Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea adresata Tribunalului S. la data de 2 iunie 2011 si inregistrata sub nr. ...X, reclamantul M. G. a chemat in judecata pe paratii S. C. „A.” S. A. S. si Sindicatul Liber Independent al S. C. „A.” S. A. S. pentru a se dispune obligarea lor la plata drepturilor salariale reactualizate la zi de care a fost lipsit in ultimii trei ani, incepand cu data promovarii prezentei cereri, reprezentand diferenta dintre salariu de baza al reclamantului primit in calitate de operator hidraulic la Agentia Campulung Moldovenesc si salariul de baza negociat si acordat de prim-parata, pentru aceeasi functie, angajatilor care lucreaza in cadrul aceleasi unitati, in municipiul S., cu cheltuieli de judecata.

In motivare a aratat ca este angajatul prim-paratei, in calitate de operator hidraulic lucrand la Agentia Campulung Moldovenesc.

P. -parata in calitate de angajator a stabilit si a negociat cu sindicatul prin contractul sau individual de munca un salariu de baza, mult sub salariul de baza stabilit si negociat prin contractele de munca ale colegilor sai aflati in aceiasi functie de operator hidraulic, care lucreaza in cadrul aceleiasi unitati, insa in alta localitate, respectiv in municipiul S. . Diferenta dintre aceste salarii de baza este de circa 500 - 600 lei.

In mod nelegal paratii, cu incalcarea principiului nediscriminarii si al egalitatii de tratament fata de toti salariatii, al dreptului la egalitate de sanse si de tratament, al dreptului la informare si consultare, al dreptului la negociere colectiva si individuala in cadrul relatiilor de munca, l-au adus in aceasta situatie discriminatorie, bazata pe apartenenta la alta agentie si pe activitate sindicala, situatie absolut interzisa de legislatia interna si comunitara.

Angajatorului, ii revine conform art. 40 alin. 2 din art. 279 , obligatia de acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si cel individual si sa se consulte cu sindicatul sau dupa caz cu reprezentantii salariatilor, in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora. (lit. c si lit. e).

Potrivit alin. 2 lit. d din art. 279 , angajatorul este obligat sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, periodicitate stabilita prin negociere, in contractul colectiv de munca aplicabil.

La stabilirea si la acordarea salariului, conform art. 154, alin. 3 din art. 279 este interzisa orice discriminare pe criterii de apartenenta sau activitate sindicala.

Salariile care, conform art. 155 art. 279 , cuprind salariul de baza, indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri, se stabilesc conform art. 157 alin. 1 din acelasi cod, prin negocieri individuale sau/si colective intre angajator si salariati sau reprezentanti ai acestora.

Desi salariul este confidential, potrivit art. 158 alin. 2 art. 279 , in scopul promovarii intereselor si apararii drepturilor salariatilor, confidentialitatea salariilor nu poate fi opusa sindicatelor, sau dupa caz reprezentantilor salariatilor, in stricta legatura cu interesele acestora si in relatia lor directa cu angajatorul.

Conform art. 218 art. 279 , sindicatele participa prin reprezentantii proprii, in conditiile legii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca si la structurile specifice dialogului social.

A aratat ca sindicatul este in culpa deoarece i-a reprezentat pe salariati in mod inegal si cu rea credinta in cadrul negocierilor purtate cu patronatul cat si in cadrul structurilor specifice dialogului social, fiind astfel lipsiti de exercitiul dreptului sindical pentru obtinerea unui salariu de baza egal cu cel primit de colegii din S. .

In drept a invocat art. 3, 40, 154, 155, 158, 218, 230 si urmatoarele art. 279 .

Parata  a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii.

In motivare a aratat ca reclamantul este salariatul sau, desfasurandu-si activitatea in cadrul Agentiei Campulung Moldovenesc, fiind angajat cu contract individual de munca prin care au fost stabilite si drepturile salariale.

La nivelul societatii, pentru anii 2008, 2009, 2010 au fost incheiate Contracte Colective de Munca care, potrivit art. 1 si art. 9 din Legea nr. 130/1996, lege in vigoare la acea data si art. 239 din Codul muncii , produc efecte pentru toti salariatii din unitate, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la organizatia sindicala din unitate, deci si pentru reclamant.

Contractele colective de munca au fost incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, indeplinirea conditiilor de reprezentativitate a organizatiei sindicale constatandu-se de catre instantele de judecata, respectiv de catre Judecatoria S. si conform art. 7 din Legea nr. 130/1996, „Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.”

Stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului s-a facut printr-un mecanism legal, fiind respectate doua paliere de reglementare, si anume Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate si contractul individual de munca, fiind astfel indeplinite cele doua conditii prevazute de art. 157 din art. 279 si anume negocierea colectiva si cea individuala.

