Cabinet avocat Dreptul muncii

1. Prin sentinta nr. 1261 din data de 02 aprilie 2015, pronuntata de Tribunalul M. – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisa contestatia formulata de P. L. R., domiciliat in Orsova,,  nr. 9,,  avand CNP xxxxxxxxxxxxx impotriva deciziei nr 18 din 15. 01. 2015 emisa de Sediul:,  nr. 34, Orsova, jud. M., RC JXXXXXXXXXXX; CUI R08103672.

S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior si obliga parata la plata drepturilor banesti care i se cuvin de la data de 15. 01. 2015 si pana la reintegrarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, examinand actele dosarului s-au retinut urmatoarele:

Prin decizia nr 18/15. 01. 2015 emisa de parata s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului P. L. R. avand functia de vopsitor, in temeiul art. 61, lit c Codul muncii .

Conform deciziei angajatorul a avut in vedere fisa de aptitudini nr 2264/11.12.2014 emisa de Medicina Muncii, prin care s-a constatat faptul ca reclamantul nu are aviz pentru lucru la inaltime, conditie obligatorie pentru vopsitoria navala, precum si imposibilitatea angajatorului de a-i fi oferit un alt loc de munca conform recomandarii medicului ( sol).

Prin adresa nr 211/17.12.2014 a fost solicitat si sprijinul AJOFM M. .

Conform art. 61, lic Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana acestuia in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat.

In cazul de fata angajatorul a avut in vedere fisa de aptitudini eliberata de cabinetul de Medicina Muncii in care se mentioneaza ca reclamantul este \" apt vopsitor, lucru la sol, in echipa, cu evitarea zgomotului pentru LRN si purtarea obligatorie a echipamentului insa aceasta fisa nu raspunde exigentelor impuse de lege, fiind necesara pentru a se putea dispune concedierea in conditiile art. 61, lit c Codul muncii emiterea unei nou decizii a organelor competente de expertiza medicala.

Fisa de aptitudini nu poate inlocui expertiza ceruta de lege, intrucat medicul de medicina muncii nu are astfel de atributii.

Fisa de aptitudini s-a facut in baza HG 355/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, privind supravegherea lucrarilor, care este asigurata de medicii specialisti de medicina muncii.

Asa cum s-a aratat insa aceasta nu echivaleaza cu o expertizare de catre organele competente a aptitudinilor fizice/psihice ale salariatului.

In lipsa indeplinirii conditiilor impuse de lege in mod nelegal angajatorul a dispus concedierea in conditiile art. 61, lit c Codul muncii , situatie in care decizia va anulata fara a se mai impune si analizarea celorlalte sustineri ale partilor.

In consecinta s-a dispus reintegrarea contestatorului pe functia detinuta anterior si plata corespunzatoare a drepturilor salariale.

Desi s-a solicitat si acordarea cheltuielilor de judecata instanta a constatat ca nu s-a facut dovada existentei si intinderii lor motiv pentru care acestea nu au putut fi acordate.

2. Impotriva acestei sentinte, in termen legal si motivat, a declarat apel intimata,  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Criticile in esenta sunt urmatoarele: instanta de fond in mod gresit a admis contestatia,  retinand ca \" fisa de aptitudini nu poate inlocui expertiza ceruta de lege, intrucat medicul de medicina muncii nu are astfel de atributii\". In continuare, instanta sustine ca in situatia acestui salariat trebuia sa se efectueze o expertizare de catre organele competente a aptitudinilor fizice/psihice ale salariatului.

Astfel ca, instanta a retinut ca in lipsa neindeplinirii acestor conditii, unitatea a procedat in mod gresit la desfacerea contractului de munca. Aceasta interpretare gresita si confuzie intre disciplina muncii si incapacitatea de munca, care vizeaza conditiile ce trebuie sa le indeplineasca un angajat pentru a se putea pensiona din motive medicale au condus la solutionarea gresita a cauzei.

