Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata la data de 11. 06. 2015, contestatoarea G. I. C. a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 12/08. 05. 2015 emisa de intimata S. C. A. si E. a P. si S. de Utilitati P. Arges S. A., prin lichidator judiciar Lichidari Info Consult SPRL, solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr. 12/08. 05. 2015, reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despagubiri catre contestatoare, constand in plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsa intre momentul desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva, plata diferentei dintre salariul incasat efectiv si salariul la care era indreptatita conform grilei de salarizare pentru intervalul 18. 02. 2013 – 30. 06. 2014, raportat la salariul de baza brut, sume actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, contestatoarea a invocat nulitatea deciziei de concediere aratand ca potrivit art. 76 din art. 279 , decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea; durata preavizului; lista tuturor locurilor disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, iar potrivit art. 78 art. 279 , concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege, este lovita de nulitate. S-a mentionat de contestatoare ca aceste dispozitii isi gasesc aplicarea in toate deciziile de desfacere a contractului individual de munca, vointa legiuitorului fiind aceea de a proteja salariatul impotriva concedierilor nelegale si netemeinice.

A sustinut contestatoarea ca decizia nu cuprinde niciun motiv pentru care angajatorul a luat masura concedierii sale (dificultati economice, transformari tehnologice, etc. ), iar in continutul acesteia nu se face nicio referire cu privire la lista locurilor disponibile in unitate si termenul in care ar fi putut opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant.

Pe fondul contestatiei s-a aratat ca, contestatoarea ca a fost angajata intimatei din anul 2003, in functia de economist si un program de lucru convenit contractual de 2 saptamani pe luna lucrate, iar celelalte 2 saptamani fiind libere. Prin actul aditional nr. 253/22.11.2012, contractul de munca a fost modificat din durata determinata in durata nedeterminata. Prin sentinta civila nr. 1181/F/22.09.2010 pronuntata de Tribunalul Comercial Arges, s-a deschis procedura generala a insolventei, fiind desemnat administrator judiciar Lichidari Info Consult SPRL. In aceste conditii, in anul 2011, toti salariatii au renuntat la primirea sporului de fidelitate si a sporului de calculator, specificandu-se in mod expres ca nimeni nu va fi concediat.

Conform organigramei societatii din 29. 04. 2014, existau la acel moment 46 de posturi, dintre care 45 erau ocupate iar unul disponibil, cel de director economic. Totodata, in cuprinsul aceleiasi organigrame este detaliat numarul de posturi pentru fiecare departament existent in societate.

A mai aratat contestatoarea ca din analiza organigramei din 29. 04. 2015 se poate observa ca nu mai este evidentiat, in mod concret, numarul de posturi existente la nivelul fiecarui departament al intimatei.

Cu toate acestea, se apreciaza ca trebuie avut in vedere statul de functii nenominal – Anexa 2 la Hotararea nr. 24/29. 04. 2015, care a stat la baza emiterii deciziei de concediere, din care rezulta faptul ca societatea urma sa aiba tot 46 de posturi de lucru, din care 41 ocupate si 5 vacante, respectiv postul de director si 4 posturi de operatori circuite retea apa.

Contestatoarea a mai sustinut ca desfiintarea postului sau nu a fost precedata de un raport care sa justifice o asemenea masura, inclusiv o analiza a costurilor cu salariile personalului T. si a infiintarii celor 3-4 posturi de operator circuit retea apa, iar volumul de munca a fost si a ramas acelasi.

De asemenea, nu se prezinta planul de resurse umane al personalului T., plan ce presupune analiza, descrierea, evaluarea si reproiectarea posturilor pentru a justifica volumul si complexitatea redusa a activitatii personalului T. .

S-a aratat si faptul ca angajatorul nu a avut in vedere la concedierea contestatoarei de situatia familiala a acesteia, care era si este implicata in procedura adoptiei interne a unui copil, procedura care depinde inclusiv de veniturile membrilor familiei.

