• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Respectarea dispozitiilor referitoare la cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara

Hotararea nr. 76 din 16.01.2013
Pronuntata de Tribunalul IALOMITA

Conform art. 252 alin 2 din Codul muncii republicat:,, Sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizia de sanctionare se cuprind în mod obligatoriu:

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

   a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
    b) precizarea prevederilor din statutul de persona76l, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încalcate de salariat;
    c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
    d) temeiul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
    e) termenul în care sanctiunea poate fi contestata;
    f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.”
Analizand decizia contestata instanta constata ca aceasta nu întruneste cerintele art. 252 din Codul muncii, nefiind mentionate în cuprinsul acestei decizii
-   descrierea faptei care constituie abatere disciplinara,
-  motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Se observa în acest sens  ca, în decizia contestata  se mentioneaza generic ,,absente nemotivate mai mult de 2 zile consecutiv sau mai mult de 3 zile într-o luna ”.
Angajatorul nu a aratat în decizia de sanctionare fapta ce se imputa salariatului, elementul material al faptei retinute ca abatere disciplinara care sa presupuna implicarea directa în savarsirea ei, formularile utilizate fiind generice. Descrierea faptei, asa cum este reglementata de art. 252 al. 2 lit. a din C muncii presupune ca angajatorul sa mentioneze data exacta (zi, luna, an) cand reclamanta a lipsit nejustificat, în acest fel putandu-se stabili daca absentele erau sau nu nemotivate, angajatul avand posibilitatea de a aduce dovezi prin care sa-si justifice absenta… Nefiind indicata o data a savarsirii faptelor, instanta nu poate stabili daca parata a respectat termenul de 30 de zile, prevazut de art. 252 al. 1 C muncii, de la luarea la cunostinta despre abaterile savarsite pentru a emite decizia de sanctionare.  In masura în care ar fi fost indicate exact zilele în care a absentat reclamanta, instanta putea stabili daca abaterea disciplinara a avut caracter continuu sau nu.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal sub nr. 4805/98/2012 la data de 29.11.2012 reclamanta D.G. a chemat in judecata pe parata SC …. pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta în cauza instanta sa dispuna anularea deciziei de sanctionare prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 6/15.02.2011 si reintegrarea în functia detinuta anterior.
In motivarea cererii reclamanta arata ca la data de 22.11.2012 a primit decizia prin care s-a dispus concedierea sa începand cu data de 09.11.2012. Solicita sa se constate nulitatea absoluta a deciziei deoarece nu au fost respectate disp. art. 252 al. 2 lit. a si c C muncii, respectiv intimata nu a descris fapta care constituie abatere disciplinara si nu sunt cuprinse motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii prealabile. A mai invocat exceptia nulitatii deciziei întemeiata pe dispozitiile art. 251 C muncii pentru lipsa efectuarii cercetarii disciplinare prealabile.
In drept a invocat art. 252 C muncii.
Cererea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
Parata a depus întampinare prin care solicita respingerea cererii reclamantei apreciind ca în cuprinsul deciziei contestate, fapta care constituie abatere disciplinara este descrisa în amanunt. De asemenea, mai arata ca reclamanta a fost convocata pentru a i se da posibilitatea sa-si sustina toate apararile, dar a refuzat sa dea explicatii în scris. Apreciaza ca o descriere mai amanuntita a faptei nu se impunea atata timp cat reclamanta nu s-a prezentat la data la care a fost convocata si a refuzat sa dea declaratii scrise cu privire la absentele sale si nici nu si-a justificat refuzul de a reveni la munca, asa cum i s-a cerut. In ceea ce priveste cercetarea prealabila arata ca reclamanta a fost convocata în acest sens în scris pentru data de 29.10.2012, dar s-a prezentat a doua zi la unitate.
In drept a invocat art. 115 Cpc,
In dovedire solicita proba cu înscrisuri, martori.
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Reclamanta a încheiat cu parata contractul individual de munca nr. 6/15.02.2011 care a încetat în temeiul deciziei fara numar si data prin care s-a dispus concedierea reclamantei potrivit art. 61 lit. a C muncii, începand cu data de 09.11.2012.
Conform art. 252 alin 2 din Codul muncii republicat:,, Sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizia de sanctionare se cuprind în mod obligatoriu:
    a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
    b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încalcate de salariat;
    c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
    d) temeiul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
    e) termenul în care sanctiunea poate fi contestata;
    f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.”
Analizand decizia contestata instanta constata ca aceasta nu întruneste cerintele art. 252 din Codul muncii, nefiind mentionate în cuprinsul acestei decizii
-   descrierea faptei care constituie abatere disciplinara,
-  motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Se observa în acest sens  ca, în decizia contestata  se mentioneaza generic ,,absente nemotivate mai mult de 2 zile consecutiv sau mai mult de 3 zile într-o luna ”.