Acordarea salariilor se face dupa niste reguli stabilite prin negociere de catre doua parti dintre care una, sindicatul, care are mandat legal de reprezentare a tuturor salariatilor, si cealalta, patronatul, reguli menite sa armonizeze cheltuielile cu salariile, cu rezultatele economice ale societatii, respectiv ale fiecarei agentii in parte.

Negocierea si stabilirea salariilor se face in functie de complexitatea lucrarilor pe care salariatul le executa, de complexitatea instalatiei unde salariatul isi desfasoara activitatea, de sarcinile si atributiile de serviciu cuprinse in fisa postului, toate acestea variind de la un loc de munca la altul, de la agentie la agentie, chiar pentru aceeasi categorie profesionala.

Dupa cum se poate observa din fisele de post pentru categoria „operator hidraulic in alimentari cu apa”, respectiv pozitia din C. : xx, pentru Agentia Campulung Moldovenesc operatorii isi desfasoara activitatea in cadrul Sector A. - Rezervoare de inmagazinare apa, iar pentru activitatea din cadrul municipiului S. isi desfasoara activitatea in cadrul Sectiei A. - Formatia Repompari A. .

A precizat ca intre un rezervor de inmagazinare a apei si o statie de repompare a apei exista o diferenta mare in ceea ce priveste complexitatea instalatiei, complexitatea atributiilor si responsabilitatilor postului, raspunderea pe care o are titularul postului.

In conformitate cu art. 54 alin. (8) lit. a din Contractele Colective de Munca negociate la nivel de unitate pe anii 2008, 2009, 2010, „acordarea salariilor se face cu incadrarea in fondurile de salarii prevazute in BVC al societatii si al agentiilor, elaborate si aprobate conform prevederilor legale, precum si in functie de realizarea veniturilor prevazute in BVC”.

Bugetul de venituri si cheltuieli pentru fiecare an bugetar intocmit la nivelul societatii si aprobat de catre C. de Administratie si de catre Adunarea Generala a Actionarilor, reprezinta centralizarea BVC-urilor intocmite pentru activitatile desfasurate in Municipiul S., precum si cele desfasurate de catre agentiile Campulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Gura Humorului, Falticeni, Radauti, Siret si Solca.

Activitatea desfasurata in municipiul S. si in cadrul fiecarei agentii, inclusiv in cadrul Agentiei Campulung Moldovenesc, este considerata un centru de venituri si cheltuieli sau de gestiune, la nivelul caruia se organizeaza controlul bugetar.

La fundamentarea acestor cheltuieli se au in vedere mai multi factori de influenta ce asigura echilibrul financiar al societatii si al agentiilor, urmarindu-se ca activitatea lor sa se desfasoare in conditii de rentabilitate, fara sa se inregistreze pierderi. Cheltuielile salariale pentru fiecare agentie in parte dar si pentru activitatea din municipiul S. s-au dimensionat atat in functie de volumul serviciilor prestate cat si de acoperirea fondului de salarii din tarifele aprobate de administratia locala.

S. C. „A.” S. A. S. a preluat serviciul public de alimentare cu apa si de canalizare in municipiul Campulung Moldovenesc incepand cu data de 01.10.2005, preluand inclusiv personalul aferent acestei activitati. Dupa cum se poate observa din extrasul de carte de munca, precum si din contractul individual de munca, reclamantul a fost preluat cu data de 01.10.2005 cu un salariu de 331 lei, semnand contractul individual de munca prin care au fost stabilite si drepturile salariale, iar incepand cu data de 01.01.2006, in urma negocierii Contractului Colectiv de Munca intre patronat si sindicat, respectiv reprezentantii salariatilor, i s-a acordat un salariu de 525 lei, deci o crestere substantiala, respectiv de 63%.

Reclamantul a fost incadrat corect in grila de salarizare, respectiv, conform art. 54 alin. (1) din Contractele Colective de Munca negociate la nivel de unitate pe anii 2008, 2009, 2010, s-au stabilit coeficienti de ierarhizare pentru categoriile de personal, pentru categoria „muncitori calificati incadrati la activitatea de exploatare si intretinere”, categorie unde este incadrat si reclamantul, coeficientul fiind de 1,35.

Reclamantul a fost de acord cu salariul negociat pe anul 2010, prin semnarea actului aditional la contractul individual de munca, iar pentru anul 2011, a refuzat sa semneze actul aditional, cu toate ca aplicarea Contractului Colectiv de Munca incepand cu 01.03.2011 s-a facut in conditiile respectarii prevederilor art. 40 alin. (l) din Legea nr. 286/2011 a bugetului de stat pe anul 2011.