Pe cale de consecinta, considera ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de disp. art. 65 alin. 2 art. 279 , care stipuleaza ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, motiv pentru care a solicitat admiterea contestatiei, astfel cum a fost formulata.

Cu privire la ultimul capat de cerere, s-a aratat ca pentru perioada solicitata, 18. 02. 2013 – 30. 06. 2014, punctul D. 1 din grila de salarizare pe anii 2013 – 2015 prevedea, pentru postul contestatoarei, un venit minim de 1. 550 lei, care se reducea la 775 lei lunar, in raport de perioada lucrata si convenita contractual. Suma de 775 lei este compusa din salariul de baza, la care se adauga sporurile prevazute in anexa nr. 4 la CCM, in cazul contestatoarei, sporul de vechime reglementat de art. 101 alin. (1) din CCM. Incepand cu 01.09.2014, contestatoarea a semnat un act aditional la contractul individual de munca, prin care sporul de vechime a fost inclus in salariul de baza,.

Prin urmare, la data de 18. 02. 2013, contestatoarea trebuia sa fie incadrata cu salariul de baza brut de 775 lei lunar, la care se adauga sporul de vechime de 10%, iar din luna decembrie 2013 15%. Or, angajatorul i-a platit doar salariul de baza brut de 700 lei si sporurile lunare.

In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. art. 80 alin. 1 si 2 art. 279 , art. 266 art. 279 , art. 451 NCPC

La data de 29.09.2015, intimata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei.

In motivarea intampinarii s-a aratat ca, asa cum rezulta din decizia contestata cat si din continutul contestatiei, in speta sunt incidente dispozitiile art. 65 art. 279 , fiind o concediere individuala pentru motive care nu tin de persoana contestatoarei, situatie in care cenzura instantei este supusa exclusiv verificarii legalitatii masurii concedierii, iar nu si oportunitatea acesteia. Temeiul concedierii individuale a fost art. 65 art. 279 , iar intimata a avut in vedere Hotararea A. nr. 21/30. 04. 2014 prin care s-a aprobat organigrama si statul de functii potrivit Raportului nr. 1170/24. 04. 2014 si a anexelor nr. 1 si 2 la hotarare, desfiintarea fiind determinata de aceasta hotarare A. impusa de lichidatorul judiciar, in conditiile in care intimata se afla in derularea unui plan de reorganizare potrivit Legii nr. 85/2006, in fapt fiind vorba de o noua politica de conducere a societatii sub administrarea si functionarea exclusiva a lichidatorului judiciar.

De asemenea, s-a aratat ca din continutul deciziei contestate si din notificarea nr. 3485/10.12.2014, rezulta indubitabil ca durata preavizului de care a beneficiat contestatoarea i-a fost precizata, 20 de zile lucratoare, potrivit CIM si CCM, desfiintarea postului in discutie fiind reala si serioasa, in sensul ca are caracter obiectiv, fiind reclamata de necesitatea reorganizarii activitatii expres mentionata in art. 65 CM; sub imperiul administrarii si supravegherii de catre lichidatorul judiciar in derularea planului de reorganizare in conditiile Legii nr. 85/2006, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea contestatoarei a fost dictat de nevoia eficientizarii activitatii sale.

Pe fondul contestatiei, intimata a solicitat a se avea in vedere ca fiind vorba de o concediere individuala intemeiata pe disp. art. 65 art. 279 , nu este conditionata de aspectele invocate de contestatoare, intimata aflandu-se in derularea activitatii sub imperiul Legii nr. 85/2006, fiind conditionata de orice masura impusa prin planul de reorganizare si deciziile lichidatorului judiciar. In aceste conditii, instanta este abilitata sa cenzureze numai legalitatea masurii concedierii, nu si oportunitatea acesteia, asupra careia singurul indreptatit sa aprecieze este angajatorul.

Cu privire la ultimul capat de cerere s-a solicitat respingerea, intrucat contestatoarea formuleaza doar afirmatii si presupuneri, dand interpretari eronate normelor de salarizare, CCM, CIM si legislatiei muncii.

