• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Motivarea deciziei de concediere. Mentiunea in cuprinsul deciziei de concediere a unor note interne de constatare nu complineste elementele ce trebuie inscrise in mod obligatoriu

Hotararea nr. 2580 din data de 26 iunie 2016
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 9333 din data de 09.10.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. ...X, a fost admis contestatia formulata de contestatorul V. G., in contradictoriu cu intimatul I. National de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie C., s-a anulat              Decizia nr. 663/06.06.2013 emisa de intimata; a fost obligata intimata sa reintegreze contestatorul in postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere; a fost obligata intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva in functia detinuta anterior; a fost obligata intimata la plata catre contestator a sumei de 6000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat partial).

Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Intre partile din prezenta cauza au avut loc raporturi de munca incepand cu data de 01.12.2005, cand contestatorul a fost angajat pe perioada nedeterminata in functia de inginer constructii la Departamentul Tehnic, conform contractul individual de munca  inregistrat sub nr. 3912/1995.

Din actele aditionale de la dosar se retine ca incepand cu data de 26.01.2007, contestatorul a ocupat postul de Sef serviciu investitii, iar mai apoi incepand cu data de 07.05.2010 a fost incadrat in functia de inginer IA in cadrul Serviciului Tehnic - Investitii - IT - Transporturi.

Prin decizia nr. 663 din 06.06.2013 emisa de intimata s-a dispus incetarea contractului individual de munca incheiat intre parti, in temeiul art. 65 din Codul Muncii.

Sesizat cu contestatia impotriva deciziei de concediere, tribunalul a verificat daca aceasta indeplineste conditiile imperative de forma prevazute de art. 76 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv daca decizia cuprinde motivele care determina concedierea si durata preavizului precum si daca desfiintarea locului de munca respecta cerintele  prevazute de art. 65 Codul muncii, pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Din continutul deciziei care face obiectul prezentei actiuni instanta a retinut ca respectiva concediere a fost motivata de desfiintarea postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizarii Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie „C.” prin modificarea structurii organizatorice si functionale. (f 14 - 15), fiind invocate Ordinul nr. 28/23.01.2013 al ministrului sanatatii privind aprobarea noii structuri organizatorice a institutului si Hotararea Consiliului de Administratie nr. 122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri functionale (statul de functii) a Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie „C.”.

Nu s-a putut aprecia ca decizia nu este motivata, fiind indicate in actul de incetare a contractului individual de munca atat cauza desfiintarii locului de munca cat si actele doveditoare, existand suficiente elemente pe baza carora sa se poata verifica temeinicia masurii luate de angajator.

A fost considerata ca fiind  indeplinita si conditia indicarii in cuprinsul deciziei precum si cea a respectarii duratei preavizului, de 20 de zile lucratoare, astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosar (f 14 47), incetarea contractului individual de munca la 7 zile dupa expirarea preavizului neconstituind un motiv de nelegalitate a deciziei.

In ceea ce priveste critica contestatorului cu privire la nerespectarea de catre intimata angajatoare a dispozitiilor art. 59 lit. d din Contractul Colectiv de munca nr. .../03.12.2012 in sensul mentionarii in mod obligatoriu in decizia de concediere a listei tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, instanta a apreciat-o neintemeiata. Aceasta intrucat textul din contractul colectiv de munca a instituit aceasta obligativitate „in conditiile Codului Muncii”, or avand in vedere Decizia nr. 6/2011 a ICCJ, data in recursul in interesul legii, publicata in M. Of. Partea I nr. 444 din 24.06.2011 prin care s-a stabilit ca „dispozitiile art. 74 alin 1 lit. d din Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive care nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul Muncii”, lipsa unei astfel de mentiuni din cuprinsul deciziei de concediere nu atrage sanctiunea nulitatii acesteia.

Apreciind respectate conditiile de legalitate ale deciziei de concediere, Tribunalul a procedat la verificarea temeiniciei acesteia prin prisma conditiilor prevazute de art. 65 alin 1 Codul Muncii.

Potrivit acestui text legal „concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana sa”.

In conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 Codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca determinata de dificultatile economice prin care trece angajatorul, de transformarile tehnologice sau de reorganizarea activitatii acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art. 65 alin 2).

Desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand acesta este suprimat din structura functional - organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii.

Desfiintarea locului de munca nu este efectiva in cazul in care postul nu este definitiv desfiintat, deoarece concedierea este urmata, la scurt timp, de reinfiintarea postului sau in cazul schimbarii denumirii postului.

Din organigramele si statele de functii anexate Ordinului nr. 1200 din 26.07.2011 a Ministrului Sanatatii (f 51 verso, f 107 - 109) rezulta ca de la, contestatorul ocupa unicul post de “Inginer IA”, in cadrul compartimentului „Tehnic Investitii”, fiind subordonat sefului de serviciu.

Potrivit organigramei aprobate prin Ordinul nr. 28 din 18.01.2013 al Ministrului Sanatatii, compartimentul in care lucra contestatorul a preluat personalul „administrativ” si „PSI” din C. Administrativ, PSI, Aprovizionare, Depozite, Transporturi, si-a schimbat denumirea in „Serviciul Tehnic, Administrativ, IT, PSI”, iar postul de „inginer 1A” a fost desfiintat (f 49, f 112, f 107).

Fata de cele expuse, avand in vedere suprimarea postului contestatorului din organigrama intimatei angajatoare si lipsa vreunei dovezi in sensul reinfiintarii acestuia la scurt timp, instanta a apreciat ca desfiintarea postului contestatorului a fost una efectiva.

Desfiintarea locului de munca are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv. Cauza desfiintarii locului de munca este reala daca desfiintarea este determinata de dificultati economice, de transformari tehnologice sau de reorganizarea activitatii.

Pentru a fi serioasa, desfiintarea locului de munca trebuie sa aiba la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si sa nu disimuleze realitatea.

Prin decizia de concediere se incearca a se demonstra caracterul obiectiv si serios al desfiintarii locului de munca ocupat de contestator prin trimitere la Ordinul nr. 28/23.01.2013 al ministrului sanatatii privind aprobarea noii structuri organizatorice a institutului si la Hotararea Consiliului de Administratie nr. 122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri functionale (statul de functii) a Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie „C.”. Niciunul dintre cele doua acte insa nu prezinta in continutul lor planul concret de reorganizare al institutiei  si modalitatea in care desfiintarea locului de munca al contestatorului ar putea duce la imbunatatirea activitatii institutului. (f 49, 101, 103)

S-a apreciat astfel, ca intimata nu a facut dovada caracterului real si serios al concedierii. Orice alte motive (inclusiv referirea la alte inscrisuri decat cele enumerate in decizia de concediere) invocate in intampinare nu pot fi supuse analizei in cadrul prezentei contestatii, avand in vedere dispozitiile art. 79 Codul Muncii potrivit carora „In caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere”.

