenzuri de legalitate. Nerespectarea acestui criteriu atrage nulitatea deciziilor de concediere emise cu privire la persoanele care beneficiau de protectia normelor de selectie. Aplicarea criteriilor de disponibilizare  era obligatorie in cazul   concedierii colective, iar nerespectarea acestora duce la o  concediere nejustificata, abuziva, deoarece potrivit art. 5 alin. 4 art. 279 constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin. 2, dar care produc efectele unei discriminari directe.

In cazul reclamantului, s-au invocat dificultati ale angajatorului si cauze care nu tin de persoana reclamantului, insa modalitatea efectiva de selectie a avut drept consecinta discriminarea acestuia. Astfel, din decizia de concediere rezulta ca reclamantul a fost selectat pentru concediere prin aplicarea criteriilor de la pct. 4 din decizie, prevazut prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, dar nu se arata care criteriu a functionat si a fost aplicat in mod concret in cazul reclamantului.

Nici la interogatoriu angajatorul nu a putut preciza criteriul  aplicat.

Astfel, parata nu a dovedit ca persoanele pastrate pe postul de lacatus montator agregate in urma selectarii personalului pentru concediere au fost rezultatul aplicarii corecte a criteriilor mentionate in CCM si in decizia de concediere, in sensul ca acestea nu ar fi fost eliminate  prin aplicarea criteriilor din decizie si CCM aplicabil.

In consecinta, tribunalul a constatat ca decizia de concediere a reclamantului este nelegala si se impune desfiintarea ei, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara emiterii acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 78 alin. 2 din art. 279 , motiv pentru care a fost dispusa reintegrarea reclamantului in postul avut anterior in cadrul paratei, pe care a obligat-o si la plata unei despagubiri egale cu  drepturile salariale cuvenite de la data concedierii pana la efectiva reintegrare, conform art. 78 alin. 1 art. 279 .           

In baza art. 274 art. 279 tribunalul a admis cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata constand in suma de 400 lei, onorariu avocat.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs motivat in termen legal parata Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Bucuresti, la data de 20.05.2013, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII- a Civila si pentru cauze privind Conflicte de munca si Asigurari Sociale,  la data de 13.09.2013, sub numarul XXXX.

Prin recursul sau intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9, si art. 3041 Cod procedura civila recurenta parata solicita sa fie admis  recursul, sa fie modificata in tot hotararea primei instante in sensul respingerii actiunii si sa fie mentinuta ca legala si temeinica decizia nr. 100/578/22.03.2012, pentru urmatoarele motive:

Recurenta parata precizeaza ca in fapt intimatul reclamant a fost angajatul societatii in functia de lacatus montator agregate in cadrul STFC Bucuresti/Revizia de Vagoane Bucuresti B. /revizia si pregatirea tehnica a trenurilor la compunere iar in conformitate cu prevederile art. 55 lit. c, art. 65 art. 66, art. 69 si urmatoarele, din Legea nr. 53/2003, a fost concediat ca urmare a Programului de restructurare si redresare economico - financiara a SNTFC CFR Calatori SA nr. 1/907/21.02.2012.

Mentioneaza faptul ca instanta de fond a admis actiunea, asa cum a fost formulata, obligand recurenta si la plata cheltuielilor de judecata.

Astfel, critica sentinta recurata, in ceea ce priveste solutia de admitere a actiunii contestatiei formulata de catre intimatul N. N. considerand ca aceasta a fost data cu aplicarea gresita a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.

Recurenta parata considera ca hotararea este lipsita de temei legal avand in vedere urmatoarele:

Critica motivarea instantei de fond, in sensul ca in mod nelegal aceasta a retinut ca modul de selectie a personalului disponibilizat a avut drept consecinta discriminarea acestuia.

Instanta de fond in mod corect a retinut faptul ca activitatea SNTFC CFR Calatori SA a inregistrat intr-adevar anumite dificultati care au impus elaborarea unui program de eficientizare a societatii, program care a inclus si reducerea anumitor posturi, iar criteriul care a dus la concedierea contestatorului a fost desfiintarea postului acestuia, concedierea fiind efectiva, avand o cauza reala si serioasa.

In ceea ce priveste criteriile de selectie, acestea nu sunt limitative, iar la o restructurare si reorganizare, criteriile de selectie nu pot fi indestulatoare fata de numarul personalului care urmeaza a fi disponibilizat.