In ceea ce priveste afirmatiile reclamantului referitoare la faptul ca angajatii Agentiei Campulung Moldovenesc au adus la cunostinta sindicatului si patronatului, in nenumarate randuri, nemultumiri referitoare la salariu, specifica parata ca nu au fost facute asemenea sesizari din partea salariatilor agentiei, nici macar din partea reclamantului, el refuzand doar sa semneze actul aditional la contractul individual de munca privind salariul negociat, fara a motiva in vreun fel, dar, drepturile salariale si le-a ridicat lunar, semnand statele de plata.

La termenul de judecata din data de 5 septembrie 2011, reclamantul a solicitat introducerea in cauza a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii in calitate de autoritate consultativa, in conformitate cu dispozitiile art. 27 din O. G. nr. 137/2000, deoarece se considera discriminat de parata fata de ceilalti salariati care lucreaza in aceeasi functie.

La acelasi termen de judecata, instanta, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Sindicatului Liber Independent al, exceptie ce a fost admisa prin incheierea de sedinta din data de 23 septembrie 2011, pentru motivele prezentate in respectiva incheiere si s-a dispus scoaterea acestui parat din cauza (f. 119 dosar fond).

C. National pentru Combaterea Discriminarii, prin punctul de vedere depus la dosar, a invederat instantei liniile directoare de care ar putea sa tina cont in procesul de solutionare a unei petitii ori de dezlegare a unei pricini, care prezinta ca obiect incalcarea principiului nediscriminarii si al egalitatii de tratament.

Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, iar pentru reclamant a fost incuviintata proba cu interogatoriul prim-paratei.

Prin sentinta nr. 2450 din 2 decembrie 2011, Tribunalul S. a respins actiunea ca nefondata, retinand urmatoarele:

Reclamantul este salariatul societatii parate, desfasurandu-si activitatea in cadrul Agentiei Campulung Moldovenesc in calitate de operator hidraulic, fiind angajat cu contract individual de munca prin care au fost stabilite si drepturile sale salariale (f. 56 dosar fond), contract individual de munca ce a fost modificat ulterior prin acte aditionale (f. 60, 62 dosar fond), reclamantul refuzand sa il semneze pe cel din anul 2011.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a invocat faptul ca prim-parata, in calitate de angajator, a stabilit si a negociat cu sindicatul prin contractul sau individual de munca, un salariu de baza, mult sub salariul de baza stabilit si negociat prin contractele de munca ale colegilor sai aflati in aceiasi functie de operator hidraulic, care lucreaza in cadrul aceleiasi unitati, insa in alta localitate, respectiv in municipiul S. . Diferenta dintre aceste salarii de baza este de circa 500 - 600 lei.

Conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii , contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, putand fi modificat numai prin acordul partilor, dupa cum rezulta din art. 41 alin. 1 din acelasi act normativ.

Contractul individual de munca al reclamantului a fost incheiat in urma liberului consimtamant al partilor, fiind semnat de ambele parti, iar actele aditionale ulterioare prin care se modifica acest contract pe anii 2007-2010, au fost semnate de ambele parti din raportul de munca, cu exceptia actului aditional din 2011, pe care reclamantul a refuzat sa il semneze.

Prin urmare, sustinerile reclamantului ca prim-parata, in calitate de angajator, a stabilit si a negociat cu sindicatul prin contractul sau individual de munca, un salariu de baza, mult sub salariul de baza stabilit si negociat prin contractele de munca ale colegilor sai aflati in aceiasi functie de operator hidraulic, care lucreaza in cadrul aceleiasi unitati, insa in alta localitate, respectiv in municipiul S., este neintemeiata, intrucat parti contractante in contractul individual de munca sunt doar angajatorul si reclamantul, in calitate de salariat, conventia fiind semnata de ambele parti.

Este adevarat insa ca clauzele privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, cuprinse in acest contract individual de munca cat si in actele aditionale ulterioare recunoscute de salariat au fost stabilite in baza contractelor colective de munca incheiate la nivel de unitate pe anii 2008, 2009 si 2010 intre angajator si salariati, reprezentati prin sindicat (f. 52, 318, 474 dosar fond).

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 136/1996 (in vigoare la data incheierii contractului individual de munca al reclamantului si al actelor aditionale ulterioare), contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca. Potrivit art. 2 alin. 1 din acelasi act normativ, prin incheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea unor relatii de munca echitabile, de natura sa asigure protectia sociala a salariatilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de munca ori evitarea declansarii grevelor.

Conform art. 8 din acelasi act normativ, clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si in conditiile prevazute de prezenta lege iar contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior. Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca (art. 8 alin. 3), iar la incheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.