Totodata, caracterul serios al concedierii este contrazis in speta si de publicarea intr-un ziar de larga circulatie, la data de 04.02.2013, la scurt timp dupa aprobarea noii organigrame prin Ordinul nr. 28 din 18.01.2013, a unui anunt de organizare a unui concurs de catre INCDMI C. pentru ocuparea a 6 posturi, unul dintre ele de „expert achizitii publice (jurist)”, in conditiile in care potrivit fisei postului contestatorului, principalele sale atributii erau legate de investitii si achizitii publice. (f 43, 49, f 53)

Chiar daca acest concurs nu a mai avut loc, intentia angajatorului, ca la scurt timp dupa desfiintarea postului sa angajeze un alt specialist in domeniul achizitiilor publice, pune la indoiala seriozitatea concedierii motivata de necesitatea eficientizarii activitatii pe fondul dificultatilor economice.

Pentru toate motivele expuse anterior, apreciind ca decizia contestata a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 65 Codul Muncii, Tribunalul a admis contestatia, a anulat decizia nr. 663/06.06.2013 emisa de intimata iar in  baza dispozitiilor art. 80 Codul muncii a obligat intimata la plata despagubirilor egale cu salariile de care a fost lipsit contestatorul de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

In baza art. 80 alin 2 C. M. a obligat intimata sa reintegreze contestatorul pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.

In ceea ce priveste solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, Tribunalul,  in temeiul art. 451 alin 2 N. c. p. c, apreciind ca suma pretinsa cu acest titlu, respectiv suma de 12. 663,74 lei, este vadit disproportionata fata de volumul de munca implicat de cauza (probatoriul administrat si imprejurarea ca dosarul a avut doua termene de judecata), a redus din oficiu onorariul avocatului.

Prin urmare, in temeiul art. 453 NCP, retinand culpa procesuala a intimatei si cele expuse anterior, a obligat intimata la plata catre contestator a sumei de 6000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat partial), dovedite cu inscrisurile de la filele 207 - 209.

Impotriva acestei hotarari, au declarat apel in termen legal si motivat intimat I. NATIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU MICROBIOLOGIE SI IMUNOLOGIE C. si contestatorul V. G., criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. art. 480 din Codul de procedura civila, apelantul-intimat I. NATIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU MICROBIOLOGIE SI IMUNOLOGIE C. arata ca instanta de fond in mod gresit a considerat ca este abuziva concedierea neanalizand cu prioritate documentele care au stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de munca si din care reiesea fara putinta de tagada faptul ca concedierea a avut un caracter efectiv, real si serios. Cauza desfiintarii locului de munca a fost determinata atat de dificultatile economice prin care trecea institutul la vremea aceea cat si de reorganizarea activitatii acestuia. Hotararea Consiliului de Administratie nr. 122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri functionale a INCDMI C. a avut la baza Ordinul nr. 28/23.01.2013 a Ministrului Sanatatii si ca atare aceasta Hotarare a preluat fara nici o alta modificare sau completare continutul Ordinului mai sus amintit. Consiliul de Administratie nu avea obligatia de a insera in Hotararea sa planul concret de reorganizare al I. N. C. D. M. I. C. si modalitatea in care desfiintarea locului de munca al contestatorului ducea la reorganizarea activitatii I. N. C. D. M. I. C. . De altfel nici Ministerul Sanatatii nu avea obligatia de a insera in Ordinul emis modalitatea concreta de reorganizare a l. N. C. D. M. I. C. prin raportare la normele de tehnica legislativa, de redactare a actului normativ emis in cauza, Instanta Fondului daca a constatat o nemotivare a Hotararii Consiliului de Administratie si a Ordinului Ministrului avea obligatia sa indice in hotararea atacata care anume texte de lege au fost incalcate. In mod eronat instanta se raporteaza la prevederile art. 79 din Codul Muncii potrivit carora „in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere”.

Astfel, se va observa ca intimata atat prin decizia de concediere cat si prin apararile formulate in fata instantei de fond nu a invocat alte motive pentru care au condus la desfacerea contractului individual de munca, aratand de fiecare data ca concedierea a fost determinata de motive care tin de reorganizarea l. N. C. D. M. I. C. si nu de motive care tin de persoana salariatului.

De asemene, se arata ca instanta de fond a apreciat eronat ca, caracterul serios al concedierii este contrazis de publicarea intr-un ziar de un anunt de organizarea unui concurs de catre I. N. C. D. M. I. C. pentru ocuparea a 6 posturi unul dintre ele de expert achizitii publice (jurist) in conditiile in care potrivit fisei postului contestatorului principalele sale atributii erau legate de investitii si achizitii publice. Din inscrisurile depuse la dosar reiese faptul ca fisa postului de expert achizitii publice - jurist - nu a fost intocmita de catre C. Resurse Umane si ca atare nu se poate vorbi de atributii identice cu cele pe care le-a avut contestatorul in fisa postului sau.

Fata de cele mai sus mentionate cat si fata de motivele din intampinarea formulata la fond aratate, solicita admiterea apelului, casarea sentintei nr. 9333/09.10.2014 pronuntata in dosarul nr. ...X iar pe fond respingerea contestatiei ca fiind una nefondata.

Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art. art. 461 alin. 2 raportat la art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, apelantul-contestator V. G. arata ca in data de 01.12.1995 a fost incheiat Contractul Individual de munca nr. 3912 in temeiul caruia acesta a ocupat functia de Inginer constructor.

Ulterior incheierii Contractului individual de munca, prin acte aditionale si asa cum reiese si din Cartea de munca a fost modificat felul muncii: in aprilie 1996 a fost incadrat pe pozitia de Sef serviciu administrativ, pentru ca in anul 2007, prin Actul aditional nr. 40/26.01.2007 sa fiu incadrat pe pozitia de Sef Serviciu Investitii.

In anul 2010, prin Decizia nr. 878/07.05.2010 a fost incadrat in functia de Inginer IA in cadrul Serviciului Tehnic -Investitii- IT - Transporturi.

In aceasta calitate si-a desfasurat activitatea in cadrul Serviciului Tehnic -Investitii- IT - Transporturi ce consta, conform Fisei postului in supravegherea activitatii de investitii, contactarea si mentinerea relatiilor cu societati in domeniu din tara si strainatate pentru achizitionarea de echipamente, servicii si lucrari, intocmirea de relevee si documentatie tehnica pentru lucrari de amenajare si obtinerea de avize si autorizatii necesare desfasurarii lucrarilor de investitii.

In data de 29.01.2013 i-a s-a comunicat Preavizul prin care sunt informat ca incepand cu acea data se acorda un termen de preaviz de 20 de zile lucratoare precum si faptul ca la data expirarii preavizului contractul individual de munca inceteaza.

