Cabinet avocat Dreptul muncii

La apelul nominal facut in SedinTa publica nu au raspuns parTile. 
Procedura de citare este legal indeplinita. 
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de SedinTa, care invedereaza faptul ca a fost solicitata judecata in lipsa conform prevederilor art. 223 alin. (3) Cod de procedura civila, dupa care,
Curtea constata cauza in stare de judecata Si in raport de prevederile art. 394 Cod procedura civila, o reTine in pronunTare. 
 
C U R T E A,
 
Deliberand asupra cererii de faTa,
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instanTe sub nr. XXXXXXXXXXX din data de 28. 02. 2020, reclamantul  B D, in contradictoriu cu parata  SRL, societate in insolvenTa, a formulat contestaTie impotriva Deciziei nr. 19/03. 02. 2020 emisa de parata, solicitand ca in baza probelor ce vor fi administrate sa se dispuna anularea acestei decizii, intrucat considera ca este lovita de nulitate absoluta, reintegrarea sa in condiTiile anterioare deciziei Si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu valoarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, incepand cu data de concediere Si pana la data repunerii sale in situaTia de dinaintea concedierii. 
Prin sentinTa civila nr. 609 din  data de 13. 08. 2020 pronunTata de Tribunalul IalomiTa - SecTia civila, in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, a fost admisa excepTia nulitaTii absolute a deciziei nr. 19 din 03. 02. 2020, emisa de parata  SRL, invocata de reclamant. 
A fost admisa cererea formulata de reclamantul B D, in contradictoriu cu parata  SRL – societate in insolvenTa,  prin l_ judiciar,, Expert InsolvenTa  SPRL”. 
in temeiul art. 80 alin. 1 din Codul muncii s-a dispus anularea deciziei nr. 19 din 03. 02. 2020, emisa de parata  SRL Si a fost obligata parata catre reclamant la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei de concediere Si pana la data plaTii efective. 
in temeiul art. 80 alin. 2 din Codul muncii s-a dispus repunerea parTilor in situaTia anterioara emiterii deciziei de concediere, respectiv reintegrarea reclamantului in funcTia de Sef atelier in cadrul atelier AMA. 
S-a luat act ca parTile nu au solicitat cheltuieli de judecata. 
Pentru a pronunTa aceasta sentinTa, prima instanta a reTinut urmatoarele:
in baza probelor aflate la dosar – inscrisuri, interogatoriul paratei – Si a susTinerilor necontestate ale parTilor, instanta a reTinut ca reclamantul a fost o perioada indelungata salariat la societatea parata. 
Prin decizia nr. 19 din 03. 02. 2020 (depusa la dosarul cauzei fila 8), emisa de parata, aceasta a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, din iniTiativa angajatorului, incepand cu data de 05. 02. 2020, in temeiul art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a din Codul muncii . 
An alizand cu prioritate, in conformitate cu dispoziTiile art. 248 alin. 1 din Codul de procedura civila excepTia nulitaTii absolute, invocata de catre reclamant, tribunalul a apreciat ca aceasta este intemeiata Si in consecinTa o va admite, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare. 
Potrivit legislaTiei muncii, atunci cand se dispune concedierea salariatului, angajatorul are obligatia sa emita o decizie scrisa in acest sens sau o dispoziTie, care trebuie sa conTina in mod obligatoriu, dupa caz, elementele prevazute la art. 76 sau 252 alin. (2) din art. 279 , acesta fiind singurul act prin care se poate dispune concedierea, act ce iSi produce efectele de la data comunicarii lui salariatului Si care poate fi analizat de instanta spre a se putea stabili legalitatea Si temeinicia sa, in termenul prevazut de lege. 
Astfel, potrivit dispoziTiilor art. 62, alin. 3 Si art. 76 din Codul muncii , concedierea se realizeaza numai prin decizie scrisa, care, sub sancTiunea nulitaTii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt Si in drept Si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata Si instanta judecatoreasca la care se contesta. 