Prevederi identice sunt cuprinse si in art. 229 alin. 1 din Codul muncii iar dupa cum rezulta din dispozitiile art. 11 din Codul muncii , clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca, nivelurile salariale minime cuvenite angajatilor fiind stabilite prin contractele colective de munca aplicabile, potrivit art. 162 alin. 1 din Codul muncii .

Instanta a retinut ca salariul individual al reclamantului a fost stabilit in contractul individual de munca prin negocieri individuale intre angajator si salariat, avand la baza nivelurile salariale minime stabilite prin contractele colective de munca aplicabile la nivelul unitatii pentru perioada solicitata, cu respectarea dispozitiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 136/1996 (in vigoare la data incheierii contractului individual de munca al reclamantului si al actelor aditionale ulterioare semnate de acesta) si ale art. 11 din Codul muncii .

Reclamantul a solicitat sa i se acorde drepturile salariale reactualizate la zi, de care a fost lipsit, in ultimii trei ani, incepand cu data promovarii prezentei cereri, reprezentand diferenta dintre salariul de baza al reclamantului, primit in calitate de operator hidraulic la Agentia Campulung Moldovenesc si salariul de baza negociat si acordat de prim-parata, pentru aceeasi functie, angajatilor care lucreaza in cadrul aceleasi unitati, in municipiul S., diferenta dintre aceste salarii de baza este de circa 500 - 600 lei.

In dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a aratat ca a fost incalcat principiul nediscriminarii si principiului egalitatii de tratament fata de toti salariatii, al dreptului la egalitate de sanse si de tratament, al dreptului la informare si consultare, al dreptului la negociere colectiva si individuala in cadrul relatiilor de munca, fiind adus in aceasta situatie discriminatorie, bazata pe apartenenta la alta agentie si pe activitate sindicala, situatie absolut interzisa de legislatia interna si comunitara.

Din cererea de chemare in judecata rezulta ca reclamantul este nemultumit de fapt de imprejurarea ca prin contractele colective de munca aplicabile la nivel de unitate au fost negociate salarii de baza mai mici decat cele ale colegilor sai, aflati in aceeasi functie de operator hidraulic in cadrul S. C. „A.” S. A. S., insa in alta localitate, respectiv in municipiul S. .

Instanta a constatat ca prin contractul individual de munca si prin actele aditionale ulterioare, parata-angajatoare nu putea fi obligata sa stabileasca alt salariu de baza pentru reclamant decat nivelurile salariale minime stabilite pentru angajatii sai din Agentia Campulung Moldovenesc prin contractele colective de munca aplicabile pentru perioada solicitata, avand in vedere ca aceste contracte colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor, asa cum rezulta din art. 7 alin. 2 din Legea nr. 136/1996 (in vigoare la data incheierii contractului individual de munca al reclamantului si al actelor aditionale ulterioare) si din dispozitiile similare cuprinse in art. 229 alin. 4 din Codul muncii .

Conform art. 9 din Legea nr. 136/1996 (in vigoare la data incheierii contractului individual de munca al reclamantului si al actelor aditionale ulterioare), prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii din unitate, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala din unitate, deci si pentru reclamant.

Dupa cum au recunoscut ambele parti, contractele colective de munca aplicabile la nivel de unitate nu au fost anulate si nici nu a fost constatata nulitatea unor clauze cuprinse in aceste contracte de catre instanta judecatoreasca competenta, pe calea procedurii prevazute de art. 24 din Legea nr. 136/1996 (in vigoare pentru perioada solicitata), dispozitii similare fiind prevazute si de art. 124 din Legea nr. 62/2011, in vigoare in momentul de fata.

In masura in care reclamantul sustine ca la incheierea contractelor colective de munca pentru perioada solicitata, au fost incalcate principiul nediscriminarii si principiului egalitatii de tratament fata de toti salariatii, al dreptului la egalitate de sanse si de tratament, al dreptului la informare si consultare, al dreptului la negociere colectiva si individuala in cadrul relatiilor de munca, fiind adus in aceasta situatie discriminatorie, bazata pe apartenenta la alta agentie si pe activitate sindicala, avea deschisa posibilitatea atacarii acestor contracte colective de munca, nulitatea clauzelor contractuale putand fi constatata de catre instanta judecatoreasca competenta, la cererea partii interesate, asa cum rezulta din prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 136/1996 aplicabila la incheierea acestor contracte colective de munca.

Prin urmare, cum in cauza nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care sa se fi constatat nulitatea acestor contracte colective de munca sau a clauzelor din contractele colective de munca referitoare la nivelurile salariale minime cuvenite angajatilor la nivelul Agentiei Campulung Moldovenesc pentru perioada solicitata, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii din unitate, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel, asa cum rezulta din dispozitiile art. 9 si 11 alin . 1 lit.,,a” din Legea nr. 136/1996 aplicabila la incheierea acestora.

