Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X, numitul C. M. a chemat in judecata S. N. de Transport Feroviar de Calatori „ CFR Calatori” SA, pentru anularea deciziei de concediere cu nr.10.206 din data de 2 septembrie 2011 emisa de parata prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca, in temeiul art. 55 lit. c si art. 65 alin. 1 din CM, din functia de Conductor Vagoane de Dormit si Cuseta, incepand cu data de 2 septembrie 2011; reintegrarea sa in functia detinuta anteerior si obligarea paratului sa-mi plateasca despagubiri cu titlu de drepturi salariale, calculate de la data de 2 septembrie 2011 si pana la reintegrarea in functia avuta, in cuantum indexat, majorat si reactualizat si plata celorlalte drepturi de care as fi beneficiat, inclusiv tichetele de masa, cu cheltuieli de judecata.

Parata a formulat in prezenta cauza  cerere reconventionala prin care solicita ca reclamantul sa fie obligat la restituirea sumei de 3807 lei, reprezentand salariile compensatorii primte ca urmarea disponibilizarii, in cazul admiterii contestatiei.

Prin sentinta civila nr. 7456/24.09.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti  a fost admisa actiunea si anulata decizia  nr. .../02.09.2011. S-a dispus reintegrarea  reclamantului  in functia detinuta  anterior  emiterii deciziei de concediere . A fost obligat paratul  la plata catre reclamant  a unei despagubiri egale  cu salariile  indexate majorate  si actualizate  si de  celelalte  drepturi  de care ar fi  beneficiat salariatul  de la data  concedierii  si pana la data  concedierii  si pana la data reitegrarii efective. A fost admisa cererea reconventionala si a fost obligat  reclamantul -parat  la restituirea  catre parata- reclamanta  a sumei de 3807 lei reprezentand  salarii compensatorii.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Numitul Candea M. si-a desfasurat activitatea in perioada 10 aprilie 2000-2 septembrie 2011 in calitate de conductor vagoane de dormit si cuseta, conform contractului individual de munca cu nr. ...X/2000 incheiat intre parti si modificat si odificat prin Actul aditional nr. 1 la CIM incheiat la data de 13 mai 2011. Prin Decizia nr. ... din data de 2 septembrie 2011 emisa de catre parata s-a dispus concedierea reclamantului pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in urma unor masuri de concedieri colective, conform prevederilor art. 55 lit. c si art. 65 alin. 1 din CM. Instanta retine ca motivele care au determinat concedierea reclamantului consta in retructurarea si reorganizarea societatii finalizate cu masuri pentru eficientizarea activitatii, intre care si desfiintarea posturilor, conform programului de restructurare, aprobat de Adunarea Generala Ordinara a Actionarilor prin Hotararea nr. 5 din data de 29 aprilie 2011.

Se mai arata in motivarea deciziei ca salariatului i-a fost acordat un preaviz de 20 zile lucratoare in perioada 21 iunie-1 septembrie 2011. Tot in motivarea deciziei se arata ca la baza conceddierii salariatilor au stat criteriile de performanta profesionala si a disciplinei, pentru ierarhizarea in functie de acestea a salariatilor din formatiile de lucru in care s-a redus activitatea, criterii ce au fost aprobate si semnate de catre organizatiile sindicale si administratie, incheiat la data de 15 iunie 2011 conform procesului verbal si inregistrat cu nr. 1. XX/2011 la data de 16 iunie 2011. Dar instanta retine ca la data de 15 iunie 2011 la nivelul paratei se dispune Completarea Regulamentului Intern, ca urmarea modificarlor aduse Codului Muncii prin legea nrr. 40/2011, prin care sunt indicate criteriile de evaluare a performantei profesionale individuale, ce vor fi avute in vedere in cadrul concedierii colective.

Dar instanta retine ca prin Dispozitia nr. 34 din data de 15 iunie 2011 emisa de catre Directorul General al paratei s-au numit comisiile de evaluare, stabilindu-se si faptul ca fisele de evaluare vor fi analizatee si cconfirmate de respecctivele comisii pana la data de 17 iunie 2011. De asemenea se mai arata in respectiva dispozitie ca fisele de evaluare se vor intocmi in conformitate cu procedura cuprinsa in completarea la Regulamentul Intern transmis sub nr. 6574/2011. La data de 16 iunie 2011 a avut loc evaluarea performantelor profesionale individuale a numitului C. M. pentru anul 2010, fiind intocmita fisa aflata la dosarul cauzei. Instanta retine ca reclamaantul nu a luat cunostinta de completarea Regulamentului Intern al paratei, prin care sunt stabilite criteriile de evaluare a performantei profesionale, ca urmarea modificarilor dispuse la CM prin legea nr. 40/2011, decat la data de 20 iunie 2011cand a fost cunoscut de catre toti salariatii ce urmeaza a fi evaluati in acest sens. Ori potrivit art. 243 alin. 1 din CM, regulamentul intern se aduce la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului si isi produce efecte fata de salariati din momentul incunostintarii acestora, aspect care a fost realizat doar la data de 20 iunie 2011.