Angajatorul nu a aratat în decizia de sanctionare fapta ce se imputa salariatului, elementul material al faptei retinute ca abatere disciplinara care sa presupuna implicarea directa în savarsirea ei, formularile utilizate fiind generice. Descrierea faptei, asa cum este reglementata de art. 252 al. 2 lit. a din C muncii presupune ca angajatorul sa mentioneze data exacta (zi, luna, an) cand reclamanta a lipsit nejustificat, în acest fel putandu-se stabili daca absentele erau sau nu nemotivate, angajatul avand posibilitatea de a aduce dovezi prin care sa-si justifice absenta. In modul în care este descrisa fapta retinuta în sarcina reclamantei, aceasta nu are posibilitatea de a cunoaste în concret care au fost zilele în care a absentat nemotivat. Fara a indica efectiv care au fost zilele în care reclamanta a absentat, nu se poate stabili daca acele zile erau cumva zile nelucratoare, astfel ca reclamanta nu ar fi avut obligatia de a se prezenta la serviciu. Mai mult, în raport de zilele în care a absentat nejustificat se poate calcula si termenul în care angajatorul poate emite decizia de sanctionare. Nefiind indicata o data a savarsirii faptelor, instanta nu poate stabili daca parata a respectat termenul de 30 de zile, prevazut de art. 252 al. 1 C muncii, de la luarea la cunostinta despre abaterile savarsite pentru a emite decizia de sanctionare.  In masura în care ar fi fost indicate exact zilele în care a absentat reclamanta, instanta putea stabili daca abaterea disciplinara a avut caracter continuu sau nu.
In cuprinsul deciziei de sanctionare nu se face referire la apararile salariatului cu privire la învinuirile care i se aduc. Desi parata se apara invocand faptul ca reclamantei i s-au solicitat explicatii în scris pe care aceasta a refuzat sa le dea, aceste aspecte trebuiau consemnate în decizia de sanctionare. Solicitarea paratei de încuviintare a probei testimoniale pentru dovedirea acestor aspecte nu este admisibila întrucat legea impune respectarea unei forme a deciziei de concediere, forma care nu poate fi complinita prin alte probe administrate ulterior emiterii ei. Refuzul reclamantei de a da explicatii cu privire la faptele imputate nu este un motiv de natura a complini lipsurile deciziei de sanctionare care trebuie sa faca referire la motivele înlaturarii apararilor salariatei.
Sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, potrivit art. 272 din Codul muncii, acesta fiind obligat sa depuna toate dovezile în apararea sa pana la prima zi de înfatisare, însa parata nu a reusit sa dovedeasca, prin înscrisurile depuse la dosar ca a respectat prevederile legale aplicabile în materie.
Avand în vedere ca decizia contestata este nelegala sub aspect formal deoarece nu îndeplineste cerintele prevazute de art. 252 al. 2 lit. a, c din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta, în temeiul art. 80 alin. 1 din c muncii, urmeaza sa admita exceptia nulitatii si sa dispuna anularea deciziei de sanctionare prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 6/15.02.2011, fara numar si data, emisa de parata.
In baza art. 80 alin. 1 din Codul muncii va dispune obligarea paratei la  plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începand cu data emiterii deciziei de concediere si pana la efectiva reîncadrare. Avand în vedere ca instanta a constatat nulitatea deciziei de concediere, angajatorul va fi obligat, din oficiu, la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul chiar daca aceste despagubiri nu au fost solicitate pe calea contestatiei. Art. 80 al. 1 C muncii instituie o exceptie de la principiul disponibilitatii, instanta fiind obligata sa dea mai mult decat s-a cerut în temeiul normei imperative a legii.
In baza art. 80 alin. 2 din Codul muncii va dispune repunerea partilor în situatia anterioara emiterii deciziei de concediere, respectiv reintegrarea reclamantei  în functia avuta anterior emiterii deciziei de sanctionare prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 6/15.02.2011, fara numar si data, emisa de parata.  
In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   incetarea raporturilor de munca    notificare    comunicare    perioada de proba    executor judecatoresc    decizie de concediere    salariu    necorespundere profesionala    cercetare disciplinara    sanctiune disciplinara   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de santionare disciplinara:

Cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele obligatorii pe care trebuie sa le curpinda decizia de santionare disciplinara (cu desfacerea contractului de munca, diminuarea salariului s.a.)
Procedura de aplicarea a sanctiunilor disciplinare
Procedura care trebuie respectata pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare in mod legal si temeinic
Contestatia impotriva deciziei de sanctionare disciplinara
Salariatul are dreptul de a formula contestatie impotriva deciziei de santionare disciplinara emisa de catre angajator. Elementele esentiale ale unei astfel de contestatii.
Intampinarea la contestatia deciziei de sanctionare disciplinara
Elementele esentiale ale intampinarii impotriva contestatiei impotriva deciziei de santionare disciplinara formalata de catre salariat
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de sanctionare
Prin anularea deciziei de santionare disciplinare instanta poate dispune reintegrarea salariatului pe postul ocupat anetrior, plata unor despagubiri s.a.


Sus ↑