De altfel, chiar reclamantul a recunoscut ca nu a contestat contractul colectiv de munca si nu a sesizat C. National pentru Combaterea Discriminarii, dupa cum rezulta din continutul incheierii de sedinta din data de 6 octombrie 2011 (f. 129 dosar fond).

Dispozitiile art. 16 alin. 1 din Constitutie si cele ale art. 5 din Codul muncii consacra principiul egalitatii de tratament si interzicerea discriminarii in cadrul relatiilor de munca, angajatorul fiind obligat sa nu savarseasca nicio discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala.

Aceasta obligatie este consacrata si de prevederile art. 2 din O. U. G. nr. 137/2000 iar dupa cum rezulta din prevederile art. 159 alin. 3 din Codul muncii , la stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala.

Dupa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului s-a facut prin aplicarea dispozitiilor contractelor colective la nivel de unitate care nu au fost atacate in instanta, contracte colective care sunt aplicabile tuturor salariatilor din cadrul societatii parate, astfel ca reclamantul nu poate invoca existenta unei discriminari directe sau indirecte fata de colegii sai de munca din aceeasi unitate, iar modul diferit in care au fost negociate nivelurile salariale minime aplicabile angajatilor din cadrul Agentiei Campulung Moldovenesc prin raportare la nivelurile salariale minime aplicabile angajatilor din cadrul Agentiei S., nu poate fi cenzurat in cadrul prezentei cauze, intrucat instanta nu a fost investita cu o actiune in constatarea nulitatii unor clauze din aceste contracte colective de munca.

Dupa cum s-a aratat si in doctrina si practica judiciara,,contractul colectiv de munca nu constituie izvor al raporturilor juridice de munca, iar el are o valoare normativa, este izvor de drept, acest rol fiindu-i atribuit de lege. Prevederile lui se includ in partea legala a contractului individual de munca. Sub aspectul drepturilor si obligatiilor, contractul colectiv de munca, pe toata durata sa de existenta, este aplicabil si opozabil tuturor salariatilor din cadrul aceleasi unitati” (Tratat de dreptul muncii de A. T-Ed. a V-a revizuita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011-pag. 337).

Or, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 818/2008, a constatat ca prevederile art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, republicata, sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.

Cum contractele colective de munca aplicabile la nivelul Agentiei Campulung Moldovenesc a unitatii angajatoare pe perioada solicitata, nu au fost anulate, ele sunt aplicabile tuturor angajatilor de la nivelul societatii parate, avand forta de lege pentru toti salariatii, inclusiv pentru reclamant.

Prin urmare, reclamantul nu este victima unei discriminari nici directe, nici indirecte (in sensul prevazut de art. 5 alin. 4 din Codul muncii ) in materia salarizarii fata de colegii sai aflati in aceiasi functie de operator hidraulic, care lucreaza in cadrul aceleiasi unitati, insa in alta localitate, respectiv in municipiul S. .

Este adevarat ca egalitatea si nediscriminarea in materie de salarizare trebuie inteleasa la nivelul si in cadrul fiecarui angajator din sectorul privat, iar in doctrina s-a aratat ca in lipsa unei justificari obiective, care sa poata fi probata material, angajatorul comite un act de discriminare fata de salariatul pus intr-o situatie mai putin favorabila insa, ordinea publica sociala plaseaza contractul individual in raport cu contractul colectiv in aceeasi situatie ca acest din urma contract fata de lege.

Or, atata vreme cat clauzele considerate nediscriminatorii de catre reclamant din contractele colective de munca aplicabile la nivelul unitatii angajatoare pe perioada solicitata nu au fost anulate, instanta a constatat ca reclamantul nu se afla intr-o situatie de discriminare, nici directa, nici indirecta, in materia stabilirii salariului de baza.

A admite o alta solutie inseamna a se constata implicit nulitatea unor clauze contractuale in materia salarizarii din contractele de colective de munca aplicabile si opozabile tuturor salariatilor din cadrul aceleasi unitati(inclusiv reclamantului), lucru care nu este posibil in cadrul prezentei actiuni, instanta nefiind investita cu vreo actiune prin intermediul careia sa poata analiza valabilitatea sau nevalabilitatea unor astfel de clauze contractuale.

