Cabinet avocat Dreptul muncii

Conform contractului de munca nr. I763/320388/16.09.2009 (filele 25-28), incheiat intre parata „.........S.R.L. Buzau, in calitate de angajator, si reclamantul..........., salariat, reclamantul a fost angajat pe durata determinata, de o luna, incepand cu 28.01.2009, in functia de muncitor necalificat.

Prin actul aditional nr. 1/2009 contractul de munca a fost prelungit cu 6 luni, pana la 28.08.2009, iar la data de expirarii, a fost incheiat actul aditional nr. 2/2009 (fila 30), potrivit caruia contractul de munca a fost modificat in privinta duratei, fiind pe o perioada nedeterminata. O alta modificare a contractului individual de munca a intervenit incepand cu 09.03.2011, prin actul aditional nr. 3/2011 (fila 31), in ceea ce priveste locul de munca si acordarea unui spor de 7% pentru conditii specifice.
Prin dispozitia nr. 194/08.07.2013 (fila 6), parata a dispus sanctionarea reclamantului cu diminuarea salariului de baza cu 10% pe luna iunie 2013, conform art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii, pentru incalcarea art. 19 alin. 2 lit. a si e din Regulamentul de Ordine Interioara, retinandu-se referatul intocmit de catre.........., in calitate de coordonator. S-a mentionat la situatia de fapt ca, la data de 26.06.2013, reclamantul nu a bobinat sarja de acryl 88647-Swallow, iar cand i s-a atras atentia de catre coordonatorul de schimb sa dea explicatii, a devenit recalcitrant. Cat priveste apararile salariatului, acestea nu au fost retinute, apreciindu-se ca nu au fost prezentate argumente exoneratoare de raspundere si ca se face vinovat de incalcarea prevederilor Regulamentului de Ordine Interioara.
Tribunalul constata ca, la data de 03.07.2013, a fost inregistrata la societatea parata cererea coordonatorului de schimb, .........., din data de 27.06.2013, conform careia s-a propus sanctionarea reclamantului ..........pentru fapta din ziua de 26.06.2013, cand nu a terminat de bobinat sarja de acryl, iar dupa ce i s-au cerut explicatii, a devenit recalcitrant. Parata l-a convocat pe reclamant cu scrisoarea nr. 3319/04.07.2013 (fila 43), pentru efectuarea cercetarii prealabile, in temeiul art. 251 alin. 1 din Codul muncii, solicitandu-i sa se prezinte la 05.07.2013, ora 15.30, la sediul societatii. S-a mentionat in convocare fapta pentru care s-a declansat procedura cercetarii disciplinare, astfel cum a fost descrisa in referatul coordonatorului de schimb. Reclamantul a semnat de primire convocarea, dupa cum rezulta din acest inscris.
A fost intocmit raportul de cercetare disciplinara prealabila nr. 3395/07.07.2013 (filele 44-45), conform caruia s-a constatat de catre comisia constituita in acest scop ca reclamantul are un comportament violent verbal fata seful sau, i se adreseaza necorespunzator, devine recalcitrant atunci cand i se atrage atentia asupra neindeplinirii unor sarcini de serviciu.
O alta decizie contestata de catre reclamant a fost cea de suspendare a contractului individual de munca. Instanta constata ca, prin dispozitia nr. 205/15.07.2013 (fila 7), societatea parata a decis suspendarea contractului individual de munca al reclamantului, incepand cu 15.07.2013, pentru efectuarea cercetarii prealabile. S-a mentionat in dispozitie ca a fost avut in vedere referatul nr. 3499/15.07.2013, intocmit de catre seful sectiei vopsitorie, Preda Mariana, conform caruia reclamantul i-ar fi adus grave injurii, amenintari, in urma carora a facut plangere la politie. Parata a mentionat in dispozitie ca faptele se repeta de doua saptamani, apreciindu-se ca reclamantul prezinta un pericol la locul de munca.