Recurenta parata face precizarea ca si in prezent societatea se afla intr-un nou proces de reorganizare si restructurare, inchizandu-se un numar de sectii neinteroperabile si anulandu-se mai multe trenuri care nu operau pe profit, fiind nerentabile, iar numarul persoanelor concediate este in continua crestere activitatea desfasurata pe calea ferata fiind in continua crestere.

Conform deciziei nr. 24/2003 a Curtii Constitutionale s-a stabilit ca dreptul angajatorului in a-si conduce unitatea nu poate fi ingradit, unitatea facand aplicatiunea prevederilor art. 9 teza a doua din Constitutie, privind dreptul sindicatelor de a se implica in examinarea si stabilirea masurilor ce urmeaza a fi luate in cazul concedierilor colective.

De asemenea se critica retinerile instantei de fond privind sustinerea ca, conform criteriilor prevazute la art. 4 din decizia de concediere nu s-a aratat care criteriu a functionat si a fost aplicat in mod concret in cazul intimatului reclamant, atat timp cat recurenta parata a aratat ca, conform statului de functii nr. 11Mn/a/839/2011valabil de la data de 10.11.2011 erau un numar de 44 posturi de lacatus montator agregate, iar conform statului de functii nr. 104/3/773/24.04.2012 valabil de la data de 01.04.2012, deci ulterior concedieri), la Revizia de Vagoane Bucuresti B. compartimentul unde a lucrat intimatul reclamant, au ramas un numar de 43 posturi de lacatus montator agregate.

In ce priveste temeinicia deciziei de concediere contestata recurenta solicita Curtii sa observe ca aceasta respecta in totalitate prevederile art. 65 Codul muncii , cauza concedierii salariatului fiind desfiintarea locului de munca al acestuia din motive ce nu tin de persoana salariatului.

Se mentioneaza ca federatiilor sindicale le-au fost aduse la cunostinta criteriile de concediere, iar acestea nu au facut observatii si nu s-au opus criteriilor stabilite de comun acord de ambele parti. In aceste conditii, recurenta a respectat atat prevederile Codului Muncii, cat si ale CCM 2011- 2012.

Mai mult, sindicatul din care face parte intimatul nu a avut obiectiuni in ceea ce priveste disponibilizarea acestuia, cunoscand foarte bine situatia societatii si necesitatile  acesteia.

La data de 15.12.2011, SNTFC CFR Calatori SA, a notificat organizatiilor sindicale reprezentative atat intentia de efectuare a concedierilor colective, cat si toate informatiile relevante, pentru a permite acestora sa formuleze propuneri, respectand astfel art. 69 alin. 2 Codul muncii , republicat.

In cadrul procedurii prealabile concedierii colective, prin consultari cu sindicatul nu s-au identificat posibilitati de conversie si recalificare in vederea redistribuirii salariatilor in cadrul unitatii si nici nu s-au gasit posibilitati de diminuare a duratei programului de lucru, cu reducerea corespunzatoare a salariului.

Aceasta situatie este consemnata in procesele verbale incheiate in cadrul negocierilor intre administratie si sindicate, precum si in raspunsurile trimise de acestea, urmare Notificarii Programului de restructurare si reorganizare. Intr-o atare situatie, recurenta si-a executat obligatiile prevazute in art. 65 alin. 5 lit. a si b din CCM la nivel de Unitate pe anii 2011-2012.

Art. 65 alin. 1 Codul muncii prevede ca, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar alin. 2 desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Astfel, pentru ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva, este necesar ca activitatea prestata de catre salariat sa fie suprimata ca o consecinta a desfiintarii activitatii principale. Avand in vedere cele relatate pe larg mai sus, recurenta solicita Curtii sa observe ca, concedierea a fost efectiva, avand o cauza reala si serioasa, fiind respectate in totalitate prevederile legale in vigoare.

In concluzie, concedierea intimatului reclamant s-a facut cu respectarea dispozitiile imperative ale legii.

Referitor la obligarea recurentei parate sa plateasca reprezentantului legal al intimatului suma de 400 lei reprezentand cheltuieli de judecata, apreciaza ca aceasta valoare este nejustificata in raport cu cele doua criterii legale, respectiv: valoarea pricinii ori munca indeplinita de avocat.