Relevante in cauza sunt Si dispoziTiile art. 78, art. 79 Si art. 80 din Codul muncii , ce stabilesc ca : art. 78,, Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta. ,,. 
art. 79,, in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere. ,, . 
art. 80,,(1) in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei Si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. 
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune parTile in situaTia anterioara emiterii actului de concediere. 
(3) in cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situaTia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive Si irevocabile a hotararii judecatoreSti. 
De asemenea, prevederile art. 62 alin. 2 din Codul muncii stabilesc ca : in cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziTiilor art. 247 - 252. 
Prin urmare, deciziei ce face obiectul litigiului de faTa – de sancTionare disciplinara a unui salariat – ii sunt aplicabile prevederile art. 252 alin. (2) din art. 279 , ce au urmatorul conTinut: „Sub sancTiunea nulitaTii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in condiTiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept in baza caruia sancTiunea disciplinara se aplica; e) termenul in care sancTiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sancTiunea poate fi contestata”. 
Prin cererea adresata instanTei, reclamantul a susTinut ca nu sunt indeplinite cerinTele art. 252 alin. (2) lit. A Si lit. C din art. 279 , susTinere pe care tribunalul a considerat-o intemeiata. 
ASa cum rezulta din examinarea deciziei contestate, aceasta nu intruneSte condiTiile prevazute de art. 252 alin. (2) lit. a) Si c) din art. 279 , privitoare la „descrierea faptei care constituie abatere disciplinara” Si la indicarea in decizie a motivelor „pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile”. 
Astfel, in calitate de emitenta a deciziei, parata s-a mulTumit sa descrie extrem de succint abaterea disciplinara, aratand ca reclamantul „a inregistrat un numar mai mare de 3 absenTe nemotivate”, fara a preciza, in concret, la ce date a absentat nemotivat de la serviciu reclamantul, in cuprinsul deciziei respective fiind facute doar referiri la pontajele lunilor septembrie 2019, decembrie 2019 Si ianuarie 2020. O asemenea descriere este absolut insuficienta Si nu respecta exigenTele impuse de art. 252 alin. (2) lit. a) din art. 279 . 
Simpla Si lapidara afirmaTie referitoare la existenTa „unui numar mai mare de 3 absenTe nemotivate” acumulate de salariat, nu poate fi considerata ca intruneSte cerinTa prevazuta lege, ea avand natura unei simple susTineri, iar nu a unei motivari, a unei demonstraTii sau argumentari. (in acelaSi sens a se vedea C. _ VII-a pentru cauze privind conflicte de munca Si asigurari sociale, Decizia nr. 1556/A din 7 mai 2015, in RRDM nr. 6/2015, p. 124). 
Descrierea faptei savarSite constituie o cerinTa esenTiala Si distincta aSa incat, pe de o parte, angajatul sa poata formula aparari faTa de susTinerile angajatorului Si, pe de alta parte, instanta sa poata verifica in concret atat existenTa faptei cat Si daca prin aceasta s-au incalcat prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil. 
De asemenea Si in ceea ce priveSte critica de nelegalitate a reclamantului ce vizeaza neindeplinirea cerinTei art. 252 alin. (2) lit. C din art. 279 , instanta apreciaza ca afirmaTia reclamantului este corecta. 
in acest sens, tribunalul a constatat ca, in cursul cercetarii prealabile, reclamantul a facut anumite aparari prin care a invederat ca nu a absentat nemotivat intrucat a anunTat ca are probleme medicale Si a solicitat verbal acordarea de invoire, sau concediu de odihna in vederea efectuarii tratamentului medical recomandat (vezi fila 10 dosar), condiTii in care, conform art. 252 alin. (2) lit. c) din art. 279 s-ar fi impus ca in decizia de concediere sa se regaseasca motivarea in fapt Si in drept in baza careia au fost inlaturate apararile formulate de salariat. 