Prin urmare, in temeiul art. 266 si urmatoarele din Codul muncii , instanta a respins actiunea ca nefondata, nefiind intrunite conditiile prevazute de art. 253 alin. 1 din acelasi act normativ pentru a se antrena raspunderea patrimoniala a angajatorului, atat timp cat refuzul sau de a achita diferentele salariale solicitate are caracter licit, data fiind forta obligatorie a contractelor colective de munca pentru toti salariatii din cadrul aceleasi unitati, pe toata durata lor de existenta.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs M. G., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare, arata ca in mod gresit prima instanta a admis exceptia invocata din oficiu a lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Sindicatul Liber Independent A. S., parat care justifica legitimare procesuala pasiva, pentru motivele aratate in cererea de chemare in judecata.

Instanta nu a motivat in fapt si in drept exceptia pe care a ridicat-o din oficiu, incalcand principiul dreptului la aparare si liberul acces la justitie.

Chiar daca actiunea fata de sindicat nu ar fi intemeiata, sindicatul justifica calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, el fiind reprezentantul legal al angajatilor, avand obligatia apararii drepturilor acestora si a urmaririi aplicarii tuturor normelor legale care impun respectarea principiului nediscriminarii si al egalitatii de tratament fata de toti salariatii aceluiasi angajator si aceleasi societati comerciale in relatiile lor de munca.

Aceasta inegalitate a fost savarsita in timp, cu concursul sindicatului care nu i-a informat pe operatorii hidraulici din Campulung Moldovenesc in legatura cu disponibilitatea angajatorului de a acorda salarii mai mari pentru operatorii hidraulici care lucrau in orasul S., nu a propus si nu a adoptat vreo solutie in rezolvarea acestei probleme pe care o aveau angajatii pe care ii reprezenta deopotriva si care lucrau la Agentia Campulung.

Toti acesti angajati care lucrau la aceeasi unitate si in acelasi timp aveau aceeasi fisa a postului, iar reclamantul care avea un salariu mult inferior cu circa 600 lei avea atributii si de dispecer.

Toate aceste aspecte nu au fost avute in vedere de instanta de fond in solutionarea exceptiei.

Pentru acest motiv solicita casarea hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Arata ca in mod gresit a fost respinsa actiunea care era intemeiata din punct vedere legal si dovedita cu toate inscrisurile depuse la dosar de parti.

Prezinta obiectul actiunii care a fost intemeiata pe dispozitiile legale, interne si europene de protectie ale angajatilor in raporturile lor de munca cu angajatorul si in raporturile juridice ale acestora cu sindicatul.

In concluziile scrise depuse la instanta de fond a aratat ca actiunea a fost intemeiata pe urmatoarele norme:

a) - principiul egalitatii in drepturi consacrat de art. 16 din Constitutia Romaniei;

b) - principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii, statuat de dispozitiile art. 5 din Codul muncii . Face referire la alin. 4 al acestui articol.

c) - principiul bunei credinte in relatiile de munca prevazut de art. 8 din art. 279 ;

d) - art. 37 din art. 279 ;

e) - art. 41 alin. 5 din Constitutie si art. 20 din Constitutia Romaniei.

f) - art. 40 alin. 2 litera c din art. 279 ;

g) - art. 154 alin. 3 din art. 279 ;

h)- art. 2 alin. 3 si 4 si art. 101 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, pe anii 2007 - 2011, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. 2895/29.12.2006;

j) Regulament de ordine interioara al angajatorului, cap II Reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si inlaturarii oricaror forme de incalcare a demnitatii. „In cadrul relatiilor de munca, societatea se obliga sa promoveze principiul egalitatii de tratament, fata de toti salariatii, iara discriminari directe sau indirecte bazate pe criterii de . . .”.

k) art. 14 din Conventia E. D. O. ;

1) art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie;

m) O. G. nr. 137/2000, art. 1 alin. 2, lit. I.

Considera ca tribunalul in mod incorect a inlaturat apararile facute de reclamant si a nesocotit faptul ca, desi reclamantul are aceeasi functie cu aceeasi fisa a postului in cadrul unitatii parate cu operatorii hidraulici care lucreaza la punctul S., nu primeste acelasi salariu, fiind astfel discriminat si prejudiciat in sensul dispozitiilor mai sus invocate.

Instituirea unui astfel de salariu numai in favoarea operatorilor hidraulici care lucreaza in municipiul S. conduce la aplicarea unui tratament diferentiat care rezida intr-o inegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce priveste drepturile salariale, creandu-se o discriminare in cadrul aceleiasi profesii.

Instanta nu a avut in vedere imprejurarea ca reclamantul se afla in situatia in care repararea prejudiciului produs prin discriminare vizeaza drepturi salariale acordate pentru aceeasi categorie socio-profesionala incadrata doar in locuri de munca diferite - respectiv in puncte de lucru diferite, toti salariatii care presteaza aceeasi munca, in acelasi timp avand dupa lege dreptul sa fie platiti in mod egal.