In aceasta situatie instanta retine ca reclamantul a fost suspus procedurii de evaluare inainte de a lua cunostinta de completarea Regulamentului Intern, fiind incalcate astfeel prevederile imperative ale art. 243 alin. 1 din CM. Ori in aceasta situatie reclamantul nu putea fi suspus procedurii de evaluare inainte de data la care a luat cunostinta, care a fost de 20 iunie 2011, deoarece aceasta completare la regulamentul intern nu produce efecte fata de acesta. Mai mult, instanta observa ca in fisa de evaluare a reclamantului aflat la dosarul cauzei nu au fost respectate dispozitiile date de catre Directorul General, conform Dispozitiei nr. 34 din data de 15 iunie 2011 care prevedea obligativitatea confirmarii fisei de evaluare de catre comisia care a intocmit-o, in sensul ca aceasta fisa nu cuprinde nici o mentiune din care sa reiasa confirmarea ei de catre comisie, in ce priveste componenta comisiei, constand in numele acestora si functiile persoanelor ce au alcatuit-o, asa cum s-a cerut in dispozitia mai sus aratata, fisa purtand doar numele, semnatura directorului unitatii si stampila paratei.

In aceasta situatie, instanta retine ca procedura de evaluare a performanteelor profesionale a reclamantului s-a desfasurat cu incalcarea legii si a obligatiilor stabilite de angajator prin dispozitia de constituire a comisiei de evaluare, neregularitati ce s-au comis cu acest prilej, determinand astfel nevalabilitatea modului de desfasurare a procedurii. Ori decizia de concediere contestata de catre reclamant se intemeiaza in mod esential pe aceasta procedura ce estee afectata de vicii de forma si fond, nemaiavand in acest sens relevanta faptul ca au existat motive obiective si serioase in concedierea colectiva, instanta considera ca decizia contestata este nelegala, fiind aplicat principiul de drept al efectelor nulitatii actelor juridice civile, aplicabil si in domeniul muncii, conform art. 278 din CM.

Instanta considera ca nu mai are relevanta faptul ca parata a respectat procedura de concediere colectiva, asa cum prevad dispozitiile din art. 68-72 din CM, cat si cea privind concedierea reclamantului, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, cata vreme nelegalitatea si netemeinicia deciziei de concediere decurge din nerespectarea obligatiilor ce revenea paratei in calitate de angajator, cu privire la derularea  procedurii de evaluare profesionala a reclamantului, vicii ce nu pot fi inlaturate decat prin anularea deciziei de concediere, conform prevederilor art. 79 din CM. De asemenea instanta considera ca valabilitatea decizie era determinata prin prisma procedurii de evaluare a performanetelor profesionale ale reclamantului, fiind  esentiala.

Ca urmarea anularii deciziei de concediere, instanta considera ca reclamantul trebuie repus in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, in sensul de a fi reintegrat in functia si postul detinut annteriorr emiterii deciziei de concediere. De asemenea instanta considera ca reclamaantul trebuie sa beneficieze de despagubiri, constand in salariile indexate, majorate si actualizate, precum si de celelaltee drepturi de care acesta ar fi beneficiat, de la data concedierii acestuia si pana la data reintegrarii efective.

In ce priveste cererea reconventionala formulata de catre parata, instanta considera ca atata timp cat decizia de concediere a fost declarata ca fiind nelegala si neetemeinica, cu toate consecinteele ce decurg din aceasta, salariile compensatorii primite de reclamant, ca urmarea disponibilizarii acestuia, asa cum prevede CCM la nivel de ramura si achitate, conform actelor aflate la dosar, trebuiesc restituite paratei in integralitate, respectiv angajatorului. F. de aceste motive, instanta va admite cererea reconventionala formulata de catre parata si va obliga reclamantul sa restituie aceste salarii ccompensatorii primite de la angajator.

Impotriva sentintei sus-mentionate, au declarat recurs atat recurenta-intimata S. N. DE TRANSPORT  FEROVIAR  DE CALATORI  CFR. CALATORI  SA si recurentul-contestator C.  M.,

In dezvoltarea motivelor de recurs, S. N. DE TRANSPORT  FEROVIAR  DE CALATORI  CFR. CALATORI  SA arata ca solicita modificarea in parte a sentintei recurate in sensul respingerii contestatiei si rejudecand cauza in fond sa se mentina temeinica si legala decizia de concediere nr. ... din data de 02.09.2011 pentru urmatoarele motive:

1. Sentinta instantei de fond este netemeinica intrucat instanta de fond, in mod gresit a retinut la pagina 4 si 5 din dispozitivul sentintei, ca n-ar fi fost respectata procedura de evaluare a competentelor profesionale din cauza faptului ca fisa de evaluare a intimatului n-ar fi fost confirmata de membrii comisiei de evaluare, asa cum a fost stabilita prin Dispozitia nr. 34 din data de 15.06.2011.