In data de 06.06.2013, la mai bine de 7 zile de la expirarea termenului de preaviz, timp in care a fost prezent la munca si desfasurandu-si in mod normal activitatea, a fost comunicata Decizia de concediere prin a fost informat pentru prima data ca postul de Inginer IA in cadrul Serviciului Tehnic. Investitii. IT este desfiintat.

Astfel, arata ca motivele de nelegalitate invocate in sustinerea contestatiei formulate s-au subsumat urmatoarelor idei:

Decizia de concediere a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 76 lit. a) din Codul Muncii, republicat, nefiind motivata. In acest sens a aratat ca:

- potrivit dispozitiilor art. 76 din Codul Muncii angajatorului ii revine obligatia de a insera in cuprinsul deciziei de concediere toate motivele de fapt si de drept care au stat la baza deciziei sale, pentru a da posibilitatea salariatului sau de a lua cunostinta in mod real de acestea si a-si putea formula apararile impotriva acestei masuri, cu un impact deosebit de important asupra raporturilor de munca;

- presupusa motivare a concedierii consta, in realitate, numai in indicarea definitiei cazului de incetare a contractului individual de munca avut in vedere de art. 65 din Codul Muncii, si anume desfiintarea postului ocupat de salariat, si mentionarea documentelor prin care se pare ca a fost pusa in aplicare asa zisa reorganizare, respectiv, Ordinul nr. 28/23.01.2013 al Ministrului Sanatatii privind aprobarea noii structuri organizatorice a Institutului National de Cercetare¬Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “C.” si Hotararea Consiliului de Administratie nr. 122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri functionale a Institutului;

- din coroborarea dispozitiilor art. 76 lit. a) cu cele ale 65 alin. (2) din Codul muncii, republicat, rezulta ca Decizia de concediere ar fi trebuit sa cuprinda motivele “reale si serioase” care determina concedierea, in asa fel incat caracterul real si serios al acestora sa poata fi verificat. Prin urmare, simpla precizare ca prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 28/23.01.2013 postul ocupat a fost desfiintat nu constituie o motivare a concedierii in sensul legii.

- decizia de concediere nu contine motivele care determina concedierea, lipsa acestui element obligatoriu atragand in mod implicit constatarea nulitatii absolute a documentului a carui valabilitate este contestata, prin aplicarea prevederilor art. 78 din Codul Muncii potrivit carora concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege este lovita de nulitate absoluta.”

Decizia de concediere este emisa cu incalcarea prevederilor art. 65 din Codul Muncii, republicat aratand in acest sens ca:

- in conformitate cu dispozitiile art. 65 alin (2) din Codul Muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva”. Aceasta cerinta a fost dezvoltata de doctrina si jurisprudenta instantelor de judecata care au statuat in unanimitate faptul ca desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura organizatorica a angajatorului, astfel ca nu se mai regaseste in organigrama sau in statul de functii intrucat angajatorului nu-i mai sunt in mod real necesare activitatile corespunzatoare postului respectiv.

- din analiza organigramei anexate Ordinului Ministrului sanatatii nr. 28/2013 se poate observa ca Serviciul tehnic, Administrativ, IT a ramas in continuare in organigrama, existand doar o modificare a liniei de subordonare a serviciului fata de organigrama aprobata prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 1200/26.07.2011.

- mai mult, in decizia de concediere nu este mentionata hotararea in temeiul careia a fost decisa desfiintarea postului ocupat, in conditiile in care Ordinul Ministrului ce aparent a stat la baza emiterii deciziei de concediere nu este mentionata desfiintarea acestui post, iar serviciul in cadrul caruia contestatorul isi desfasura activitatea exista in continuare.

- cauza este reala atunci cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice, etc., independenta de buna sau reaua credinta a angajatorului.

- nu a existat un studiu economic care sa stea la baza masurii reorganizarii activitatii de catre Institut, nefiind prezentat nici un document prin care intimata sa fi procedat in prealabil la analiza impactului din punct de vedere economic al masurii de reorganizare precum si a eventualelor beneficii rezultate in urma restructurarii.

- in sustinerea necesitatii continue cu privire la postul ocupat contestatorul a aratat ca in data de 4 februarie 2013 in ziarul Libertatea a fost publicat anuntul de angajare pentru posturi care aparent ar fi format obiectul procedurii de reorganizare interna a Institutului, desi aparent s-a incercat mascarea sub o alta denumire.

Instanta a respins criticile contestatorului referitoare la aspectele formale invocate referitoare la respectarea conditiilor art. 76 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv daca decizia cuprinde motivele care determina concedierea si durata preavizului precum si daca desfiintarea locului de munca respecta cerintele prevazute de art. 65 Codul muncii, pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

In ce priveste temeiniciei contestatiei prin prisma conditiilor prevazute de art. 65 alin 1 Codul Muncii, instanta a retinut ca “Intimata nu a facut dovada caracterului real si serios al concedierii. Orice alte motive (inclusiv referirea la alte inscrisuri decat cele enumerate in decizia de concediere) invocate in intampinare nu pot fi supuse analizei in cadrul prezentei contestatii, avand in vedere dispozitiile art. 79 Codul Muncii potrivit carora “In caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate In decizia de concediere”.

Totodata, caracterul serios al concedierii este contrazis in speta si de publicarea intr-un ziar de larga circulatie, la data de 04-02. 2013, la scurt timp dupa aprobarea noii organigrame prin Ordinul nr. 28 din 18.01.2013, a unui anunt de organizare a unul concurs de catre INCDMI C. pentru ocuparea a 6 posturi, unul dintre ele de “expert achizitii publice (jurist)”, in conditiile in care potrivit fisei postului contestatorului, principalele sale atributii erau legate de investitii si achizitii publice, (f 43, 49, f 53).

Chiar daca acest concurs nu a mai avut loc, intentia angajatorului, ca la scurt timp dupa desfiintarea postului sa angajeze un alt specialist in domeniul achizitiilor publice, pune la indoiala seriozitatea concedierii motivata de necesitatea eficientizarii activitatii pe fondul dificultatilor economice.”

Raportat la motivele retinute, instanta de fond a admis contestatia si pe cale de consecinta a anulat Decizia nr. 663/06.06.2013 emisa de intimata.

In ceea ce priveste obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, instanta de fond “In temeiul art. 451 alin 2 N. e. p. c, apreciind ca suma pretinsa cu acest titlu, respectiv suma de 12. 663,74 lei, este vadit disproportionata fata de volumul de munca implicat de cauza (probatoriul administrat si Imprejurarea ca dosarul a avut doua termene de judecata), va reduce din oficiu onorariul avocatului.

