Prin cererea de chemare in judecata a paratei S. C. T. D. S. R. L., inregistratala 21.07.2015, reclamantul N. S. a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 1527/19.06.2015, in temeiul art. 78 raportat la art. 75 din Codul Muncii, aceasta fiind emisa fara respectarea preavizului, obligarea societatii parate la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, pana la data ramanerii definitive a hotararii, in temeiul art. 80 Codul Muncii precum si la plata sumelor reprezentand contravaloarea orelor suplimentare efectiv lucrate in lunile decembrie 2014-ianuarie 2015. Motivand cererea, reclamantul a aratat ca a fost angajat al societatii, conform contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 834/06.01.2014, iar la data de 14.05.2015 a formulat cerere de acordare a concediului de odihna, incepand cu data de 21.05.2015, comunicandu-i-se ca a fost aprobata. Asadar, cu data de 21. 05 si-a inceput concediul de odihna. S-a mentionat ca la data de 02.07.2015, a primit un mesaj text de la societatea parata, prin care i s-a adus la cunostinta faptul ca incepand cu 19.06.2015, contractul sau individual de munca ar fi incetat „conform preavizului”, preaviz care niciodata nu mi-a fost dat, astfel ca angajatorul nu a respectat procedura prevazuta de lege, decizia de concediere emisa aparand ca fiind nula. In ceea ce priveste petitul referitor la plata orelor suplimentarea prestate in favoarea angajatorului la nivelul lunilor decembrie 2014-ianuarie 2015, conform statelor de plata anexate, in luna decembrie 2014 reclamantul a prestat un numar de 192 de ore, iar in luna ianuarie 2015 un numar de 204 ore, fata de durata timpului de lucru negociata contractual, adica de 168 ore/ luna (sectiunea H din CIM), fiindu-mi achitat doar salariul aferent acestei norme de lucru, nu si pentru orele suplimentare. In dovedirea cererii se solicita incuviintarea probelor cu inscrisuri, instanta urmand a pune in vedere paratei sa inainteze la dosarul cauzei documentele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere. In drept, s-au invocat dispozitiile art. 75-80 si 171 Codul muncii . Parata a formulat intampinare in sensul respingerii actiunii si, pe cale de consecinta, al mentinerii deciziei de concediere nr. 1527/19.06.2015, intrucat aceasta a fost emisa conform prevederilor legale in vigoare, respectand acordarea preavizului, al respingerea cererii de acordare a despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, intrucat acestea nu sunt justifícate, precum si al respingerii capatului de cerere privind obligarea la plata sumelor reprezentand contravaloarea orelor suplimentare efectiv lucrate in lunile decembrie 2014-ianuarie 2015, ca neintemeiat. S-a aratat ca la data de 21.05.2015, reclamantul a fost chemat la sediul firmei, unde s-a si prezentat, primind preavizul de concediere individuala. Dupa ce a luat la cunostinta de act, a refuzat primirea acestuia, desi i s-a explicat atat motivul cat si baza legala a concedierii, respectiv faptul ca salariatul poate efectua concediul de odihna pe perioada preavizului (art. 81 alin 5 Codul muncii ), el refuzand vehement primirea documentelor inaintate. In plus, la solicitarea sa, reclamantul a avut o discutie cu domnul director general F. P. care i-a explicat situatia in detaliu, dar si asa, reclamantul a ramas la hotararea de a nu accepta preavizul. In urma refuzului, s-a intocmit un proces verbal, inregistrat sub nr. 1496/2^05. 2015, semnat de toate persoanele prezente la discutie, respectiv: dl. Director general F. P., d-na Consultant resurse umane G. U., dl. Manager operatii M. C. si dna. Contabil D. R. . Ulterior, in aceeasi zi de 21.05.2015, documentele i-au fost transmise dlui N. prin Fan Curier expres, nota de expeditie fiind anexata. La data de 22.05.2015, parata a fost informata de catre reprezentantii Fan Curier ca destinatarul - reclamant, „a refuzat primirea”, aceasta sintagma fiind folosita numai atunci cand destinatarul este gasit, dar la vederea coletului nu este de acord sa il primeasca, deci reclamantul stia despre continutul documentelor din plic. In consecinta, reclamantul a luat de fapt la cunostinta personal de preaviz. In plus, preavizul a fost emis si adus la cunostinta, conform prevederilor