Sustine recurenta ca la data de 16.06.2011 comisia dispusa de directorul societatii prin Dispozitia sus mentionata, a procedat la evaluarea competentelor profesionale ale salariatilor, incheind tabelul nr. 6611 din data de 16.06.2011, de care instanta de fond nu a tinut cont, in care membrii acestei comisii au mentionat expres, asa cum prevedea Dispozitia amintita mai sus atat notele dar si mediile salariatilor, tinand cont si notand fiecare criteriu stabilit a fi notat, comisia a semnat, a datat si a inregistrat acest tabel in baza caruia s-au intocmit fisele de evaluare care au fost aduse la cunostinta fiecarui salariat.

Astfel la pozitia nr. 41 in acest tabel se poate observa ca au fost analizate si notate conform dispozitiilor in vigoare, stabilite prin completarile aduse regulamentului intern dar si prin dispozitia directorului nr. 34/15.06.2011 toate notele si mediile d-nului. C. M. tinandu-se cont de criteriile avute in vedere iar aceste note obtinute in baza carora s-a acordat calificativul nu difera cu nimic fata de cele mentionate in fisa de evaluare.

De altfel, prin acest tabel  a facut atat dovada ca membrii comisiei dispuse prin Dispozitia nr. 34/15.06.2011 au efectuat procedura de evaluare dar si faptul ca in acest mod s-a putut face si ierarhizarea salariatilor in functie de rezultatele obtinute in urma evaluarii profesionale, insa instanta de fond in mod nejustificat nu a tinut seama de acest tabel.

Fisele de evaluare au fost semnate de catre directorul societatii, in baza evaluarii realizate de comisia numita in acest scop si consemnate in Tabelul nr. 6611/2011 din data de 16.06.2011, al carui continut a fost confirmat, prin semnatura de catre membrii comisiei.

S-a procedat la semnarea acestor fise de evaluare de catre directorul societatii purtand si stampila recurentei, tocmai pentru ca acesta este reprezentantul legal si totodata persoana care angajeaza societatea si indiferent de act, acesta trebuie semnat de catre reprezentantul legal al subscrisei.

2. Desi instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei contestatii impotriva unei decizii de concediere emisa in temeiul dispozitiilor art. 55 lit. (c) si art. 65 alin. (l) din Codul muncii , aceasta, in loc sa procedeze la examinarea acestei decizii sub aspectul legalitatii si temeiniciei, a procedat la examinarea procedurii de evaluare a salariatilor, retinand, la ultima fila din dispozitivul sentintei „Instanta considera ca nu mai are relevanta faptul ca parata a respectat procedura de concediere colectiva, asa cum prevad dispozitiile art. 68-72 din CM, cat si cea privind concedierea reclamantului. . . .”.

Apreciaza ca sentinta instantei de fond este netemeinica si nelegala deoarece aceasta nu a tinut cont de dispozitiile art. 80 din Codul muncii care prevad ca instanta sa dispuna anularea concedierii numai in cazul in care aceasta ar fi fost efectuata in mod netemeinic si nelegal.

In acest context, instanta de fond trebuia sa examineze cauza sub aspectul legalitatii, in sensul indeplinirii procedurii legale prevazuta de art. 68 -72 din Codul muncii si a temeiniciei acestei decizii, in sensul respectarii dispozitiilor art. 65 alin. (2) din Codul muncii .

Niciunde, in aceste prevederi legale nu este prevazuta ca si cauza de anulare a unei decizii de concediere nerespectarea unei proceduri de evaluare a competentelor profesionale ale salaratilor, pe care subscrisa oricum a respectat-o.

Mai mult decat atat, procedura de evaluare a competentelor profesionale ale salariatilor a fost reglementata prin Completarile aduse Regulamentului intern Ia data de 15.06.2011 si afisate la aceeasi data la sediul sociatatii, conform prevederilor art. 243 alin. (4) din Codul muncii si nu cum gresit a retinut instanta de fond la pagina 4 din dispozitivul sentintei, la data de 20.06.2011.

Ulterior, fiecare sef de serviciu trebuia sa-si instruiasca salariatii din subordine, aspect care s-a intamplat si la nivelul serviciului unde se gasea postul ocupat de intimat si anume Serviciu VD.

Este lesne de obsevat ca intimatul nici macar nu a semnat in tabelul intocmit cu ocazia instruirii salariatilor din Serviciu VD, (pozitia 41 din tabel), astfel ca instanta de fond, in urma examinarii acestui tabel, observand ca majoritatea salariatilor au fost instruiti pe data de 20.06.2011, prin extrapolare, a retinut gresit faptul ca la data de 20.06.2011 acesta luase cunostinta de completarile aduse regulamentul intern.

Se poate observa ca niciunul din salariatii acestui serviciu nu au fost instruiti toti la aceeasi data deoarece acestia au regim de munca turnus sau tura si tocmai, tinand seama de acest aspect dar si de dispozitiile art. 243 alin. (4) din Codul muncii recurenta a procedat la data de 15 iunie 2011 la incunostintarea salariatilor cu privire la modificarile aduse regulamentului intern prin afisarea acestora.