Motivele care au condus la concedierea angajatului trebuie aratate, in concret, astfel cum art. 76 alin. 1 lit. a Si art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii obliga, nefiind posibila expunerea acestora prin acte adiacente sau pe parcursul judecaTii, in condiTiile in care art. 79 din art. 279 prevede ca, in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in faTa instanTei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere, ceea ce conduce, in mod indubitabil, la concluzia ca decizia de concediere trebuie sa conTina motivarea integrala  pentru care s-a dispus concedierea. 
in cuprinsul deciziei contestate nu exista o astfel de motivare. 
Astfel dupa cum textul legal impune, motivele de fapt care determina concedierea trebuie cuprinse, in mod obligatoriu, in insaSi decizia de concediere, acesta fiind unicul act care produce efecte sub aspectul incetarii raporturilor de munca dintre parTi. Prin urmare, decizia de concediere nu poate fi completata prin acte anterioare sau ulterioare adoptate de angajator, fiind necesara prezentarea, in concret, nu neaparat foarte extins, insa obligatoriu explicit, in decizia de concediere, a motivelor care au condus la masura concedierii, nefiind suficient a se face doar trimitere la anumite acte emise de angajator in organizarea activitaTii. 
ASadar, Decizia nr. 19 din 03. 02. 2020, emisa de parata, supusa analizei instanTei, in mod categoric nu respecta exigenTele impuse de art. art. 252 alin. (2) lit. a) Si c) din art. 279 , intrucat abaterea reTinuta nu este suficient descrisa Si nu sunt precizate motivele pentru care ar fi fost inlaturate apararile formulate de salariat, situaTie faTa de care, concedierea este dispusa cu incalcarea procedurii prevazute de lege, fiind astfel lovita de nulitate conform disp. art. 78 din Codul muncii . 
Avand in vedere considerentele anterior expuse, probatoriul aflat la dosar Si dispoziTiile legale evocate mai sus, tribunalul a admis excepTia nulitaTii absolute, invocata in cauza de reclamant. 
in consecinTa, instanta a admis cererea formulata de reclamant Si in baza art. 80 alin. 1 din Codul muncii a dispus anularea deciziei nr. 19 din 03. 02. 2020, emisa de parata  SRL Si a obligat parata catre reclamant la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei de concediere Si pana la data plaTii efective. 
Totodata, in temeiul art. 80 alin. 2 din Codul muncii a dispus repunerea parTilor in situaTia anterioara emiterii deciziei de concediere, respectiv reintegrarea reclamantului in funcTia de Sef atelier in cadrul atelierului AMA. 
Pentru ca se impune admiterea cererii reclamantului ca urmare a admiterii excepTiei nulitaTii, tribunalul nu a mai analizat celelalte critici formulate de reclamant, intrucat acest demers nu se mai impune Si ar fi inutil. 
in baza principiului disponibilitaTii ce guverneaza prezentul litigiu, s-a luat act ca parTile nu au solicitat cheltuieli de judecata. 
impotriva acestei sentinTe, la data de 16. 09. 2020 parata S. C. C H C SRL, prin l_ judiciar,,Expert InsolvenTa  SPRL” a formulat cerere de apel Si cerere de suspendare provizorie a executarii hotararii apelate, in temeiul art. 450 Cod procedura civila, pana la judecarea definitiva a cauzei. 
Prin cererea formulata, petenta apelanta a solicitat sa se dispuna admiterea apelului Si schimbarea in integralitate a hotararii apelate ca fiind netemeinica Si nelegala in sensul respingerii in tot a cererii formulata de fostul salariat BAJAN D. 
Petenta susTine ca, impotriva susTinerilor intimatului-reclamant, sentinTa civila nr. 609/F/13. 08. 2020 nu este definitiva, ea putand fi atacata cu apel in termen de 10 zile de comunicare. 