legale, respectiv cu 20 de zile inainte de intocmirea Deciziei de Concediere. S-a mentionat ca pe langa buna conduita din punct de vedere legal, conducerea societatii intotdeauna si-a tratat angajatii echitabil si cu respect, astfel incat nu s-ar fi pretat niciodata la concedierea unui angajat prin mesaj text scris SMS. De asemenea, din punct de vedere juridic, pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele, dupa cum stipuleaza art. 81 alin 5 Codul muncii . Prin urmare, fara vreo dispozitie contrara, efecte inseamna inclusiv dreptul la concediul de odihna. Cu alte cuvinte, salariatii aflati in perioada de preaviz isi pot efectua zilele de concediu, in baza cererii de concediu aprobate de angajator. In cazul de fata, termenul de preaviz nu a fost mai mic de 20 de zile, dupa cum cere art. 75 din Codul muncii , iar contractul individual de munca nu era suspendat, astfel incat sa fie necesara si prelungirea preavizului. In aparare s-a invocat Decizia nr. 8 din 8 decembrie 2014 in cuprinsul careia se prevad urmatoarele : „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 76 Ut. b) din art. 279 , raportat la dispozitiile art. 78 din acelasi cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mentiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sanctionata cu nulitatea deciziei si a masurii concedierii atunci cand angajatorul face dovada ca i-a acordat salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din art. 279 sau cu durata prevazuta in contractele colective sau individuale de munca, in ipoteza in care aceasta este mai favorabila angajatului.”Pentru cele evidentiate se apreciaza ca nu este justificat cel de al doilea capat de cerere. Referitor la capatul de cerere privind obligarea la plata sumelor reprezentand contravaloarea orelor suplimentare efectiv lucrate in lunile decembrie 2014-ianuarie 2015, s-a sustinut ca prin inscrisurile anexate intampinarii se atesta faptul ca dl. N. a primit remuneratia orelor lucrate, mai mult, in unele luni a fost platit integral, desi nu si-a efectuat orele de lucru. Situatia este urmatoarea: anul 2014 a avut 252 zile lucratoare, insemnand 2016 ore norma intreaga. Plata orelor de lucru a fost facuta prin raportare la intregul an, astfel cum prevede legea si intocmai cum a indicat ITM. Din pontaj reiese ca dl. N. a lucrat 2004 ore (din care 120 au fost suplimentare si s-au platit cu bonus la salariu) si a avut si 12 zile de concediu de odihna, insemnand 96 ore. Prin urmare avem 2004+96-120=1980 ore lucrate, (cu 36 ore mai putin decat a fost platit). Pentru anul 2015, din 320 de ore lucratoare ale lunilor ianuarie si februarie, s-au efectuat 312 ore care contractul de munca a fost suspendat prin concediu medical. Chiar si in lunile in care a lucrat mai putin si nu si-a facut norma, a primit salariu intreg pentru 168 ore. Cu toate aceste inlesniri, la data de 04 martie 2015 reclamantul a solicitat drepturile ce i se cuveneau in urma casatoriei incheiate la 3 Martie 2015. Desi se afla in concediu medical, acesta a primit bonusul de casatorie, respectiv suma de 4000 lei si 4 zile de concediu, conform art. 2 lit. b din Regulamentul de ordine interioara. Pe langa faptul ca a fost apt sa se casatoreasca, desi se afla iin concediu medical, din punct de vedere legal, conform art. 50 lit. b din Codul muncii contractual de munca era suspendat in aceasta perioada. Fiindu-i suspendat dreptul izvorat din contractual individual de munca si din Regulamentul de ordine interioara, dl. N. nu avea dreptul sa mai beneficieze de bonusul de casatorie. Insa, cum intotdeauna conducerea societatii si-a respectat personalul si dreptul acestora la familie, nu i-a fost refuzata cererea inaintata. In dovedirea sustinerilor facute, se solicita probele cu Iinscrisuri conform Opisului intocmit, interogatoriul reclamantului si doi martori, nominalizati in cuprinsul intampinarii. In probatiune s-au incuviintat partilor dovezile cu inscrisuri, interogatorii, audierea martorilor C. M. si B. L., propusi de parata, dispunandu-se totodata efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea orelor suplimentare aferente intervalului pretins si a platilor aferente, potrivit inscrisurilor depuse la dosar. La termenul de judecata din 14.01.2015, reclamantul