Instanta de fond nu a tinut seama de faptul ca procedura evaluarii salariatilor a fost stabilita la nivelul recurentei prin aceste completari aduse regulamentului intern, reprezentand clauze ale acestuia, iar intimatul, in masura in care se considera nedreptatit trebuia sa exercite controlul legalitatii dispozitiilor cuprinse in regulamnetul intern potrivit prevederilor art. 245 alin. (2) din Codul muncii .

Ori, in contextul in care acesta nu a exercitat controlul legalitatii acestor clauze in conditiile art. 245 alin. (2) din Codul muncii , instanta de fond, investita cu solutionarea unei contestatii impotriva unei decizii de concediere, considera ca nu avea temei legal sa procedeze la examinarea legalitatii unei clauze a Regulamentului Intern cu care nu fusese investita.

Luand in considerare faptul ca atat criteriile de evaluare a competentei profesionale dar si procedura de evaluare au fost stabilite  prin Completarile aduse Regulamentului Intern  la data de  15.06.2011, reprezentand clauze ale acestuia, avand in vedere dispozitiile art. 245 alin. (1) si (2) din Codul muncii , recurentul, in masura in care facea dovada incalcarii unui drept al sau trebuia sa se adreseze instantei competente in termen de 30 zile de la data cand angajatorul ii comunicase criteriile si procedura de evaluare cuprinsa in regulamentul intern care-i fusese adus la cunostinta potrivit reglementarilor in vigoare, lucru pe care acesta nu l-a facut in termenul legal si care, din punctul nostru de vedere, oricum ar fi trebuit sa constituie obiectul altui dosar si nu al litigiului in cauza care are ca si obiect contestarea deciziei de concediere nr. ... din data de 02.09.2011, si nu o clauza a Regulamentului Intern, pentru care legiuitorul a dispus o alta procedura cu alti termeni in ceea ce priveste investirea instantei.

In acest context, care ar mai fi eficienta dispozitiilor art. 245 alin. (2) din Codul muncii daca in judecarea unei pricini care are ca si obiect legalitatea si temeinicia unei decizii de concediere instanta procedeaza si la examinarea legalitati unei clauze a Regulamentului intern, desi nu a fost investita cu solutionarea unei astfel de cauze.

Desi instanta de fond in mod corect a retinut ca la data de 15.06.2011, ca urmare a modificarilor aduse Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011, recurenta a stabilit criteriile de evaluare a performantei individuale profesionale dar si procedura de evaluare care urma sa fie avuta in vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, (pag. 4 din dispozitivul sentintei), apreciaza totusi ca intimatul a fost supus procedurii de evaluare fara ca acesta sa fi cunoscut aceste criterii.

In primul rand, trebuie sa facem distinctia intre criteriile de evaluare a competentei profesionale care au fost stabilite prin Completarile aduse Regulamentului Intern, la data de 15.06.2011, cand a fost stabilita si procedura de evaluare, respectiv cele doua etape ale acesteia (completarea fisei de evaluare si aducerea la cunostinta salariatilor a rezultatelor obtinute) si criteriul competentei profesionale avut in vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere si dispus atat prin dispozitiile art. 69 alin. (3) din Codul muncii , dar si prin prevederile art. 74 alin. (6) din C. C. M. 2011/2012 aplicabil la nivelul unitati.

invedereaza faptul ca toti salariatii cunosteau ca in cazul in care se va proceda la concedieri colective unul din criteriile avute in vedere la stabilirea ordinii de prioritete la concediere, va fi criteriul competentei profesionale, asa cum era stabilit prin dispozitiile art. 74 alin. (6) din CCM aplicabil la nivelul recurentei, unde se prevedea expres faptul ca Administratia va stabili criterii de apreciere a competentei profesionale si a disciplinei, pentru ierarhizarea in functie de acestea a salariatilor din formatiile de lucru care isi vor reduce activitatea”.

Prin Completarile aduse regulamentului intern recurenta nu a facut altceva decat sa stabileasca criteriile de evaluare a competentei profesionale si procedura acesteia care sa conduca la realizarea criteriul competentei profesionale stabilit prin CCM la articolul mai sus indicat si introdus de legiuitor prin Legea 40/2011.

Solicita instantei de recurs sa tina seama si de faptul ca la data intrarii in vigoare a Legii 40/2011, si anume la data de l mai 2011, avand in vedere dispozitiile art. IV din continutul acesteia, recurenta incepuse deja procedura concedierii colective dupa reglementarile anterioare intrarii in vigoare a acestei legi, fiind nevoita sa finalizeze aceasta procedura a concedierii colective pe reglementarile Legii 40/2011, prin care, prin completarile aduse articolului 69 din Codul muncii , prin introducerea alin. (21), legiuitorul a dispus ca aplicarea criteriilor prevazute pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sa fie efectuata dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.

In acest context, recurenta a stabilit, la data de 15.06.2011 prin Completarile aduse Regulamentului intern, comunicat salariatilor prin afisare la aceeasi data, atat criteriile cat si procedura de evaluare a competentelor profesionale, fiind nevoita sa finalizeze aceasta procedura de concediere pe o noua reglementare legala, respectiv Legea 40/2011 si nu pe reglementarile pe care incepuse aceasta procedura.

