Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 31.12.2014, contestatorul M. M. a formulat, in contradictoriu cu intimata Sucursala de T. F. de Calatori Bucuresti, contestatie impotriva deciziei nr. BC1/1019 din 03.12.2014 prin care intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. BC1/1019 din data de 03.12.2014; reintegrarea in functia detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, conform art. 80 alin. 2 Codul Muncii; obligarea intimatei la plata unei despagubiri egala cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, ce i se cuvin pana la reintegrarea efectiva; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

Prin sentinta civila nr. 219 din data de 11. 01. 2016, Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte actiunea; a anulat decizia nr. BC1/1019/03.12.2014 emisa de intimata; a dispus reintegrarea contestatorului in postul anterior detinut; a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii pana la data reintegrarii efective; a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Contestatorul M. M. a fost angajatul Sucursalei de T. F. de C. Bucuresti, aspect afirmat de ambele parti.

Prin decizia nr. BC1/1019/03.12.2014 emisa de intimata s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatorului in temeiul art. 248 alin. 1 lit. e din art. 279 . In cuprinsul deciziei s-a retinut ca si abatere disciplinara faptul ca in perioada august 2013 – martie 2014 salariatul a modificat pe biletele de calatorie statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km si tariful, cu scopul de a-si insusi o parte din incasari.

Impotriva deciziei de concediere, M. M. a formulat, in termen legal, contestatie.

Prioritar, Tribunalul a subliniat faptul ca intimata nu a administrat nicio proba prin care sa faca dovada celor afirmate prin decizia de concediere, nedepunand la dosar, desi instanta i-a solicitat acest lucru, actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere.

Sub aspectul legalitatii, Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere contestata intruneste toate conditiile necesare a fi indeplinite, in mod obligatoriu, potrivit dispozitiilor art. 62 alin. 3 din art. 279 .

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Codul muncii , decizia de concediere intemeiata pe dispozitiile art. 61 art. 279 se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.

In speta, analizand continutul deciziei de concediere, instanta de fond a retinut faptul ca aceasta intruneste elementele obligatorii prevazute de art. 62 alin. 3 Codul muncii , respectiv in continutul sau sunt inserate motivele de fapt si de drept ale desfacerii contractului de munca (respectiv falsificarea biletelor de calatorie, fiind incalcate prevederile Dispozitiei nr. 72/25.10.2011), termenul in care poate fi contestata (30 zile) si instanta judecatoreasca la care se contesta (Tribunalul in a carui circumscriptie salariatul are domiciliul sau resedinta).

Insa, Tribunalul a constatat ca intimata nu a indeplinit procedura prealabila a cercetarii disciplinare impusa de art. 251 din Codul muncii , fapt ce atrage nulitatea absoluta a deciziei contestate.

Potrivit art. 251 din Codul muncii , sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca a unui angajat, nu poate fi dispusa inainte de efectuarea cercetarii prealabile sub sanctiunea nulitatii absolute. In cadrul cercetarii disciplinare prealabile, angajatul va fi convocat in scris de catre persoana imputernicita de angajator sa realizeze cercetarea,precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. Numai in situatia in care salariatul nu se prezinta la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv, angajatorul are dreptul sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Cercetarea prealabila a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale inainte de a i se aplica sanctiunea disciplinara constituie o conditie esentiala, a carei aducere la indeplinire este obligatorie, deoarece sanctiunea poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta. Prevederea legala are caracterul unei masuri de protectie, in scopul de a preveni aplicarea unor sanctiuni disciplinare nejustificate. Ea isi gaseste cu atat mai mult ratiunea in cazul desfacerii contractului de munca care reprezinta cea mai grava dintre sanctiuni.

Cercetarea prealabila trebuie sa se finalizeze cu un proces-verbal, referat sau raport intocmit de persoanele imputernicite sa o efectueze, in care se consemneaza rezultatele acesteia si care are o importanta fundamentala, intrucat va sta la baza deciziei de sanctionare. Acest raport este necesar si pentru ca in functie de faptele pe care acesta le stabileste si care se imputa salariatului, urmeaza sa se faca individualizarea si aplicarea sanctiunii. Tot in functie de acest raport, instanta de fond a va analiza si va aprecia daca raportat la faptele comise s-a facut o corecta dozare a sanctiunii, in caz contrar neputand aprecia asupra legalitatii deciziei.