Sub aspectul probelor, se solicita prin intampinare proba cu acte, fiind depuse la dosar inscrisuri.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr. 230/03. 02. 2016, a respins contestatia ca neintemeiata pentru considerentele ce vor fi redate in continuare:

Contestatoarea a fost angajata intimatei in functia de economist, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Prin decizia nr. 12/08. 05. 2015 emisa de intimata angajatoare, prin administrator judiciar, i s-a adus la cunostinta contestatoarei salariate ca, incepand cu data de 11. 05. 2015 beneficiaza de un preaviz de 20 de zile lucratoare, urmand ca dupa expirarea acestui termen, respectiv 09. 06. 2015 sa i se desfaca contractul individual de munca, in temeiul Legii nr. 85/2006 si al art. 65 din art. 279 .

Impotriva acestei decizii, contestatoarea a promovat prezenta contestatie, solicitand anularea acesteia, reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii, precum si obligarea intimatei la plata unei despagubiri catre contestatoare, constand in plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsa intre momentul desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Sub aspectul legalitatii deciziei contestate, s-a sustinut de catre contestatoare ca aceasta a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 76 lit. a, b si d din art. 279 , anume: nu au fost indicate motivele care determina concedierea, durata preavizului, precum si lista tuturor locurilor disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant.

In legatura cu aceste aspecte, instanta a retinut ca incetarea contractului individual de munca al salariatei a fost dispusa in conditiile art. 86 din Legea nr. 85/2006, de catre administratorul judiciar, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva, cu singura obligatie de a acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare, astfel incat nu este tinut de procedura prevazuta de art. 279 .

In speta aceasta cerinta a fost respectata.

Intimata este societate aflata in procedura de insolventa, iar in temeiul art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar impreuna cu administratorul special au hotarat desfiintarea a 4 posturi de profil T. .

Printre salariatii indisponibilizati s-a numarat si contestatoarea, concedierea afectand-o si pe aceasta, prin decizia contestata dispunandu-se incetarea contractului individual de munca motivat de desfiintarea postului de economist din cadrul T. .

Potrivit art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - art. 279 , cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare.

Fata de dispozitiile Legii nr. 85/2006 si de faptul ca intimatei ii sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, instanta a apreciat ca masura concedierii contestatoarei a fost dispusa de administratorul judiciar cu respectarea normelor legale.

Cu privire la capatul de cerere prin care s-a solicitat plata diferentei dintre salariul incasat efectiv si salariul la care era indreptatita conform grilei de salarizare pentru intervalul 18. 02. 2013 – 30. 06. 2014, raportat la salariul de baza brut, instanta a apreciat ca si acesta este neintemeiat, intrucat grila de salarizare pe anii 2013 – 2015, in cazul contestatoarei, prevede un minim de 1500 lei si un maxim de 1775 lei, iar potrivit actului aditional nr. 121/28. 01. 2011 (f. 46) salariul contestatoarei a fost stabilit la 700 lei pentru ½ norma la care se adauga sporul de vechime de 10%, in total 770 lei, deci peste minimul de 1500 lei (pentru 8 h/zi).

Fata de considerentele de fapt si de drept aratate, instanta a respins contestatia ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen legal, contestatoarea G. I. C. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, raportat la disp. art. 466 si urmatoarele Cod procedura civila aratand, in esenta, urmatoarele:

- instanta de fond a ignorat continutul deciziei de concediere, retinand gresit ca sunt aplicabile dispozitiile Legii insolventei, desi in realitate sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii, astfel ca trebuia constatata nulitatea deciziei de concediere, pentru ca aceasta nu cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 76 art. 279 ;

- celelalte motive invocate de contestatoare nu au fost analizate de instanta, astfel ca nu s-a pronuntat asupra acestora, impunandu-se reluarea lor in calea de atac a apelului;

- instanta de fond a respins gresit si ultimul capat de cerere, apreciind ca grila de salarizare pe anii 2013-2014 a fost respectata in cazul contestatoarei.