Avand in vedere toate acestea solicita instantei de recurs sa constate ca nu exista motive de nelegalitate si netemeinicie a acesteia, sub aspectul legalitatii decizia de concediere intruneste toate conditiile necesare a fi indeplinite, in mod obligatoriu, potrivit dispozitiilor art. 76 alin. (1) din Codul muncii , de asemenea, decizia de concediere a respectat procedura legala in vigoare reglementata de art. 69 si urmatoarele din Codul muncii , iar in ceea ce priveste temeinicia masurii concedierii, aceasta a indeplinit conditiile impuse de art. 65 alin. (2) art. 279 in sensul ca desfintarea locului de munca a fost efectiva, disparand complet din structura organizatoria a societatii si a avut de asemenea o cauza reala si serioasa, aspect retinut chiar si de instanta de fond dar, apreciind aceasta ca nu are relevanta. (pag. 5 din dispozitivul sentintei).

Sustine recurenta ca instanta de control, Curtea de Apel Bucuresti s-a mai pronuntat in spete asemanatoare prezentei, respectiv: in dosarul nr. .../3/2011 in care la data de 27.07.2012 a admis recursul formulat de S. C. CFR Gevaro S. A. impotriva Sentintei Civile nr. 1048/03.02.2012 a Tribunalului Bucuresti, dispunand modificarea sentintei recurate si respingerea contestatiei ca neintemeiata. In dosarul nr. .../3/2011 in care, la data de 27.06.2012 a respins recursul formulat de recurent, d-nul. V. G., impotriva Sentintei Civile nr. 1807/24.02.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, mentinand sentinta recurata ca fiind temeinica si legala si in dosarul nr. .../3/2011, avandu-l ca si recurent pe d-nul. Raiculescu D., dosar in care Curtea de apel Bucuresti a mentinut temeinica si legala Sentinta Civila nr. Sentina Civiala nr. 1412 din data de 14.02.2012 a Tribunalului Bucuresti.

In drept, invoca dispozitiile art. 304 alin. (l) si 3041 din Codul de Procedura civila, Codul muncii , Legea 62/2011, CCM 2011-2012 la nivel de unitate . A., Regulamentul Intern al recurentei.

In cererea de recurs formulata de recurentul-contestator C.  M. se arata ca formuleaza cale de atac cu privire la solutionarea cererii reconventionale, in raport cu care sentinta este nelegala, in temeiul art. 304, pct. 9, raportat la art. 304A1 din Codul de Proc. Civila . Solicita modificarea sentintei recurate cu privire la cererea reconventionala, intrucat nu poate fi obligat la plata sumei de 3807 lei, care reprezinta suma bruta si NEANCASATA de recurent, ci la suma neta incasata de acesta care este de 2129 lei .

Sustine recurentul-contestator ca Instanta de fond nu putea sa treaca la judecarea cererii reconventionale intrucat intimata la momentul introducerii acestei cererii nu avea un drept de creanta nascut, iar conform art. 119, alin. (1), care se refera la situatiile in care paratul are pretentii si care nu trebuie sa derive din acelasi raport juridic, dar trebuie ca aceste pretentii sa existe   la momentul introducerii unei astfel de cereri.

Instanta de fond trebuia sa observe ca diferenta dintre cererile principale si cererile reconventionale consta in faptul ca daca la momentul introducerii cererii principale daca dreptul pretins nu era nascut, dar acesta se naste pana la judecarea cererii, face ca respectiva cerere sa poata fi judecata, in schimb la cererea reconventionala dreptul pretins trebuie sa existe la momentul introducerii cererii sau pana la pronuntarea pe cererea principala a reclamantului, ceea ce nu a fost indeplinit in cazul cererii intimatei care asa cum a si cerut prin cererea reconventionala ca,   “in cazul admiterii cererii mele atunci si cererea ei sa fie judecata. . .”, deci intimata recunoaste ca dreptul ei material, respectiv creanta ceruta de 3807 lei, se naste ulterior  judecarii cererii principale a reclamantului.

Instanta de fond nu a observat ca la momentul introducerii cererii reconventionale si pana la judecarea cererii principale, creanta pretinsa de intimata nu exista, nasterea creantei era conditionata de admiterea cererii mele, prin urmare daca pana la admiterea cererii mele, aceste sume platite de catre intimata erau drepturi compensatorii nascute din obligatiile actului concedierii, acestea urmau sa se transforme in creante numai dupa judecarea cererii principale, deci numai atunci se nastea creanta si corelativ dreptul material la actiune al intimatei.

Nasterea dreptului la actiune are ca consecinta, posibilitatea administrarii legale a probatoriului in dovedirea existentei acestui drept, cerut prin cererea reconventionala, respectiv dovedirea existentei unei creante, ori nu se putea discuta si administra probe in dovedirea celor afirmate prin cererea reconventionala inaintea judecarii cererii principale, asa cum prevede art. 119, alin. (1) Cod Proc. Civ.”. . . pretentii in legatura cu cererea reclamantului. . .”.