Practica judiciara este constanta in ceea ce priveste necesitatea efectuarii cercetarii prealabile, in lipsa acesteia, instanta urmand sa constate nulitatea deciziei de sanctionare si sa admita contestatia, fara a mai intra in fondul litigiului, deoarece s-a incalcat o prevedere legala imperativa.

Desi legal citata cu mentiunea de a depune la dosar toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere, inclusiv actele din care rezulta efectuarea procedurii cercetarii prealabile, intimata, careia ii revenea sarcina probei conform dispozitiilor art. 272 art. 279 , nu a inteles sa faca aceasta proba.

D. fiind caracterul formal al deciziei de sanctionare, fapt ce rezulta din reglementarea imperativa a dispozitiilor art. 251 alin. 1 Codul muncii , lipsa dovezilor efectuarii cercetarii prealabile atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere pentru vicii de continut.

In plus, tot cu privire la legalitatea aplicarii sanctiunii, Tribunalul a retinut ca potrivit art. 252 alin. 1 art. 279 angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

In speta, faptele pentru care contestatorul a fost sanctionat au fost savarsite in perioada august 2013 - ianuarie 2014, iar decizia de concediere a fost emisa la data de 03.12.2014, cu mult peste termenul de 6 luni de la data savarsirii faptelor, astfel incat Tribunalul a constatat ca era prescris dreptul angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara si, prin urmare, masura concedierii este nelegala.

Instanta de fond nu a retinut apararea intimatei, in sensul ca termenele de 30 de zile, respectiv 6 luni, in care trebuia aplicata sanctiunea, au fost suspendate dat fiind faptul ca salariatul s-a aflat in concediu medical in perioada 02. 06. 2014 – 03.12.2014, deoarece aceasta nu a administrat nicio proba in acest sens, desi sarcina probei ii revenea conform dispozitiilor art. 272 art. 279 .

Avand in vedere motivele de nelegalitate analizate, care conduc la anularea masurii concedierii, nu se mai impune cercetarea cauzei sub aspectul temeiniciei deciziei de sanctionare.

Pentru motivele aratate, instanta de fond a apreciat contestatia ca fiind intemeiata, astfel incat admis-o si a dispus anularea deciziei nr. BC1/1019/03.12.2014 emisa de intimata.

In baza art. 80 alin. 1 si 2 art. 279 , instanta de fond a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, precum si reintegrarea in functia avuta anterior concedierii.

In baza dispozitiile art. 453 Cod procedura civ., Tribunalul a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata, avand in vedere ca nu s-a facut dovada efectuarii unor asemenea cheltuieli.

In termen legal, impotriva acestei sentinte a formulat cerere de apel motivata, apelanta-intimata S. NATIONALA DE T. F. DE CLATORI C. C. SA-SUCURSALA REGIONALA DE T. F. DE C. BUCURESTI solicitand admiterea apelului, modificarea in parte a hotararii primei instante, in sensul respingerii actiunii, pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

In ceea ce priveste anularea deciziei nr. BCl/1019/03.12.2014, critica apelanta sentinta civila atacata ca fiind data cu aplicarea gresita a legii, ceea ce constituie motivul de apel prevazut de art. 466 si urm. Cod de procedura civila.

In considerentele sentintei, prima instanta a retinut faptul ca Decizia nr. BCl/1019/03.12.2014 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 53/2003 - art. 279 .