Arata ca, HG 355 /2007 a fost modificata prin HG . 1. 169/2011, care stipuleaza la art. 30 ca persoana examinata poate contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de medicina muncii si, abia atunci se procedeaza la formarea unei comisii care examineaza angajatul. Deci, daca salariatul nu contesta rezultatul examinarii medicale a medicului de medicina muncii, nu exista stipulat ca se va efectua o expertiza medicala. Din contra, se precizeaza in cuprinsul art. 10 si art. 13 din HG 1169/2011 ca avizul dat de medicul de medicina muncii este un \" aviz conditionat\".

Art. 12 din HG 1169/2011 prevede ca \" inaptitudinea permanenta va fi rezolvata de catre medicul de medicina muncii in colaborare cu medicii de incapacitate de munca\". Prin urmare, se face distinctie intre conditiile necesare desfasurarii activitatii in munca si incapacitatea de munca ( care presupune pensionarea medicala).

Analizand toate aceste dispozitii legale in materia disciplinei muncii cu aplicabilitate in cauza de fata, solicita sa se constate ca solutia dispusa de instanta de fond este gresita, ca s-a produs o grava interpretare a legii care pune angajatorul in situatia nefireasca de a putea fi oricand sanctionat de reprezentantii ITM MH sau chemat in judecata de salariat, desi nu este respectata o dispozitie imperativa a legii privind indeplinirea de catre angajat a conditiilor obligatorii privind desfasurarea activitatii.

Urmare acestei fise medicale obligatorii, unitatea a efectuat adresa la AJOFM solicitand ajutor pentru gasirea unui loc de munca adecvat starii de sanatate a angajatului, raspuns care nu a sosit nici pana in ziua de azi, motiv pentru care s-a procedat corect la desfacerea contractului individual de munca .

Solicita admiterea apelului, desfiintarea sentinta instantei de fond si, rejudecand, respingerea contestatiei.

In drept, apelul este intemeiat pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele C. pr. civila, pe dispozitiile HG 1169/2011 care modifica HG 355/2007.

Intimatul contestator P. L. R. a depus la dosarul cauzei intampinare, in raport de dispozitiile art. 471 alin. (5) Cod procedura civila, solicitand respingerea apelului, mentinerea hotararii primei instante.

Apelul este nefondat si va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

La termenul din 4 noiembrie 2015, in temeiul dispozitiilor art. 519 si urm. Cod procedura civila, Curtea de Apel - investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, a sesizat ICCJ pentru pronuntarea unei hotarari prin care sa se dea o rezolvare de principiu chestiunilor de drept cu care a fost sesizata.

Astfel, s-a solicitat ICCJ, pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei probleme de drept: interpretarea dispozitiilor art. 61 lit. c din art. 279 (privind concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului), respectiv ce se intelege prin decizie a organelor de expertiza medicala (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului), in corelare cu dispozitiile art. 30-33 din HG 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor si art. 17 pct. VIII B lit. v pct. 4 din Anexa I Cap. III din Regulamentul privind organizarea si functionarea, precum si structura organizatorica a directiilor de sanatate publica si a municipiului Bucuresti, aprobat prin Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1078/2010 .

Prin aceeasi incheiere s-a dispus suspendarea cauzei in baza art. 520 alin. 2 Cod procedura civila.

Avand in vedere modul de redactare a dispozitiilor legale aplicabile in speta, respectiv ale art. 61 lit. c art. 279 , precum si reglementarile din legislatia secundara, acest text era susceptibil de doua interpretari.

Intr-o prima interpretare, prin \"decizie a organelor competente de expertiza medicala”, se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, evaluare materializata intr-o fisa de aptitudini sau decizie, necontestate sau devenite definitive dupa contestare, prin emiterea deciziei in procedura legala si de catre entitatea cu atributii legale in acest sens.

In cea de-a doua interpretare, prin \"decizie a organelor competente de expertiza medicala”, se intelege expertiza realizata de Directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti prin C. de evaluare a factorilor de risc din mediul de viata si munca, in cadrul caruia functioneaza si un colectiv cu activitate specifica de medicina muncii – in conditiile Anexei I Cap. III, art. 17 pct. VIII B lit. v pct. 4 din Ordinul 1078 din 27 iulie 2010 emis de Ministerul Sanatatii privind aprobarea regulamentului de organizare si functionare si a structurii organizatorice ale directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti.

In speta, partile angajat si angajator, fiind in dezacord, nu au acelasi punct de vedere cu privire la interpretarea legii, sustinand ca urmare, opinii contrare.

Prin Decizia nr. 7/2016 publicata in M. Of. nr. 399 din 26 mai 2016, ICCJ a dezlegat in felul urmator problema de drept supusa analizei: \"In interpretarea dispozitiilor art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 – art. 279 , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin decizie a organelor de expertiza medicala (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului) se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, constand in fisa de aptitudine, necontestata sau devenita definitiva dupa contestare, prin emiterea deciziei de catre entitatea cu atributii legale in acest sens”.

Pentru a se pronunta astfel, ICCJ a retinut urmatoarele:

Cu privire la procedura de constatare a inaptitudinii salariatului, art. 279 prevede la art. 61 lit. c) faptul ca aceasta are loc prin decizie a organelor competente de expertiza medicala.

Desi actul normativ nu determina in mod expres organele de expertiza medicala care constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, in cazul concedierii intemeiate pe dispozitiile art. 61 lit. c) din art. 279 , se va avea in vedere, in primul rand, legislatia specifica din domeniul supravegherii sanatatii lucratorilor (Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare si Legea nr. 418/2014, cu modificarile si completarile ulterioare), care statueaza ca medicul specialist de medicina muncii, prin avizul dat, este cel care are dreptul si obligatia de a stabili daca angajatul este apt sau inapt medical pentru un anumit post.

Astfel, din interpretarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 418/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu prevederile art. 8 si 9 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca medicul de medicina muncii este organul specializat care stabileste aptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului pentru un anumit loc de munca.

Aceasta solutie rezulta explicit si din dispozitiile art. 12 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, astfel cum a fost modificata si completata prin Hotararea Guvernului nr. 1. 169/2011, coroborat cu prevederile art. 22 lit. e) si art. 30 din acelasi act normativ.

Spre deosebire de forma initiala a art. 12 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, care prevedea la alin. (2) ca \"Toate cazurile de inaptitudine medicala permanenta vor fi rezolvate de catre medicii de medicina muncii in colaborare cu medicii de expertiza capacitatii de munca, care se vor informa reciproc asupra rezolvarii situatiei de fapt”, ulterior modificarii intervenite prin Hotararea Guvernului nr. 1. 169/2011, alin. (2) al art. 12 a fost abrogat, astfel incat, conform reglementarii legale in vigoare, unicul organ specializat in emiterea si completarea fisei de aptitudine a salariatului a ramas medicul de medicina muncii.

De asemenea, medicul de medicina muncii are competenta de a propune angajatorului schimbarea locului de munca, potrivit art. 189 alin. (2) din art. 279 , etapa prealabila concedierii intemeiate pe inaptitudine, conform art. 64 alin. (1) din acelasi act normativ.

Un alt argument avut in vedere la definirea sintagmei \"decizie a organelor de expertiza medicala” priveste procedura de contestare a concluziilor medicale ale medicului specialist de medicina muncii, cuprinse in actul intocmit la examinare, procedura prevazuta la art. 30-33 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, potrivit art. 30 si 31 din actul normativ mentionat, persoana examinata poate contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, contestatia adresandu-se autoritatii de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, in termen de 7 zile de la primirea fisei de aptitudine in munca.

Contestatia se solutioneaza de o comisie formata din 3 medici specialisti de medicina muncii, care convoaca partile implicate in termen de 21 de zile de la data primirii contestatiei, conform art. 32.

Decizia comisiei se consemneaza intr-un proces-verbal si se comunica in scris persoanei examinate medical, potrivit dispozitiilor art. 33.

Din analiza argumentelor expuse anterior se constata ca este suficient ca in cauza sa se intocmeasca fisa de aptitudine de catre medicul specialist de medicina muncii, necontestata de lucrator, din care sa rezulte ca angajatul nu mai are aptitudinea necesara pentru locul de munca ocupat, si, neavand locuri de munca vacante compatibile cu aptitudinea sa in munca, in conditiile art. 64 alin. (1) si (2) din art. 279 , angajatorul va proceda la concedierea angajatului in baza dispozitiilor art. 61 lit. c) din art. 279 .

Aceeasi concluzie este valabila si in ipoteza in care evaluarea realizata de medicul specialist de medicina muncii ar fi contestata, iar prin decizia medicala pronuntata in conditiile art. 33 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, s-ar respinge contestatia persoanei examinate.

Or, potrivit disp. art. 521 alin. 3 Cod procedura civila, dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea, de la data pronuntarii deciziei.

In speta, in cadrul controlului periodic, medicul de medicina muncii a emis o fisa de aptitudini nr. 2264 din 11.12.2014, constatand aptitudinea conditionata a angajatului de a fi vopsitor, dar la sol (in echipa, cu evitarea zgomotului, samd).

Aceasta fisa nu a fost contestata de catre reclamant, potrivit procedurii prevazute de art. 30 si urm. din HG 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.

Imprejurarea ca in fisa nu este prevazuta expres inaptitudinea angajatului de a fi vopsitor la inaltime, este nerelevanta, cata vreme se constata doar aptitudinea acestuia,  chiar conditionata, de a fi doar vopsitor doar la sol, post pe care unitatea nu il are, aceasta din urma imprejurare nefiind de fapt, contestata de catre angajat.

In aceste conditii si avand in vedere disp. art. 521 alin. 3 Cod procedura civila, se constata ca in mod gresit prima instanta a constatat nelegalitatea deciziei de concediere pentru lipsa unei expertize, cata vreme prin decizie a organelor de expertiza medicala (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului) se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, constand in fisa de aptitudine, necontestata sau devenita definitiva dupa contestare, prin emiterea deciziei de catre entitatea cu atributii legale in acest sens.

Deci, fisa de aptitudini necontestata de catre angajat, este suficienta pentru ca angajatorul, dupa indeplinirea obligatiilor prev. de art. 64 alin. 1 si 2 art. 279 , sa procedeze la concediere, fiind respectate disp. art. 61 lit. c art. 279 .

Pentru toate aceste motive, in baza art. 480 alin. 2 teza II Cod procedura civila, se va admite apelul ca fondat, se va schimba sentinta in totalitate, in sensul ca se va respinge contestatia formulata de reclamant impotriva Deciziei nr. 18 din 15. 01. 2015 emisa de parata.

Se va admite in parte cererea de cheltuieli de judecata, in baza art. 451 alin. 1 si 2, art. 452 si art. 453 Cod procedura civila, urmand a fi obligat intimatul reclamant catre apelanta parata numai la 750 lei cheltuieli de judecata in apel, fiind redus onorariul avocatului, intrucat suma de 1500 lei platita aparatorului, este apreciata ca fiind disproportionata in raport cu complexitatea cauzei. In orice caz, aceasta masura, nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau, suma de 750 lei acordata, reprezentand doar valoarea ce se recupereaza de la partea care a pierdut procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de intimata,  cu sediul in Orsova,,  nr. 34, judetul M., impotriva sentintei numarul 1261 din data de 02 aprilie 2015, pronuntata de Tribunalul M. – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul numarul XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu contestatorul P. L. R., cu domiciliul in Orsova,,  nr. 9, .

Schimba in totalitate sentinta nr. 1261 din data de 02 aprilie 2015, pronuntata de Tribunalul M. – Sectia conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX in sensul ca respinge contestatia formulata de contestatorul P. L. R. .