Totodata, art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat reglementeaza elementele in functie de care se stabileste onorariul de avocat, dispunand ca: stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre urmatoarele elemente: timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului; conlucrarea cu experti sau alti specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.

Mai mult, conform conditiilor prevazute de art. 274 alin. 1 Cod procedura civila,  partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. Pe de alta parte alin. 3 al aceluiasi articol prevede ca judecatorii au dreptul sa micsoreze onorariile avocatilor ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.

O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu ne incadram in aceasta categorie. De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina noastra pentru ca sa fim obligati la plata cheltuielilor de judecata.

Fata de argumentele aratate mai sus, recurenta parata solicita sa se observe ca onorariul acordat de instanta reprezentand cheltuieli de judecata este prea mare si pe cale de consecinta sa se dispuna micsorarea obligatiei de plata.

Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor de recurs, precum si din oficiu, conform dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Motivul intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct 9 C. este nefondat.

Recurenta critica motivarea instantei de fond, in sensul ca in mod nelegal aceasta a retinut ca modul de selectie a personalului disponibilizat a avut drept consecinta discriminarea acestuia.

Se sustine, in ceea ce priveste criteriile de selectie, ca acestea nu sunt limitative, iar la o restructurare si reorganizare, criteriile de selectie nu pot fi indestulatoare fata de numarul personalului care urmeaza a fi disponibilizat.

In limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaza ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila.

Prin urmare, instanta ar fi culpabila cand ignora o lege in vigoare la data judecatii sau cand recurge la texte de lege aplicabile litigiului le da o gresita interpretare.

Curtea noteaza ca plicarea criteriilor de disponibilizare  este obligatorie in cazul   concedierii colective.

Recurenta a invocat dificultati ale angajatorului si cauze care nu tin de persoana reclamantului, dar modalitatea efectiva de selectie, asa cum rezulta din decizia de concediere, face trimitere la aplicarea criteriilor de la pct. 4 din decizie, prevazut prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, fara a se preciza care criteriu a functionat si a fost aplicat in mod concret in cazul reclamantului, dupa cum nici in faza judecatii, la administrarea interogatoriului recurenta nu a putut preciza criteriul  aplicat.

In cauza nu s-a dovedit ca persoanele mentinute pe postul de lacatus montator agregate in urma selectarii personalului pentru concediere au fost eliminate de la concediere in urma aplicarii criteriilor din decizie si CCM aplicabil.

Curtea retine ca  masura de concediere este lovita de nulitate, intrucat a fost  luata fara o justificare temeinica.

Astfel, potrivit art. 76 din art. 279 decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:

a) motivele care determina concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

In decizia contestata, prin care s-a dispus concedierea intimatului reclamant nu s-a precizat in mod concret care a fost criteriul incident in cazul intimatului .

In acest sens, nu au fost respectate dispozitiile art. 76 din art. 279 (numerotarea in vigoare la data emiterii deciziei de incetare a raporturilor de munca)  atata timp cat din cuprinsul deciziei de concediere nu rezulta ce criteriu concret a fost aplicat in cazul  angajatului reclamant .

O asemenea maniera de intocmire a deciziei de concediere, pe langa nelegalitatea  deciziei, denota si un abuz din partea angajatorului manifestat prin aceea ca in cazul contestarii deciziei de concediere se poate invoca ulterior orice alt criteriu de concediere, contrar art. 79 din art. 279 care prevede ca in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Nefondata este si critica referitoare la suma reprezentand cheltuielile de judecata la care a fost obligata recurenta parata.

Astfel, suma de 400 lei reprezentand onorariul avocatial nu reprezinta nicidecum un cuantum neadecvat fata de obiectul spetei, de cele cinci termene acordate in cauza.

Fata de considerentele expuse, constatand ca instanta de fond a dat o corecta interpretare materialului probator administrat in cauza si a facut o justa interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.

In baza art 274 C. ., va obliga recurenta la 400 lei cheltuieli de judecata catre intimat, reprezentand onorariu avocatial ce a fost dovedit prin chitanta depusa la fila 19.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-parata S. Nationala Transport Feroviar Calatori „CFR Calatori” SA - Sucursala Transport Feroviar de Calatori Bucuresti,  impotriva sentintei civile nr. 704/LM/AS din data de 04.12.2012, pronuntate de Tribunalul G. - Sectia Civila, in dosarul nr. ...XX, in contradictoriu cu intimatul-reclamant N. N.