Sub aspectul conditiilor de fond, concedierea disciplinara a intimatului-contestator, materializata prin Decizia nr. BCl/1019/03.12.2014, a intervenit in conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , ca urmare a savarsirii de catre contestator a unor abateri disciplinare prin care a incalcat normele legale stabilite prin regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Urmare a actului C. Calatori nr. OP13/l/202/2014, prin care se dispune verificarea legitimatiilor de calatorie emise in perioada august 2013 - martie 2014 de catre personalul de drum din toate statiile cu comanda de personal s-a procedat la verificarea biletelor emise de catre personalul de tren apartinand statiei Bucuresti - Grivita si Bucuresti - B. in perioada- respectiva. Dupa efectuarea verificarilor si constatarea neregulilor, intimatului-contestator i-au fost depistate un numar de 17 BET-uri (bilete eliberate in tren) emise cu modificari prin rescriere peste inscrisurile initiale: BET nr. xxxxxxx emis in data de 04.08.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 59. 50 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 49. 00 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 18.09.2013, avand rescrise cu alt pix statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 66. 00 lei in 22. 00 lei rezultand un prejudiciu de 44. 00 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 18.09.2013, avand rescrise cu alt pix statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 66. 00 lei in 22. 00 lei rezultand un prejudiciu de 44. 00 lei;BET nr. O 83 63 1 4 emis in data de 18.09.2013, avand rescrise cu alt pix statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 66. 00 lei in 22. 00 lei rezultand un prejudiciu de 44. 00 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 03.10.2013, avand rescrise cu alt pix statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 48. 00 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 37. 50 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 08.10.2013, avand rescrise cu alt pix statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 48. 00 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 37. 50 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 26.10.2013, avand rescrise cu alt pix statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 63. 00 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 52. 50 lei; BET nr. xxxxxxx emis in data de 22.12.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 31. 00 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 20. 50 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 22.12.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 31. 00 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 20. 50 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 22.12.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 31. 00 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 20. 50 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 22.12.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 31. 00 lei in 10. 50 lei rezultand un prejudiciu de 20. 50 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 26.12.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 98. 00 lei in 22. 50 lei rezultand un prejudiciu de 75. 50 lei; BET nr. xxxxxxx emis in data de 26.12.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 98. 00 lei in 22. 50 lei rezultand un prejudiciu de 75. 50 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de- 26.12.2013, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 63. 00 lei in 10. 00 lei rezultand un prejudiciu de 53. 00 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 14. 01. 2014, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. Si tariful din 48. 00 lei in 15. 00 lei rezultand un prejudiciu de 33. 00 lei;BET nr. xxxxxxx emis in data de 14. 01. 2014 avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. Si tariful din 48. 00 lei in 15. 00 lei rezultand un prejudiciu de 33. 00 lei; BET nr. xxxxxxx emis in data de 04. 01. 2014, avand modificate statia de plecare, statia de destinatie, trenul, data, km. si tariful din 127. 00 lei in 30. 00 lei rezultand un prejudiciu de 97. 00 lei.

In temeiul dispozitiilor art. 63 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 si cu respectarea prevederilor art. 247-252 din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , invedereaza apelanta ca a efectuat cercetarea disciplinara prealabila, in sensul ca la data de 12. 05. 2014, Comisia de cercetare constituita prin decizia nr. BCl/359/05. 05. 2014 l-a convocat in scris pe intimatul-contestator pentru a da Nota de relatii.

Ulterior, dupa parcurgerea tuturor etapelor impuse de Procedura privind intocmirea dosarelor de cercetare, a deciziilor de sanctionare disciplinara si evidenta personalului sanctionat, in conformitate cu prevederile Dispozitiei nr. 74/05. 06. 2013 \"Prejudicierea sub orice forma in mod voluntar a societatii\" constituie abatere grava si avand in vedere ca, prerogativa disciplinara a angajatorului, de care face vorbire art. 247 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , nu se reduce doar la dreptul acestuia de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara, ci are un continut mai complex, dat de obligatia de a stabili, in cadrul regulamentului intern al unitatii, regulile concrete privind disciplina muncii in unitate, abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile, regulile referitoare la procedura disciplinara, apelanta a stabilit sanctiunea disciplinara a intimatului-contestator.

In aplicarea sanctiunii, in temeiul dispozitiilor art. 40 alin. (l) lit. e) coroborate cu cele ale art. 247 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , care prevede ca, puterea de sanctionare disciplinara constituie un drept al angajatorului, subscrisa a uzat de dreptul de a-1 concedia, in conditiile legii, pe intimatul-contestator.

Din situatia de fapt expusa mai sus, avand in vedere ca, fapta ce constituie abatere disciplinara a fost savarsita in perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxxxx14 iar decizia de concediere a fost emisa in scris la data de 29. 05. 2015, rezulta, in mod indubitabil, faptul ca in conformitate cu prevederile art. 252 art. 279 apelanta a parcurs toate etapele de cercetare disciplinara.

Invedereaza apelanta ca din data de 02. 06. 2014 pana in data de 02.12.2014, intimatul-contestator s-a aflat in incapacitate temporara de munca (concediu medical), decizia de desfacere disciplinara a CIM fiind emisa in data de 03.12.2014, data la care incapacitatea temporara de munca a incetat.

