• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Actiune pentru constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere

Hotararea nr. 1009 din 27.05.2010
Pronuntata de Tribunalul SUCEAVA

Prin cererea adresata acestui tribunal asa cum a fost precizata si completata, inregistrata sub nr.8005/86/2009 la data de 4.12.2009, reclamanta M. C. a chemat in judecata parata SC … SRL, prin reprezentanti legali, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata aceasta de a constata nulitatea absoluta a deciziei nr.104/2009 emisa de parata si anularea deciziile 105/2009, 118/2009 prin care s-a dispus desfacerea contractului de munca conform art.65 din codul muncii, repunerea in situatia anterioara emiterii acestora si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca era salariata, precum si cheltuieli de judecata.

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

In motivarea actiunii arata reclamanta ca decizia nr.104/2009 este nula absolut intrucat incalca dispozitiile art.268 alin.2 lit.a, b si c, art.267 din Codul muncii, din cuprinsul deciziei nu rezulta data la care a savarsit abaterea disciplinara imputata, precum si daca fata de data savarsirii abaterii decizia de sanctionare a fost emisa sau nu in termen de parata, conform art.268 alin.1. potrivit dispozitiilor art.268 alin.2 lit.a, lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinara este sanctionata cu nulitate absoluta. De asemenea decizia nu cuprinde nici motivele pentru care au fost inlaturate apararile pe care le-a formulat in timpul cercetarii disciplinare. Nici din procesul verbal nu arata cand a savarsit fapta iar declaratiile martorilor nu au relevanta in stabilirea abaterilor. In ce priveste desfacerea contractului de munca in temeiul dispozitiilor art.65 din codul muncii prin deciziile nr.105/2009 si 118/2009 aceasta masura este nelegala, motivele paratei fiind reorganizarea societatii ori aceasta decizia s-a aplicat la nivelul societati in luna iunie 2009 data dupa care nu s-au mai efectuat disponibilizari iar postul pe care il ocupa reclamanta nu a fost desfiintat efectiv si real. Decizia nr.118/2009 aceasta nu a facut decat sa modifice data la care parata a depus desfacerea contractului de munca si durata de preaviz desi conform art.75 din codul muncii decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului si nu de la data trecuta de parata in decizie. Prin documentele depuse la dosar a facut dovada sustinerilor sale, de asemenea faptul ca s-au efectuat ore suplimentare, calificativele obtinute si cursurile de perfectionare urmate avand un nivel profesional superior.
 In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.267, 268 alin.1 lit.a,b,c si art.78 din codul muncii.
In dovedire reclamanta intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
Prin intampinarea depusa la dosar parata a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat reclamanta s-a indreptat impotriva numitei F. G. care nu are calitatea de angajator, fiind directorul economic al societatii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata aratand ca reclamanta a fost sanctionata in urma incalcarii deciziei administratorului care a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale. De asemenea decizia de desfacere a contractului de munca a fost comunicata in mod legal, cu mentionarea perioadei de preaviz, decizie care a survenit ca urmare a desfiintarii unor posturi printre care si postul ocupat de reclamanta datorita scaderii activitatii economice si a reorganizarii activitatii.
In drept parata si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.115, art.41 si urmatoarele din codul de procedura civila si codul muncii.
In sustinere parata arata ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.


Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Din actele depuse la filele 40 – 49 dosar, rezulta ca numita M. C. s-a aflat in raporturi de munca cu intimata S.C. „…” S.R.L. Suceava, fiind angajata la aceasta societate, in functia de economist, drepturile si obligatiile contestatoarei fiind cele stabilite generic prin Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, depus la filele 60 – 75 dosar.
La data de 2 noiembrie 2009, angajatorul a emis decizia 104, de sanctionare a contestatoarei, constand in reducerea salariului de baza pe o durata de o luna, cu 10 %, in conformitate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
Pentru a proceda astfel, angajatorul a retinut ca salariata ar fi incalcat decizia data de administratorul societatii, nr. 69 din 16 iunie 2009, art. 4, prin care i se interzicea de a mai favoriza accesul persoanelor straine, in incinta biroului de contabilitate.
In cadrul aceleiasi decizii, se mai retine efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, care ar fi relevat in comportamentul contestatoarei, incalcari ale prevederilor din Regulamentul de ordine interioara.
La fila 9 dosar, se regaseste decizia 69 din 16 iunie 2009, care constituie, de fapt, o decizie de sanctionare a contestatoarei, cu avertisment scris, pentru aceea ca, la data de 9 iunie 2009, in timpul programului de lucru ar fi favorizat accesul persoanelor straine in incinta societatii, in biroul contabilitate, fara aprobarea conducerii societatii, perturband astfel, activitatea economica a angajatorului si cea a personalului.
Documentatia depusa la filele 10 – 14 dosar contine raspunsuri pe care contestatoarea M. C. le-a dat in legatura cu o alta decizie, respectiv decizia nr. 58/18 mai 2009.
Este de precizat ca aceste acte nu sunt datate, nu poarta vreo data certa din partea angajatorului, astfel ca exista dubii in legatura cu data la care acest interogatoriu ar fi avut loc.
De asemenea, in legatura cu abaterea ce s-a retinut in sarcina contestatoarei, sunt de observat doua aspecte: primul decurge din faptul ca documentatia depusa la dosar nu releva in sarcina contestatoarei, vreo interdictie de a primi in birou, vreo persoana, care, in speta de fata, este de fapt, sotul acesteia.
Ca este asa, rezulta si din continutul contractului colectiv de munca – in care, la capitolul 8 – Dispozitii finale – Drepturile si obligatiile salariatului – art. 67 – se specifica obligatiile salariatilor, respectiv: realizarea atributiilor ce le revin la locul de munca, respectarea programului de lucru; respectarea ordinii si disciplinei la locul de munca.
Nici in art. 68 din acelasi act normativ, care contine expres si limitativ interdictiile salariatilor, nu este inclusa vreo obligatie de natura celei prevazuta in decizia de sanctionare.
Cum nici unul din actele depuse la dosar de catre angajator nu reglementeaza expres ca fapta ce s-a retinut in sarcina contestatoarei, constituie abatere disciplinara, cum nicaieri nu se descrie modalitatea in care ar putea fi comisa o asemenea abatere, tribunalul apreciaza ca de fapt, contestatoarea, a fost sanctionata pentru o fapta care nu exista.
In al doilea rand, asa cum aratam anterior, la baza emiterii deciziei de sanctionare nu a stat nici o cercetare prealabila, asa cum incearca sa demonstreze intimata. Toata documentatia depusa la dosar face referire fie la decizii anterioare incidentului petrecut la 9 iunie 2009, fie la aspecte ulterioare acestei date.
O singura declaratie a dat contestatoarea la data de 17 septembrie 2009 orele 14, 30, insa nu s-au efectuat verificari in sensul celor sustinute de aceasta prin declaratie; ori, apararile facute de contestatoare in cadrul declaratiei au fost inlaturate implicit, fara nici o argumentatie, prin decizia de sanctionare.
Mai mult, este de remarcat ca, desi se decide sanctionarea contestatoarei cu reducerea salariului cu 10% pe o luna, nu se specifica data de la care decizia produce aceste efecte, si nici perioada concreta in care va fi in vigoare.
Asa fiind, rezulta fara dubiu, ca decizia 104 din 2 noiembrie 2009 a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 267 coroborat cu art. 268 alin. 2 – lit. a, b, c Codul Muncii.
In conformitate cu textele de lege mentionate anterior, rezulta ca, pentru a putea fi sanctionat un salariat, cu reducerea cu 10% pe o luna a salariului, este necesara cercetarea prealabila a acestuia, in conditiile prevazute imperativ de art. 267 Codul muncii, respectiv ca cercetarea disciplinara prealabila se desfasoara numai dupa ce salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, locul si ora intrevederii.
Ori, documentatia existenta la dosar nu releva ca s-ar fi respectat aceste prevederi.