Mai mult de atat, in ceea ce priveSte puterea executorie a acestei sentinTe civile, aducem in atenTia instanTei de judecata urmatoarele aspecte:
Este adevarat ca este in interesul salariatului de a pune in executare o hotarare care nu este definitiva, insa aceasta executare provizorie este insoTita de riscul ca salariatul sa fie obligat sa returneze catre societatea in faliment tot ce a obTinut in prima instanta, in urma judecarii cererii noastre de apel. 
in opinia petentei apelante, reintegrarea intimatului-reclamant in funcTia de Sef atelier in cadrul Atelierului AMA nu poate fi pusa in executare decat in urma soluTionarii cererii de apel, in situaTia in care instanta de control judiciar menTine soluTia instanTei de fond iar sentinTa civila nr. 609/F/13. 08. 2020 ramane astfel definitiva. 
Hotararile date de prima instanta sunt executorii de drept in materia litigiilor de munca, doar in urmatoarele situaTii, deoarece art. 448 Cod procedura civila (care reprezinta dreptul comun in materie Si care vine in completarea prevederii speciale din art. 279 ) stabileSte, expres, faptul ca: „hotararile primei instanTe sunt executorii de drept cand au ca obiect: 2. plata salariilor sau altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum Si a sumelor cuvenite, potrivit legii, Somerilor; 3. despagubiri pentru accidente de munca”. Prin urmare, dispoziTia cu privire la reintegrarea in munca nu este executorie, opinie impartaSita de o parte a doctrinei, la care achieseaza Si petenta. 
Societatea angajatoare este o societate aflata in procedura de faliment, dizolvata, care urmeaza sa-Si inceteze activitatea Si sa fie radiata din Registrul comerTului. Pentru acest motiv lichidatorul judiciar a solicitat societaTii, la intrarea in faliment, prin notificarea nr. 2555/23. 03. 2020-anexata, ca in baza planului de inchidere a activitaTii sa propuna structura de personal care va fi menTinut exclusiv pentru paza Si conservarea activelor. Prin urmare, reintegrarea in acest moment a intimatului va fi urmata imediat de disponibilizarea acestuia in baza planului de restructurare a personalului, conform dispoziTiilor art. 123, alin. (7) Si (8) din Legea nr. 85/2014. 
in concluzie, prin raportare la toate aceste considerente, C H C S. R. L. solicita, alaturi de cererea de apel Si suspendarea provizorie a executarii SentinTei civile nr. 609/F/13. 08. 2020, pronunTata de Tribunalul IalomiTa in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, pana la soluTionarea apelului, in temeiul art. 450 din Codul de procedura civila. 
Prin intampinarea formulata la data de 22. 09. 2020, intimatul B D solicita fie respinsa cererea de suspendare a executarii provizorii a SentinTei Civile nr. 609/F/13. 08. 2020, pronunTata de Tribunalul IalomiTa in dosarul civil nr. XXXXXXXXXXX, formulate de petenta-parata. 
Legea nr. 53/2003 (Codul muncii ) este o lege speciala iar prevederile legii speciale primeaza prevederilor legii normale. Conform art. 274 din Codul muncii „Hotararile pronunTate in fond sunt definitive Si executorii de drept. ”
Din text se inTelege ca inca de la pronunTare sunt executorii in intregul lor Si nu in parte. Daca pot fi atacate cu apel inseamna ca executarea este provizorie iar intimatul iSi asuma riscul unei returnari. 
ASadar, reintegrarea sa poate fi pusa in executare chiar Si inaintea soluTionarii cererii de apel formulate de catre petenta. 
in cazul intimatului, hotararea judecatoreasca a statuat asupra a doua excepTii de nulitate absoluta. 
Conform art. 430 alin. l, alin. 2 Si alin. 4 din NCPr. Civ. hotararea judecatoreasca are autoritate provizorie de lucru judecat in ceea ce priveSte intreg dispozitivul el Si deci poate fi pusa in executare provizorie. 
Anexeaza copie dupa certificatul de Grefa eliberat de Tribunalul IalomiTa, care cuprinde SentinTa Civila nr. 609/f/13. 08. 2020. 
Prin cererea nr. 5075/19. 08,2020 depusa de catre intimat la Registratura societaTii C, a solicitat o punere in executare pe cate amiabila. Anexeaza copie. 