Astfel cum se poate observa, Raportul de cercetare nr. BC 21/cm/3561/2014 al STFC Bucuresti - Serviciul Comercial, a fost intocmit la data de 23. 05. 2014 si a fost inregistrat in cadrul Sucursalei de T. F. de Calatori Bucuresti sub nr. 264/27. 05. 2014, data la care a luat la cunostinta si reprezentantul legal al apelantei.

Totodata, incepand cu data de 02. 06. 2014, avand in vedere incapacitatea temporara de munca a contestatorului, apelanta a aplicat prevederile art. 50 lit. b) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , care dispune ca, pe perioada concediului pentru incapacitate de munca, contractul individual de munca se suspenda de drept.

Art. 49 alin. (6) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , stabileste ca in cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept.

Pe cale de consecinta, derularea procedurii de cercetare disciplinara prealabila nu se poate desfasura in privinta salariatului al carui contract individual de munca este suspendat.

Art. 252 alin. (l) din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , prevede ca angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Practica judiciara si doctrina au statuat ca termenele de 30 de zile, respectiv de 6 luni sunt termene de prescriptie extinctiva, in consecinta sunt susceptibile de suspendare si intrerupere.

Prin urmare, pe perioada concediului medical, termenul de aplicare a sanctiunii disciplinare este suspendat, angajatorul neputand desfasura cercetarea disciplinara si emite decizie de sanctionare pe aceste perioade.

O data cu incetarea incapacitatii temporare de munca a contestatorului, a fost emisa decizia de desfacere a contractului individual de munca.

Referitor la faptul ca nu a probat efectuarea cercetarii disciplinare, arata apelanta ca, in motivarea apararilor formulate, a transmis o data cu intampinarea si copii ale dosarului de cercetare.

Solicita apelanta sa se constate ca intimatul-contestator omite in mod intentionat sa recunoasca ca a fost cercetat disciplinar, fiind greu de crezut ca nu isi aminteste ca a fost cercetat disciplinar, in sensul ca a fost convocat in scris, cu precizarea obiectului, orei, datei si locului intrevederii, ocazie cu care, si-a formulat si sustinut toate apararile in favoarea sa pe care le-a considerat necesare, avand dreptul sa fie asistat de un reprezentant al sindicatului din care face parte.

In concluzie, solicita apelanta admiterea apelului, modificarea hotararii primei instante in sensul respingerii actiunii ca nelegala si neintemeiata.

Intimatul nu a formulat intampinare in cauza.

Analizand intregul material probator administrat in cauza, prin prisma criticilor formulate in cererea de apel, in conformitate cu dispozitiile 477 Cod pr. civila, Curtea retine urmatoarele:

Cat priveste nerespectarea de catre apelanta intimata a termenului de 6 luni de la data savarsirii faptei, prevazut de dispozitiile art. 252 alin. 1 art. 279 , Curtea retine ca potrivit acestui text legal, angajatorul are obligatia sa aplice sanctiunea disciplinara printr-o decizie emisa in forma scrisa, nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

In primul rand, ca natura juridica acest termen de 6 luni este un termen de prescriptie, aspect care rezulta din dispozitiile art. 2547 noul Cod civil ce prevad ca daca din lege sau din conventia partilor nu rezulta in mod neindoielnic ca un anumit termen este de decadere, sunt aplicabile regulile de la prescriptie.

Aceste termen de prescriptie reprezinta un moment limita pana la care angajatorul poate sa isi exercite dreptul de a emite decizia de sanctionare disciplinara, depasirea termenului determinand nelegalitatea deciziei de sanctionare disciplinara.

Prima instanta a retinut ca faptele pentru care contestatorul a fost sanctionat au fost savarsite in perioada august 2013 - ianuarie 2014, iar decizia de concediere a fost emisa la data de 03.12.2014, cu depasirea termenul de 6 luni de la data savarsirii faptelor. Nu a putut sa aiba in vedere apararea societatii, in sensul ca termenele de 30 de zile, respectiv 6 luni, in care trebuia aplicata sanctiunea, au fost suspendate dat fiind faptul ca salariatul s-a aflat in concediu medical in perioada 02. 06. 2014 – 03.12.2014, deoarece nu s-a dovedit acest fapt.

In apel, apelanta a depus la dosar inscrisuri, respectiv certificate de concediu medical (filele nr. 36-47 dosar apel) din care rezulta ca din data de 02. 06. 2014 pana in data de 02.12.2014, intimatul-contestator s-a aflat in incapacitate temporara de munca (concediu medical).