Astfel, asa cum aratam anterior, contestatoarea a fost convocata prin adresa 844 din 17 septembrie 2009, ora 14, 30 in biroul directorului firmei, apararile facute de contestatoare in cadrul declaratiei au fost inlaturate nemotivat.
De asemenea, art. 268 alin. 2 Codul muncii, prevede ca sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind obligatoriu, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat.
Analizand imprejurarile descrise anterior, rezulta ca nici una din aceste conditii nu au fost indeplinite de catre angajator, cata vreme, desi se retine in sarcina salariatei, ca ar fi permis accesul unor persoane straine in biroul contabilitate, decizia de sanctionare nu cuprinde data la care s-a produs aceasta, nu au fost nominalizate respectivele persoane.
Intr-atare imprejurare, desigur ca nu se pot analiza aspecte referitoare la modalitatea in care contestatoarea a comis abaterea disciplinara, pentru ca astfel, sa se poata stabili gradul de vinovatie al acesteia, precum si prejudiciul incercat de angajator.
Fata de cele expuse, cum decizia 104 din 2 noiembrie 2009  a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 267 si 268 alin. 2 lit.a, b, c Codul muncii, tribunalul va constata nulitatea absoluta a acesteia, dispunand anularea ei.
Referitor la decizia 105 din 2 noiembrie 2009, tribunalul retine urmatoarele:
Prin decizia 105 din 2 noiembrie 2009, s-a decis desfacerea contractului de munca al contestatoarei, incepand cu data de 20 noiembrie 2009, in conformitate cu decizia 63 din 1 iunie 2009 privind reorganizarea societatii.
In cuprinsul aceleiasi decizii, se precizeaza ca perioada 2 noiembrie 2009 – 20 noiembrie 2009 constituie perioada de preaviz, in conformitate cu prevederile art. 73 Codul muncii.
De asemenea, prin decizia 118 din 30 noiembrie 2009, s-a decis incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 27 noiembrie 2009, conform art. 65 Codul muncii, cu motivarea ca perioada de preaviz cuprinsa intre 2 noiembrie 2009 – 20 noiembrie 2009 a fost intrerupta de perioada in care contestatoarea s-a aflat in concediu medical, conform certificatului de concediu medical seria CCMAC Nr. 0383084, emis pentru perioada 3 noiembrie 2009 – 9 noiembrie 2009, astfel ca perioada de preaviz s-a prelungit pana la data de 27 noiembrie 2009.
Este de observat ca temeiul de drept invocat de intimata in cuprinsul celor doua decizii este art. 65 Codul muncii, referitor la concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
In conformitate cu acest text de lege, o asemenea masura implica desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, desfiintarea trebuind sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Analizand ambele decizii din perspectiva conditiilor reglementate imperativ de legiuitor, tribunalul observa ca decizia 104 din 2 noiembrie 2009 a fost emisa in considerarea deciziei 63 din 1 iunie 2009 privind reorganizarea societatii.
Ori, din cuprinsul acestei decizii – fila 53 dosar, rezulta ca, intr-adevar, societatea angajatoare a fost supusa unui proces de reorganizare, prin desfiintarea unor locuri de munca, la propunerea sefilor de departamente.
Este de observat ca aceasta decizie s-a aplicat la nivelul lunii iunie 2009, nerezultand din nici un document depus la dosar, prelungirea acesteia in timp, pana la sfarsitul anului.
Pe de alta parte, la fila 54 dosar, se regaseste o propunere formulata de numita F. G., de desfiintare a unui post de economist din cadrul compartimentului de contabilitate, insa aceasta propunere nu nominalizeaza in concret, nici una din persoanele incadrate la acest compartiment, propunerea nu cuprinde o data certa, si nu este argumentata in concret.
Daca aceste elemente se interpreteaza prin prisma datelor ce rezulta din situatia privind balanta si bilantul firmei, la data de 30 iunie 2009, si respectiv 31 decembrie 2009,  (acte contabile care demonstreaza ca societatea angajatoare a realizat profit), rezulta ca reorganizarea societatii nu a fost motivata de faptul ca activitatea sa ar fi cunoscut o scadere, ca nu s-a realizat profit, ca ar fi fost influentata de factori economici negativi.
De asemenea, din organigrama societatii existenta la nivelul lunii iunie 2009, comparativ cu cea de la sfarsitul anului 2009, rezulta ca, intr-adevar, decizia 63 din 1 iunie 2009 s-a aplicat doar in cursul lunii iunie 2009, ulterior neamaiavand loc disponibilizari in considerarea acestei decizii.
De-abia in noiembrie 2009, s-a procedat la emiterea deciziei 105, criticata de contestatoare.
Dupa cum aratam anterior, ansamblul probelor administrate in cauza formeaza concluzia ca desfiintarea postului ocupat de M. C. nu a fost una efectiva si reala; caci, pentru a fi data o cauza reala, este necesar ca aceasta sa prezinte caracter obiectiv, sa fie impusa de dificultati economice  sau transformari tehnologice, fiind independenta de buna sau reaua credinta a angajatorului.