2. Instanta de fond nu putea sa acorde intimatei restituirea sumei de 3809 lei, intrucat aceasta suma reprezinta suma BRUTA, si in care intra platiti efectuate de intimata catre institutiile publice ale statului, respectiv obligatii fiscale catre stat asa cum reiese din chiar probele depuse de intimata, iar suma care i-a fost platita contestatorului efectiv este in suma totala de 2129 lei si nu de 3809 lei, cum pretindea intimata .

Conform principiului de drept “cine face o afirmatie trebuie sa o dovedeasca”. intimata a dovedit, prin probele de la dosar, ca aceasta i-a platit doar suma de 2129 lei, iar catre institutiile statului a platit suma de 792 lei, astfel ca instanta de fond trebuia sa observe aceste plati efectuate din probele dosarului si sa admita cererea intimatei doar cu privire la suma de 2129 lei.

Admiterea pretentiilor intimatei de catre instanta de fond asa cum au fost ele aratate prin cererea reconventionala, respectiv obligarea la restituirea sumei de 3807 lei in loc de suma de 2129 lei, face ca recurentul-contestator  sa fie raspunzator si de taxele si impozitele pe care intimata le-a platit legal catre stat astfel ca s-ar incalca Legea impozitului, Legea sanatatii, Legea somajului prin care sa reglementat obligatia retinerii la sursa a acestor obligatii fiscale si plata lor de catre angajator, prin urmare ar insemna sa fie penalizat nevinovat, prin obligarea sa sa restitui aceste taxe si impozite pe care eu nu le-am primit efectiv .

Instanta de fond trebuia sa observe ca suma de 2129 lei a fost o suma care a reprezentatplati compensatorii, deci plati efectuate in temeiul Contractului Colectiv de Munca, Contractului Individual de Munca, al art. 67 din art. 279 , iar anularea deciziei de concediere, face ca aceste plati care i-au fost achitate sa nu fie prejudicii materiale produse din vina sa, ca sa fie reponsabil de intreaga suma in valoare de 3807 lei, prin urmare raspunderea este duala si anume, pentru suma de 2129 lei, raspunderea priveste persoana contestatorului, iar pentru suma de 792 lei achitata statului ca diferenta pana la 3807 lei, raspunderea este in rizicolul intimatei, care l-a concediat nelegal, iar in urma concedierii a trebuit sa plateasca suma bruta de 3807 lei.

IN D. :Art. 109, art. 119, alin. (1), art. 304, pct. 9, raportat la 304A1 din Codul de Procedura Civila ;Art. 67 din art. 279 ;Art. 1341, art. 1346 din Noul Cod Civil ;Art. 74, pct. 7A1 din Contractul Colectiv de Munca ;Decizia de concediere nr.10.206 din 02.09.2011 ;Notificare concedierii colective din 16.06.2011 .

Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate de parti, care se circumscriu motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 C., cat si a dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea gaseste recursul formulat de S. NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATARI CFR CALATORI SA ca  fiind nefondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:

Criticile recurentei-parate vor fi analizate de Curte prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, invocandu-se lipsa de temei legal a hotararii si aplicarea gresita a legii.

Din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea constata ca solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica.

In primul rand se constata indeplinirea conditiilor de ordin formal prevazute de lege in cazul concedierii colective.

Sub acest aspect, Curtea constata ca prin decizia nr. .../02 09 . 2011 emisa de recurenta-intimata, s-a dispus concedierea recurentului -contestator in conformitate cu prevederile art. 55 lit. c si 65 din Codul muncii , respectiv pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Asa cum se prevede expres in decizie, aspect confirmat si de actele care au stat la baza acesteia, incetarea contractului individual de munca al recurentului -contestator a avut loc in cadrul unei proceduri de concediere colectiva ce a avut loc la nivelul recurentei-intimate .

Trebuie precizat ca decizia a fost emisa la data de 02 09 . 2011, data la care erau aplicabile dispozitiile Codului muncii in varianta republicata la data de 18.05.2010.

In aceste conditii, potrivit dispozitiilor art. 69 alin. 3 din art. 279 republicat, la stabilirea ordinii de prioritate in cazul concedierii colective angajatorul trebuia sa aiba in vedere cu prioritate rezultatele evaluarii realizarii obiectivelor de performanta.

Din decizia contestata si din actele care au stat la baza acesteia rezulta ca acesta a fost criteriul in functie de care angajatorul a stabilit ordinea de prioritate in cazul concedierii colective. Astfel, asa cum a retinut si prima instanta, in decizie se prevad expres criteriile ce au stat la baza ordinii de prioritate, respectiv rezultatele obtinute(cu obiectivele calitatea lucrarilor, gradul de realizare a atributiilor de serviciu, promptitudine, operativitate), seriozitatea manifestata in munca(cu obiectivele: intensitatea implicarii in atributiile de serviciu, receptivitatea, disponibilitatea la efort suplimentar, perseverenta), capacitatea relationala si disciplina muncii(cu obiectivele:disciplina si comportamentul in cadrul organizatiei, capacitatea de dialog, prezenta de spirit si capacitatea de evitare a conflictelor).