In baza acestor inscrisuri noi, rezulta ca decizia de concediere nr. 1019/03.12.2014 a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 252 alin. 1 art. 279 , termenul de prescriptie de 6 luni fiind suspendat pe perioada concediului medical.

Art. 50 lit. b) art. 279 prevede ca pe perioada concediului pentru incapacitate de munca, contractul individual de munca se suspenda de drept, iar art. 49 alin. (6) art. 279 stabileste ca in cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept.

Cat priveste efectul suspendarii termenului de prescriptie, art. 2534 alin. 1 Cod civil prevede ca: \"De la data cand cauza de suspendare a incetat, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se pentru implinirea termenului si timpul scurs inainte de suspendare. ”

Avand in vedere ca potrivit deciziei, faptele au fost savarsite in intervalul august 2013 – martie 2014, iar cursul prescriptiei a fost suspendat in perioada 02. 06. 2014 pana in data de 02.12.2014, rezulta ca decizia de concediere din data de 03.12.2014 a fost emisa in cadrul termenului de prescriptie.

Curtea mai retine ca au fost respectate si dispozitiile art. 251 art. 279 privind cercetarea disciplinara prealabila, aspect care rezulta din inscrisurile depuse de apelanta in sustinerea apelului.

Acest text legal prevede ca sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute de art. 248 alin. 1 lit. a (avertismentul scris) nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. A. . 2 al art. 251 art. 279 dispune ca in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Curtea constata ca intimatul a fost convocat la cercetarea disciplinara din data de 09. 05. 2014, fiind asistat si de un reprezentant al sindicatului, fiind intocmita nota de relatii din data de 09. 05. 2014, in care salariatul a putut sa isi expuna toata apararile, nota de relatii fiind semnata de intimat.

A mai retinut insa prima instanta si faptul ca societatea nu a administrat nicio proba prin care sa faca dovada celor afirmate prin decizia de concediere, iar din inscrisurile noi depuse in apel Curtea apreciaza ca nu rezulta vinovatia salariatului.

Raspunderea disciplinara a salariatului se stabileste in baza unor criterii clare, expres si limitativ enumerate de legiuitor in dispozitiile art. 247 alin. 2 art. 279 : \"Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. ”

Ceea ce rezulta din inscrisurile depuse de apelanta este faptul ca s-a procedat la verificarea biletelor emise in lunile august –decembrie 2013, ianuarie-martie 2014, de catre personalul de tren apartinand statiei Bucuresti - Grivita si Bucuresti - B. si au fost depistate un numar de 17 BET-uri (bilete eliberate in tren) prezentand modificari prin rescriere peste inscrisurile initiale. Nu s-a dovedit ca aceste modificari au fost efectuate de intimat. Acesta a sustinut constant in nota de relatii data in timpul cercetarii disciplinare ca la momentul predarii biletelor la casa speciala nu prezentau modificari, iar aceasta aparare nu a fost demontata de apelanta. Din momentul predarii acestor bilete la casa, acestea au iesit din gestiunea intimatului.

Din raportul de cercetare intocmit de comisia de cercetare nr. 252/27. 05. 2014 nu rezulta ca intimatul a modificat biletele de tren, iar faptul ca se invoca dispozitia C. C. nr. 72/25.10.2011, Anexa II, pct. II A. 10 nu dovedeste decat procedura de completare a BET, iar nu faptul modificarii BET de catre intimat.

Nici din analiza copiilor biletelor de tren depuse de apelanta la filele nr. 21-28 nu rezulta ca intimatul a modificat aceste bilete de tren.

Principiul in dubio pro reo functioneaza si in materia raspunderii disciplinare a salariatului, revenind angajatorului sarcina probei tuturor elementelor necesare pentru a fi angajata raspunderea disciplinara.

Pentru aceste considerente, in baza art. 480 Cod pr. civila, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimata S. NATIONALA DE T. F. DE C. \"C. F. R. C. ” S. A. -SUCURSALA REGIONALA DE T. F. DE C. BUCURESTI -CUI RO xxxxxxxx, cu sediul in Bucuresti, Nord, nr. 1-3, sector 1, impotriva sentintei civile nr. 219 din data de 11. 01. 2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul-contestator M. M. -CNP xxxxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Sat R.,, ,  .