Pe data de 01 sept 2020, societatea C a emis Decizia nr. 166 prin care a fost reincadrat din data de 04 sept 2020. Anexeaza copie. 
inca nu s-a efectuat plata despagubirilor calculate deja. 
Avand in vedere motivele expuse, solicita sa fie respinsa cererea de suspendare a executarii provizorii formulate de petenta-parata ca fiind netemeinica. 
Examinand apelul formulat Si probele administrate in cauza, cercetand pricina in limitele prevazute de art. 477 Si urmatoarele Cod procedura civila, se reTin urmatoarele:
Apelul formulat este analizat in limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, potrivit prevederilor art. 477 C. pr. civ. , in raport de aspectele care in mod concret au fost criticate in cererea de apel. imprejurarea ca potrivit prevederilor art. 476 al. 1 C. pr. civ. apelul exercitat in termen provoaca o noua judecata asupra fondului nu are semnificaTia faptului ca judecatorul s-ar putea sau ar trebui sa se substituie apelantului in completarea cererii de apel cu imprejurari pe care acesta din urma nu le-a criticat. De asemenea, art. 476 alin. 2 C este neechivoc in a stipula ca ” in cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunTa, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta”, aceasta fiind Si situaTia in cauza, nefiind formulate motive de apel, deSi hotararea primei instanTe a fost comunicata apelantei atat la sediul social, cat Si la cel al lichidatorului judiciar. 
P rin decizia nr. 19/03. 02. 2020 emisa de  SRL, intimatul- contestator B D a fost sancTionat cu desfacerea contractului de munca pentru inregistrarea unui numar mai mare de 3 absenTe nemotivate. 
Se arata in decizie ca aceasta fapta reprezinta incalcarea de catre salariat a art. 45 alin. 1 din Regulamentul intern al societaTii. 
SoluTia instanTei de fond de constatare a nulitaTii absolute a respectivei decizii pentru neindeplinirea condiTiilor impuse de dispoziTiile art. 252 art. 279 este legala Si temeinica. 
Astfel, Curtea constata incidenTa in cauza a dispoziTiilor art. 252 art. 279 , care reglementeaza imperativ elementele pe care trebuie sa le conTina o decizie de sancTionare disciplinara. 
P otrivit art. 252 alin. (2) din Lega 53/2003, „Sub sancTiunea nulitaTii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a ) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara . 
Tribunalul a constatat cu privire la abaterile disciplinare reTinute in sarcina reclamantului ca sunt insuficient descrise, in principal pentru ca  in decizia de sancTionare nu se arata data la  care au fost savarSite. 
Curtea subliniaza in primul rand faptul ca nu exista o prevedere legala care sa cuprinda o definiTie a noTiunii de „descriere a faptei ” ca element obligatoriu al unei decizii de sancTionare disciplinara, aprecierea cu privire la indeplinirea acestei condiTii imperative fiind lasata exclusiv in competenTa instanTelor de judecata. 
in al doilea rand descrierea faptei imputate nu poate fi una generica Si trebuie sa cuprinda suficiente elemente pentru a se putea verifica temeinicia aplicarii sancTiunii, respectiv pentru a se putea individualiza sancTiunea aplicata de angajator . 
Curtea reTine ca sintagma „descrierea faptei care constituie abatere disciplinara” presupune indicarea unor elemente esenTiale care sa contureze cu claritate  fapta imputata angajatului, cum ar fi, de exemplu,  data sau intervalul savarSirii acesteia,  intrucat savarSirea unei fapte indiferent de natura ei inseamna timp Si spaTiu, elemente indispensabile care produc consecinTe juridice. 
in ceea ce priveSte obligativitatea menTionarii datei la care faptele au fost savarSite abaterile, chiar daca dispoziTiile art. 252 alin 2 art. 279 nu precizeaza expres necesitatea acestui element din cuprinsul deciziei de sancTionare disciplinara, este evident ca data savarSirii faptelor reprezinta un element esenTial al descrierii acestora, in lipsa caruia nu sunt identificabile efectiv faptele imputate, nici nu se poate aprecia daca a fost sau nu respectat de catre angajator termenul de aplicare a sancTiunii, prevazut de art. 252 alin 1 art. 279 . 