Dupa efectuarea cercetarii disciplinare, parata a emis decizia nr. 223/31.07.2013 (fila 66), prin care a decis, incepand cu 31.07.2013, desfacerea disciplinara a contractului de munca incheiat cu reclamantul. Aceasta decizie i-a fost comunicata reclamantului la data de 02.08.2013, astfel cum rezulta din confirmarea de primire de la fila 67, dupa data inregistrarii contestatiei la Tribunalul Buzau (01.08.2013). Reclamantul nu si-a completat cererea de chemare in judecata si cu contestatia impotriva deciziei nr. 223/31.07.2013 si nici nu a facut dovada contestarii separate a actului prin care s-a decis incetarea contractului de munca.
Motivele de fapt si de drept:
Instanta constata ca obiectul conflictului de munca il reprezinta constatarea nelegalitatii si netemeiniciei dispozitiei de sanctionare nr. 194/08.07.2013 si a dispozitiei de suspendare nr. 205/15.07.2013.
In ceea ce priveste dispozitia nr. 194/08.07.2013, reclamantul nu a indicat o alta situatie de fapt decat cea care a rezultat din cercetarea prealabila si care a fost retinuta pe baza probei cu inscrisuri, la pct. 5 din prezenta hotarare, ci a sustinut ca motivele ar fi neintemeiate, iar sanctiunea ar fi o razbunare a sefei de sectie. Instanta constata ca, intre reclamant si sefa sectiei vopsitorie, ........., a existat un conflict, dupa cum au declarat martorii ....... (declaratiile de la filele 64 si 65), ca urmare a unui referat pe care l-a intocmit seful de sectie (nr. 3499/15.07.2013 – fila 33). Se poate observa ca sesizarea a fost inregistrata dupa emiterea deciziei de sanctionare (la 08.07.2013) si nu se refera la faptele pentru care a fost sanctionat reclamantul. Astfel, masura de diminuare a salariului de baza cu 10% pentru o luna a fost decisa pentru fapta din data de 26.06.2013, cand reclamantul nu a bobinat sarja de acryl 88647-Swallow, iar cand i s-a atras atentia de catre coordonatorul de schimb sa dea explicatii, a devenit recalcitrant. Abaterile constau intr-o inactiune (neindeplinirea sarcinilor de serviciu) si o actiune (atitudine necorespunzatoare fata de seful sau).
In drept, fapta reclamantului, de a nu isi indeplini corespunzator atributiile de serviciu (nu a bobinat sarja de acryl 88647-Swallow la data de 26.06.2013), constituie abatere disciplinara, in baza art. 247 alin. 2 din Codul muncii, ca urmare a incalcarii obligatiilor pe care le avea in temeiul contractului individual de munca (lit. K pct. II lit. a), art. 19 alin. 2 lit. a din Regulamentul de ordine interioara (filele 23-24).
Fapta de a adresa injurii conducatorului ierarhic constituie abatere in temeiul art. 247 alin. 2 din Codul muncii, prin incalcarea normelor precizate la art. 17 alin. 2 lit. a si art. 19 alin. 2 lit. e din Regulamentul de ordine interioara.
Conform art. 247 alin. 2 din Codul muncii, „abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.”
Decizia emisa cuprinde toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii, conform art. 252 alin. 2 din Codul muncii: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara (alin. 2); precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat (art. 19 alin. 2 lit. a si e din Regulamentul intern); motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea (sunt indicate la descrierea situatiei de fapt); temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica (art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii); termenul in care sanctiunea poate fi contestata (in dispozitiv); instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata (a fost precizat Tribunalul Buzau).