Nu s-a avut in vedere ca reclamantul a fost si este in continuare victima unei discriminari salariale in functie de locul de munca, ca dreptul la munca este un drept fundamental al persoanei, care trebuie respectat cu strictete si exercitat in conditii de deplina egalitate.

Tribunalul a nesocotit obligatia paratei de a asigura egalitatea de sanse si tratament fata de toti salariatii, ceea ce presupune in mod direct obligatia sa de a acorda acestora venituri egale pentru munca egala nu numai cand este vorba de femei aflate in situatii similare fata de barbati angajati pe aceleasi posturi, ci si atunci cand este vorba numai de barbati, respectiv de alta discriminare asemanatoare, bazata pe criteriu de apartenenta si loc de munca, dat fiind ca de absolut toate prerogativele dreptului la munca trebuie sa beneficieze fiecare salariat in parte.

Sentinta este nelegala deoarece nu are in vedere principiul „la munca egala, salariu egal, fara nicio discriminare” enuntat in art. 154 alin. (3) din art. 279 care dispune ca „la stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala.

In drept, a invocat art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. pr. civ.

Intimata-parata S. C. A. S. A. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizand hotararea recurata, prin prisma criticilor  formulate, ce se incadreaza in motivele prevazute de art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. pr. civ., Curtea retine urmatoarele:

Astfel cum a retinut in mod corect prima instanta, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii. Prin indicarea pretentiei sale si a imprejurarilor de fapt si de drept pe care se bazeaza aceasta pretentie, reclamantul justifica indreptatirea pe care o are de a introduce cererea impotriva unui anumit parat.

In speta, pretentia reclamantului este obligarea angajatorului si a sindicatului la plata unor drepturi salariale.

Or, fata de dispozitiile art. 40 alin. 2 lit. c din art. 279 (angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca) raportat la art. 39 alin. 1 lit. a (salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa), obligatia de plata a salariului revine angajatorului, iar nu sindicatului, astfel incat in mod legal a fost admisa exceptia invocata din oficiu.

Prin solutia pronuntata cu privire la exceptie nu s-a incalcat dreptul de aparare al reclamantului-recurent intrucat exceptia a fost invocata in sedinta publica, in prezenta reclamantului-recurent si a aparatorului sau, care a pus concluzii cu privire la aceasta, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta din 20.09.2011 (f. 117 dosar de fond).

Nici principiul liberului acces la justitie nu a fost incalcat, partea avand posibilitatea de a se adresa instantei pentru apararea drepturilor sale. Acest drept insa nu echivaleaza cu lipsa dreptului instantei de a invoca din oficiu exceptiile absolute, drept consacrat de art. 108 alin. 1 C. pr. civ.

De altfel, reclamantul-recurent nici nu a aratat cum anume au fost incalcate aceste doua principii.

Contrar sustinerii reclamantului-recurent, prima instanta a motivat in fapt si in drept solutia pronuntata cu privire la exceptie (astfel cum rezulta din considerentele incheierii de sedinta din 23.09.2011-f. 119 dosar de fond), conform art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., nefiind dat cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ.

Calitatea sindicatului de reprezentant al angajatilor si obligatia acestuia de a le apara drepturile (inclusiv prin urmarirea aplicarii dispozitiilor legii, prin informarea salariatilor, prin propunerea si adoptarea de solutii in materie) nu pot fi convertite in calitatea acestuia de persoana obligata la plata salariului angajatilor, obligatie ce revine in mod exclusiv angajatorilor.

In ceea ce priveste solutia pronuntata pe fondul cauzei, instanta constata ca aceasta este corecta, urmand a fi analizata sub un dublu aspect.

In primul rand, solicitarea reclamantului-recurent de obligare a angajatorului la plata unui alt salariu decat cel stabilit prin negociere individuala si colectiva nu are suport legal, astfel cum a aratat in mod corect prima instanta, in aplicarea corecta a dispozitiilor legale retinute in sentinta.

In al doilea rand, pretinsa nediscriminare la care este supus reclamantul-recurent in raport de locul muncii nu este data.

A discrimina inseamna a diferentia sau a trata diferit doua persoane sau situatii, atunci cand nu exista o distinctie relevanta, sau de a trata intr-o maniera identica doua sau mai multe persoane sau situatii care sunt in fapt diferita. Reclamantul-recurent invoca primul caz enuntat.

Pentru existenta discrimarii trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

existenta unui tratament diferentiat (in speta plata unor salarii diferite);

existenta unui criteriu de discriminare (in speta locul muncii-mun. Campulung Moldovenesc, respectiv mun. S.);

tratamentul diferentiat are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a unui drept recunoscut de lege (in speta dreptul de a primi un salariu);

existenta unor persoane aflate in situatii comparabile (in speta angajatii paratei-intimate in functia de operatori hidraulici);

lipsa justificarii obiective pentru tratamentul diferentiat.