In consecinta, s-a solicitat admiterea apelului si in principal anularea sentintei si rejudecarea fondului in sensul admiterii contestatiei astfel cum a fost formulata, iar in subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.

Prin intampinarea formulata in cauza, intimata S. C. A. si E. a P. si S. de Utilitati P. Arges S. A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea ca sentinta este legala si temeinica.

Prin raspunsul la intampinarea intimatei, contestatoarea a reluat pe scurt sustinerile din motivarea apelului, solicitand admiterea acestuia.

Verificand sentinta in limitele cererii de apel, potrivit disp. art. 479 al. 1 Cod procedura civila, se constata ca aceasta este legala si temeinica, iar apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi mentionate in continuare:

In ceea ce priveste situatia de fapt stabilita in cauza, se constata ca aceasta se sprijina pe probele administrate in cauza, care au fost corect interpretate si valorificate, instanta de fond retinand ca intimata S. C. A. si E. a P. si S. de Utilitati P. Arges S. A. este societate aflata in procedura de insolventa, la momentul emiterii deciziei contestate.

Avand in vedere ca prin apel nu s-au facut dovezi contrare situatiei de fapt retinuta, aceasta va fi mentinuta si in apel.

Referitor la aplicarea legii se constata, fata de considerentele mentionate in motivarea sentintei, ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale aplicabile in cauza, respectiv cele ale art. 86 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Potrivit acestor dispozitii, prin derogare de la prevederile Codului muncii, dupa data deschiderii procedurii insolventei, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva, administratorul judiciar acordand personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare.

Or, in cauza, decizia contestata, nr. 12/08. 05. 2015, a fost emisa de intimata S. C. A. si E. a P. si S. de Utilitati P. Arges S. A. prin administrator judiciar, in baza dispozitiilor Legii nr. 85/2006.

Chiar daca in aceasta decizie se face trimitere gresita si la disp. art. 65 al. 1 si 2 art. 279 , este evident ca, fata de disp. art. 85 al. 6 din Legea nr. 85/2006, acestea deroga de la dispozitiile Codului muncii, aplicandu-se cu prioritate, partilor din aceasta cauza.

In aceste conditii, in mod corect a retinut instanta de fond ca decizia contestata nu este lovita de nulitate, asa cum a invocat contestatoarea.

Fata de aceste considerente, se constata ca masura concedierii contestatoarei a fost dispusa de administratorul judiciar, cu respectarea normelor legale, respectiv a disp. art. 85 al. 6 din Legea nr. 85/2006, astfel cum corect a retinut si instanta de fond.

Fata de concluzia emiterii legale a deciziei contestate, fata de dispozitiile legale din Legea nr. 85/2006, analiza chestiunilor privind fondul cauzei, raportat la disp. art. 65 din art. 279 , care nu sunt aplicabile in cauza, nu mai este necesara.

Si ultima critica din apel, privind capatul de cerere referitor la plata diferentei dintre salariul incasat efectiv si cel la care era indreptatita contestatoarea conform grilei de salarizare pentru intervalul 18. 02. xxxxxxxxxxxxx14, raportat la salariul de baza brut este nefondata, avand in vedere ca, instanta de fond a retinut corect, potrivit actului aditional nr. 121/28. 01. 2011, ca salariul contestatoarei a fost stabilit peste minimul de 1500 lei pentru 8 ore/zi pentru un program de 4h/zi.

In consecinta, Curtea, in baza art. 480 al. 1 Cod procedura civila, va respinge apelul de fata ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de contestatoarea G. I. C., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliata in, ,  nr. 76, judetul Arges, impotriva sentintei civile nr. 230/03. 02. 2016, pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimata fiind S. C. A. SI E. A P. SI S. DE UTILITATI P. ARGES S. A., cu sediul in comuna B.,,  judetul Arges, prin lichidator judiciar Lichidari Info Consult SPRL, cu sediul in Campulung, . 21,,  .