Prin urmare, In temeiul art. 453 NCP, retinand culpa procesuala a intimatei si cele expuse anterior, va obliga intimata la plata catre contestator a sumei de 6000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat partial), dovedite cu inscrisurile de la filele 207 - 209.”

In dezvoltarea motivelor de apel, referitor la necesitatea inlaturarii considerentelor mentionate in petitul cererii de apel se arata urmatoarele:

a) Asa cum a aratat in sectiunea anterioara, instanta a respins critica contestatorului referitoare la nemotivarea deciziei de concediere apreciind ca ar fi fost “indicate in actul de incetare a contractului individual de munca atat cauza desfiintarii locului de munca cat si actele doveditoare, existand suficiente elemente pe baza carora sa se poata verifica temeinicia masurii luate de angajator.”

Considera ca este prejudiciat de aceasta motivare, determinat de evidenta incalcare a art. 76 litera a din Codul Muncii.

Astfel, potrivit art. 76 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, republicat (“Codul Muncii”), “Decizia de concediere (…) trebuie sa contina in mod obligatoriu (. . .) (a) motivele care determina concedierea”. Indicarea acestor motive nu trebuie insa realizata la o maniera extrem de generala, ci presupune “inserarea in cuprinsul deciziei de concediere a motivelor concrete care au condus la concedierea salariatului, indicarea cu claritate in materialitatea ei a situatiei de fapt ce a determinat masura respectiva”.

Potrivit dispozitiilor legale de mai sus angajatorului ii revine obligatia de a insera in cuprinsul deciziei de concediere toate motivele de fapt si de drept care au stat la baza deciziei sale, pentru a da posibilitatea salariatului sau de a lua cunostinta in mod real de acestea si a-si putea formula apararile impotriva acestei masuri, cu un impact deosebit de important asupra raporturilor de munca.

In sensul obligativitatii motivarii in fapt a deciziei de concediere s-a pronuntat unanim si doctrina de specialitate, retinandu-se faptul ca:

„Neindicarea motivelor de fapt sau indicarea lor gresita atrage, in toate cazurile, nulitatea absoluta a deciziei de concediere, nefiind posibil ca angajatorul sa le schimbe in proces (art. 77 Codul muncii) si nici sa fie stabilite de instanta judecatoreasca.

Situatia de fapt trebuie indicata in materialitatea ei, iar nu sub forma unor generalitati sau afirmatii vagi, neverificabile;”

Or, textul Deciziei de concediere contestate nu contine nicio referire concreta la motivul care a determinat incetarea contractului de munca al salariatului contestator.

Presupusa motivare a concedierii consta, in realitate, numai in indicarea definitiei cazului de incetare a contractului individual de munca avut in vedere de art. 65 din Codul Muncii, si anume desfiintarea postului ocupat de salariat, si mentionarea documentelor prin care se pare ca a fost pusa in aplicare asa zisa reorganizare, respectiv, Ordinul nr. 28/23.01.2013 al Ministrului sanatatii privind aprobarea noii structuri organizatorice a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “C.” si Hotararea Consiliului de Administratie nr. 122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri functionale a Institutului.

Or, asa cum s-a confirmat si prin solutiile practicii judiciare, “Mentionarea motivelor in mod explicit, precis si clar, iar nu prin formulari generice, de natura celei inserate in ordinul contestat in prezenta cauza, este necesar si pentru a se verifica Indeplinirea cerintelor art. 65 alin 2 din Codul muncii (. . .). Mentiunea in cuprinsul ordinului contestat a notei nr. 580/15.05.2007, a procesului-verbal nr. 91/19.06.2007 a comitetului Executiv al BCR si a informarii nr. 5637/18.07.2007 nu complinesc elementele ce trebuiau prevazute obligatoriu in continutul deciziei de concediere.”

In aceeasi ordine de idei Curtea de apel Cluj a retinut intr-o speta similara faptul ca:

“In concret, dispozitiile art. 74 litera a) din Codul Muncii stabilesc obligatia angajatorului de a mentiona In cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive si informatii pe baza carora salariatul sa poata aprecia legalitatea si temeinicia masurii de concediere si sa poata decide asupra contestarii sale In justitie, ca expresie si a principiului consensualitatii si a bunei credinte edictat de art. 8 din Codul Muncii, conform caruia “pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, In conditiile legii si ale contractelor colective de munca”.

In cauza dedusa judecatii, nu se poate retine ca decizia de concediere atacata cuprinde o dezvoltare a motivelor de fapt care I-au determinat pe angajator sa dispuna concedierea recurentului-reclamant, intrucat mentiunile facute in acest sens in decizie au un caracter general  - reorganizarea activitatii si cerinta eficientizarii activitatii.

Or, in lipsa evidentierii motivelor concrete si efective care au determinat angajatorul sa ia o astfel de masura, nu este posibila stabilirea gravitatii situatiei de natura sa justifice desfiintarea postului reclamantului si nu se poate exercita controlul judecatoresc doar la motivele de fapt si de drept precizate in decizia de concediere.”

In al doilea rand, trebuie observat ca, din coroborarea dispozitiilor art. 76 lit. a) cu cele ale 65 alin. (2) din Codul muncii, republicat, rezulta ca Decizia de concediere ar fi trebuit sa cuprinda motivele “reale si serioase” care determina concedierea, in asa fel incat caracterul real si serios al acestora sa poata fi verificat. Prin urmare, simpla precizare ca prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 28/23.01.2013 postul ocupat a fost desfiintat nu constituie o motivare a concedierii in sensul legii. In plus, asa cum s-a aratat, in speta nu este vorba despre o desfiintare de post reala, neexistand nici un document comunicat care sa justifice necesitatea reorganizarii si desfiintarii postului de Inginer IA.

Se subliniaza faptul ca niciunul din documentele indicate in decizia de concediere nu a fost comunicat sau pus la dispozitie salariatului contestator pentru a putea lua cunostinta de motivele reale ce au stat la baza deciziei contestate.

Chiar daca s-ar putea accepta teza ca Ordinul nr. 28/18.01.2013 fiind publicat in monitorul oficial era accesibil oricarei persoane, se mentioneaza faptul ca nici in acest Ordin nu este cuprinsa o justificare a deciziei de reorganizare.

In mod constant practica judiciara, in aplicarea principiilor si textelor legale incidente si in prezenta cauza arata ca “(. . .) nu contine (n. n. decizia) motivele de fapt si de drept care sa justifice luarea masurii in ce o priveste pe reclamanta. Parata s-a multumit sa consemneze ca are loc “desfiintarea locului de munca ocupat de reclamanta ca urmare a dificultatilor economice si a reorganizarii activitatii”, mentiune ce nu este suficienta, nu descrie in ce fel se face reorganizarea, care au fost dificultatile economice concrete care sa justifice masura, cum duce concedierea reclamantei la restabilirea situatiei, reorganizarea activitatii paratei.