Cele doua instituTii -descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara Si prescripTia aplicarii sancTiunii disciplinare- sunt intr-o legatura directa, caci neindeplinirea condiTiei de descriere a faptei prin lipsa datei savarSirii acesteia determina imposibilitatea analizarii incidenTei prescripTiei dreptului angajatorului de a aplica sancTiunii disciplinare. 
Nu pot fi ignorate de catre instanta de judecata prevederile art. 252 din art. 279 care impun o anumita forma a deciziei de sancTionare disciplinara, sub sancTiunea nulitaTii absolute, pentru a se trece la analiza temeiniciei aplicarii sancTiunii disciplinare. Analiza elementelor obligatorii de forma impuse de art. 252 art. 279 primeaza in raport cu aprecieri privind temeinicia sancTionarii disciplinare a salariatului. 
in cauza dedusa judecaTii Curtea constata ca abaterile imputate intimatului-contestator nu au fost corespunzator descrise. Nu rezulta din decizie cate absenTe nemotivate ar fi avut salariatul (pentru aprecierea gradului de vinovaTie a acestuia ori pentru circumstanTierea situaTiei in care s-au produs faptele), nici datele cand a lipsit . 
Fara indicarea acestor elemente nu se poate stabili de catre instanta de judecata data producerii faptelor Si in ce circumstanTe s-au produs acestea. 
Prin urmare, elementele indicate in decizia de concediere disciplinara nu reprezinta o descriere a faptelor in inTelesul prevederilor art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 . 
in plus aceste dispoziTii legale impun ca descrierea faptelor imputate angajatului sa se faca in chiar decizia de sancTionare disciplinara, fara ca prevederea legala sa permita completarea descrierii din decizie cu descrierea faptelor in alte acte interne ale societaTii angajatoare . 
Lipsa descrierii faptelor imputate este suficienta pentru a determina nulitatea deciziei de sancTionare disciplinara. 
De asemenea, Curtea noteaza ca art. 252 alin. 2 lit. c din art. 279 prevad, sub aceeaSi sancTiune a nulitaTii absolute, ca decizia de sancTionare disciplinara urmeaza a cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in condiTiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea, fiind vorba despre motive indicate in concret, prin raportare la situaTia de fapt, iar nu despre reproducerea mecanica a unor prevederi legale. Or, deSi intimatul-contestator a formulat aparari cu privire la motivul pentru care ar fi absentat – f. 10 din dosarul primei instanTe, totuSi nu au fost analizate in cuprinsul deciziei nr. 19/03. 02. 2020, pentru a se motiva eventuala inlaturare a acestora. 
FaTa de toate considerentele evocate anterior, vazand Si disp. art. 480 alin. 1 C, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat. 
 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE
iN NUMELE LEGII
DECIDE:
 
 
Respinge apelul formulat de apelanta parata S . C. C H C SRL, cu sediul social in Slobozia,, Jud. IalomiTa, inregistrata la Registrul ComerTului de pe langa Tribunalul IalomiTa cu nr. JXXXXXXXXXX, C. U. I. RO xxxxxxxx, prin l_ judiciar,,Expert InsolvenTa  SPRL”, cu sediul in D_, . 2, _, inscrisa in Registrul Formelor de Organizare al UNPIR cu nr. RFOII 0202/2006 Si avand codul unic de inregistrare RO xxxxxxxx, impotriva sentinTei civile nr. 609 din  data de 13. 08. 2020 pronunTata de Tribunalul IalomiTa - SecTia Civila, in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul reclamant B D, CNPxxxxxxxxxxxx9, cu domiciliul in Slobozia, . D4, _, J IalomiTa, ca nefondat. 
Definitiva. 
PronunTata azi, 23. 10. 2020, prin punerea soluTiei la dispoziTia parTilor de catre grefa instanTei.