In materia discriminarii sarcina probei este impartita intre reclamant si parat. Astfel, persoana interesata are obligatia de a dovedi existenta unor fapte care permit a presupune existenta unei discriminari directe sau indirecte, iar persoanei impotriva careia s-a formulat sesizarea ii revine sarcina de a dovedi ca faptele nu constituie discriminare (art. 27 alin. 4 din O. G. nr. 137/2000).

Or, in prezenta cauza angajatorul a dovedit ca persoanele in raport de care reclamantul-recurent se considera discriminat (operatorii hidraulici din mun. S.) nu se afla intr-o situatie comparabila cu acesta, iar plata unui salariu diferit (tratamentul diferentiat) este justificata obiectiv de sarcinile de serviciu diferite ale acestora.

Imprejurarea ca functiiile celor doua categorii de persoane sunt identice (operatori hidraulici) nu echivaleaza cu existenta intre aceste persoane a unei situatii comparabile deoarece pentru existenta discriminarii nu este suficient ca denumirea functiei ocupate sa fie aceeasi, ci este necesar ca atributiile concrete corespunzatoare fiecarui post sa coincida.

Se are in vedere in acest sens imprejurarea ca sectiile din cadrul unitatii angajatoare in care acestia isi desfasoara activitatea sunt diferite (reclamantul-recurent lucreaza in cadrul Sectorului A. - Rezervoare de inmagazinare apa, iar operatorii hidraulici din mun. S. in cadrul Sectiei A. - Formatia Repompari A.), astfel cum rezulta din fisele posturilor de la f. 63-72 dosar de fond.

Totodata, atributiile celor doua categorii de persoane sunt diferite, fiind eronata apararea reclamantului-recurent in sens contrar. Din fisa comuna a postului pentru operatorii hidraulici din S. -f. 63 dosar de fond, pct. II. 1 rezulta ca scopul general al postului acestora este diferit de cel al postului ocupat de reclamantul-recurent (pct. II. 1 din fisa postului de la f. 69), iar sarcinile posturilor sunt tot diferite (f. 63-64, pct. II. 3, respectiv f. 70, pct. II. 3).

De asemenea, locul de desfasurare a acestor atributii nu coincide (operatorii hidraulici din mun. S. lucreaza la Sectia A. -Statia de Captare si tractare a apei potabile Mihoveni-Statia de pompe SP1, Sectia A. -Statia de Captare si tractare a apei potabile Berchisesti,  Sectiei A. - Formatia Repompari A., Sectia A. -Statia de Captare si tractare a apei potabile Dragomirna astfel cum rezulta din fisele posturilor de la f. 155, 170, 194, 209, 224 dosar de fond), programul concret de lucru difera (operatorii hidraulici din mun. S. lucreaza in ture in intervalul orar 7-19, respectiv 19-7-fisa comuna a postului, f. 63, 65 pct. 5 dosar de fond, situatie care nu este incidenta in cazul reclamantului-recurent care lucreaza in intervalul orar 8-20, conform contractului individual de munca si fisei postului de la f. 56-59, 71-f. 5 a) dosar de fond), iar conditiile materiale ambientale sunt diferite (umiditate, frig, temperaturi crescute in primul caz-f. 67 pct. 5 b), in limite normale in cazul reclamantului-recurent-f. 71 pct. 5 b).

Toate aceste elemente de diferentiere rezulta din fisele posturilor de la f. 63-72, 155-160, 170-175, 194-199, 209-214, 224-229 dosar de fond.

Nefiind incidenta situatia de discriminare invocata de reclamantul-recurent (discriminare in functie de locul muncii), nu se justifica nici acordarea de despagubiri acestuia conform art. 27 alin. 1 din O. G. nr. 137/2000.

Toate principiile enuntate de reclamantul-recurent in cererea de recurs sunt corecte si trebuie respectate in raporturile de munca, insa Curtea constata ca principiile si dispozitiile legale invocate nu au fost incalcate de angajator cu privire la salariul acordat reclamantului-recurent, avand in vedere ca acesta nu este intr-o situatie comparabila cu operatorii hidraulici care lucreaza in mun. S., din cum s-a analizat in paragrafele anterioare.

Pentru aceste considerente, Curtea constata ca nu este dat nici cazul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9, art. 3041 C. pr. civ., iar solutia primei instante este legala si temeinica, astfel incat, in baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. G., domiciliat in orasul Campulung Moldovenesc, . 28, judetul S., impotriva sentintei nr. 2450 din 02 decembrie 2011 pronuntata de  Tribunalul S. - sectia civila (dosar nr. ...X).