Daca se raporteaza aceste criterii la modul lapidar in care este conceputa decizia de reorganizare a societatii, la modul lacunar si lapidar in care este formulata propunerea – nedatata – a sefului departamentului de contabilitate, rezulta fara dubiu, ca nu se poate vorbi despre o cauza reala de desfiintare a locului de munca al contestatoarei.
In conditiile detaliate mai sus, nu se poate afirma ca ne aflam in prezenta unei cauze serioase, adica din documentatia existenta la dosar nu rezulta ca masura luata fata de contestatoare ar fi fost impusa de necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii la locul de munca al reclamantei.
Mai mult, instanta observa ca atributiile contestatoarei au fost preluate de un alt angajat al aceluiasi birou de contabilitate, in plus fata de cele ce-i reveneau initial, imprejurare de natura sa confirme ca in speta, cauza desfacerii contractului de munca al contestatoarei nu este una serioasa, deoarece nu s-a dovedit imposibilitatea continuarii activitatii la locul de munca al numitei M. C..
Fata de cele ce preced, tribunalul apreciaza ca se impune anularea deciziei 105 din 2 noiembrie 2009, aceasta fiind emisa cu eludarea prevederilor art. 65 Codul muncii.
Cat priveste decizia 118 din 30 noiembrie 2009, aceasta are caracterul unui act subsecvent deciziei 105 din 2 noiembrie 2009; caci, asa cum rezulta din insusi cuprinsul sau, proroga data desfacerii contractului de munca al contestatoarei, la data de 27 noiembrie 2009, conform art. 65 Codul muncii, cu motivarea ca perioada de preaviz cuprinsa intre 2 noiembrie 2009 – 20 noiembrie 2009 a fost intrerupta de perioada in care contestatoarea s-a aflat in concediu medical, conform certificatului de concediu medical seria CCMAC Nr. 0383084, emis pentru perioada 3 noiembrie 2009 – 9 noiembrie 2009, astfel ca perioada de preaviz s-a prelungit pana la data de 27 noiembrie 2009.
Dand eficienta practica principiului conform caruia accesoriul urmeaza principalul, rezulta fara putinta de tagada, ca se impune si anularea acestei decizii, ca o consecinta normala a anularii actului principal, reprezentat de decizia 105 din 2 noiembrie 2009 emisa de intimata.
O alta consecinta juridica a anularii deciziei de incetare a contractului de munca al contestatoarei, este cea decurgand din prevederile art. 78 Codul muncii, potrivit caruia,in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul; la solicitarea salariatului, instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere, conform prevederilor art.78 alin.2 din codul muncii.
Raportand prevederile acestui text de lege, la aspectele descrise pe larg, tribunalul apreciaza ca in cauza, contestatoarea este indreptatita la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta si totodata, repune partile in situatia anterioara emiterii acestor decizii.
Ca parte cazuta in pretentii, pe temeiul dispozitiilor art.274 cod procedura civila, parata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata avansate de contestatoare constand in onorariu avocat.
Pentru aceste motive, tribunalul admite contestatia asa cum a fost completata si precizata avand ca obiect „contestatie decizie de concediere” privind pe reclamanta M. C. domiciliata in …,constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 104 din 2 noiembrie 2009, emisa de intimata, si dispune anularea acesteia.
Anuleaza masura concedierii dispusa prin deciziile 105 din 2 noiembrie 2009 si 118 din 30 noiembrie 2009, emise de intimata si obliga intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta si totodata, repune partile in situatia anterioara emiterii acestor decizii.
Obliga intimata sa plateasca contestatoarei, suma de 1428 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   decizie de concediere    incetarea contractului individual de munca    contract colectiv de munca    despagubiri    reintegrare    reorganizare    bilant   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de concediere:

Procedura emiterii deciziei de concediere pe motivul desfiintarii postului
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Cuprinsul deciziei de concediere
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Legalitatea si temeinicia deciziei de concediere
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Contestarea deciziei de concediere. Elemente esentiale
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea la contestatia deciziei de concediere
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva deciziei de concediere
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere


Sus ↑