a declarat ca renunta la judecata capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata orelor suplimentare. Examinand cererea formulata prin prisma probelor administrate si a dispozitiilor legale aplicabile in materie, tribunalul o apreciaza ca fiind fondata in limitele in care a fost restransa. Ca situatie de fapt se retine ca la data de 21.05.2015, reclamantul a inceput efectuarea concediului de odihna astfel cum rezulta din cererea pe care a adresat-o angajatorului si din (fila 36) fisele de pontaj aferente lunilor mai si iunie 2015 (filele 56-57), pana la 12.06.2015, in intervalul 15-18 iunie beneficiind de invoiri. Din coroborarea sustinerilor reclamantului si ale paratei, cu inscrisurile depuse si cu depozitiile martorilor audiati se constata ca in prima zi de efectuare a concediului reclamantul a fost chemat la sediul societatii pentru a i se comunica preavizul de concediere individuala si ca urmare a refuzului sau de a-l primi (fila 28), a doua zi i s-a comunicat inscrisul prin Fan Courier Targoviste (filele 29-30) insa acesta a fost returnat expeditorului pentru ca „destinatarul a refuzat primirea”. Astfel cum rezulta din prevederile art. 75 alin 1 art. 279 , persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66, beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare. In speta acest drept al reclamantului nu a fost respectat cata vreme in intervalul de timp 21.05.-12.06.2015 s-a aflat in concediu de odihna, iar de la 13.06.2015 pana la 19.06.2015 cand angajatorul a decis incetarea contractului individual de munca, nu s-a asigurat respectarea termenului de 20 de zile lucratoare pentru a se asigura finalitatea si ratiunea acestui drept instituit prin lege. In opinia tribunalului, termenul de preaviz nu opereaza pe durata efectuarii concediului de odihna care are ca ratiune refacerea, regenerarea capacitatii de munca a salariatului, perioada in care nu se poate prezuma ca acesta are disponibilitatea necesara identificarii unui nou loc de munca, in caz contrar ajungandu-se la negarea scopului pentru care a fost instituit dreptul la concediul de odihna. Din aceasta perspectiva, tribunalul nu achieseaza la interpretarea pe care parata o da dispozitiei art. 81 alin. 5 art. 279 pentru ca priveste pe de o parte ipoteza demisie salariatului, ce nu priveste cauza pendinte, iar pe de alta parte, in spiritul acesteia, termenul de preaviz nu se poate suprapune duratei concediului de odihna, ci trebuie sa curga separat de acesta. In acest context, isi afla incidenta art. 78 art. 279 potrivit caruia concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta. Avand in vedere ca reclamantul nu a solicitat repunerea sa in situatia anterioara emiterii actului de concediere, in considerarea prevederilor art. 80 alin 1 din acelasi act normativ, tribunalul va dispune anularea deciziei de concediere pentru nerespectarea dreptului de preaviz si va obliga angajatorul la plata despagubirii egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pana la data pronuntarii sentintei, dat fiind caracterul executoriu de drept al solutiilor in materie, prevazut de art. 274 art. 279 . Se va lua act de renuntare la judecata capatului de cerere privind plata orelor suplimentare. Vazand si dispozitiile art. 453(1) Cod procedura civila, PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE : Admite contestatia formulata de reclamantul N. S., CNP ..., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Moreni,,,, judetul Dambovita in contradictoriu cu parata S. C. T. D. S. R. L, cu sediul in Ploiesti, bld. Republicii, nr. 313A, judetul Prahova, astfel cum a fost restransa. Constata nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 1527/19.06.2015. Obliga parata la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pana la data pronuntarii hotararii. Ia act de renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere privind orele suplimentare.
Pronuntata de Tribunalul Dambovita
Mai multe despre: concediul de odihna preaviz ore suplimentare despagubire suspendarea contractului de munca concediu medical nulitate absoluta repunerea in situatia anterioara
Citeste mai multe despre contestatia deciziei de concediere:
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere
