Cabinet avocat Dreptul muncii

La apelul nominal, facut in SedinTa publica, se prezinta consilier juridic I D_ pentru intimata-parata AsociaTia de P nr. 57 B_, lipsa fiind apelanta-reclamanta D_ M. 
Procedura de citare a fost legal indeplinita. 
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de SedinTa care invedereaza ca in procedura de regularizare a cererii parata a depus intampinare. 
intrebat fiind, consilier juridic I D_  instanta este competenta in soluTionarea cauzei. 
Verificandu-Si din oficiu competenTa, in baza art. 131 din Cod de procedura civila, instanta se declara competenta, general, material Si teritorial, conform dispoziTiilor art. 96 pct. 2 Cod de procedura civila Si art. 214 din Legea nr. 62/2011 rep . 
instanta invedereaza ca prin cererea de apel apelanta nu a formulat probe. 
intrebat fiind, consilier juridic I D_ arata ca nu are de formulat cereri sau excepTii prealabile . Totodata depune la dosarul cauzei procesul-verbal nr. 1 din data de 28. 10. 2019 (4 file), lista proprietarilor prezenTi la Adunarea Generala a AsociaTiei de P nr. 57 revocata din data de 28. 10. 2019 (3 file) Si Hotararea nr. 1/28. 10. 2019. 
instanta primeSte inscrisurile depuse la termenul de astazi, apoi, constata apelul in stare de judecata Si acorda cuvantul la dezbateri. 
Consilier juridic I D_, pentru intimata-parata AsociaTia de P nr. 57 B_, solicita respingerea apelului ca nefondat. Din practica CurTii de Apel Suceava reiese ca dintr-un anumit punct de vedere apelul de faTa ar putea fi admisibil apreciindu-se in speTe similare ca ar fi aplicabil art. 80 din Codul muncii , insa in s pe Ta vorbim de un lucru mai special, respectiv vorbim de un contract de munca care este nul absolut, pentru ca meseria inserata in contractul de munca, aceea de Sef Comi si e de Cenzori, practic nu exista in Codul m uncii Si din acest motiv instanta de fond nu a dispus reintegra rea in munca a reclamantei. Reclamanta a incalcat flagrant legea pentru ca deSi iniTial a fost cenzor cu mandat printr-un artificiu juridic a invent at o funcTie care nu exista in cod. Parata nu a formulat cerere reconvenTionala la instanta de fond pentru ca fiind vorba de un contract nul era sigura ca instanta nu poate dispune reitegra rea unei persoan e intr-o munca care nu exista. 
I nstanTa de fond deSi a sarit un pic peste art. 80 a avut in vedere cateva reguli speciale, in primul rand Legea nr. 206 cu privire la funcTia de cenzor, at. 35 alin. 2, care prevede foarte clar ca in cazul cenzorilor ar fi vorba de un contract de mandat, art. 10 din art. 279 Si art. 15 alin . 1 lit. a din HG nr. 1529/2007 care prevede clar cum se numeSte un cenzor Si cum trebuia numit un cenzor . DeSi reclamanta pana in anul 2012 a fost cenzor, acest contract este o invenTie Si nu este aplicabil art. 80 alin. 1 Si 2 din Codul M uncii in acest caz. 
Pentru aceste motive solicita respingerea apelului ca nefondat, avandu-se in vedere faptul ca acest contract de munca nu ar trebui sa existe mai ales ca nici nu este inregistrat la ITM. 
Declarand dezbaterile inchise, instanta a ramas in pronunTare,
Dupa deliberare,
 
CURTEA,
 
Asupra apelului de faTa, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului B_ – SecTia I civila, la data de 25. 01. 2019, sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamanta D_ M, in contradictoriu cu intimata AsociaTia de p nr. 57, a formulat contestaTie impotriva deciziei de concediere, solicitand instanTei ca prin hotararea ce se va pronunTa sa dispuna anularea Deciziei de concediere nr. 002/03. 01. 2019, comunicata la data 08. 01. 2019, sa oblige parata la repunerea in situaTia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea pe postul deTinut anterior emiterii deciziei de concediere, Si, potrivit art. 80 alin. (2) din art. 279 , sa oblige parata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii Si pana la data reintegrarii efective pe post Si obligarea la plata dobanzii legale, potrivit  art. 80 alin. (1) din art. 279 . Totodata a solicitat obligarea parata la plata concediului de odihna pentru ultimii 3 ani Si a cheltuielilor de judecata. 
Prin sentinTa nr. 539 din 27 iunie 2019, Tribunalul B_ – SecTia I civila a admis excepTia nulitaTii Deciziei nr. 002/3. 01. 2019 emisa de parata AsociaTia de P nr. 57 B_ Si pe cale de consecinTa, a admis in parte contestaTia formulata de reclamanta D_ M in contradictoriu cu parata AsociaTia de P nr. 57 B_. 
A anulat Decizia nr. 002/3. 01. 2019. 
A obligat parata sa plateasca reclamantei indemnizaTia pentru concediul de odihna aferenta anilor 2016 Si 2017 potrivit contractului individual de munca. 
A respins ca nefondate capetele de cerere avand ca obiect obligarea paratei la:
- reintegrarea reclamantei pe postul deTinut anterior;
- plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de munca pana la data reintegrarii efective pe post. 
- plata cheltuielilor de judecata. 

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reTinut ca prin decizia nr. 002/03. 01. 2019 parata a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantei incepand cu data de 03. 01. 2019-fila 12-13 dos. 
Potrivit art. 49 alin. (2) din art. 279 , concediul pentru incapacitate temporara de munca reprezinta unul din cazurile de suspendare a contractului individual de munca Si are ca efecte intreruperea prestarii activitaTii salariatului Si a plaTii drepturilor de natura salariala de catre angajator. 
Concediul medical suspenda de drept contractul individual de munca, adica intrerupe temporar Si independent de voinTa parTilor prestarea activitaTii Si plata salariului. 
Potrivit art. 29 alin. (6) din art. 279 , in cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au leg a tura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu excep T ia situaTiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept. 
Conform art. 60 alin. (1) lit. a) din art. 279 , este interzisa concedierea salariatului care se afla in incapacitate temporara de munca, constata prin certificat medical. InterdicTia nu se men T ine Si in cazul in care concedierea intervine ca urmare a reorgani za rii judiciare, a falimentului sau a dizolvarii angajatorului. 
Prin urmare concediul pentru incapacitate temporara de munca (concediul medical) reprezin t a intreruperea activitaTii desfaSurate de salariat independent de voinTa sa, iar pe durata acestuia este interzisa concedierea in condiTiile menTionate. Numai daca societatea _, dizolvare sau faliment ar putea inceta contractul de munca al salariatului aflat in incapacitate temporara de munca. 
Conform Certificatului nr. xxxxxxx din data de 28. 12. 2018 Si Certificatului nr. xxxxxxx din data de 28. 12. 2018, reclamanta ca a beneficiat de concediu medical in perioada 28. 12. xxxxxxxxxxxxx19 perioada in care s-a emis Decizia de concediere nr. 002/03. 01. 2019, incalcandu-se astfel dispozi T i i l e art. 60 al. l lit. a Codul muncii , fapt ce atrage nulitatea absoluta a deciziei. 
in aceste condiTii este de prisos a fi analizate restul motivelor de nulitate ale deciziei de concediere invocate de reclamanta precum Si apararile privind netemeinicia deciziei contestate. 
Cu privire la plata concediului de odihna, tribunalul a reTinut ca reclamanta a invocat un drept constituit in favoarea sa, respectiv plata contravalorii indemnizaTiei de concediu de odihna pentru perioada 2015-2018 obTinut ca urmare a calitaTii sale de cenzor, in temeiul dispoziTiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - art. 279 Si a dispoziTiilor Contractului individual de munca. 
ASadar, temeiul juridic invocat, precum Si situaTia de fapt, care constituie impreuna cauza juridica a acTiunii deduse judecaTii, iSi au originea intr-un raport de munca. 
Potrivit art. 144 alin. 1 din art. 279 , dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariaTilor. Potrivit art. 145 alin. 2, durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileSte in contractul individual de munca Si cu respectarea legii Si a contractelor colective de munca aplicabile. 
Chiar daca in contractual individual de munca al reclamantei nr. 7 din 01. 04. 2011 nu este prevazuta durata concediului de odihna, potrivit art. 145 Codul muncii , durata acestui concediu nu poate fi mai mica de 20 de zile lucratoare, aSa incat, in condiTiile in care parata nu a facut decat dovada achitarii acestui concediu doar pentru anul 2018, a f ost obligata sa plateasca reclamantei indemnizaTia pentru concediul de odihna aferenta anilor 2016 Si 2017. 
in ce priveSte solicitarea de reintegrare a reclamantei, tribunalul a reTinut ca prin apararile formulate parata a invocat nulitatea contractului de munca. 
Potrivit art. 10 di n art. 279 , contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru Si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneraTii denumite salariu. 
Conform art. 21 alin. 1 din Legea 230/2007 „La adunarea generala de constituire a asociaTiei de p, proprietarii vor alege dintre cei prezenTi un comitet executiv, format din  preSedintele asociaTiei de p Si un cenzor sau o  co misie de cenzori Si vor hotari numarul membrilor acestora Si durata mandatelor lor. 
Daca dintre membrii asociaTiei de p nu se poate alege un cenzor sau comisia de cenzori, atunci adunarea generala a proprietarilor membri ai asociaTiei de p va mandata comitetul executiv pentru angajarea unui cenzor din afara asociaTiei de p, persoana fizica ori juridica de specialitate, pe baza de contract sau convenTie de prestari servicii”. 
Potrivit art. 33 alin. 2 din legea 230/2007 „cenzorul sau cenzorii aleSi ai asociaTiei de p pot fi remuneraTi pe baza unui contract de mandat, conform hotararii adunarii generale a proprietarilor, la data adoptarii bugetului anual de venituri Si cheltuieli”. 
Aceste dispoziTii legale se coroboreaza cu prev. art. 15 alin. 1 lit. a din H. G. 1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007 care prevad ca adunarea generala a asociaTiei de p are atribuTia de a alege Si revoca din  funcTie, …, cenzorul sau membrii comisiei de cenzori ai asociaTiei de p”. 
ASadar cenzorii aleSi ai asociaTiei de p pot fi remuneraTi pe baza unui contract de mandat, conform hotararii adunarii generale a proprietarilor, la data adoptarii bugetului anual de venituri Si cheltuieli iar cenzorul angajat sau contractat din afara asociaTiei de p poate fi remunerat, conform hotararii adunarii generale a proprietarilor, la data adoptarii bugetului anual de venituri Si cheltuieli. 
in speTa, insa, situaTia reclamantei este diferita intrucat, de S i face parte din asociaTia de p Si nu a fost aleasa cenzor, a incheiat cu parata un contract de munca Si nu unul de mandat, fiind incalcate dispoziTiile legale enunTate mai sus. 
Raportat la aceste dispoziTii legale tribunalul a reTinut ca funcTia de cenzor este una electiva, care presupune intrunirea numarului legal de voturi din partea proprietarilor membri ai unei asociaTii de p cu ocazia intrunirii adunarii generale a proprietarilor. Proprietarii membri ai asociaTiei sunt cei care il aleg Si il revoca pe cenzor. O astfel de hotarare a adunarii generale de revocare a cenzorului poate fi eventual ulterior supusa atenTiei instanTei de judecata in cazul in care nu s-ar respecta diferite dispoziTii legale. 
Prin urmare  raportand aceasta situaTie a reclamantei la dispoziTiile legale amintite, fara a analiza imprejurarile in care a fost incheiat contractul individual de munca al contestatoarei, caci instanta nu a fost investita cu analiza acestui aspect, tribunalul a a preciat ca cererea de reintegrare pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere emisa de parata este neintemeiata. 
O soluTie identica a primit, pe cale de consecinTa, Si cererea de obligare la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de munca pana la data reintegrarii efective pe post, cu atat mai mult cu cat potrivit art. 33 alin. 2 din Legea 230/2007 cenzorul ales de asociaTie poate fi remunerat pe baza unui contract de mandat conform hotararii adunarii generale a proprietarilor Si doar cenzorul din afara asociaTiei poate fi angajat pe baza de contract sau  convenTie de prestari servicii conf. art. 21 alin. 1 din Legea 230/2007. 
art. 279 reprezinta norma generala in materia dreptului muncii insa dispoziTiile acestuia trebuie coroborate cu prevederile din legile speciale, in cazul de faTa Legea 230/2007 Si H. G. 1588/2007. 
Constatand ca reclamanta nu a facut dovada cheltuielilor de judecata, tribunalul a respins Si aceasta solicitare. 
impotriva acestei sentinTe, in termen legal, a declarat apel reclamanta D_ M, criticand-o pentru nelegalitate Si netemeinicie . 
Motivandu-Si apelul reclamanta a aratat ca d eSi a fost anulata Decizia de concediere discip linara nr. 002/03. 01. 2019, in mod netemeinic Si nelegal prin SentinTa civila nr. 539/27. 06. 2019 au fost respinse capetele de cerere privind reintegrarea Si plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii Si pana la data reintegrarii efective pe post Si obligarea la plata dobanzii legale. 
Conform art. 80 al. 1 Codul muncii , in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei Si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Potrivit art. 80 al. 2 Codul muncii , la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune parTile in situaTia anterioara emiterii actului de concediere, iar dispoziTiile art. 80 al. 3 Codul muncii prevad ca in cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situaTia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive Si irevocabile a hotararii judecatoreSti. 
Decizia de concediere disciplinara nr. 002/03. 01. 2019 a fost anulata, dar s-a respins capatul de cerere privind reintegrarea pe post. Practic contractul individual de munca al reclamantei este activ, nu mai este incetat, dar nici nu s-a dispus repunerea in situaTia anterioara Si nici nu s-a dispus incetarea de drept a contractului. 
instanta de fond in mod netemeinic Si nelegal a pronunTat SentinTa civila nr. 539/27. 06. 2019 fara respectarea dispoziTiilor art. 80 al. 1 Si al. 2 Codul muncii . instanta de fond a incalcat principiul restitutio in integrum deoarece in cazul nulitaTii deciziei unilaterale a angajatorului acest principiu este aplicabil, in sensul ca in situaTia in care se va constata nulitatea deciziei unilaterale a angajatorului, insta n Ta de judecata va dispune, la solicitarea reclamantului, repunerea parTilor in situaTia anterioara. 
instanta de fond a reTinut ca prin apararile formulate parata a invocat nulitatea contractului de munca. De asemenea in considerente se arata „fara a analiza imprejurarile in care a fost incheiat contractul individual de munca al contestatoarei, caci instanta nu a fost investita cu analiza acestui aspect, tribunalul apreciaza ca cererea de reintegrare pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere este neintemeiata”. 
DeSi Tribunalul B_ nu s-a pronunTat pe nulitatea contractului de munca, a respins in mod netemeinic Si nelegal cererea de reintegrare pe postul anterior emiterii deciziei de concediere. 
Parata nu a formulat cerere reconvenTionala, ci a invocat excepTia pe cale incidentala. Avand in vedere ca nu a fost formulata cerere reconvenTionala, instanta nu se putea considera investita cu soluTionarea acestei excepTii, nefiind legal posibila examinarea acesteia pe cale incidentala in cadrul acTiunii avand ca obiect contestaTie decizie concediere. 
Prin Decizia nr. 49/25. 01. 2005 in Dosar nr. 6557/2004, Curtea de Apel Suceava a aratat ca „instanta de fond s-ar fi putut considerat legal investita cu soluTionarea excepTiei privind constatarea nulitaTii contractului de munca, daca excepTia ar fi imbracat haina juridica a unei cereri reconvenTionale in sensul art. 119 din Codul de Procedura Civila, examinarea acestei excepTii, pe cale in c i d entala Si in cadrul acTiunii reclamantului pentru anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, aSa cum susTine instanta de fond, nefiind legal posibila. ”
Aceasta concluzia se desprinde din interpretarea prevederilor art. 119 al. 1 din Codul de procedura Civila, potrivit carora daca paratul are pretenTii in legatura cu cererea reclamantului, el poate sa faca cerere reconvenTionala. 
Orice legatura - sub aspectul cauzei - poate sa existe intre actiunea reclamantului, care tinde la anularea deciziei de desfacere a contractului de munca Si cererea incidenta a paratului, care solicita admiterea excepTiei de constatare a nulitaTii contractului de munca. ”
Mai mult, parata a invocat excepTia nulitaTii absolute a unui contract individual de munca care nu mai exista, el fiind i ncetat din iniTiativa sa, incepand cu data de 03. 01. 2019. Potrivit art. 211 lit. b din Legea nr. 62/2011: „Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: b) constatarea nulitaTii unui contract individual de munca poate fi ceruta de parTi pe intreaga perioada in care contractul respectiv se aplica. ”
Textul art. 57 alin. (2) din art. 279 consacra, in mod expres, principiul ce carmuieSte regimul juridic al nulitaTii: „Constatarea nulitaTii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor”. 
instanta de fond deSi nu s-a pronunTat asupra nulitaTii contractului de munca, a respins capetele de cerere privind reintegrarea Si plata salariilor de la data concedierii Si pana la data reintegrarii efective pe post, practic ca o consecinTa a nulitaTii contractului de munca (principiul restitutio in integrum nu este aplicabil contractului individual de munca lovit de nulitate intrucat potrivit art. 57 al. (5) Codul muncii persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atribuTiilor de serviciu). 
in schimb, in cazul nulitaTii deciziei unilaterale a angajatorului principiul restitutio in integrum este aplicabil, in sensul ca in situaTia in care se va constata nulitatea deciziei unilaterale a angajatorului, instanta de judecata va dispune, la solicitarea reclamantului, repunerea parTilor in situaTia anterioara. 
art. 56 al. 1 lit. d art. 279 prevede: „(1) Contractul individual de munca existent inceteaza de drept: d) ca urmare a constatarii nulitaTii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul parTilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva”
instanta de fond a anulat Decizia de concediere, dar nici nu a considerat contractul activ Si sa dispuna reincadrarea, deoarece fara a se pronunTa pe nulitatea contractului de munca, instanta de fond in mod netemeinic Si nelegal practic a considerat contractul de munca incetat de drept in condiTiile in care nu se pot aplica prevederile art. 80 al. 3 art. 279 deoarece doar in cazul in care reclamanta nu ar fi solicit repunerea in situaTia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca ar inceta de drept la data ramanerii definitive Si irevocabile a hotararii judecatoreSti. 
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinTei apelate Si in rejudecare obligarea paratei la repunerea reclamantei in situaTia anterioara emiterii actului de concediere (Deciziei nr. 002/03. 01. 2019), respectiv reintegrarea pe postul deTinut anterior emiteriideciziei de concediere, potrivit art. 80 alin. (2) din art. 279 Si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii Si pana la data reintegrarii efective pe post Si obligarea la plata dobanzii legale, potrivit art. 80 alin. (1) din art. 279 . 
Prin intampinarea depusa la data de 11 septembrie 2019 parata a solicitat respingerea apelului ca nefondat Si menTinerea SentinTei civile nr. 539 din 27. 06. 2019 a Tribunalului B_, ca temeinica Si legala. 
instanta de fond, a analizat toate documentele depuse la dosarul cauzei Si a admis in parte cererea, doar in ce priveSte obligarea intimatei la plata concediului de odihna. 
Din analiza sentinTei de fond, instanta a admis excepTia nulitaTii Deciziei nr. 2 din 03. 01. 2019 insa legal a dispus respingerea capetelor de cerere privind reintegrarea de postul deTinut anterior. 
Astfel, apelanta susTine eronat ca sentinTa instanTei de fond reprezinta prin conTinutul sau o hotarare netemeinica, in virtutea art. 80 alin. 1 li 2 Codul muncii , parTile beneficiind de existenT a in fapt Si in drept Si ca nu avea temei juridic instanta pentru fundamentarea sentinTei, in condiTiile in care aceasta a facut in cauza o interpretare Si aplicare corecta a dispoziTiilor legale relevante in materie. 
instanta s-a pronunTat in limitele investirii Si in temeiul art. 261 C. proc. civ. a aratat motivele de fapt Si de drept care au format convingerea instanTei, cum Si cele pentru care s-au inlaturat cererile apelantei, aSa incat reintegrarea in funcTie pe postul avut anterior Si plata despagubirilor in temeiul art. 80 Codul muncii nu mai pot avea loc. 
i n ce priveSte nulitatea contractului individual de munca, este adevarat ca nu s-a analizat in baza unei cereri reconven T ionale, insa opinia apelantei este dualista, o data ca nu exista cerere reconve T ionala, a doua oara ca nu se poate analiza in baza unui contract incetat. 
instanta de fond, nu a aplicat greSit prevederile art. 80 alin. 1 Si 2, iar invocarea unui caz similar de catre apelanta nu are legatura cu acest caz. 
instanta a analizat inclusiv Si modalitatea de numire a unui cenzor, raportat la prevederile art . 33 alin. 2 din Legea 230/2007. 
La fila 7 instanta a apreciat ca: „in speTa, insa, situaTia reclamantei este diferita intrucat, deSi face parte din asociaTia de p Si nu a fost aleasa cenzor, a incheiat cu parata un contract de munca Si nu unul de mandat, fiind incalcate, dispoziTiile legale enumerate mai sus”. 
Practic, instanta nu a aplicat prevederile art. 80 alin. 1 Si 2 nu din interpretarea greSita a legii ci datorita situaTiei speciale a cazului de faTa. Aici vorbim de aplicarea unor legi speciale, iar legiuitorul a observat faptul ca aplicabile sunt prevederile art. 21 alin 1 din Legea nr. 230/2007, in care se arata modalitatea de alegere a unui cenzor, art. 33 alin. 2 din Legea 230/2007, care consfinTeSte ce raport juridic ar trebui sa existe  AsociaTie. 
instanta de fond a avut in vedere Si prevederile art. 10 din Codul muncii , dand o definiTie a contractului de munca, care raportat la probatoriul administrat, coroborat cu legea speciala art. 15 alin. 1 lit. a din HG nr. 1588/2007, consfinTeSte imposibilitatea, nelegalitatea incheierii acestui contract de munca. 
Practic, instanta de fond, a dispus respingerea cererii de reintegrare, raportat la modul de incheiere a contractului de munca Si nu de mandat, a modalitaTii de numire a cenzorului, prin adunarea generala, constatand nelegalitatea acestuia. 
Practica, expusa de catre apelanta nu are aplicabilitate in acest caz, nefiind vorba de aplicarea unei norme generale ci de aplicarea unei norme speciale. 
Ca urmare a celor mai sus menTionate, a solicitat parata respingerea apelului ca nefondat S menTinerea sentinTei apelate, ca temeinica Si legala. 