Asa cum rezulta din actele care au stat la baza deciziei amintite, aspect care rezulta si din motivarea recursului, angajatorul a procedat la evaluarea profesionala a salariatilor incadrati pe posturile desfiintate ca urmare a reorganizarii societatii, in vederea stabilirii ordinii de prioritate in cadrul concedierii colective pe care a initiat-o.

Evaluarea respectiva a fost facuta in cadrul procedurii concedierii respective, criteriile fiind stabilite in cadrul unei intalniri de consultare cu sindicatele, la solicitarea acestora din urma, prin procesul-verbal din 15.06.2011.

In aceeasi zi, prin Dispozitia nr. 34/15.06.2011 au fost numite comisiile de evaluare a performantelor profesionale individuale ale personalului pentru activitatea depusa pe anul 2010.

De asemenea, tot pe data de 15.06.2011, cu numar de inregistrare 6574, a fost completat Regulamentul Intern al societatii recurente, in sensul ca, in cazul concedierilor colective, administratia va avea in vedere, pe langa criteriile de natura sociala, prevazute la art. 74 alin. 7 din Contractul colectiv de munca pe anii 2011-2012, la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, si modul de realizare a obiectivelor de performanta individuale, fiind indicate in art. 1572 din Regulament, criteriile de evaluare a performantei profesionale individuale, in concordanta cu cele stabilite prin procesul-verbal incheiat intre angajator si sindicat la data de 15.06.2011.

Evaluarea recurentului-contestator a avut loc la data de 16.06.2011, asa cum rezulta din fisa de evaluare si din tabelele depuse de recurentala dosar, perioada pentru care s-a facut evaluarea fiind anul 2010, potrivit mentiunii din fisa, in concordanta cu Dispozitia nr. 34/15.06.2011.

Dar, asa cum rezulta din toate actele dosarului procedura de evaluare a avut in vedere criteriile stabilite prin completarea Regulamentului intern din 15.06.2011.

Cum evaluarea s-a facut pentru o perioada anterioara stabilirii noilor obiective de performanta individuala, dar si in baza unor criterii si obiective ce nu fusesera aduse la data respectiva la cunostinta salariatului aceasta este nelegala, motiv pentru care este viciata si decizia de concediere ce a avut la baza o astfel de evaluare nelegala.

Astfel, evaluarea performantelor profesionale individuale ale personalului, inclusiv a salariatului contestator, s-a facut pentru activitatea depusa pe anul 2010, perioada in care nu erau stabilite obiectivele si criteriile stabilite prin completarea inregistrata cu nr. 6574/15.06.2011 a Regulamentul Intern al societatii.

Mai mult, completarea regulamentului intern prin care au fost stabilite noile obiective de performanta individuala a fost adusa la cunostinta salariatului ulterior evaluarii, la data de 21 06 2011.

Potrivit art. 243 alin. 1 din art. 279 , Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului si isi produce efectele fata de salariati din momentul incunostintarii acestora. In aceste conditii, in procedura concedierii colective, angajatorul nu putea stabili ordinea de prioritate prin evaluarea performantelor profesionale individuale ale personalului, pe baza unor criterii ce nu erau aplicabile la data evaluarii, deoarece nu fusesera comunicate salariatilor si, mai mult,  aplicate retroactiv, pentru o perioada anterioara datei de la care completarea Regulamentului intern producea efecte.

Mai mult, angajatorul nici nu a respectat procedura evaluarii performantelor individuale, deoarece prin dispozitia nr. 34/15.06.2011 au fost numite comisiile care urmau sa analizeze si sa confirme performantele profesionale individuale ale personalului pentru activitatea depusa pe anul 2010, stabilindu-se astfel, ca pentru personalul de executie din subordinea serviciului Exploatare VD comisia va fi formata din sef serviciu exploatare VD, sef serviciu control Tr, AI, sef serviciu RIV.

Potrivit art. 2 din aceeasi dispozitie „fisele de evaluare vor fi analizate si confirmate de comisiile de mai sus, pana la data de 17.06.2011”.

Dar, din analiza fisei de evaluare depusa la dosar, Curtea constata ca aceasta este semnata doar de catre directorul societatii recurente. Directorul nu a facut parte din comisia de evaluare constituita pentru personalul de executie din C. VD-Bc, aspect demonstrat de inscrisul depus in recurs, intitulat „tabel de evaluare a salariatilor compartimentului VD/Bc”, in care este mentionata componenta comisiei de evaluare. Fisa de evaluare poarta stampila societatii, insa nu exista nicio mentiune pe aceasta in sensul confirmarii de catre comisia de evaluare stabilita, astfel cum era prevazut a se proceda, conform Dispozitiei nr. 34/15.06.2011, emisa de . Prin urmare semnatura directorului nu acopera viciile de forma constand din nein deplinirea obli9gatiilor stabilite prin regulament si Dispozitia nr. 34/15.06.2011.

In speta dedusa judecatii, recurentul -reclamant nu a contestat dispozitiile cuprinse in regulamentul intern asa cum au fost completate la data de 15.06.2011, ci a invocat nelegalitatea concedierii sale, concediere ce a avut la baza evaluarea performantelor profesionale in baza unui regulament ce nu i se aplica la data evaluarii si pentru o perioada in care acesta nu producea efecte.