Faptele descrise au fost savarsite cu vinovatie, iar cat priveste sanctiunea aplicata, tribunalul constata ca societatea parata a individualizat corect sanctiunea disciplinara luata, avand in vedere ca reclamantul nu si-a respectat atributiile de serviciu, a ignorat dispozitia conducatorului ierarhic, prin nerespectarea atributiilor de serviciu, conform fisei postului si regulamentului, s-au produs pagube materiale, puteau fi consecinte grave cu privire la activitatea altor sectii. Sanctiunea, de reducere a salariului de baza cu 10% pe o luna, este prevazuta de art. 248 alin. 1 lit. c din Codul muncii (reducerea salariului de baza pe o durata de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;) este corespunzatoare cu gravitatea abaterii disciplinare, savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele criterii reglementate de art. 250 din Codul muncii: a) imprejurarile in care a fost savarsita fapta (care au fost descrise mai sus); b) gradul de vinovatie a salariatului (a existat si vinovatia contestatorului, care nu si-a indeplinit corespunzator atributiile de serviciu si a avut un comportament necorespunzator fata de seful ierarhic) c) consecintele abaterii disciplinare (pagube materiale, starea de pericol creata prin atitudinea necorespunzatoare); d) comportarea generala in serviciu a salariatului si e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta (reclamantul a mai fost sanctionat pentru fapte de violenta, cu avertisment, conform dispozitiei nr. 82/14.04.2010 – fila 47, iar din declaratiile martorilor a rezultat un comportament necorespunzator al reclamantului).
Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, retinand ca sunt abateri savarsite cu vinovatie, contestatia impotriva dispozitiei nr. 194/08.07.2013 va fi respinsa.
In ceea ce priveste decizia de suspendare a contractului individual de munca (dispozitia nr. 205/15.07.2013), capatul 2 din contestatie, instanta a retinut ca, in vederea cercetarii disciplinare a abaterii mentionate in referatul nr. 3499/15.07.2013 (fila 33), parata a decis suspendarea raporturilor de munca, fata de comportamentul neadecvat in timpul serviciului, apreciat a fi periculos.
Din punct de vedere al conditiilor de fond si forma, instanta constata ca dispozitia respecta prevederile art. 52 alin. 1 lit. a din Codul muncii, conform carora, pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului. Reclamantul a sustinut ca nu reprezinta un pericol, invocand si o imprejurare legata de cercetarea efectuata de catre politie, conform careia nu ar fi vinovat. Din declaratiile martorilor, coroborate cu plangerea sefului de sectie.........., inregistrata la politie sub nr. 1130/29.06.2013 (fila 69), si adresa nr. R/6033638/19.07.2013 a Inspectoratului de Politie Judetean Buzau (fila 70), rezulta insa ca reclamantul a fost sanctionat contraventional in temeiul Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice. Masura suspendarii este considerata oportuna, in raport de comportamentul reclamantului, in timpul serviciului prestat la societatea parata, iar motivele invocate in contestatie si raspunsul la intampinare, cu privire la netemeinicia masurii de desfacere a contractului de munca nu pot fi analizate, deoarece reclamantul nu a contestat si decizia nr. 223/31.07.2013 (care i-a fost comunicata dupa inregistrarea actiunii).
  Tribunalul mentioneaza dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul muncii: „In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului”. Neputandu-se analiza vinovatia salariatului, cat timp nu a fost contestata si decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca, instanta va respinge si contestatia impotriva dispozitia nr. 205/15.07.2013 si cererea de reintegrare in locul de munca. Fiind respinse primele doua capete de cerere (principale), instanta va respinge si cererile accesorii, avand ca obiect obligarea paratei la plata salariilor si a sporurilor aferente, neincasate, incepand cu 15.07.2013 pana la reintegrarea efectiva la locul de munca, la plata bonurilor de masa incepand cu data de 15.07.2013 pana la reintegrarea efectiva, si la plata concediului de odihna ce i se cuvenea pana la reintegrarea in munca, cu obligarea si la cheltuieli de judecata.
Hotararea este supusa numai apelului, in termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 214 si art. 215 din Legea nr. 62/2011.
Potrivit art. 471 alin. 1 din Codul de procedura civila, sub sanctiunea nulitatii, apelul se depune la instanta a carei hotarare se ataca.