De altfel, insasi instanta ar fi pusa intr-o reala dificultate fiind, eventual, nevoita sa analizeze indeplinirea acestor cerinte legale doar prin prisma continutului Deciziei de concediere, mai precis a pretinsului “motiv” indicat de parata: desfiintarea postului de Inginer IA, fara absolut nicio alta motivare. Or, analizarea existentei unei cauze reale si serioase va fi imposibila.

In plus, art. 79 din Codul Muncii, republicat, stabileste ca “In caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere\'“:

Opinia exprimata in mod unanim atat in doctrina, cat si in practica judiciara, este in acelasi sens: “mentiunea in cuprinsul ei (n. n. decizia de concediere) a unor note interne de constatare etc. ale angajatorului nu complinesc elementele ce trebuiau inscrise obligatoriu in continutul sau. Chiar daca actele invocate au precedat momentul emiterii deciziei (. . .) nu se poate considera ca sunt intrunite conditiile legii care au determinat concedierea, cat si a celorlalte elemente legale. Aratarea faptelor abia in fata instantei, cu ocazia solutionarii contestatiei, nu inlocuieste omisiunea angajatorului intrucat fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerintelor de forma ad validitatem, nu poate fi acoperita prin confirmare”.

Se mai subliniaza ca in eventualitatea in care instanta, considerand oportuna verificarea legalitatii concedierii sale, din perspectiva motivelor care au determinat o astfel de masura (in conformitate cu art. 65 din Codul Muncii), va analiza aceste aspecte, ea trebuie sa se raporteze strict la indicatiile sumare cuprinse in Decizia de concediere.

Nu in ultimul rand, trebuie observat ca, in masura in care s-ar admite ca motivarea de care face vorbire art. 76 alin (1) din Codul Muncii se poate limita doar la mentionarea imprejurarii ca postul ocupat de salariatul afectat a fost desfiintat prin Decizia Asociatului Unic (fara a preciza si motivele care au determinat luarea unei astfel de masuri de modificare a structurii organizationale) prevederile art. 78 coroborat cu art. 65 alin (2) din Codul Muncii ar deveni inaplicabile.

Mai concret, intr-o astfel de ipoteza, ar fi imposibil ca o instanta de judecata sa aprecieze in mod real indeplinirea uneia dintre cerintele de fond esentiale de care depinde concedierea intemeiata pe art. 65 alin (1), si anume existenta unei cauze reale si serioase pentru desfiintarea postului.

Daca aprobarea de catre angajator a unei noi structuri organizationale ar reprezenta un motiv real si serios in orice situatie, fara sa conteze ratiunile pentru care a fost luata o astfel de masura, in toate cazurile in care un angajator ar avea drept scop inlaturarea unui salariat din unitate, ar fi suficient sa aprobe o noua organigrama, ceea ce contravine in mod evident ratiunii prevederilor art. 65 alin. (1) din Codul muncii care instituie in mod imperativ cerinta existentei unei cauze reale si serioase la baza desfiintarii oricarui post dintr-o organizatie.

Din analiza intregii documentatii depusa de catre intimata se poate observa faptul ca nu a fost analizat niciodata rolul Serviciului Tehnic, Investitii, IT, Transporturi, necesitatea reorganizarii acestui serviciu, performantele financiare, activitatea si structura acestuia si nici cazul particular al postului de Inginer IA ocupat de contestator si desfiintarea acestuia.

Mai mult in chiar cuprinsul Procesului-verbal al sedintei Consiliului de administratie din data de 13.06.2012, care potrivit sustinerilor intimatei au reprezentat punctul de pornire in analiza masurilor de implementare a reorganizarii ce urma sa fie implementata la nivelul institutului, se mentioneaza in mod expres, la pagina 3 ca “Am analizat activitatea fiecarei persoane din cadrul fiecarui departament, mai putin Serviciul Tehnic, Investitii, Transporturi si Serviciul administrativ”.

Asa cum contestatorul a subliniat chiar prin cererea de chemare in judecata, masura concedierii contestatorului intemeiata pe dispozitiile art. 65 din Codul muncii, nu a fost justificata in niciun fel de catre angajator, neexistand stipulat nici in Decizia de concediere si nici in actele depuse in sustinerea acesteia odata cu intampinarea, niciun motiv care sa reprezinte motivul real si serios al desfiintarii postului ocupat de catre contestator.

Mai mult din Procesul-verbal din data de 13.06.2012 mentionat mai sus rezulta chiar contrariul si anume ca activitatea Serviciului Tehnic, Investitii, IT, Transporturi nu a fost niciodata analizata, ceea ce denota inca o data ca masura desfiintarii postului de Inginer IA a fost una cu totul arbitrara.

Trebuie observat ca din coroborarea dispozitiilor art. 76 lit. a) cu cele ale 65 alin. (2) din Codul muncii, republicat, rezulta ca Decizia de concediere ar fi trebuit sa cuprinda motivele “reale si serioase” care determina concedierea, in asa fel incat caracterul real si serios al acestora sa poata fi verificat. Prin urmare, simpla precizare ca prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 28/23.01.2013 postul ocupat a fost desfiintat nu constituie o motivare a concedierii in sensul legii. In plus, asa cum s-a aratat, in speta nu este vorba despre o desfiintare de post reala, neexistand nici un document care sa justifice necesitatea reorganizarii si desfiintarii postului de Inginer IA.

Or, atat angajatorul cat si Instanta trebuiau sa aiba in vedere interpretarea textelor legale in sensul aplicarii acestora, iar nu golirea lor de orice continut. Totodata, interpretarea de mai sus ar conduce in mod inevitabil la ingradirea unui drept fundamental al salariatului, garantat de Codul Muncii, si anume dreptul de a beneficia de “controlul si sanctionarea concedierii nelegale” prin intermediul instantelor de judecata.

Pe cale de consecinta, fata de exigentele legii privind maniera in care ar trebui reflectate in decizia de concediere motivele care au stat la baza restructurarii, astfel cum acestea au fost dezvoltate de doctrina si jurisprudenta, se va constata ca Decizia de concediere nu contine motivele care determina concedierea, lipsa acestui element obligatoriu atragand in mod implicit constatarea nulitatii absolute a documentului a carui valabilitate este contestata, prin aplicarea prevederilor art. 78 din Codul Muncii potrivit carora „concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege este lovita de nulitate absoluta.”

Se mai poate observa ca instanta practic nu a motivat respingerea argumentelor legate de incalcarea art. 76 din Codul Muncii,   multumindu-se doar sa afirme ca ar exista “suficiente elemente pe baza carora sa se poata verifica temeinicia masurii luate de angajator” fara a indica precis care ar fi acele elemente si cum acestea contracareaza cele sustinute de subsemnatul prin contestatia promovata.

b) Referitor la considerentul potrivit caruia nu s-ar aplica art. 59 litera d din Contractul Colectiv de munca nr. .../03.12.2012, respectiv necesitatea mentionarii in mod obligatoriu in decizia de concediere a listei tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant.

Raportat la motivarea instantei conform cu care “textul din contractul colectiv de munca a instituit aceasta obligativitate “in conditiile Codului Muncii”, or avand in vedere Decizia nr. 6/2011 a ICCJ, data in recursul in interesul legii, publicata in M. Of. Partea 1 nr. 444 din 24.06.2011 prin care s-a stabilit ca “dispozitiile art. 74 alin. 1 lit. d din Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive care nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul Muncii”, lipsa unei astfel de mentiuni din cuprinsul deciziei de concediere nu atrage sanctiunea nulitatii acesteia.”

Se apreciaza de asemenea, motivarea instantei vatamatoare pentru urmatoarele motive:

Potrivit dispozitiilor art. 59 lit. d) din Contractul colectiv de munca nr. .../03.12.2012 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 6/11.12.2012, Partea a V-a, decizia de concediere trebuie sa Contina in mod obligatoriu lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant.

Text care trebuie interpretat potrivit:

- art. 229 alin. 1 Codul Muncii conform cu care” Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator s-au organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.”

- art. 132 alin. 2 din legea 62/2011 “La incheierea contractelor colective de munca. prevederile legale referitoare la drepturile angajatilor au un caracter minimal.”

- art. 133 alin. 1 din legea 62/2011 “ Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza:

a)pentru toti angajatii din unitate, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel;

b)pentru toti angajatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca;

c)pentru toti angajatii incadrati in unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.”

Astfel, sintagma “In conditiile codului muncii” se refera la respectarea conditiilor prevazute in art. 76 inclusiv pentru cazurile prevazute de art. 65 din Codul Muncii, deci practic largindu-se cazurile prevazute la litera d) a art. 76 si cu aceste situatii.

Interpretarea reductionista a instantei de fond nu face decat sa goleasca de continut dispozitiile art. 59 litera d din Contractul Colectiv de munca nr. .../03.12.xx Tribunalul aplicand Decizia nr. 6/2011 a ICCI ca si cum acest articol nu ar fi existat si partile nu ar fi incheiat un Contract Colectiv de munca aflat in vigoare la data emiterii deciziei de concediere si care se aplica cu prioritate.

Instanta a ignorat in mod evident dispozitiile art. 132 alin. 2 din Legea 62/2011, aplicand caracterul minimal al dispozitiilor din Codul Muncii interpretand articolul 59 litera d din Contractul Colectiv de munca in sensul de a nu produce nici un efect, fapt ce rugam a fi cenzurat de instanta de apel.

Referitor la reducerea de catre instanta de fond a onorariului de avocat potrivit art. 451 alin. 2 cod procedura civila, se arata ca potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ. dispune “Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata”

A. . 2 al art. 451 C. proc. civ. stabileste “Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.” Astfel cum rezulta din prevederile legale de mai sus, fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii “care pierde procesul”.

Culpa procesuala este cea care trebuia sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a cazut in pretentii, cu titlu de cheltuieli de judecata”. Culpa procesuala presupune fie inregistrarea pe rolul unei instante a unei cereri, actiuni ce se dovedeste a fi neintemeiata, fie sustinerea unor aparari neintemeiate. Culpa procesuala pe care se intemeiaza reglementarea din art. 453 C. pr. civ., poate fi atat a reclamantului, cat si a paratului.

Culpa procesuala reprezinta formularea unei cereri, exercitarea unei actiuni ori sustinerea unor aparari neintemeiate. Aceasta (culpa procesuala) nu trebuie confundata cu exercitarea cu rea credinta a drepturilor procesuale. Pentru acordarea cheltuielilor de judecata este necesar si suficient a se retine culpa procesuala a partii care a pierdut procesul si a cazut astfel in pretentii.

Astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, inclusiv in dreptul intern, partea care a castigat procesul va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, in temeiul art. 453 c. p r. civ., doar in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecata cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost platite de partea care a castigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.

Nu in ultimul rand trebuie precizata si jurisprudenta Curtii Europene de justitie care a stabilit ca si criterii de cenzurare de catre judecator a onorariului avocatului masura in care apararile/motivele/exceptiile sale au fost retinute sau nu de instanta judecatoreasca. Cu alte cuvinte, chiar si in ipoteza in care reclamantul a pierdut procesul, instanta respingand cererea de chemare in judecata, aceasta din urma este in drept sa diminueze cheltuielile de judecata solicitate de parat, in masura in care apararile formulate de acesta nu au fost retinute de instanta judecatoreasca, in sensul ca cererea de chemare in judecata a fost respinsa avand in vedere motivele invocate din oficiu de instanta judecatoreasca.

In concluzie, plecand de la prevederile art. 453 C. proc. civ, si avand ca limite jurisprudentiale, hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, respectiv de Curtea Europeana de Justitie, se poate sustine in mod rezonabil ca onorariul avocatului poate fi incuviintat de instanta judecatoreasca ca si cheltuiala de judecata, daca (a) este necesar, adica activitatea desfasurata de avocat sa fi fost utila instantei judecatoresti, (b) este real, (c) este rezonabil.

(i) Caracterul real al cheltuielilor de judecata rezulta cu prisosinta din faptul ca reprezentantii legali ai reclamantului au depus in fata Tribunalului Bucuresti, dovezile privind efectuarea platii onorariului stabilit.

In concluzie, fata de faptul ca intre V. G. si NNDKP exista contract de asistenta juridica, respectiv faptul ca la dosar exista dovezile privind plata de catre reclamant a onorariului stabilit, este evident faptul ca onorariul de avocat/cheltuielile de judecata sunt reale.

(ii) Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata. Avand ca temei prevederile art. 453 C. proc. civ. precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Curtii Europene de Justitie, caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata, reprezentate in cazul nostru de onorariul avocatului, trebuie sa se aprecieze in baza urmatoarelor criterii: (a) valoarea pricinii, (b) munca depusa de avocat si (c) pregatirea profesionala a avocatului. Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului rezonabil al onorariului de avocat are la baza atat criterii obiective (valoarea pricinii si munca depusa de avocat), cat si criterii subiective (pregatirea profesionala a avocatului/prestanta/notorietatea).

In cazul dedus judecatii, criteriile mai sus mentionate au fost avute in vedere de parti la momentul stabilirii cuantumului onorariului de avocat, la momentul in care a solicitat cheltuielile de judecata, si sunt necesar a fi avute in vedere si de catre instanta judecatoreasca la momentul acordarii cheltuielilor de judecata.

Referitor la criteriul subiectiv de stabilire a onorariului de avocat -notorietatea/prestanta/pregatirea profesionala a avocatului, trebuie avut in vedere si faptul ca Banca a fost reprezentata de NNDKP, Societate de avocatura clasificata de catre firmele de evaluare a avocatilor ca fiind societatea de avocatura numarul unu in ceea ce priveste litigiile si arbitrajul. Cu alte cuvinte, stabilirea onorariului si incuviintarea acestuia de catre instanta de judecata a avut in vedere, cu prisosinta si pregatirea profesionala a avocatilor.

(iii) Caracterul necesar al cheltuielilor de judecata. Dupa cum am precizat mai sus, sumele cheltuite de persoana ce a castigat procesul trebuie sa contribuie in mod semnificativ la solutionarea cauzei, in sensul ca trebuie sa aiba legatura cu obiectul judecatii. In cazul de fata, activitatea desfasurata de avocat a contribuit in mod categoric la solutionarea cauzei aflata in apel in fata Tribunalului Bucuresti, dupa cum urmeaza:

a. Redactarea contestatiei, a raspunsului la intampinare cu indicarea erorilor/greselilor de calificare juridica comise de intimata si care fiind retinute si de instanta de fond, au dus la admiterea contestatiei reclamantului,

b. Reprezentarea reclamantului la termene in fata Tribunalului Bucuresti in vederea sustinerilor cererilor si apararilor in favoarea reclamantului.

c. Particularizarea apararilor raportat la situatia dlui. V. atat prin invocarea aspectelor relevate in faza judecatii la fond, cat si prin combaterea tezelor probatorii propuse de aparatorul ales al intimatei.

Avand in vedere toate aceste considerente, solicita admiterea apelului formulat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata aferente.

Analizand apelurile declarate prin prisma motivelor de apel formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea, retine urmatoarele:

In ceea ce priveste apelul formulat de paratul I. National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie, Curtea retine urmatoarele:              Prima instanta a retinut lipsa caracterului real si serios al concedierii pe baza a doua aspecte.

Pe de o parte, instanta a constatat ca prin trimiterea la Ordinul nr. 28/23.01.2013 al ministrului sanatatii privind aprobarea noii structuri organizatorice a institutului si la Hotararea Consiliului de Administratie nr. 122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri functionale (statul de functii) a Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie „C.”, decizia de concediere nu reflecta planul concret de reorganizare al institutiei  si modalitatea in care desfiintarea locului de munca al contestatorului ar putea duce la imbunatatirea activitatii institutului.

In ala doilea rand, cu putere de prezumtie judiciara, Tribunalul a luat in considerare si publicarea intr-un ziar de larga circulatie, la data de 04.02.2013,  a unui anunt de organizare a unui concurs de catre INCDMI C. pentru ocuparea a 6 posturi, unul dintre ele de „expert achizitii publice (jurist)”.

Tribunalul a considerat ca acest concurs, chiar daca nu a mai avut loc, dovedeste intentia angajatorului, ca la scurt timp dupa desfiintarea postului sa angajeze un alt specialist in domeniul achizitiilor publice si pune la indoiala seriozitatea concedierii motivata de necesitatea eficientizarii activitatii pe fondul dificultatilor economice.

Apelantul parat invoca in sprijinul caracterului serios si real al concedierii documentele ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere, din care rezulta ca desfiintarea locului de munca al intimatului a fost determinata de dificultatile economice prin care trecea institutul la acea vreme si de reorganizarea activitatii si nu de motive care tin de persoana salariatului.

Procedand la analiza deciziei de concediere contestata in cauza, nr. 663/06.06.2013, constatam ca incetarea la data de 07.06.2013 a contractului individual de munca al intimatului G. V., incadrat pe functia de Inginer IA, in cadrul Serviciului Tehnic, Investitii, IT a fost motivata in fapt prin aceea ca s-au avut in vedere prevederile HG nr. 352/11 aprilie 2002 privind infiintarea Institutului, Ordinul nr. 28/23.01.2013 al Ministrului sanatatii privind aprobarea noii structuri organizatorice a Institutului, Hotararea Consiliului de Administratie nr. 122/25.01.2013 pentru aprobarea noii structuri functionale a Institutului.

In mod legal si temeinic, prima instanta a apreciat aceasta motivare ca fiind suficienta prin raportare la cerinta motivarii deciziei de concediere, prevazuta de art. 76 lit. a Codul muncii.

Nu exista o definitie a notiunii de motivare in fapt a unei decizii de concediere, dar exista o practica unitara in a aprecia ca este intrunita aceasta cerinta atunci cand putem identifica si analiza in concret cauza desfiintarii postului, asa cum este si cazul in speta.

Analiza caracterului formal al unei decizii de concediere este premergatoare analizei temeiniciei deciziei, tocmai pentru a stabili daca  exista suficiente elemente pentru a proceda la verificarea exigentelor art. 65 Codul muncii, privind caracterul efectiv, real si serios al desfiintarii postului.

Cand vorbim de o reorganizare de amploare a unei persoane juridice, prin modificarea structurii organizatorice si functionale, cu argumente bazate pe  situatia economico -financiara, necesitatea adaptarii schemei de personal in raport cu activitatea ce va rezulta din reorganizare, incadrarea in costuri, incapacitate de plata catre furnizori si drepturi salariale personal, nu putem interpreta exigenta motivarii in fapt a unei decizii de concediere pentru desfiintare post in sensul dorit de intimat, respectiv detalierea deciziei de concediere prin includerea tuturor studiilor, concluziilor si rezultatelor acestora.

Din contra, de preferat in cazul unei astfel de decizii de concediere, sub aspect formal, este indicarea tuturor actelor ce au fundamentat cauza desfiintarii locului de munca, acte care fie publice si care sa poata fi analizate in detaliu in cadrul jurisdictiei muncii.

Aceasta interpretare a dispozitiilor art. 76 lit. a Codul muncii nu produce nicio vatamare intimatului, caci, atat acesta, cat si instanta de judecata sunt in masura sa analizeze temeinicia deciziei de concediere avand toate elementele de fapt pe care s-a bazat si angajatorul si fara sa se incalce art. 79 Codul muncii.

Cat priveste lipsa caracterului serios si real al concedierii intimatului, retinuta de instanta de fond si contrazisa de apelantul parat in dezvoltarea motivelor de apel, Curtea apreciaza ca actele mentionate in motivarea in fapt a deciziei de concediere dovedesc necesitatea desfiintarii postului, fara sa fi existat motive care sa tina de persoana salariatului.

In cazul unei concedieri, scopul imediat este desfiintarea locului de munca, iar scopul mediat este ceea ce a urmarit efectiv angajatorul prin eliminarea respectivului loc de munca.

Daca sustinem ca lipseste caracterul real si serios al unei concedieri, trebuie sa dovedim fie ca angajatorul a urmarit concedierea salariatului din motive personale, straine de scopul declarat in decizia de concediere, fie ca nu s-a demonstrat necesitatea efectiva a desfiintarii respectivului loc de munca in functie de scopul urmarit de angajator.