Recurenta-Intimata a invocat faptul ca a respectat procedura de concediere colectiva, prevazuta de art. 68-72 din art. 279 , precum si faptul ca masura dispusa prin decizia de concediere contestata in cauza este temeinica, dar aceste aspecte nu acopera nelegalitatea deciziei din perspectiva stabilirii ordinii de prioritate pe baza obiectivelor de performanta profesionala.

Sustinerile recurentei inn sensul ca instanta de fond nu trebuia sa analizeze modalitatea in care a fost efectuata evaluarea profesionala a salariatilor, pentru ca a fost investita doar cu o contestatie impotriva deciziei de concediere, nu pot fi primite de catre instanta de recurs. Atata timp ca s-a dispus de catre recurenta-intimata incetarea raporturilor de munca in ceea ce il priveste pe recurentul -contestator in cadrul unei concedieri colective iar criteriul de selectie ce a determinat alegerea contestatorului dintre alti angajati, in vederea concedierii, a fost cel al performantei profesionale (astfel cum a fost evaluata de recurenta intimata), rezulta ca instanta de fond avea obligatia de a verifica modalitatea in care aceasta evaluare s-a facut, pentru a se determina in ce masura concedierea contestatorului a fost temeinica .

Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, vazand si dispozitiile art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de S. NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATARI CFR CALATORI SA.

Cu privire la recursul formulat de recurentul-contestator C. M., Curtea constata ca este fondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse :

Prin sentinta recurata a fost admisa cererea reconventionala si a fost obligat  reclamantul -parat  la restituirea  catre parata- reclamanta  a sumei de 3807 lei reprezentand  salarii compensatorii, platite de societate ca urmare a luarii masurii concedierii acestuia pentru motive care nu au legatura cu persoana salariatului .

Avandu-se in vedere faptul ca, dupa cum s-a expus anterior, Curtea apreciaza ca masura anularii deciziei de concediere este legala si temeinica, ca se va proceda la reintegrarea salariatului contestator pe postul si functia detinute anterior concedierii si i se vor plati despagubiri conform art. 80 art. 279 , rezulta ca solicitarea recurentei-intimate de obligare a recurentului-contestator la restituirea sumelor achitate acestuia cu titlul de compensatii este intemeiata . Scopul platii salariilor compensatorii este atenuarea consecintelor negative ale concedierii, astfel incat in situatia de fata, in care aceste consecinte nu se mai produc, salariile compensatorii primite de reclamant, in temeiul CCM la nivel de ramura si achitate, conform actelor aflate la dosar, trebuie restituite angajatorului.

Nu pot fi primite de catre Curte sustinerile recurentului contestator in sensul ca Instanta de fond nu putea sa treaca la judecarea cererii reconventionale intrucat intimata la momentul introducerii acestei cererii nu avea un drept de creanta nascut. Dupa cum s-a aratat mai sus intre cele doua cereri -cea principala de anulare a masurii concedierii si cererea reconventionala exista o legatura indisolubila, in sensul ca modalitatea de solutionare a actiunii principale determina automat solutia in cererea reconventionala(acesta fiind chiar motivul principal pentru care procedura civila prevede posibilitatea formularii de cereri reconventionale pentru a se preintampina formularea de actiuni ulterioare pe cale separata), motiv pentru care se impune judecarea acestora impreuna .

In ceea ce priveste cuantumul acestor salarii, Curtea retine ca este intemeiat punctul de vedere expus de recurentul-contestator in cuprinsul cererii de recurs .

Astfel, dupa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul de fond(filele 69 si urm.) societatea angajatoare i-a platit contestatorului efectiv suma de 2129 lei cu titlul de salarii compensatorii, restul pana la suma de 3807 lei (reprezentand cuantum salarii brute prevazute de CCM a fi avute in vedere la stabilirea compensatiilor in caz de concediere) reprezentand contributii de asigurari sociale platite de angajator statului . Atata timp cat aceasta diferenta de 792 lei nu a intrat in patrimoniul recurentului-contestator cu titlul de plati compensatorii, nu exista temei pentru obligarea acestuia la restituirea intregii suma de 3807 lei, cum a  stabilit instanta de fond . Se va admite deci, pentru aceste motive, recursul formulat de recurentul-contestator si se va dispune modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul obligarii reclamantului-parat sa restituie paratei-reclamante suma de 2. 129 lei reprezentand contravaloarea salariilor compensatorii nete, suma de care acesta a beneficiat efectiv. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de  S. NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATARI CFR CALATORI SA impotriva sentintei civile nr. 7456/24.09.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia  VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. ...X, ca nefondat.

Admite recursul formulat de recurentul C. M. impotriva aceleiasi sentinte.

Modifica in parte sentinta recurata in sensul ca:

Obliga pe reclamantul-parat sa restituie paratei-reclamante suma de 2. 129 lei reprezentand contravaloarea salariilor compensatorii nete.

Mentine celelalte dispozitii.