Apelul formulat nu este intemeiat. 
Apararile apelantei constau in argumentul ca prima instanta a incalcat dispoziTiile art. 80 al. 1 Si 2 Codul muncii care stipuleaza ca in situaTia anularii deciziei de concediere instanta va repune parTile in situaTia anterioara (in sensul ca va dispune reintegrarea in funcTie) Si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Or, susTine apelanta, prima instanta nu a procedat in aceasta maniera, reTin a nd nuli tatea contractului pentru un mo tiv invocat  de catre parat pe calea unei excepTii nu pe calea unei cereri reconvenTionale aSa cum s-ar fi impus pentru a putea fi reTinuta nulitatea Si justificat refuzul de reintegrare. 
Apararile apelantei nu s u nt intemeiate. Primul aspect pe care Curtea il reTine este acela ca dispoziTiile Noului Cod Civil prevad expres in art. 1247, 1249 ca nulitatea poate fi invocata pe cale de excepTie. Chiar daca dispoziTiile vechiului Cod Civil nu aveau o reglementare expresa in acest sens, literatura juridica Si jurisprudenTa admiteau invocarea nulitaTii contractului pe calea excepTiei, noul Cod Civil confirm a nd de fapt jurisprudenTa anterioara in materie. Curtea reTine de asemenea in prezenta cauza ca nu i se poate r efuza unei parTi analizarea unei excepTii substanTiale, respectiv a excepTiei nulitaTii contractului pentru simplul considerent ca nu a formulat o cerere reconvenTionala intruc a t i s-ar incalca in mod grav Si flagrant dreptul la aparare in condiTiile in care invoca aspecte de fapt Si de drept esenTiale pentru lamurirea raportului juridic dedus judecaTii. ExcepTia substanTiala const a nd in excepTia nulitaTii contractului este de fapt o aparare de fond care nu poate fi ignorata de catre instanta intruc a t ar duce la o analiza unilaterala a cauzei, doar din perspectiva apararilor uneia din parTi. ASadar in mod legal prima instanta a analizat excepTia nulitaTii contractului pentru motivele invocate de catre p a r a t. 
Nu s u nt intemeiate nici apararile privind invocarea excepTiei nulitaTii cu privire la un contract care nu era in vigoare fiind incetat din iniTiativa p a r a tului intruc a t efectele nulitaTii invocate de catre acesta din urma priveau capetele de cerere privind reintegrarea Si plata drepturilor salariale, capete de cerere a caror temeinicie depindeau de caracterul valid al contractului (care urma sa produca efecte pentru viitor), caracter care er a contestat insa de catre parat tocmai pe calea excepTiei nulitaTii. De altfel trebuie reTinute Si dispoziTiile art. 57 al. 2 din Codul muncii care prevede ca reTinerea nulitaTii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor, or in speTa aceste efecte viitoare priveau reintegrarea. imprejurarea ca prima instanta nu a reTinut in dispozitivul hotararii caracterul nul al contractului ci doar in considerente ca o aparare a paratului, nu insemna ca s-a facut o greSita aplicare a dispoziTiilor art. 56 al. 1 lit. d, art. 80 al. 3 Codul muncii , efectele nulitaTii invocate pe calea excepTiei fiind similare celor invocate pe calea unei acTiuni, in ceea ce priveSte efectele contractului. 
Pentru considerentele invederate, in temeiul art. 477, 480 C,
Pentru aceste motive,
in numele Legii,
 
DECIDE:
 
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta D_ M, cu domiciliul in mun. B_, _,,, impotriva sentinTei nr. 539 din 27 iunie 2019 pronunTata de Tribunalul B_ - SecTia I civila in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, intimat fiind parata AsociaTia de P nr. 57 B_, cu sediul in mun. B_,, . 
Definitiva. 
PronunTata in SedinTa publica, azi, 6 noiembrie 2019.