Prin procesul verbal al sedintei Consiliului de Administratie al Institutului din data de 13.06.2012  s-a constatat si semnalat ca disponibilitatile banesti detinute de institut, datoriile catre furnizori, fondul de salarii lunar mare, creantele de incasat mici, veniturile insuficiente inregistrate de laboratoarele de referinta, de LAM, de Departamentul Cercetare, lipsa stocurilor generatoare de venituri sunt factori care vor duce in curand la imposibilitatea platii salariilor si a datoriilor catre furnizori. S-a stabilit ca fondurile banesti de care dispune I. nu vor putea asigura functionarea acestuia pana la sfarsitul anului.

Solutia adoptata pentru depasirea impasului financiar a fost reorganizarea schemei de personal pe o noua structura.

In urmatoarea sedinta a Consiliului de Administratie din data de 05.11.2012, datorita riscului de a intra in incapacitate de plata, inclusiv a drepturilor salariale, s-a stabilit urgentarea implementarii memorandumului aprobat de Guvern, acesta urmand sa aiba in vedere inclusiv adaptarea schemei de personal in raport cu activitatea ce va rezulta din reorganizare.

Prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 120/12.12.2012 privind avizarea noii structuri organizatorice a INCDMI C. s-a aprobat in unanimitate noua structura.

In concret, s-au restructurat 175 posturi din totalul de 605, ramanand 430 de posturi dupa restructurare. S-a aratat ce reducere de personal s-a operat pentru fiecare structura, separat pentru personalul auxiliar aferent fiecarei structuri precum si beneficiul banesc la care se ajunge prin reducerile de personal.

Conform adresei nr. 1580/17.12.2012 inaintata de apelantul parat catre Ministerul Sanatatii in vederea aprobarii structurii organizatorice a Institutului National de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie si imunologie C., Curtea retine ca propunerea de reorganizare rezultata a avut la baza analiza tuturor compartimentelor functionale din punct de vedere al activitatilor si al personalului aferent.

S-a propus reorganizarea activitatii de Cercetare Dezvoltare Inovare (CDI)  si a Laboratoarelor Nationale de Referinta, mentinerea si dezvoltarea capacitatii de productie a INCDMI „C.” de vaccinuri, seruri si produse biologice si reorganizarea Laboratorului de Analize Medicale.

Cat priveste reorganizarea structurilor administrative, s-a propus reducerea numarului de personal auxiliar din structurile administrative si suport pentru structurile functionale ale Institutului de la 109 la 78 de persoane, ca urmare a reorganizarii si comasarii laboratoarelor de referinta si de cercetare, precum si sectorul de productie.

In acest context se inscrie si masura desfiintarii postului de Inginer IA, in cadrul Serviciului Tehnic, Investitii, IT, post ocupat de intimatul contestator, masura ce nu a avut  legatura cu persoana acestuia.

In opinia Curtii, apelantul parat nu avea posibilitatea obiectiva de a motiva in concret beneficiile pe care le va obtine prin desfiintarea postului de inginer IA, in cadrul Serviciului Tehnic, Investitii, IT, deoarece masura se inscrie in planul general de salvare a Institutului, pe componenta aprobata de reducere a personalului auxiliar din structurile administrative si suport pentru structurile functionale ale Institutului de la 109 la 78 de persoane.

Dovada a faptului ca desfiintarea a fost una efectiva si totodata necesara in contextul dificultatilor financiare intampinate de Institut este faptul ca nu a mai fost angajata o alta persoana pe postul ocupat de intimatul contestator. Ceea ce inseamna ca scopul urmarit de apelantul parat prin concedierea intimatului contestator a fost atins, reducerea cheltuielilor cu drepturile salariale cu posibilitatea de a continua activitatea de cercetare fara a intra in incapacitate de plata.

Curtea concluzioneaza ca acesta este un motiv obiectiv, serios si suficient pentru a sustine legalitatea si temeinicia deciziei de concediere nr. 663/06.06.2013.

Cat priveste apelul la considerente formulat de apelantul contestator G. V., Curtea il apreciaza ca nefondat, raportat la cele aratate mai sus, cat priveste necesitatea inlaturarii considerentelor prin care prima instanta a retinut ca nu se poate aprecia ca decizia este nemotivata, fiind indicate in decizia de concediere atat cauza desfiintarii locului de munca, cat si actele doveditoare, existand suficiente elemente pe baza carora sa se poata verifica temeinicia masurii luate de angajator.

Neintemeiate sunt si criticile formulate de apelantul contestator referitor la considerentele din sentinta apelata prin care Tribunalul a apreciat ca lipsa mentiunii privind lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant nu atrage sanctiunea nulitatii deciziei de concediere.

Asa cum in mod corect a observat Tribunalul, dispozitiile art. 59 lit. d din Contractul Colectiv de munca nr. .../03.12.2012 trimit la dreptul comun, la Codul muncii, unde regula este ca  dispozitiile art. 74 alin 1 lit. d din Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive care nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul Muncii.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin. 2, art. 461 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul V. G., va admite apelul declarat de paratul I. National de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie C. si va schimba in parte sentinta atacata, in sensul ca va respinge in tot contestatia, ca nefondata.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-contestator V. G., avand CNP ..., domiciliat in Bucuresti, sector 6,,,  cu domiciliul ales la SCA N. N. D. Kingston Peterson cu sediul in Bucuresti, sector 1, . 1A,  Complexul Bucharest Business Park, impotriva sentintei civile nr. 9333/09.10.2014, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si Asigurari sociale in dosarul nr. ...X.

Admite apelul declarat de apelantul-intimat I. NATIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU MICROBIOLOGIE SI IMUNOLOGIE C., avand CUI RO15203810, cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei, nr. 103, sector 5 si cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat „G. M.” cu sediul in Bucuresti, sector 4,,,, impotriva aceleiasi sentinte.

Schimba in parte sentinta atacata, in sensul ca respinge in tot contestatia, ca nefondata.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati

Mai multe despre:   decizie de concediere    preaviz    desfiintarea postului    structura functionala    nulitate absoluta    transformari tehnologice    reorganizarea activitatii    reinfiintarea postului    organigrama    stat de functii    fisa postului   

Citeste mai multe despre contestatia deciziei de concediere:

Procedura emiterii deciziei de concediere pe motivul desfiintarii postului
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Cuprinsul deciziei de concediere
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Legalitatea si temeinicia deciziei de concediere
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Contestarea deciziei de concediere. Elemente esentiale
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Intampinarea la contestatia deciziei de concediere
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Instanta competenta sa solutioneze contestatia impotriva deciziei de concediere
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Efectele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere


Sus ↑